Evacuare. Decizia nr. 600/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 600/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 04-12-2013 în dosarul nr. 19783/281/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.600
Ședința publică din data de 04.12.2013
PREȘEDINTE - A. G. H.
JUDECĂTOR - N. C.
GREFIER - M. Ș.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanții - pârâți N. C., N. E., N. G. C., N. A. și N. C., toți domiciliați în Ploiești, ., județul Prahova și de apelanta - intervenientă în interes propriu N. I. G. domiciliată în Ploiești ., județul Prahova împotriva sentinței civile nr._/04.06.2013 și a încheierii de ședință din data de 16.04.2013, ambele pronunțate de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul - reclamant M. PLOIEȘTI PRIN CONSILIUL LOCAL PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanții - pârâți N. C. și N. E., personal și asistați de avocat V. L. care reprezintă și pe ceilalți apelanți – pârâți, precum și pe apelanta - intervenientă, lipsind intimatul-reclamant.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 10,00 lei, conform chitanței . nr._ și timbrul judiciar în valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul apelanților - pârâți și al apelantei - interveniente depune la doar împuternicire avocațială și, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Tribunalul, având în vedere că nu sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Reprezentantul apelanților - pârâți și al apelantei - interveniente, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea apelului, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, urmând a se dispune ca cererea reconvențională să fie soluționată împreună cu cererea principală.
Arată că, la momentul la care s-a dispus disjungerea, respectiv la termenul de judecată din data de 02.04.2013, s-a procedat în mod greșit, întrucât toate cererile aveau același obiect, și anume executarea contractului de locațiune.
Consideră că, prin soluția pronunțată în cauză, instanța de fond s-a antepronunțat în cererea disjunsă privind obligarea pârâtei la prelungirea contractului, începând cu data la care acesta a ajuns la termen, dispunând evacuarea apelanților prin pierderea calității de chiriași, de la termenul scadentei - 19.05.2009.
Apreciază că instanța de fond investită cu cererea de a se constata încetarea contractului de închiriere, prin ajungere la termen, art.7 alin.2 din contract, a admis cererea fără a lua in considerare lipsa punerii în întârziere prin notificare, a părții contractante; deși, instanța a dispus obligarea pârâtei să facă această probă, a judecat cauza și a admis cererea, fără a lua în considerare lipsa îndeplinirii acestei obligații.
De asemenea, arată că instanța de fond a reținut în motivare împrejurări străine de obiectul cauzei, referitoare la rezilierea înainte de termen a contractului, făcând referire la clauzele din contract, enunțate la punctul pact comisoriu expres, art.8 din contract, clauze ce nu sunt aplicabile cererii reclamantei, acestea nefăcând referire la încetarea contractului, prin ajungere la termen.
Totodată, arată că a depus în prezenta cauză înscrisuri care provin de la reclamantă, iar cererea pârâților adresată Municipiului Ploiești a fost înaintată de mai multe ori, în prezent fiind nesoluționată, acesta pretinzând în ultimul răspuns că, numai în baza unei hotărâri a instanței, se poate încheia un nou contract.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ / 2010, reclamantul M. Ploiești - prin Consiliul Local Ploiești - prin primar, a chemat în judecată pe pârâții N. C., N. E., N. G. C., N. A. și N. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate încetarea contractului de închiriere nr._/27.05.2004, urmând a se dispune evacuarea pârâților din spațiul locativ situat în Ploiești, ., jud. Prahova, obligarea pârâților la plata sumei de 2.070 lei reprezentând chirie restanta și majorări de întârziere, sumă ce urmează a fi actualizată până la data plătii efective.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că între M. Ploiești și pârâți s-a încheiat contractul de închiriere nr._/27.05.2004, având ca obiect închirierea spațiului cu destinație de locuință situat în Ploiești, ., termenul de închiriere expirând la data de 19.05.2009.
Pârâții nu au achitat chiria, motiv pentru care au fost somați, în repetate rânduri, să o plătească, rezultând un debit total în sumă de 2.070 lei reprezentând chirie restantă și majorări de întârziere, ulterior, pârâții fiind înștiințați cu privire la faptul că contractul de închiriere a încetat.
Pârâții nu s-au conformat până în prezent, astfel încât, la această dată, nu mai dețin un titlu valabil în baza căruia să poată ocupa, în continuare, locuința proprietate privată a Municipiului Ploiești.
Ori, în temeiul art.23 din Legea locuinței nr.114/1996, în cazul în care părțile nu convin asupra reînnoirii contractelor de închiriere, chiriașul este obligat să părăsească locuința la expirarea termenului contractului.
Astfel, întrucât pârâții nu au predat proprietarului, la încetarea locuinței, spațiul locativ, devin incidente dispozițiile art.25 alin.1 din Legea nr.114/1996 și art. IV din contract, în sensul că, evacuarea chiriașului se face numai pe baza unei hotărâri judecătorești irevocabile, chiriașul fiind obligat la plata chiriei până la data executării efective a hotărârii de evacuare.
Reclamantul s-a adresat instanței de judecată cu prezenta cerere, în vederea obligării pârâților la achitarea chiriei restante, până la data predării spațiului locativ către proprietar.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile contractului de închiriere, art.969, art.970, art.1073, art.1429 C.civ. și art.25 din Legea nr.114/1996.
La data de 11.03.2011, reclamanta a depus la dosar precizare la acțiune, prin care au solicitat ca pârâții să fie obligați la plata sumei de 2.236 lei, din care 1.125 lei reprezintă debit curent și debit restant chirie, iar suma de 1.111 lei reprezintă majorări de întârziere, suma totală vizând perioada 31.12.2009 – 10.03.2011.
Ulterior, la data de 29.06.2011, numita N. I. G. a formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând modificarea contractului de închiriere nr._/27.05.2004 și a actului adițional din data de 05.02.2008, în sensul de a fi inclusă, ca membru de familie.
La termenul de judecată din data de 31.10.2011, a fost încuviințată în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de N. I. G., iar la termenul de judecată din data de 08.05.2012 a fost anulată ca netimbrată această cerere.
La aceeași dată – 08.05.2012, reclamantul M. Ploiești a depus o nouă precizare la acțiune, prin care a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 508 lei, din care 341 lei reprezintă debit curent și debit restant chirie, iar suma de 167 lei reprezintă majorări de întârziere, suma totală vizând perioada 11.12.2011 – 08.05.2012.
La data de 09.10.2012, reclamantul M. Ploiești a depus la dosar o nouă precizare la acțiune, prin care a menționat că, în cauză, capătul 3 de cererea a rămas fără obiect, chiria fiind achitată integral.
În urma probelor administrate în cauză, Judecătoria Ploiești a pronunțat sentința civilă nr._/04.06.2013 prin care a admis acțiunea precizată formulată de reclamant, a constatat încetat contractul de închiriere nr._/ 27.05.2004 încheiat între M. Ploiești - prin Consiliul Local Ploiești și pârâtul titular N. C., prin expirarea termenului pentru care a fost încheiat, dispunându-se, totodată și evacuarea pârâților din spațiul locativ ce a format obiectul contractului de închiriere situat in Ploiești, ., jud. Prahova.
S-a luat act de renunțarea reclamantului la judecata capătului de cerere având ca obiect pretenții, respectiv contravaloarea chiriei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin contractul de închiriere nr._/27.05.2004 încheiat între M. Ploiești prin Consiliul Local, în calitate de proprietar și pârâtul titular N. C. și membrii familiei sale - pârâții N. E., N. G. C., N. A. și N. C., în calitate de chiriași, a fost închiriată locuința situată în Ploiești, ., județul Prahova.
În mod repetat, pârâții au acumulat debite la plata chiriei, deși au fost înștiințați să achite, prin adresele nr.588/07.09.2009, nr.401/26.01.2010 și nr. 401/06.06.2010.
Pârâții nu au dat curs acestor înștiințări, motiv pentru care, în prezent, figurează cu un debit în cuantum de 2.236 lei, din care 1.125 lei reprezintă debit curent și debit restant chirie, iar suma de 1.111 lei reprezintă majorări de întârziere, suma totală vizând perioada 31.12.2009 – 10.03.2011.
Prima instanță a constatat că, în speță, contractul este expirat la data de 19.05.2009, nefiind reînnoit, pentru nerespectarea clauzelor contractuale asumate.
În cazul în care contractul nu a fost reînnoit, chiriașii aveau obligația să părăsească locuința, împreună cu membrii familiei, lucru pe care nu l-au făcut până la promovarea prezentei acțiuni.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că pârâții nu au achitat integral chiria lunară, înregistrând un debit în sumă de 2.236 lei, din care 1.125 lei reprezintă debit curent și debit restant chirie, iar suma de 1.111 lei reprezintă majorări de întârziere, suma totală vizând perioada 31.12.2009 – 10.03.2011, încălcând contractul de închiriere.
Față de cele arătate și de disp. art.969 C.civ. care prevăd „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante” și art.970 C.civ. care stipulează „convențiile trebuie executate cu bună credință”, instanța de fond a dispus, ținând cont și de art.1073 C.civ. care arată „creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și, în caz contrar, are dreptul la dezdăunare” obligarea pârâților la plata sumei de 718 lei, reprezentând chirie restantă, 441 lei și majorări de întârziere 277 lei, sumă ce urmează a fi actualizată până la data plătii efective, pârâții fiind vinovați de neexecutarea obligației contractuale asumate, în speță, aceștia nejustificând niciun titlu legal locativ, pentru ocuparea spațiului menționat, nemaiputând invoca, în beneficiul lor, existenta vreunui temei care să permită rămânerea în locuința socială, deoarece contractul de închiriere a încetat, acesta ajungând la termen.
Potrivit prevederilor art.1021 rap. la art.1439 alin.2 C.civ., neexecutarea de către una dintre părți a obligațiilor principale ce-i revin, neexecutare ce aduce o vătămare celeilalte părți, îndreptățește pe aceasta din urmă să ceară desfacerea contractului prin reziliere.
Fată de dispozițiile din contractul de închiriere, proprietarul poate cere rezilierea contractului înainte de termen, precum și evacuarea chiriașului, dacă acesta nu-și respectă obligațiile de plată privind plata chiriei și fată de legea cadru în materia locuinței, respectiv Legea nr.114/1996, pentru considerentele arătate, instanța de fond a dispus evacuarea necondiționată a pârâților din locuința socială situată în Ploiești, ., județul Prahova.
Având în vedere că, în data de 09.10.2012, reclamantul M. Ploiești a depus la dosar declarație prin care a precizat că înțelege să renunțe la capătul trei de cerere, motivat de faptul că din data de 08.10.2010 pârâții nu mai înregistrează debit restant, în baza art.246 C.pr.civ., s-a luat act de renunțarea reclamantului la judecata capătului de cerere având ca obiect pretenții, respectiv contravaloare chirie.
Împotriva sentinței instanței de fond și a încheierii prin care s-a dispus disjungerea cererii reconvenționale au declarat apel, în termen legal, pârâții N. C., N. E., N. G. C., N. A. și N. C., precum și intervenienta în interes propriu N. I. G., solicitând admiterea apelului, anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În motivarea cererii de apel, pârâții și intervenienta în interes propriu au arătat că, încă de la primul termen de judecată, reclamantul a acceptat acordarea unor termene în vederea achitării chiriei restante și a penalităților de întârziere, astfel încât, sumele restante datorate până la termenul încetării contractului au fost achitate, în întregime, în timpul procesului, reclamantul renunțând la judecata acestui capăt de cerere încă din data de 09.10.2012.
Odată cu plata sumelor pretinse prin acțiune, au arătat pârâții, reclamantul a continuat să primească atât chiria legală, cât și plata unor penalități pentru perioada situată după introducerea acțiunii, iar în prezent chiria este plătită la zi.
Față de insistența reclamantului în admiterea celorlalte capete de cerere, pârâții au completat cererea reconvențională, solicitând a se dispune obligarea reclamantului la prelungirea contractului sau la încheierea unui nou contract de închiriere, cu precizarea că, de la data introducerii acțiunii și până în prezent, ambele părți au continuat, în fapt, executarea obligațiilor contractuale.
În ceea ce privește soluția dată de prima instanță, pârâții au arătat că din preambulul sentinței și din motivarea acesteia lipsește enunțarea existenței cererii reconvenționale și dispoziția disjungerii acesteia, instanța de fond greșind prin luarea acestei măsuri, deși toate cererile aveau același obiect, respectiv executarea contractului de locațiune.
Probele administrate servesc tuturor cererilor formulate în cauză, iar contractul de locațiune nu a încetat în fapt, executarea obligațiilor din contract derulându-se și după termenul din data de 19.05.2009, pârâții plătind chirie cu majorări și penalități, iar nu lipsa de folosință, pentru perioada situată după expirarea contractului, reclamantul pretinzând și acceptând aceste plați, în calitate de locator, ca și ulterior, plata normală a chiriei la zi.
Au mai arătat pârâții că la dosar există dovada scriptică, prin notificarea reclamantului din data de 03.06.2010, unde reclamantul recunoaște calitatea pârâților de chiriași și după termenul de încetare a locațiunii menționat în contract, cât și prin cererile efectuate în cauză, precizând la data de 11.12.2011 că solicită chirie cu majorări și penalități pentru perioada 11.12._12, la data de 09.10.2012 renunțând la capătul de cerere în pretenții, „chiria fiind achitată integral”.
Lipsa cunoștințelor juridice și a unei asistențe de specialitate i-a determinat pe pârâți să pice în capcana reclamantului, plătind sume substanțiale pentru veniturile familiei, renunțând și la mâncare pentru a efectua aceste plăți, din dorința de a arăta buna lor credință și a împiedica încetarea locațiunii.
În timpul procesului au fost încurajați să achite aceste sume, în calitate de locatari, reclamantul solicitând și acceptând plata, în calitate de locator, iar dacă toate cererile ar fi fost soluționate prin aceeași hotărâre, ar fi fost analizate toate aspectele deduse judecații și s-ar fi putut constata, în baza probelor din acest dosar, că în fapt nu a încetat calitatea de chiriași a pârâților, că reclamantul i-a tratat în această calitate, percepând plata chiriei, iar nu a lipsei de folosință și, aceasta ar fi determinat admiterea cererii de prelungire a contractului de închiriere care se derula în fapt și respingerea cererii de evacuare.
Pârâții au arătat că, prin soluția pronunțată în această cauză, instanța de fond s-a antepronunțat în cererea disjunsă privind obligarea reclamantului la prelungirea contractului, începând cu data la care acesta a ajuns la termen, dispunând evacuarea prin pierderea calității de chiriași, de la termenul scadenței - 19.05.2009.
Instanța de fond investită cu cererea de a se constata încetarea contractului de închiriere, prin ajungere la termen, (art.7 alin.2 din contract), a admis cererea, fără a lua în considerare lipsa punerii în întârziere, prin notificare, a părții contractante.
Deși, instanța de fond a dispus obligarea reclamantului de a face această probă, a judecat cauza, admițând cererea, fără a lua în considerare lipsa îndeplinirii acestei obligații., iar notificarea proprietarului a fost făcută cu privire la achitarea chiriei restante și la posibilitatea evacuării în cazul neplății, invocând clauza de reziliere prevăzută în contract, la art.7 pct.b alin.2, iar nu privind aspectul dedus judecații.
O altă critică formulată de pârâți a fost în sensul că instanța de fond a reținut în motivare împrejurări străine de obiectul cauzei referitoare la rezilierea înainte de termen a contractului, făcând referire la clauzele enunțate la punctul Pact comisoriu expres, art.8 din contract, privind neplata la termen a chiriei, clauze ce nu sunt aplicabile cererii reclamantului, acestea nereferindu-se la încetarea contractului, prin ajungere la termen.
Cererea adresată Municipiului Ploiești și înaintată de mai multe ori, în prezent este nesoluționată, acesta pretinzând în ultimul răspuns că încheierea unui nou contract se poate face numai în baza hotărârii instanței.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ /2012 la data de 16.09.2013.
Legal citat, intimatul - reclamant nu a formulat întâmpinare în calea de atac a apelului.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este fondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar se reține că, la data de 27.05.2004, a fost încheiat contractul de închiriere nr._, prin care reclamantul M. Ploiești prin Consiliul Local al Municipiului Ploiești, în calitate de proprietar, a închiria pârâtului N. C., în calitate de chiriaș, locuința situată în Ploiești, ., jud. Prahova, art.3 din contract stipulând că, termenul închirierii este de 5 ani, cu începere de la data de 20.05.2004 până la data de 19.05.2009 (f.26 – dos. fond).
Prin cerere de chemare în judecată, reclamantul M. Ploiești - prin Consiliul Local Ploiești - prin primar a solicitat a se constata încetarea contractului de închiriere nr._/27.05.2004, urmând a se dispune evacuarea pârâților din spațiul locativ situat în Ploiești, ., jud. Prahova, obligarea pârâților la plata sumei de 2.070 lei reprezentând chirie restanta și majorări de întârziere, sumă ce urmează a fi actualizată până la data plătii efective
Prin cererea reconvențională depusă de pârâții N. C. și N. E. la data de 01.06.2012 (f.105 – dos. fond), s-a solicitat obligarea reclamantului la prelungirea contractului de închiriere, având în vedere că debitul a fost achitat integral.
La termenul de judecată din data de 11.12.2012, reclamantul M. Ploiești - prin Consiliul Local Ploiești a depus la dosar o precizare la acțiune, învederând că, întrucât la data de 11.12.2012, pârâții nu mai înregistrează debit restant, chiria fiind achitată integral, capătul trei din acțiune a rămas fără obiect, urmând a fi respins ca atare (f.120 – dos. fond).
Rămânând în pronunțare, la data de 11.12.2012, asupra fondului litigiului cu soluționarea căruia a fost investită, după trei amânări ale pronunțării sentinței, cauza a fost repusă pe rol la data de 27.12.2012, fixându-se termen de judecată la data de 19.01.2013, termen pentru care s-a dispus citarea reclamantului cu mențiunea de a comunica relații privind cererea pârâților de prelungire a contractul de închiriere ori de încheiere a unui alt contract, de a face dovada notificării pârâților în sensul de a proceda la evacuarea spațiului, la data expirării contractului, iar pârâții să depună copie a cererii prin care au solicitat încheierea unui contract de închiriere sau prelungirea celui existent (f.127 – dos. fond).
Rămânând, pentru a doua oară în pronunțare la data de 12.03.2013, după alte trei amânări ale pronunțări hotărârii, la data de 02.04.2013 cauza a fost repusă, din nou, pe rol, fixându-se termen de judecată la data de 16.04.2013 (f.148 – dos. fond) când, constatându-se lipsa de procedură cu pârâții N. E., N. G. C., N. A. și N. C., lipsind și reclamantul, precum și ceilalți pârâți, instanța de fond a dispus disjungerea cererii reconvenționale formulată de pârâți, sens în care s-a format dosarul nr._ având ca obiect obligație de „a face” (f.151 – dos. fond).
Potrivit disp. art.85 C.pr.civ., „judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel”, art.107 C.pr.civ. stipulând că „președintele va amâna judecarea pricinii ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității”.
Pe de altă parte, este cunoscut și faptul că unul dintre principiile care guvernează procesul civil este și cel al contradictorialității care presupune că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii și discuției părților, că fiecare parte trebuie să aibă posibilitatea de a se exprima cu privire la orice element care ar avea legătură cu pretenția dedusă judecății.
Contradictorialitatea se manifestă atât în raporturile dintre părți, iar pentru aceasta trebuie ca, în prealabil, acestea să fie informate exact despre existența procesului, conținutul pretențiilor și argumentelor părții adverse, cât și în raporturile dintre părți si instanță.
Dată fiind situația de fapt, astfel cum a fost reținută și prezentată în precedent, prin prisma probelor administrate în cauză, dar și a normelor juridice incidente în soluționarea pricinii, este evident că, prin luarea măsurii disjungerii cererii reconvenționale la termenul de judecată din data de 16.04.2013, termen la care s-a constatat lipsa de procedură cu pârâții N. E., N. G. C., N. A. și N. C. a fost nesocotit atât principiul contradictorialității, cât și încălcat dreptul la apărare al pârâților, în condițiile în care, respectiva cerere a fost formulată de aceștia și avea o strânsă legătură cu acțiunea principală, astfel încât trebuiau soluționate împreună.
Nu în ultimul rând, sentința apelată cuprinde și motive contradictorii ceea ce echivalează cu nemotivarea soluției pronunțate, în sensul că, deși, în dispozitivul hotărârii s-a luat act, în baza art.246 C.pr.civ., de actul de dispoziție al reclamantului care a înțeles să renunțe la judecata capătului trei din cererea de chemare în judecată privind obligarea pârâților la plata debitului restant, în considerente se fac ample referiri la chiria restantă, dispunându-se chiar obligarea acestora la plata sumei de 718 lei din care 441 lei chirie restantă și 227 lei majorări de întârziere, pentru ca, în final, tot în considerente, să se ia act și de renunțarea la judecata acestor pretenții.
Pentru considerentele expuse, tribunalul urmează să admită apelul și, în baza art.297 C.pr.civ., va anula sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond pentru ca, în condiții de legală citare a tuturor părților litigante și cu respectarea principiului contradictorialității, să pună în discuția părților oportunitatea și necesitatea disjungerii cererii reconvenționale depusă de pârâții N. C. și N. E. la data de 01.06.2012, urmând ca motivarea hotărârii ce se pronunța să răspundă cerințelor impuse de art.261 alin.1 pct.5 C.pr.civ., pentru a face posibil controlul judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanții - pârâți N. C., N. E., N. G. C., N. A. și N. C., toți domiciliați în Ploiești, ., județul Prahova și de apelanta - intervenientă în interes propriu N. I. G. domiciliată în Ploiești ., județul Prahova împotriva sentinței civile nr._/04.06.2013 și a încheierii de ședință din data de 16.04.2013, ambele pronunțate de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul - reclamant M. PLOIEȘTI PRIN CONSILIUL LOCAL PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova și, în consecință:
Anulează sentința atacată și trimite cauza la aceeași instanță de fond, Judecătoria Ploiești, potrivit considerentelor prezentei decizii.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 04 decembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. G. H. N. C.
GREFIER
M. Ș.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red../tehnored. A.G.H..
9 ex. – 13.01.2014
d.f.nr._ /2012 - Judecătoria Ploiești
j.f. Z. S.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1311/2013. Tribunalul... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 301/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
