Contestaţie la executare. Decizia nr. 889/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 889/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 16-05-2013 în dosarul nr. 2642/331/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILKĂ NR. 889
Ședința publică din data de 16.05.2013
Instanța constituită din:
Președinte: C. R. I.
Judecător: C. I.
Judecător: G. D.
Grefier: B. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul – contestator G. M., domiciliat în Comuna Drajna, ., ., nr. 260, județul Prahova împotriva sentinței civile nr. 1246/12.02.2013 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE VĂLENII DE M., cu sediul în Vălenii de M., .. 7, județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de M., sub nr._ contestatorul G. M. a formulat contestație, in contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice Vălenii de M., împotriva popririi înființate în dosarul de executare nr._ din 27 iulie 2012, prin care a solicitat anularea popririi, iar pe perioada până la pronunțarea soluției legale cu privire la anulare a solicitat suspendarea executării silite și pe cale de consecință ridicarea măsurii de indisponibilizare a sumelor existente în conturile personale.
In motivarea cererii se arată că perioada iunie 2004 – iunie 2012 contestatorul a îndeplinit funcția de demnitate publică in . cea de primar, iar in această calitate a fost sancționat fie pe linie administrativă, fie de către instanța de judecată. A mai susținut că în calitate de persoană fizică nu are nici un fel de raport juridic cu intimata in ceea ce privește debitele pe care le invocă in poprire, deoarece aceste debite au fost acumulate de instituția primarului comunei Drajna, astfel că răspunderea nu este a unei persoane fizice, ci a unei instituții, fapt ce nu concordă cu normele în vigoare și chiar cu răspunderea in cadrul instituțiilor administrative, atâta timp cat el este obligat la plata, iar instituția este exonerată de orice fel de angajament, astfel că solicită admiterea contestației.
In drept, contestația nu a fost motivată.
A depus alăturat, in copie, înscrisuri.
La data de 2 octombrie 2012 intimata Administrația Finanțelor Publice Vălenii de M. a înaintat, in copii certificate ale dosarului de executare nr._ din 27 iulie 2012.
La data de 25 octombrie 2012 intimata D.G.F.P. Prahova in numele Administrației Finanțelor Publice Vălenii de M. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată (fila 48-50).
A depus alăturat, in copie, înscrisuri.
In ședința publică din 13 noiembrie 2012 contestatorul și-a completat si precizat cererea de chemare in judecată (fila 77-78).
In cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 246/12.02.2013, Judecătoria Vălenii de M. a respins contestația la executare ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Prin contestatia la executare formulata contestatorul a învederat instanței ca in perioada iunie 2004- iunie 2012 a îndeplinit funcția de demnitate publica, respectiv cea de primar al comunei Drajna, iar in aceasta calitate a fost sancționat pe linie administrativa de către instanța de judecata.
S-a retinut astfel ca fata de contestator s-a deschis dosarul de executare nr._ din data de 27.07.2012 in cadrul căruia s-au emis mai multe acte de executare printre care si actul de executare înștiințare poprire (f.6) pentru suma totala de 3481 lei, ulterior corectata la suma de 2605 lei ( prima poziție fiind anulată, f.73,74) suma ce reprezintă amenzi judiciare si cheltuieli judiciare.
Din actele depuse la dosarul cauzei a rezultat că debitorului contestator i-au fost aplicate o . amenzi judiciare sau amenda administrativa, respectiv 100 lei prin încheierea de ședința din data de 25.10.2011 a Judecătoriei Vălenii de M. in dosar nr._, 500 lei prin încheierea de ședința din data de 17.08.2010 a Judecătoriei Vălenii de M. in dosar nr._, suma de 1000 lei amenda administrativă aplicată in dosar nr. 1358/P/2011 din data de 19.09.2011 de P. de pe lângă Judecătoria Valenii de M. .
Prin întâmpinarea depusa (f.48) intimata creditoare a invocat exceptia inadmisibilității acțiunii arătând ca toate creanțele au fost stabilite in baza unor hotărâri date de o instanță de judecata iar organul de executare s-a conformat acestora, excepție pe care instanța a calificat-o ca fiind o apărare pe fondul cauzei urmând sa fie avuta in vedere ca atare.
Prin aceeași întâmpinare intimata a precizat ca actul contestat a fost deja corectat in sensul ca din suma totala de 3481 lei a fost scăzuta suma de 876 lei ce a fost stabilita eronat in sarcina contestatorului motiv pentru care s-au făcut cuvenitele modificări, a fost întocmit borderoul de scădere nr.268/24.05.2012 si au fost înștiințați terții popriți respectiv BRD – GROUPE SOCIETE GENERALE si BCR SA (f.71 – 74).
Potrivit art.172 alin.3 C.pr.fiscală „contestația poate fi făcută si împotriva titlului executoriu in temeiul căruia a fost pornită executarea, in cazul in care acest titlu nu este o hotărâre data de o instanță judecătoreasca sau de alt organ jurisdicțional si daca pentru contestarea lui nu exista o alta procedura prevăzută de lege”.
Dispoziții similare se regăsesc chiar si în art.398 alineat 3 cod procedura civila conform căruia în cazul în care executarea silita se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, daca legea nu prevede în acest scop o alta cale de atac.
Rațiunea pentru care legiuitorul a condiționat posibilitatea contestării titlului executoriu de inexistenta unei alte proceduri de contestare consta în aceea ca, în esența, contestația la executare este destinata sa înlăture neregularitățile comise cu prilejul urmăririi silite, neputându-se examina împrejurări care vizează fondul cauzei.
Este de observat astfel ca debitorul contestator nu invoca neregularități ale formelor de executare ci împrejurarea ca amenzile așa cum au fost enunțate mai sus trebuiau achitate de primărie si nu de acesta ca persoana fizica.
O astfel de apărare nu poate fi primita, având in vedere textele de lege mai sus invocate reținându-se astfel ca in ceea ce privește amenzile judiciare aplicate in baza art.108 indice 2 C.p.c acestea se stabilesc prin încheiere executorie conform art.108 indice 4 C.p.c încheiere ce poate fi contestata prin instituția cererii de reexaminare in termen de 15 zile de la data luării măsurii sau de la comunicare.
In ceea ce privește amenda administrativa in suma de 1000 lei aplicată în dosar nr.1358/P/2011 din data de 19.09.2011 de P. de pe lângă Judecătoria Vălenii de M. s-a reținut ca si aceasta poate fi contestată pe calea plângerii prevăzute de art. 278 indice 1 C.p.p.
S-a observat așadar că față de actele ce emanau fie de la instanța de judecata fie de la parchet exista deschisă o alta procedura prevăzută de lege de care contestatorul nu a înțeles sa uzeze, astfel ca, în condițiile art.172 din codul de procedura fiscala instanța nu poate proceda la analizarea legalității titlului executoriu în cadrul contestației la executare, întrucât o astfel de analiza excede procedurii de executare silita în materie fiscală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul-contestator a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii contestației la executare și, pe cale de consecință, anularea popririi înființate în dosarul de executare nr._/27.07.2012 și întoarcerea executării pentru sumele deja indisponibilizate din conturile sale personale.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr._ .
În motivarea recursului a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.pr.civ.
A arătat că, întrucât recursul este declarat împotriva unei hotărâri judecătorești care, potrivit legii nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 din C.proc.civ. De aceea, a solicitat ca instanța de control judiciar să examineze cauza sub toate aspectele.
A arătat că, în fapt, prin sentința recurată, instanța de fond învestită legal cu soluționarea contestației la executare, fără a arăta motivele de fapt si de drept care i-au format convingerea cum și cele pentru care au fost înlăturate apărările sale, pronunță o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art. 261 alin. l C.proc.civ.
Astfel, a apreciat faptul că, judecătorul fondului, prin sentința pe care înțelege să o critice, în mod nelegal a respins acțiunea promovată ca fiind neîntemeiată.
Instanța de fond fără să facă o cercetare judecătorească completă, să cerceteze fondul și să dea eficiență principiului aflării adevărului, a suprimat acest principiu, reținând în mod nelegal faptul că a contestat aplicarea sancțiunilor care fac obiectul popririi înființate. Or, nici un moment nu a contestat aplicarea sancțiunilor ci modul in care se realizează executarea silită.
A reiterat motivele care stau la baza contestării actelor de executare, formulate la instanța de fond:
Astfel, a arătat că, în perioada iunie 2004 - iunie 2012, a îndeplinit funcția de demnitate publica si anume cea de primar al comunei Drajna.
În aceasta calitate a fost sancționat fie pe linie administrativă, fie de către instanța de judecata.
A menționat că toate raporturile juridice au apărut intre Administrația Finanțelor Publice Vălenii de M. si instituția Primarului comunei Drajna și nu intre instituția sus-menționata si contestator ca persoana fizică.
A precizat că debitele invocate in poprire au fost acumulate de către Instituția Primarului comunei Drajna.
A afirmat că, în situația data, este evident că răspunderea nu este a unei persoane fizice ci a unei instituții, or prin actele de executare efectuate in aceasta speță, ca persoana fizica, este urmărit și pus la plata in numele instituției.
In acest sens a invocat faptul că, în anul 2009, în calitate de Primar al comunei Drajna, județul Prahova la acea data, a formulat cerere de chemare in judecata ..
In speța, a contestat actele de executare întocmite de D.G.F.P Prahova împotriva sa ca persoană fizică si nu în calitate de "primar", calitate în care au fost acordate și sancțiunile respective, o situație identica celei de față.
Aceasta contestație a făcut obiectul dosarului nr._, dosar în care s-a pronunțat Tribunalul Prahova prin Decizia nr. 483/2012 - irevocabila.
In dosarul sus-menționat, a arătat recurentul-contestator, instanța s-a pronunțat în sensul ca: "pe cale de consecința, in mod greșit procesul verbal de constatarea a contravenției, ca de altfel si titlurile executorii menționate in precedent si adresa de înființare a popririi au fost emise pe numele G. M., în calitatea sa de persoana fizica, corect fiind ca ele să vizeze Primarul . evident ca nu se poate pune semnul egalității între cele doua calități”.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis contestația la executare si a anulat formele de executare silita desfășurate împotriva persoanei fizice G. M..
Același lucru se întâmplă si in cauza de fata, contestând faptul ca executarea silita a fost pornita împotriva sa ca persoana fizica si nu împotriva instituției primarului.
Se observa foarte clar din dispozitivul sentinței atacate, a mai arătat recurentul-contestator, faptul ca instanța de fond nici măcar nu a făcut referire la cererea de completare si precizare a acțiunii, cerere în care a fost invocat precedentul judiciar susmenționat.
A reiterat faptul că nici un moment nu a contestat sancțiunile aplicate in sensul de a formula apărări de fond împotriva titlului executoriu ci a susținut ca executarea silită a fost pornita împotriva unei persoane fizice si nu împotriva instituției care a fost sancționate, in speță Primarul Comunei Drajna
In dovedirea susținerilor sale, a depus decizia civilă nr. 483/14.04.2010 pronunțata de Tribunalul Prahova in dosarul nr._ .
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 3041 C.proc.civ.
Tribunalul, examinând sentința recurată, în raport de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 304 și art. 3041 C.proc.civ., constată ca recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește primul motiv de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 7 C.proc.civ.:
Dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C.p.c. instituie obligația pentru instanța de judecată de a arăta în cuprinsul hotărârii motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea.
În speță au fost respectate aceste dispoziții legale imperative, instanța analizând în fapt și în drept la toate pretențiile și apărările formulate de părți.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Albina c. României și Vlasia G. V. c. României), noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea, să fi examinat totuși, în mod real, problemele esențiale care i-au fost supuse și, fără a cere un răspuns detaliat fiecărui argument al reclamantului, această obligație presupune totuși ca partea interesată să poată aștepta un răspuns specific și explicit la mijloacele decisive pentru soluționarea procedurii în cauză. În consecință, motivarea hotărârii judecătorești este un element al dreptului la un proces echitabil, conform art. 6 din C.E.D.O.
În cauză, prin considerentele hotărârii recurate, s-a răspuns susținerilor părților și au fost examinate probele administrate în cauză.
Contrar afirmațiilor recurentului-contestator, instanța de fond a dat eficiență principiului aflării adevărului, cercetând fondul contestației la executare.
Susținerile contestatorului privind nelegalitatea urmăririi silite împotriva sa vizează tocmai aplicarea sancțiunii, astfel cum a apreciat instanța de fond.
Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.:
Incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.proc.civ. presupune fie ca hotărârea să nu fie motivată în drept ori în legislația în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate să nu existe un text care să justifice soluția dată în speță, fie ca instanța să fi recurs la textele de lege aplicabile speței, dar să le fi încălcat, în litera sau spiritul lor, ori să le fi aplicat greșit.
În cauză, instanța a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în speță, art. 172 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, prin raportare la situația de fapt rezultată din administrarea probatoriului.
Potrivit acestui text legal, „contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.”
Astfel cum rezultă din înscrisurile aflate în dosarul de executare silită, adresele nr. 2435/P/2009 din 11.04.2011 și nr. 1358/P/2011 din data de 19.09.2011, emise de P. de pe lângă Judecătoria Vălenii de M., adresele din data de 28.11.2011 și 24.09.2010, emise de Judecătoria Vălenii de M., contestatorul G. M. a fost obligat, prin titlurile de creanță, la plata cheltuielilor judiciare către stat și la plata de amenzi cu caracter administrativ iar nu Instituția Primarului comunei Drajna.
În consecință, în mod corect executarea silită a fost pornită împotriva persoanei fizice, G. M., acesta fiind debitorul obligației de plată stabilit prin titlurile de creanță fiscală.
Ca atare, afirmațiile recurentului-contestator în sensul că raporturile juridice au apărut intre Administrația Finanțelor Publice Vălenii de M. și instituția Primarului comunei Drajna iar nu între instituție și o persoana fizică, că debitele au fost acumulate de către Instituția Primarului comunei Drajna și că răspunderea nu este a unei persoane fizice ci a unei instituții, nu pot fi reținute.
În mod legal și temeinic a reținut instanța de fond că, împotriva încheierilor prin care contestatorului i-au fost aplicate amenzi judiciare de către Judecătoria Vălenii de M., acesta avea la dispoziție calea de atac a cererii de reexaminare, prevăzută de art. 1084 C.proc.civ.
De asemenea, împotriva obligării sale la plata amenzii administrative și la plata de cheltuieli judiciare de către P. de pe lângă Judecătoria Vălenii de M., recurentul-contestator avea deschisă calea plângerii prevăzută de art. 2781 C.proc.pen.
Prin intermediul acestor căi de atac, recurentul-contestator avea posibilitatea de a invoca orice apărări împotriva sancționării sale ca persoană fizică.
Executarea silită nu poate fi pornită împotriva altei persoane decât cea stabilită prin titlurile de creanță.
În ceea ce privește practica judiciară invocată de către recurentul-contestator în cadrul motivelor de recurs, Tribunalul constată că situația de fapt analizată în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Tribunalului Prahova este diferită de cea reținută în prezenta cauză.
Pe de altă parte, doar o practică judiciară constantă poate constitui izvor de drept, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, din probele administrate în cauză nerezultând existența unei astfel de practici care să confirme susținerile recurentului-contestator.
În ceea ce privește critica formulată de recurentul-contestator, în sensul că instanța de fond nu a analizat cererea sa precizatoare și completatoare în care invoca practica judiciară sus-menționată, Tribunalul reține că instanța nu este obligată să răspundă în mod special tuturor argumentelor invocate părți, fiind suficient ca, grupându-le, să răspundă printr-un considerent comun.
În prezenta cauză, Tribunalul reține că actele de executare au fost emise în mod legal, cu respectarea dispozițiilor art. 43 și art. 141 Cod procedură fiscală, neimpunându-se anulara acestora și întoarcerea executării silite efectuate în baza lor.
Pentru considerentele arătate, Tribunalul constatând că, în speță, nu sunt incidente cazuri de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C.proc.civ., hotărârea pronunțată fiind legală și temeinică, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.proc.civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-contestator declarat de recurentul – contestator G. M., domiciliat în Comuna Drajna, ., ., nr. 260, județul Prahova împotriva sentinței civile nr. 1246/12.02.2013 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE VĂLENII DE M., cu sediul în Vălenii de M., .. 7, județul Prahova, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.05.2013
Președinte, Judecători,
R. I. C. I. C. D. G.
fiind în C.O. semnează fiind în C.O. semnează
Președintele instanței Președintele instanței
Grefier,
A. B.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red./ Tehnored. CRI
2 ex./25.07.2013
Df._ Judecătoria Vălenii de M.
Jf. A. M.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 947/2013. Tribunalul PRAHOVA | Pretenţii. Decizia nr. 1189/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
