Contestaţie la executare. Decizia nr. 1320/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1320/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 01-10-2013 în dosarul nr. 1549/204/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1320
Ședința publică din data de 1.10.2013
PREȘEDINTE – N. C.
JUDECĂTORI – A. G. H.
– M. R.
GREFIER – R. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul - contestator P. I. cu domiciliul în Valea Doftanei, ., județul Prahova împotriva sentinței civile nr. 1946/24.07.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina în contradictoriu cu intimata B. SA cu sediul în București, .. 5, sector 3.
Cererea netimbrată.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul – contestator reprezentat de av. Cusai K. M., lipsă fiind intimata.
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: se învederează instanței că la dosarul cauzei nu s-a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, nu s-a depus întâmpinare.
Recurentul – contestator prin apărător depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100,00 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Tribunalul ia act că recurenții – pârâți au depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100,00 lei conform chitanței . nr._/25.09.2013 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei ce au fost anulate.
Recurentul – contestator prin apărător solicită instanței, în dovedirea cererii proba cu înscrisuri.
Având în vedere proba cu înscrisuri solicitată de recurentul – contestator, în dovedirea cererii de recurs, tribunalul în temeiul disp.art. 305 C.pr.civ. considerând-o legală, pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei o încuviințează și dispune administrarea la acest termen de judecată.
Recurentul – contestator prin apărător, învederează instanței că nu mai are cereri de formulat, probe de administrat în cauză și solicită cuvântul pe fondul cauzei.
Tribunalul ia act de susținerile recurentului - contestator, prin apărător, în sensul de mai sus, în temeiul disp.art. 150 C.pr.civ. consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Recurentul – contestator prin apărător, având cuvântul pe fondul cauzei solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat și să se dispună admiterea contestației la executare, întrucât din toată executarea, expertiza topo efectuată la nivelul anului 2008 valora un preț, iar în anul 2010 avea o altă valoare, împrejurare în care instanța de fond nu a avut în vedere toate expertizele efectuate în anul 2012.
Mai învederează instanței că a mai fost o expertiză cu o altă valoare, iar terenul a fost vândut la o valoare mai mică și, deși s-a încercat să stingă litigiul pe cale amiabilă, însă intimata B. i-a prejudiciat.
Pe de altă parte hotărârea nu a fost pronunțată de un complet de judecată legal constituit, motiv pentru care solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Ploiești la data de 18.109.2012 sub nr._/281/2012 contestatorul P. I. a formulat în contradictoriu cu intimata B. SA contestație la executare împotriva procesului verbal de licitație imobiliară nr.36/A/24 la data de 10.10.2012w de B. D. I. T. și împotriva executării silite însăși.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că termenele pentru care s-a făcut comunicarea părților, anunțurile, licitațiile nu respectă legea în vigoare, aducând prejudiciu ambelor părți valoarea la care s-a făcut adjudecarea nu reprezintă nici 25% din valoarea de piață.
In drept, cererea nu a fost motivată.
In dovedirea cererii, contestatoarea a depus în copie la dosar proces verbal de licitație, publicație de vânzare .
La data de 25.10.2012, contestatorul și-a completat contestația la executare în sensul că solicită suspendarea executării silitre conform disp.art.403 c.p.c., până la soluționarea definitivă și irevocabilă a hotărârii, nu i-a fost comunicată publicația de vânzare pentru cel de al doilea termen de licitație, terenul a fost evaluat inițial la 40.000 euro, fiind adjudecat la un preț derizoriu de 30.000 lei în condițiile în care au fost mai mulți licitatori iar în procesul verbal nu este trecută suma pentru care este executat silit.
Prin Sentința civilă nr.3534/2013 Judecătoria Ploiești a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței invocate de contestator și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpina, în a cărei rază teritorială se află situat imobilul supus executării silite.
La această instanță, cauza a fost înregistrată sub nr. _ .
Intimata B. SA a formulat întâmpinare în cauză prin care a invocat inadmisibilitatea contestației împotriva raportului de evaluare întrucât acesta nu este un act de executare silită, iar pe fond a solicitat respingerea contestației la executare, întrucât actul contestat respectiv raportul de evaluare este legal, fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor legale și de un expert evaluator.
In ceea ce privește diminuarea prețului de vânzare la licitație a arătat intimata că această operație este prev. de disp.art.509 al.5 c.p.c. bunul s-a vândut la cel mau bun preț oferit, iar în ceea ce privește procedura de comunicare a actelor de executare s-a realizat prin intermediul Poștei Române în condițiile disp. art.92 al.3 și 6 c.p.c.
A depus intimata la dosar în copie: dovezile de comunicare și înscrisuri din dosarul de executare.
Ca urmare a solicitării instanței, B. T. D. I. a înaintat la dosarul cauzei copii certificate din dosarul de executare 36/2012 (f.26-287).
In ședința publică din 2 mai 2013, a fost respinsă cererea de suspendare a executării silite solicitată de contestator și au fost administrate probe solicitate de acesta cu înscrisuri, interogatoriu, expertiza evaluare teren, fiind respinsă proba cu expertiză contabilă ca neutilă cauzei.
Prin sentința civilă nr.1946/2013, Judecătoria Câmpina a respins excepția inadmisibilității contestației la executare invocată de intimată, a respins contestația la executare completată formulată de contestator, ca neîntemeiată, iar cauțiunea în sumă de 3300 lei conform Recipisei de consemnare nr._/1 din 29.04.2013 a dispus restituirea către contestator, după trecerea a 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri .
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că, contestatorul a contractat mai multe credite de la intimată prin contractele de credite bancare pentru persoane fizice nr.417/2007 (f.27) respectiv 122V/2007 garantând conform contractului de ipotecă /2007 (f.45) cu imobilul în suprafață de 1344 mp situat în .. Prahova.
Întrucât debitorul contestator nu și-a îndeplinit obligațiile de restituire a sumelor împrumutate s-a început executarea silită asupra imobilului ipotecat, sens în care s-a efectuat și un raport de evaluare la nivelul anului 2012.
Împotriva executării silite a formulat contestație la executare debitorul, contestând în primul rând raportul de evaluare al imobilului apreciat de acesta, că este în total dezacord cu evaluarea făcută în anul 2008, prețul imobilului fiind stabilit la jumătate.
Referitor la aprecierea intimatei susținută ca excepție în sensul că este inadmisibilă contestația la executare pentru acest motiv, întrucât raportul de evaluare nefiind un act de executare nu poate fi contestat, instanța constatând că aceasta este neîntemeiată, întrucât a accepta acest punct de vedere ar echivala cu afirmația potrivit căreia debitorul nu ar avea nici o cale de atac împotriva actului de evaluare, indiferent de greșelile și numărul acestora ce pot fi făcute de evaluator.
Reține instanța de fond, că, atât raportul de evaluare cât și actele subsecvente de executare pot fi anulate de instanță în cadrul contestației la executare în măsura în care debitorul invocă neregularități ale raportului de evaluare.
În speța de față, astfel cum s-a arătat și anterior, contestatorul nu invocă neregularități concrete ale raportului de evaluare, ci numai apreciază că imobilul a fost subevaluat .
A apreciat contestatorul debitor în acest sens și față de faptul că la nivelul anului 2008, imobilul a fost evaluat dublu, fără să țină cont însă de scăderea dramatică a pieței imobiliare.
Astfel, potrivit Publicației de vânzare din anul 2009 (f.84 și următ) imobilul a fost evaluat la 119.162 lei iar potrivit raportului de evaluare din anul 2012 prețul imobilului scos la vânzare a fost de 64.517 lei fiind adjudecat la a doua licitație de 33.000 lei conform Actului de adjudecare nr.36/2012 (f.197).
Conform expertizei efectuată în cauza de față, prețul de piață al imobilului a fost stabilit la 24.192 euro respectiv 109.474 lei.
Susținerea contestatorului, bazată pe raportul de evaluare de la nivelul anului 2009 și al celui efectuat în cauza de față nu poate fi reținută și este în totală contradicție cu situația de fapt existentă, atâta timp cât s-a încercat atât la nivelul anului 2009, 2010 să fie vândut la licitație terenul în litigiu și nu s-a reușit și mai mult decât atât chiar la nivelul anului 2012 în prezenta procedură la prețul de primire al licitației de 64.517 lei, nu a fost nici o persoană interesată să cumpere, situație ce echivalează și este de domeniul evidenței că imobilul a fost supraevaluat.
Împrejurarea că s-a obținut un preț mic, nu semnifică că s-au încălcat dispozițiile legale și că executorul judecătoresc nu trebuia să vândă imobilul atâta timp, cât potrivit disp.art.509 al.5 c.p.c., bunul se vinde la cel mai mare preț oferit chiar în condițiile în care se prezintă o singură persoană, dispozițiile legale care apără și interesele creditorului ce nu-și poate recupera creanța.
Pe de altă parte, contestatorul debitor susține că intimata creditoare nu trebuia să pășească la executare silită, întrucât el nu a refuzat restituirea împrumutului, uitând acesta că se încearcă executarea din anul 2008, a se vedea Dispoziția 994/2008 și urm., întrucât nu a restituit ratele scadente la împrumuturi.
Referitor la celelalte motive invocate, instanța constată că sunt total neîntemeiate, neexistând nici un motiv concret de anulare a actelor de executare prin nerespectarea dispozițiilor legale.
Astfel, în ceea ce privește susținerea că nu i-au fost comunicate publicațiile de vânzare, aceasta este contrazisă de dovezile de primire și proces verbal de predare .
De asemenea împrejurarea că nu este trecută în procesul verbal și publicația de vânzare suma pentru care se solicită executarea, nu conduce la nulitatea actului, întrucât disp. prevăzute de art.504 al.1 c.p.c. nu prevăd o astfel de obligație a executorului judecătoresc.
Astfel fiind, instanța a respins contestația la executare completată, ca neîntemeiată.
În temeiul disp.art.723 al.3 c.p.c. după trecerea a 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri cauțiunea în sumă de 3300 lei conform Recipisei de consemnare nr._/1 din 29.04.2013 a fost restituită contestatorului.
Împotriva acestei sentința a declarat recurs contestatorul, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii contestației.
Critică recurentul contestator sentința arătând că, instanța in mod greșit a soluționat cauza dedusa judecații intrucat la pronunțarea soluției nu a avut in vedere toate actele si lucrările dosarului.
Arată că imobilul ce face obiectul dosarului de executare a constituit garanția pentru un credit acordat societății ..
.Arată recxurentul contestator că, în mod greșit a reținut instanța că prima expertiză a fost efectuată în anul 2009, ci în anul 2010 an în care prețurile privind piața imobiliară erau ușor în descreștere la prețul de 119.162 lei.
Instanța de fond în mod greșit dă valoare probatorie majoră raportului de expertiză întocmit în cadrul dosarului de executare unde imobilul este sub evaluat, la un preț derizoriu de 64.5171ei- pret la care nu este cinstit și serios.
Menționează că, chiar dacă se află în faza de executare silită, iar imobilul poate fi vândut la cel mai mare pret oferit, nu permite creditorului ca prețul de pornire ( de evaluare) să fie nesincer, neserios și derizoriu.
Între cele doua expertize, cea de la executorul judecătoresc și cea întocmită în dosarul cauzei este o diferență de 50.0001ei, diferența care nu este justificată având in vedere aspectul că cele doaua expertize au fost efectuate Ia mijlocul anului 2012 .
În cadrul executării silite, conform art.509 c.p.c. bunul se poate vinde la cel mai mare preț oferit, prin urmare după prima expertiză în care bunul evaluat la 119.1621ei nu a fost vândut la prima licitație prețul fiind scăzut la următoarea licitație cu 25%, iar la următoarea licitație putea fi vândut la orice preț, prin urmare nu se justifica efectuarea unui nou raporta de expertiza în care imobilul este subevaluat în mod vădit
Arată recurentul contestator că interese vădite sunt dovedite și de aspectul că, la nivelul anului 2012, terenul situat într-o zonă rezidențială nu se poate deprecia ( devaloriza) cu o valoare atât de mare.
Susține recurentul contestator că, cei doi experți au folosit metode comparative prin urmare nu trebuia să existe diferente între cele două expertize.
Critică recurentul contestator sentința arătând că, în mod nelegal se reține de către instanță" obținerea unui preț mic, nu semnifica că s-au încălcat dispozițiile legale" întrucât așa cum a arătat mai sus imobilul a fost subevaluat așa cum rezultă din expertiza întocmită la biroul executorului judecătoresc, prin urmare și prețul la care s-a vândut este derizoriu, situație care conduce la nulitatea actelor de executare.
Instanța de fond a reținut că nu critică actele de executare, ori așa cum a arătat în contestație acestea sunt întocmite cu încălcarea normelor legale în materie situație care nu constituie temei juridic pentru instanța.
Recurentul contestator susține că, instanța de fond se află în eroare întrucât, imobilul vândut este garanție pentru un credit contractat de o societate comerciala, societate dizolvata la acesta dată, iar intenția sa de a achita sumele restante a rămas fără răspuns- în acest sens anexează corespondența purtată cu intimate pârâtă la nivelul anului 2008, la nivelul anului 2011, prin urmare buna sa credință este demonstrată.
Urmează să se constatate că în cauză s-a pronunțat judecătorul aflat la permanenta in data de 17.07.2013 și nu judecătorul căruia i-a fost repartizată cauza, prin urmare asupra cauzei s-a pronunțat o instanță (judecător) nelegal investit.
Codul de procedură civil prevede limitativ situațiile în care se dezinvesteste un judecător, iar cauza este soluționată de alt complet de judecata legal investit. F. că, completul (judecătorul ) se afla în concediul legal de odihnă nu constiuie un motiv de dezinvestire și soluționarea cauzei de catre un complet nelegal constituit, prin urmare sentința este atacată de nulitate absolută.
Un alt aspect nereținut de către instanță, este acela că intimata pârâta recunoaște indirect că prețul terenului este derizoriu, acesta lucru nu constituie temei legal pentru instanța de judecată pentru a anula expertiza în baza căreia s-a vândut la licitație bunul, la interogatoriu, acesta recunoaște că executorul este cel care a dispus iar nu aceasta calitate de creditoare.
Arată recurentul contestator că, în mod nelegal instanța nu a dispus restiuirea cauțiunii, având în vedere dispozițiile legale în materie.
Conform normelor bancare privind evaluarea bunurilor aduse drept garanție băncii, valoarea acestora trebuie sa fie de cel puțin 2 ori cât valoarea împrumutată. Astfel la momentul încheierii contractului de credit nr 122V/13.04,200 terenul situat com. Valea Doflanei, ., . județul Prahova, în suprafață de 1350 m.p. a fost evaluat la aproximativ_ Euro.
Instanța a apreciat în mod incorect că în cauză se poate efectua un nou raport de expertiză care nu respectă normele legale în vigoare și terenul să fie vândut la un preț derizoriu.
Intimata Banca Comercială Română SA a formulat întâmpinarepotrivit art. 308 alin. 2 C. Pr. Civ., prin care a solictat respingerea recursului ca nefondat.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp.art.3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Critica recurentului contestator privind compunerea completului de judecată ce a soluționat contestația la executare este nejustificată, având în vedere că, magistratul care a pronunțat sentința recurată este același cu cel care a participat la dezbaterea în fond a pricinii.
În această situație nu este incident nici unul din cauzele de nulitate de natură să afecteze valabilitatea hotărârii pronunțate.
Pentru a fi incident motivul de casare prevăzut de disp. art. 304 pct. 2 C.pr.civ. este necesar ca hotărârea să fie dată de alți judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii.
Așa cum s-a menționat, sentința recurată a fost pronunțată de același judecător care a a participat la dezbaterea în fond a pricinii, sens în care nu este incident motivul de casare prev. de art. 304 pct. 2 C. pr. civ.
Critica recurentului contestator că în mod greșit instanța de fond a soluționat cauza fără să aibă în vedere toate actele dosarului este nejustificată, întrucât la pronunțarea sentinței au fost acute în vedere toate actele depuse la dosar.
Recurentul contestator a contractat mai multe credite de la intimată, fiind încheiate mai multe contracte de credite bancare pentru persoane fizice, și, pentru că acesta nu a îndeplinit obligațiile de restituire a sumelor împrumutate, intimata a început executarea silită asupra imobilului ipotecat.
Susținerea că în mod greșit instanța de fond a reținut că prima expertiză a fost efectuată în anul 2009, ci în anul 2010, an în care prețurile privind piața imobiliară erau ușor în descreștere la prețul de 119.162 lei, este nejustificată, având în vedere că, în considerentele sentinței recurate, instanța de fond a reținut că, s-a încercat atât la nivelul anului 2009, 2010 să fie vândut la licitație și nu s-a reușit iar la nivelul anului 2012 în prezenta procedură la prețul de primire al licitației de 64.517 lei nu a fost nicio persoană interesată să cumpere, situație ce echivalează și este de domeniul evidenței că imobilul a fost supraevaluat.
Pe de altă parte faptul că a fost obținut un preț mai mic nu duce la concluzia că au fost încălcat dispozițiile legale, disp. art. 509 alin. 5 C. pr. civ. stabilind că, bunul se vinde la cel mai mare preț oferit chiar dacă se prezintă o singură persoană.
Susținerea că prețul la care s-a vândut este derizoriu, bunul fiind subevaluat este nejustificată, având în vedere că, potrivit publicației de vânzare nr. 36/A/23 din 02.08.2012 imobilul a fost scos la vânzare la suma de_ lei, aceasta fiind valoarea la care a fost evaluat bunul la primul termen al licitației.
Ulterior, potrivit Procesului verbal de licitație imobiliară nr. 36/A/23 din 05.09.2012, pentru că nu s-a prezentat nici un ofertant, a fost stabilit un nou termen al licitației la data de 10.10.2012, valoarea bunului fiind diminuată cu 25 %, fiind scos la vânzare la prețul de_ lei.
Întrucât la data de 10.10.2012 nici unul din ofertanți nu a oferit prețul de începere al licitației, a fost declarat adjudecatar cel care a oferit prețul cel mai mare.
Critica că în mod greșit instanța de fond nu a dispus restituirea cauțiunii, este nejustificată, pentru că, în sens contrar susținerilor din recurs, Judecătoria Câmpina a dispus restituirea cauțiunii în sumă de 3300 lei conform Recipisei de consemnare nr._/1 din 29.04.2013 contestatorului, după trecerea irevocabilă a prezentei hotărâri.
Susținerea că imobilul situat în comuna Doftanei, . la momentul încheierii contractului de credit nr. 122 V/13.04.2007 era de 40. 000 de Euro, nu poate fi avută în vedere, întrucât, chiar dacă la momentul creditării a fost stabilită o anumită valoare a terenului, pentru că, la momentul licitației nu s-a obținut prețul stabilit, motiv pentru care au fost acordate mai multe termene până când imobilul a fost vândut la prețul obținut la data de 10.10.2012 când s-a prezentat o persoană interesată.
Faptul că imobilul a fost subevaluat nu este de natură să atragă nulitatea licitației, fiind respectate întrutotul disp. art. 509 alin. 5 C. pr. civ., fiind declarat adjudecatar cel care a oferit cel mai mare preț.
Pentru considerentele arătate, tribunalul va respinge recursul declarat de recurentul contestator P. I., ca nefundat, potrivit disp. art. 312 alin. 1 C. pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul - contestator P. I. cu domiciliul în Valea Doftanei, ., județul Prahova împotriva sentinței civile nr. 1946/24.07.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina în contradictoriu cu intimata B. SA cu sediul în București, .. 5, sector 3, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. N. H. A. G. R. M.
GREFIER
C. R.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red./tehnored.CN
2 ex./14.10.2013
D.f._ J.Câmpina
J.f.D. E.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1220/2013. Tribunalul... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1490/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
