Validare poprire. Decizia nr. 947/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 947/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 27-05-2013 în dosarul nr. 343/281/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILA NR.947
Ședința publică din 27 mai 2013
PREȘEDINTE: M. B.
Judecători: M. C.
: I. C.
Grefier: M. M. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta țerț poprit D. G. A FINANTELOR PUBLICE A MUN BUCURESTI-ACTIVITATEA DE TREZORERIE SI contabilitate PUBLICA SERVICIUL VERIFICAREA SI DECONTAREA CHELTUIELILOR INSTITUTIILOR PUBLICE, cu sediul în București, . Gerota, nr.13, sector 2 și recurentul debitor M. J., cu sediul în București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr._/06.07.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiesti, în contradictoriu cu intimata creditoare C. M. - LA S. JUDECĂTORIEI SECTOR 4, cu sediul în București, ..2-4, sector 4.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul având în vedere că s-a solicitat judecarea recursului în lipsă, conform disp.art. 242 C.pr.civ. și având în vedere actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, la data de 11.08.2011, sub nr._/4/2011, creditoarea C. M. în contradictoriu cu debitorul M. J. și terțul poprit D. G. A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI-ACTIVITATEA DE TREZORERIE SI contabilitate PUBLICA-SERVICIUL VERIFICAREA SI DECONTAREA CHELTUIELILOR INSTITUTIILOR PUBLICE, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună validarea popririi înființate de B. B. D. în dosarul de executare nr. 104/2011, în temeiul titlului executoriu reprezentant de sentința civilă nr. 364/2008 pronunțată de Curtea de Apel București Secția A VII-A Civilă și Pentru Cauze Privind Conflictele De Muncă Și Asigurări Sociale asupra
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că prin sentința civilă nr. 364/2008 pronunțată de Curtea De Apel București-Secția A VII-A Civilă și pentru Cauze privind Conflictele de Muncă în ds. nr._, instanța de judecată a obligat pârâții Curtea de Apel București, Tribunalul București și M. Justiției să plătească reclamantelor sumele reprezentând sporul de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, începând cu luna septembrie 2004- septembrie 2008, la zi și în continuare, sume ce vor fi actualizate cu rata de inflație la data plății efective.
Prin raportul de expertiza extrajudiciară efectuat după pronunțarea sentinței menționate, au fost calculate în funcție de criteriile stabilite prin titlul executoriu, creanțele fiecărui creditor.
B. B. D., a somat debitorul, ca în termen de 30 zile să îndeplinească obligația de plata a sumelor prevăzute în titlul executoriu și a infiintat poprirea pana la concurenta sumelor prevazute in raportul de expertiza extrajudiciara, asupra sumelor din conturile deschise de debitorul M. J. la tertul poprit D. de Trezorerie SI Contabilitate Publica a Municipiului Bucuresti, atat asupra disponibilitatilor banesti existente cat si viitoare potrivit disp. art. 457 alin.1 ind. 1 c.pr.civ., adresa de infiintare a popririi a fost comunicata tertului poprit .
Tertul poprit a comunicat refuzul de a da curs cererii de infiintare a popririi pe motiv ca potrivit disp. art. 1 alin.1 din OUG 71/2009 plata sumelor prevazute prin hotarari judecatoresti avand ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar se va realiza dupa procedura de executare care incepe in anul 2012 pana in anul 2014 si orice cerere de executare silita se suspenda
Creditoarea a apreciat ca dispozitiile OG 22/2000 si OUG 71/2009 care limiteaza dreptul acesteiade a urmari bunuri aflate in patrimoniul institutiilor publice incalca dreptul la un proces echitabil, drept garantat de art. 6 paragraful 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului din perspectiva interpretarii date in mod constant in jurisprudenta Curtii.
În drept, cererea a fost întemeiată în baza art. 452 alin.1, 454 alin. 1 si 2, 2 indice 3, 456, 457, 460 C.p.c, art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si art.1 din Protocolul nr. 1, art.11 alin.2 si art. 2o din Constitutia Romaniei.
În dovedirea cererii, creditorea a depus la dosar înscrisuri.
Debitorul M. Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat în primul rand suspendarea provizorie a prezentei cauze, în temeiul art 244 alin 1 c.pr.civ, pana la soluționarea dosarului nr._ având ca obiect suspendare executare și eșalonarea plății potrivit disp. art. 6 din OG 22/2002.
În al doilea rând, debitorul a formulat cerere de stramutare și suspendare a solutionarii cauzei in temeiul art 37 alin 2 C.pr.civ.
Pe fond, debitorul a solicitat respingerea cererii de validare a popririi ca neintemeiată, pana la soluționarea
Totodată, debitorul a solicitat in subsidiar, respingerea în parte a cererii, cu privire la instituirea popririi asupra conturilor destinate cheltuielilor de organizare și functionare, inclusiv de personal potrivit art 1 alin 2 din OG 22/2002.
S-a susținut faptul că prin OUG nr.71/2009 s-a dispus plata eșalonată a sumelor prevăzute în hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea de drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar devenite executorii până la data de 31.12.2009, astfel încât creanța invocată de creditoare nu este scadentă și nu este o creanță exigibilă înainte de îndeplinirea termenului suspensiv.
S-a adăugat faptul că prin art. 1 al. 2 al acestui act normativ s-a prevăzut suspendarea de drept a oricărei cereri de executare silită, precum și faptul că prin OUG nr. 45/2010 s-a modificat OUG nr. 71/2009 în sensul modificării termenelor de plată pentru perioada 2012-2014.
În acest sens, s-a solicitat a se constata faptul că aceste prevederi legale își au aplicabilitate în cauza de față, invocându-se faptul că cererea de executare silită se suspendă de drept.
Debitorul a învederat și faptul că prin jurisprudența constantă a CEDO s-a statuat că autoritățile dispun de un termen rezonabil pentru a identifica cele mai adecvate mijloace de punere în executare a hotărârilor judecătorești, iar deși autoritățile nu se pot prevala de lipsa fondurilor, totuși în situații excepționale, stabilirea unui termen rezonabil pentru executare este o măsură ce intră în marja de apreciere a statului. O măsură prin care este împiedicată executarea deciziilor judiciare este sancționată de CEDO numai dacă are caracter excesiv.
Față de aceste aspecte, debitorul a adăugat faptul că eșalonarea sumelor de bani echivalează cu o executare voluntară programată, justificată de influența substanțială asupra bugetului de stat, de imposibilitatea menținerii echilibrelor bugetare și de necesitatea respectării angajamentelor interne și internaționale asumate de Guvern.
La 07.11.2011, Înalta Curte De Casație Și Justiție a comunicat Judecătoriei Sectorului 4 București faptul că prin încheierea nr. 7908/04.11.2011 pronunțată în Ds. nr._, s-a admis cererea de strămutare formulată de petentul M. Justiției cu privire la Ds. nr._/4/2011, cauza fiind strămutată Judecătoriei Ploiești.
Prezenta cauză a fost scoasă de pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, fiind înaintată Judecătoriei Ploiești spre competenta soluționare conform încheierii nr. 7908/04.11.2011 pronunțată de Înalta Curte De Casație Și Justiție-Secția Civilă în Ds. nr._ .
Prezenta cauză a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 04.01.2012, sub nr._ .
La termenul din data de 09.03.2012, creditoarea a depus la dosar, raspuns la întâmpinare prin care solicită respingerea cererii de suspendare formulata de debitor și admiterea cererii așa cum a fost formulată.
Ulterior la termenul de judecată din data de 27.04.2012, instanța a pus în discutie cererea de suspendare formulată de debitorul M. JUSTIȚIEI.
Prin încheierea din data de 04.05.2012, instanța a respins cererea de suspendare în temeiul art 22 alin 1 pct 1 c.pr.civ, pana la soluționarea dosarului_ formulata de debitorul M. Justiției.
La termenul din data de 29.06.2012, creditoarea a depus note scrise prin care a solicitat admiterea cererii, urmând ca prin hotararea ce se va pronunța să se dispună validarea popririi înființate în dosarul de executare nr.104/2011, prin care creditoarea a solicitat obligarea debitorului M. Justiției la plata sumelor datoate, sume ce reprezintă drepturi salariale, drepturi obtinute prin sentința civilă nr.346/26.11.2008, hotarare definitivă și executorie.
Instanța a incuviințat pentru parti in temeiul art 167 alin 1 c.pr.civ, proba cu înscrisuri, proba pe care o consideră concludentă, pertinentă și utilă soluționării cauzei.
Având nevoie de timp pentru a analiza actele și lucrarile dosarului, în baza art. 260 (1) C.pr.civ., instanța a amanat pronunțarea la data de 06.07.2012.
Prin sentința civilă nr._/06.07.2012, Judecătoria Ploiești a admis cererea, validând poprirea înființată în dosarul de executare nr. 104/2011 prin adresa din data de 04.07.2011 a B. B. D. asupra veniturilor debitorului, M. Justiției, obligând terțul poprit, DGFP București, la plata debitului către creditoarea C. M., în limita sumei de_ lei.
Împotriva sentinței instanței de fond, DGFP București a formulat apel, solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.
În motivare, a susținut că, în speță, nu se poate spune că terțul nu și-a îndeplinit obligațiile pentru admiterea cererii de validare a popririi. Astfel, prin validarea popririi, instanța de fond a nesocotit disp.art. 1 din OUG nr. 45/2010 pentru mod.art. 1 din OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titlurile executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
De asemenea, a susținut că dispozițiile imperative ale OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii au instituit un regim derogatoriu de la cadrul juridic general stabilit prin art. 452-461 C.p.c.care reglementează materia executării silite prin poprire.
OG nr. 22/2002 instituie anumite limite ale executării instituțiilor publice, în sensul că aceasta nu se poate face asupra oricăror resurse bănești ale instituțiilor publice, ci numai asupra acelor aprobate prin bugetele instituțiilor respective.
A mai arătat că executorul judecătoresc a comunicat adresa de înființare a popririi la data de 04.07.2011, iar ulterior instanța a fost învestită cu soluționarea cererii de validare a popririi la data de 11.08.2011, deși termenul de plată de 6 luni reglementat de OG nr. 22/2002 astfel cum a fost completată și mod.prin Legea nr. 92/2011 nu expirase.
M. Justiției a formulat recurs împotriva sentinței instanței de fond, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de validare a popririi, ca neîntemeiată.
În motivarea cererii de recurs, a susținut recurentul că în primul rând sentința a fost dată cu încălcarea legii, respectiv a OUG nr. 71/2009. Astfel, având în vedere calitatea creditoarei, natura debitului și data pronunțării sentinței care constituie titlu executoriu, potrivit OUG nr. 71/2009, în speță, a intervenit suspendarea de drept a executării silite.
A susținut că acesta și-a îndeplinit obligațiile de plată stabilite în sarcina sa conform titlului executoriu, însă cu respectarea termenelor de eșalonare prevăzute de OUG nr. 71/2009.
De asemenea, a precizat că prin HG nr. 257/2012 privind suplimentarea bugetelor Min.Justiției, ICCJ, Min.Public și CSM privind plata titlurilor executorii, s-a plătit o primă tranșă din procentul stabilit pentru anul 2012.
Deși OUG nr. 71/2009 reglementează o procedură de executare voluntară și eșalonată a titlurilor executorii, excluzându-se plata oricăror cheltuieli de executare, debitorul este pus și în ipostaza de a le achita.
Mai mult, prin decizia nr. 188/2010 referitoare la excepția de neconstituționalitate a disp.OUG nr. 71/2009, Curtea a respins-o ca neîntemeiată.
Recurentul a mai susținut că, în condițiile în care executarea în condițiile dreptului comun, a tuturor titlurilor executorii, are o influență substanțială asupra bugetului de stat, este cert că aceasta reprezintă o circumstanță excepțională ce justifică instituirea unor măsuri care au ca efect amânarea temporară a momentului realizării drepturilor decurgând din hotărârile judecătorești irevocabile pronunțate în contradictoriu cu Min.Justiției, fără ca prin aceasta să se aducă atingere substanței înseși a acestor drepturi.
Intimata-creditoare nu a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 21.03.2013, instanța a recalificat, față de prevederile art. 282 alin. 1 C.p.c. și valoarea obiectul prezentei cauze, prezentul litigiu din apel în recurs.
Tribunalul examinând cererea de recurs, sentința recurată, actele și lucrările dosarului, prin prisma textelor de lege incidente în cauză, retine următoarele:
Prin legea nr. 92/2011 pentru aprobarea OUG nr. 4/2011 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea A. și pentru executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii s-a modificat art. 1 din OG nr. 22/2002, în sensul stabilirii că creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora, neputând fi achitate din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale, pentru care au fost înființate.
Totodată, prin disp.OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, s-a dispus ca plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la 31.12.2009, să se realizeze eșalonat. De asemenea, potrivit art. 1 alin.2 din acest act normativ, s-a prevăzut ca, „în cursul termenului prevăzut la alin. 1, orice cerere de executare silită se suspendă de drept”.
Prin art. I din OUG nr.45/2010 s-a modificat art. 1 din OUG nr. 71/2009 și s-a schimbat graficul de eșalonare, fiind stabilit a se face plata acestor drepturi de natură salarială astfel:
a) în anul 2012, să se achite 34% din valoarea titlului executoriu
b) în anul 2013, 33%
c) iar în 2014, 33%.
În fine, prin legea nr. 230/2011, s-a modificat iarăși graficul, fiind stabilit ca:
a) în anul 2012, să se achite 5% din valoarea titlului executoriu
b) în anul 2013, să se achite 10% din valoarea titlului executoriu
c) în anul 2014, să se achite 25% din valoarea titlului executoriu
d) în anul 2015, să se achite 25% din valoarea titlului executoriu
e) în anul 2016, să se achite 35% din valoarea titlului executoriu
Ca atare, având în vedere suspendarea de drept a oricărei proceduri de executare în cadrul termenelor respective, executorul judecătoresc nu mai poate cere ori continua executarea silită înainte de împlinirea acestora.
Recurentul M. Justiției și-a îndeplinit obligațiile de plată stabilite în sarcina sa conform titlului executoriu, însă cu respectarea termenelor de eșalonare prevăzute de OUG nr. 71/2009.
Potrivit art. 1 din HG nr. 288/2010, s-a aprobat suplimentarea bugetului acestuia pe anul 2010 cu suma de 143.400 lei, făcându-se deschiderile de credite la data de 14.09.2010, și fiind și achitată o primă tranșă din titlurile executorii prevăzute de OUG nr. 71/2009.
De asemenea, se reține că s-a achitat și o primă tranșă din bugetul stabilit pentru anul 2012.
Mai mult, prin decizia nr. 188/2010 referitoare la excepția de neconstituționalitate a disp.OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, Curtea a respins-o ca neîntemeiată. Curtea a decis că există o stare de fapt obiectivă, cuantificabilă și independentă de voința Guvernului care pune în pericol un interes public, respectiv stabilitatea economică a statului român.
Totodată, Curtea Constituțională a reținut că ordonanța de urgență a fost adoptată în vederea atenuării efectelor unei stări de criză economică generalizată, fiind singurul instrument rămas la îndemâna Guvernului pentru conservarea stabilității economice a statului.
A mai reținut Curtea că ordonanța de urgență nu este o măsură prin care se interzice nici măcar temporar executarea unor hotărâri judecătorești și nu reprezintă o imixtiune a puterii legislative în procesul de realizare a justiției.
Mai mult, aceasta nu reprezintă nici o situație discriminatorie, întrucât, existența unei situații extraordinare este una care reclamă o diferență de tratament juridic.
În ceea ce privește eșalonarea plăților, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin decizia nr. 190/2010. Curtea a apreciat că instituirea acestei măsuri a fost determinată de existența unui număr substanțial de cauze având ca obiect acordarea de drepturi salariale, care a condus la o imposibilitate a autorității statale de a executa hotărârile judecătorești pronunțate deja în această materie, în contextul crizei economice.
Tribunalul reține totodată și jurisprudența constată a CEDO care a apreciat că stabilirea unui termen rezonabil pentru executare este o măsură ce intră în marja de apreciere a statului, respectând atât dreptul de acces la justiție, cât și dreptul la un proces echitabil, sub aspectul duratei procedurii.
În același sens, a statuat Curtea că „mecanismul eșalonării plății, ca modalitate de executare a unei hotărâri judecătorești, poate fi considerat în concordanță cu principiile consacrate de jurisprudența CEDO și a Curții Constituționale, dacă sunt respectate anumite condiții, respectiv tranșe de efectuare a plăților intermediare precis determinate, termen rezonabil de executare integrală, acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate.
Or, în condițiile în care executarea în condițiile dreptului comun, a tuturor titlurilor executorii, are o influență substanțială asupra bugetului de stat, este cert că aceasta reprezintă o circumstanță excepțională ce justifică instituirea unor măsuri care au ca efect amânarea temporară a momentului realizării drepturilor decurgând din hotărârile judecătorești irevocabile pronunțate în contradictoriu cu Min.Justiției, fără ca prin aceasta să se aducă atingere substanței înseși a acestor drepturi.
Prin urmare, este evident că, prin OUG nr. 71/2009 sunt reglementate termene certe de executare a obligațiilor bănești instituite în sarcina ordonatorilor de credite, termene prin care se garantează executarea hotărârilor judecătorești la nivel individual, măsura eșalonării fiind în concordanță cu cerințele impuse de CEDO.
Pentru toate aceste considerente, apreciind ca nelegală sentința instanței de fond, în temeiul art. 312 C.p.c., raportat la art. 304.9 C.p.c., va admite recursurile declarate de recurenta țerț poprit D. G. A FINANTELOR PUBLICE A MUN BUCURESTI-ACTIVITATEA DE TREZORERIE SI CONTABILITATE PUBLICA SERVICIUL VERIFICAREA SI DECONTAREA CHELTUIELILOR INSTITUTIILOR PUBLICE și recurentul debitor M. J., cu sediul în București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr._/06.07.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, va modifica în tot sentința recurată, în sensul că va respinge pe fond cererea de validare poprire, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenta țerț poprit D. G. A FINANTELOR PUBLICE A MUN BUCURESTI-ACTIVITATEA DE TREZORERIE SI CONTABILITATE PUBLICA SERVICIUL VERIFICAREA SI DECONTAREA CHELTUIELILOR INSTITUTIILOR PUBLICE, cu sediul în București, . Gerota, nr.13, sector 2 și recurentul debitor M. J., cu sediul în București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr._/06.07.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiesti, în contradictoriu cu intimata creditoare C. M. - LA S. JUDECĂTORIEI SECTOR 4, cu sediul în București, ..2-4, sector 4.
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că respinge pe fond cererea de validare poprire, ca neîntemeiată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.05.2013.
Președinte Judecători
M. B. I. C. N. C.
Grefier
M. M. C.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. C.I./Tehnored. C.I.
2 ex./18.06.2013
Df._ Judecătoria Ploiești
Jf. E. M.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1312/2013.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 889/2013. Tribunalul... → |
|---|
