Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1312/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1312/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 01-10-2013 în dosarul nr. 133/331/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1312
Ședința publică din data de 1.10.2013
PREȘEDINTE – N. C.
JUDECĂTORI – A. G. H.
– M. R.
GREFIER – R. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarate de recurenta - reclamantă K. F. cu domiciliul ales la C..av. B. A M. din București, ., ., . împotriva sentinței civile nr. 2377/29.11.2012 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în contradictoriu cu intimații - pârâți M. I. cu domiciliul în București, .. 25, . si M. N. F. cu domiciliul în București, .. 25, ., sector 3.
Cererea netimbrată.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta - reclamantă reprezentată prin av. B. M., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: se învederează instanței că la dosarul cauzei nu s-a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
Recurenta – reclamantă depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 655,00 lei și timbru judiciar în valoare de 2,5 lei.
Tribunalul ia act că recurenta – reclamantă a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 655,00 lei conform chitanței nr. 8273/30.09.2013 și timbru judiciar în valoare de 2,50 lei ce au fost anulate.
Recurenta – reclamantă, prin apărător, învederează instanței că nu mai are cereri de formulat, probe de administrat în cauză și solicită cuvântul pe fondul cauzei.
Tribunalul ia act de susținerile recurentei – reclamante, prin apărător, în sensul de mai sus, în temeiul disp.art. 150 C.pr.civ. consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Recurenta – contestatoare, prin apărător, având cuvântul pe fondul cauzei solicită instanței admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
În motivarea cererii de recurs, recurenta – reclamantă arată că instanța de fond nu a avut în vedere depozițiile martorilor care au declarat situația de fapt, soții fiind în eroare la încheierea contractului de întreținere așa cum rezultă și din răspunsurile date la interogatoriul administrat în cauză.
Mai învederează recurenta – reclamantă că nu s-a făcut dovada prețului vânzării imobilului pentru care a fost încheiat contractul de împrumut, întrucât în realitate a fost încheiat un contract de nevoi personale al intimaților.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de M. sub nr._, reclamanta K. E. F. a chemat în judecată pe pârâtei M. I. si M. N.-F., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3062 din 24 octombrie 2007 privind imobilul teren si constructii situat in Vălenii de M., ., jud. Prahova, tarlaua 39, . din suprafața de 356 mp. curți si construcții si pe cale de consecință să se dispună revenirea la situația anterioară; cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamanta arată că împreună cu defunctul său sot, K. I., au incheiat cu pârâtii contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3062 din 24 octombrie 2007 la BNP C. E. din Vălenii de M., vânzătorii fiind convinși că au încheiat cu pârâții un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, dar in realitate s-a instituit un drept de uzufruct pentru vânzători pe întregul imobil pentru tot restul vieții.
A mai susținut că, in această situație au fost încălcate dispozițiile art. 953 si art. 954 cod civil, deoarece vânzătorii au fost supuși erorii obstacol ca viciu de consimțământ, deoarece nici notarul si nici cumpărătorii-pârâți nu le-au învederat faptul că au încheiat un asemenea contract.
De asemenea, a mai precizat că, de fapt, nici prețul vânzării nu a fost achitat de către cumpărătorii pârâți si nici încasat de către reclamantă, astfel că solicită nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare.
A mai arătat că motivul pentru care a hotărât să introducă prezenta acțiune este că pârâții, deși au promis că o vor ajuta in timpul vieții șotului său, pe perioada cat acesta a fost bolnav, precum si după aceea, refuză să-i dea vreun ajutor, astfel că relațiile dintre părți s-au deteriorat treptat, ajungându-se la amenințări si violentă.
La data de 5 aprilie 2012, pârâții au formulat întimpinare, prin care arată că viciile de consimțământ invocate de reclamantă, respectiv eroarea și dolul sunt cauze de nulitate relativă și nu absolută, iar reclamanta nu se mai află în termenul de prescripție de 3 ani pentru a invoca aceste cauze de nulitate. Cu privire la prețul imobilului, arată că acesta a fost plătit, după cum rezultă din cele menționate în contractul încheiat între părți.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.2377/29.11.2012 Judecătoria Vălenii de M. a respins cererea formulată de reclamanta K. E.-F., ca neîntemeiată și obligând reclamanta să achite pârâților suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 24.10.2007 a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3062/24.10.2007 prin care reclamanta K. E. F. și defunctul său soț au vândut pârâților M. I. și M. N. F., imobilul format din teren și construcții situat în Vălenii de M., ., jud.Prahova.
În cuprinsul contractului s-a menționat că pârâții cumpărători vor intra de drept în stăpânirea imobilului la data autentificării contractului, iar în fapt doar la decesul vânzătorilor, cumpărătorii declarând expres că sunt de acord cu instituirea dreptului de uzufruct asupra întregului imobil pe tot restul vieții vânzătorilor.
De asemenea, cu privire la prețul vânzării, s-a menționat că acesta a fost în cuantum de 20.000 lei, pe care vânzătorii l-au primit în întregime de la cumpărători până la data încheierii contractului de vânzare cumpărare.
S-a reținut că motivul de nulitate absolută invocat de reclamantă este acela al erorii obstacol, denumită și eroare distructivă de voință, arătând reclamanta că s-a aflat în eroare cu privire la natura actului juridic, întrucât reclamanta și soțul său au avut reprezentarea că încheie un contract de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere, iar nu un contract de vânzare cumpărare cu clauză de uzufruct.
A arătat prima instanță că pentru admiterea cererii și constatarea nulității absolute a actului juridic încheiat, reclamanta trebuia să facă dovada că atât ea cât și soțul său au avut convingerea că au încheiat un contract de întreținere sau de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere, iar nu cu clauză de uzufruct.
Din răspunsurile la interogatoriul luat pârâților a rezultat că nu a existat vreo înțelegere anterioară încheierii contractului, în sensul de a se întocmi un contract de întreținere sau de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere, pârâtul M. I. arătând că reclamanta și soțul său au solicitat inițial să nu fie cuprinsă nicio clauză în contract, deci nici măcar cea de uzufruct viager.
A mai reținut judecătoria că din declarațiile martorului C. G. propus de pârâți a rezultat că pârâtul M. I. a contractat un împrumut pentru a cumpăra locuința reclamantei și a soțului său, dar nu cunoaște detalii despre contractul încheiat sau despre clauzele cuprinse în acesta, iar din declarațiile martorului L. I. propus de reclamantă a rezultat că reclamanta și soțul său intenționau să înstrăineze casa și terenul unei familii care ulterior să aibă grijă de ei, aflând de la reclamantă că au vândut casa pârâților, fără a-i preciza dacă în contractul încheiat s-a stipulat vreo clauză de întreținere sau de uzufruct.
A mai arătat martora că reclamanta nu i-a spus niciodată că ar fi avut intenția să încheie un contract de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere și că în realitate ar fi fost încheiat un contract cu clauză de uzufruct și a precizat că reclamanta i-a spus că nu a interesat-o ce fel de contract semnează.
Constatând că din probatoriul solicitat de părți și administrat în fața instanței nu rezultă existența motivului de nulitate absolută al erorii obstacol, astfel cum a arătat reclamanta prin acțiune, instanța a respins cererea ca neîntemeiată.
De asemenea, faptul că nu s-ar fi achitat prețul menționat în cuprinsul contractului nu reprezintă un motiv de nulitate absolută a contractului, ci doar un motiv de rezoluțiune a acestuia, aspect care nu face obiectul prezentei cauze.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs reclamanta K. F. pe care a considerat-o nelegala si netemeinica, solicitând admiterea recursului iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulata, cu plata cheltuielilor de judecata.
Recurenta a arătat că instanța de fond nu a avut in vedere declarațiile martorului propus de către reclamanta care au arătat ca aceasta a avut permanent convingerea ca a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3062/24.10.2007 cu clauza de întreținere cu cei doi pârâți când în realitate aceasta a fost încheiat cu clauza de uzufruct viager.
Instanța de fond în sentința recurata nu a reținut graba nejustificată cu care a fost încheiat si semnat contractul de vânzare-cumpărare, pârâții profitând de faptul ca soțul reclamantei era grav bolnav (așa cum au recunoscut la interogatoriu) stabilindu-se clar că motivul exclusiv al vânzării este ca după decesul acestuia pârâții să o îngrijească pe reclamanta, ceea ce nu s-a întâmplat.
A mai arătat recurenta că prima instanță s-a referit la faptul ca s-a invocat motivul de nulitate absoluta, eroare obstacol denumita si eroare distructiva de voința arătând reclamanta ca s-a aflat in eroare cu privire la natura actului juridic, întrucât reclamanta si soțul sau au avut reprezentarea ca încheie contract de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere, iar nu un contract de vânzare-cumpărare cu clauza de uzufruct și s-a susținut că pentru admiterea cererii si constatarea nulității absolute a actului juridic încheiat, reclamanta trebuia sa facă dovada că atât ea cât si soțul sau au avut intenția de a încheia contractul de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere, iar nu cu clauza de uzufruct, concluzii greșite deoarece din declarația martorei propusa de reclamanta si audiata nemijlocit de către instanța de judecata, a reieșit faptul ca in continuare reclamanta nu înțelege de ce parații nu-i acorda niciun ajutor in condițiile in care este in vârsta si afectata de maladii grave si ireversibile trăind in condiții grele ., cu acoperișul deteriorat.
Un al doilea motiv de recurs vizează faptul ca prima instanță a reținut ca prețul a fost achitat (reclamanta susținând contrariu) cu un împrumut contractat de parați (așa cum a declarat martorul propus de parați) când în realitate împrumutul a fost contractat pentru nevoile personale ale paraților si nicidecum pentru achitarea prețului, care nu a fost plătit si primit niciodată.
Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp.art.3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
O primă critică a recurentei reclamante vizează modul de soluționare, de către instanța de fond a cererii, prin prisma viciului de consimțământ al erorii, aportat la materialul probator administrat în cauză.
Sub acest aspect, Tribunalul constată că judecătoria a reținut că din probatoriul solicitat de părți și administrat în cauză nu a rezultat un astfel de motiv de nulitate a actului de vânzare cumpărare.
În ceea ce privește declarația martorei audiată în cauză la propunerea reclamantei, așa cum în mod corect a învederat și prima instanță, aceasta nu a relatat nici un moment că inițiatoarea demersului judiciar, în litigiul pendinte i-ar fi spus că a avut intenția să încheie un alt contract, și anume unul cu o clauză de întreținere.
Mai mult decât atât, aceiași martoră a declarat că reclamanta nici nu a fost interesată, în mod special ce anume tip de contract semnează.
Așa fiind, apar ca nefondate criticile recurentei subsumate primului motiv de recurs, potrivit cărora, instanța de fond nu ar fi avut în vedere declarația martorului reclamantei și care a arătat că aceasta din urmă a avut în mod permanent convingerea că a încheiat un contract cu clauză de întreținere.
Împrejurarea că pârâții, intimați în faza procesuală a recursului, nu ar acorda ajutor reclamantei, este lipsită de relevanță juridică, de vreme ce, prin actul de înstrăinare nu au fost asumate obligații de întreținere.
Asemănător, nu are importanță în cauză, chiar dacă ar corespunde realității, faptul că, la momentul încheierii actului, soțul reclamantei era grav bolnav, motivul de nulitate invocat constând în reprezentarea greșită a naturii juridice a actului.
Față de cele arătate, tribunalul constată că sunt nefondate toate criticile recurentei ce fa obiectul primului motiv de recurs.
Nefondate sunt și criticile subsumate celui de al doilea motiv de recurs, potrivit cărora prețul menționat în act nu ar fi fost în realitate achitat.
Astfel, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, neachitarea prețului într-un contract cu titlu oneros nu reprezintă un motiv de nulitate a actului, ci doar de rezoluțiune a acestuia.
Ori, cauza cu care a fost investită judecătoria a avut un singur capăt de cerere ș anume cel al constatării nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare.
Pentru argumentația expusă în precedent, tribunalul, î temeiul art.312 cod pr. civ. coroborat cu art.3041 cod pr. civ., urmează să respingă recursul ca nefondat.
Tribunalul va lua act că intimata va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarate de recurenta - reclamantă K. F. cu domiciliul ales la C..av. B. A. M. din București, ., ., . împotriva sentinței civile nr.2377/29.11.2012 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în contradictoriu cu intimații - pârâți M. I. și M. N. F. ambii domiciliați în București, .. 25, ., sector 3, ca nefondat.
Ia act că intimata solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.
IREVOVCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 01.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
N. C. A. G. H. M. R.
GREFIER
R. C.
operator date cu caracter personal 5595
red. MR/ tehnored. TS
2 ex/28.10.2013
d.f._ Judec. Vălenii de M.
j.f. B. L. M.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 301/2013. Tribunalul PRAHOVA | Validare poprire. Decizia nr. 947/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
