Contestaţie la executare. Decizia nr. 1220/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1220/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 09-09-2013 în dosarul nr. 7234/281/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1220
Ședința publică din data de 9 septembrie 2013
PREȘEDINTE - N. C.
JUDECĂTORI - A. G. H.
- C. A. M.
GREFIER- M. Ș.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta contestatoare G. C. G., domiciliată în Câmpina, . nr.3, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr.3975/5.03.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA C.A.R. CONCORDIA 2005 PLOIEȘTI cu sediul în Ploiești, ..31, ..5, județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta contestatoare personal și asistată de avocat Chiriacopol V. și intimata Asociația C.A.R. Concordia 2005 Ploiești reprezentată de avocat C. E. în substituire avocat G. V..
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 97,00 lei conform chitanței . nr._/4.06.2013 și timbrul judiciar in valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul rectifică încheierea de ședință de la termenul anterior, în sensul că D. N.C. nu este parte in prezenta cauză, aceasta figurând ca martor în sentința recurată.
Reprezentantul recurentei contestatoare, având cuvântul, arată că nu a fost posibilă soluționarea cauzei pe cale amiabilă, precizând că nu are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Reprezentantul intimatei Asociația C.A.R. Concordia 2005 Ploiești, având cuvântul, arată că nu au alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Tribunalul având în vedere că nu sunt alte cereri de formulat sau probe noi de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Apărătorul recurentei contestatoare, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
Arată că în data de 17.04.2009 BCR Câmpina a emis o adeverință de salariat pentru recurentă, adeverință care a fost eliberată cu scopul ca, la momentul semnării unui contract de împrumut fidejusorii să fie prezenți; acest lucru nu s-a întâmplat iar fidejusorii, garanții, nu au știut de acest contract.
Consideră că in mod greșit instanța de fond a dat eficiență acestui înscris numit adeverință-angajament, întrucât, in primul rând aceasta adeverință nu are prevăzut că este o anexă a contractului de împrumut nu poartă o dată când este perfectat, această adeverință nefiind scrisă de recurenta din prezenta cauză, înscris care nu este în dublu exemplar.
Consideră că, in mod greșit instanța de fond a considerat că nu s-ar fi impus ca giranții să semneze contractul de împrumut; arată că există diferențe între data emiterii adeverinței, respectiv 17.04.2009, și data perfectării contractului de împrumut, respectiv 29.04.2009.
Astfel, această adeverință angajament este un înscris sub semnătură privată, nu este semnata de recurentă, nu este datată, scrisul nu îi aparține acesteia, recurenta neavând cunoștință de aceasta, adeverință care nu poate fi considerată un accesoriu la contractul de împrumut fiind lovită de nulitate.
In opinia sa, cadrul procesual nu a fost cel corect pentru că se impunea ca, în cadrul contestației la executare să fie citate toate părțile.
In consecință, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și pe fond admiterea contestației și anularea adeverinței angajament; cu cheltuieli de judecată.
In subsidiar, apreciază că s-ar impune admiterea recursului, casarea sentinței recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare.
Reprezentantul intimatei Asociația C.A.R. Concordia 2005 Ploiești, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
In opinia sa, contractul de împrumut are valoare de titlu executoriu, iar adeverința angajament are valoare de anexă la contract și conține semnătura contestatoarei, cuprinzând suficiente elemente prin care să fie identificată obligația principală a cărei executare a fost garantată, iar nemenționarea datei perfectării angajamentului nu este esențială în formarea valabilă a obligației de garanție.
Consideră că adeverința angajament este încheiată în mod valabil, cu respectarea tuturor prevederilor legale.
In ceea ce privește cadrul procesual, arată că avându-se in vedere principiul disponibilității, contestatoarea trebuia să stabilească acest cadru procesual; cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, contestatoarea G. C. G. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Asociația C.A.R. Concordia 2005 Ploiești anularea executării pornite în dosar de executare nr. 191/2010 din partea Biroului executor Judecătoresc P. A. asupra veniturilor sale pana la concurenta sumei totale de 7276,66 lei precum si suma de 60 lei reprezentând cota 1/3 din diferența de cheltuieli de executare conform procesului verbal de executare.
În motivare a arătat că titlul executoriu reprezentat de contractul de împrumut nr. 465/29.04.2009 este nul prin faptul ca nu a fost un raport contractual încheiat între ea și creditoare. A fost semnată în fals fără a cunoaște ca are calitatea de girant a lui D. N..
A precizat că la data de 07.02.2012 cu nr._ a înaintat plângere la Inspectoratul Județean de Politie Prahova - Serviciul de Investigare a Fraudelor, primind răspuns ca se fac cercetări sub aspectul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătura privata, fapta prevăzuta de art. 290 Cp. Conform încuviințării executării silite s-a trecut la poprirea sumelor pentru care nu se face vinovata.
A solicitat desființarea titlului executoriu sau însăși executarea silită, dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare in sensul de a restitui sumele reținute.
În drept, a invocat art. 399 art. 400, art 404 (.1 ), 4041(1)(2). C. proc. civ.
La data de 19.04.2012 a depus precizare și completare la contestație, solicitând desființarea titlului executoriu deoarece nu a semnat și nu a avut cunoștință despre încheierea contractului de împrumut, anularea tuturor actelor de executare și a executării silite înseși, anularea încheierii prin care s-a încuviințat executarea silită și întoarcerea executării.
În baza art. 177-184 C.pr.civ s-a înscris în fals împotriva adeverinței-angajament.
Intimata a formulat întâmpinare, invocând excepția tardivității contestației la executare, iar pe fond respingerea ca neîntemeiată, având în vedere că contractul de împrumut este titlu executoriu conform art. 2 alin. 3 din Legea nr. 122/1996 privind regimul juridic al caselor de ajutor reciproc și că asemenea, nu trebuie învestit cu formulă executorie.
A precizat că creanța este certă deoarece rezultă din contractul de împrumut, este lichidă deoarece cuantumul ei este consemnat în contract și este exigibilă fiindcă are o scadență împlinită, ratele împrumutului nefiind achitate.
A susținut că adeverințele-angajament emise de către giranții debitorului, reprezintă anexe la contractul de împrumut, giranții obligându-se în solidar cu împrumutatul și renunțând Ia beneficiul de discuțiune și de diviziune.
Adeverințele angajament emise de giranți cuprind datele de identificare ale acestora, arată locul de muncă, funcția și salariul.
De asemenea, prin adeverințele angajament însușite prin semnătură, giranții se angajează față de subscrisa de a plăti, în mod solidar suma reprezentând împrumutul contractat la intimată de împrumutat. De asemenea, se mai precizează în adeverințele angajament că angajamentul constituie titlu executoriu potrivit prevederilor Legii nr. 135/2003 și art. 1662 C.Civil. Aceasta deoarece adeverințele angajament reprezintă anexe ale contractului de împrumut.
La termenul din data de 14.05.2012, instanța a respins excepția tardivității.
În cauză a fost încuviințată părților proba cu înscrisuri și cu interogatoriu, iar contestatoarei și proba cu expertiză tehnică grafoscopică.
Prin sentința civilă nr. 3975/05.03.2013 instanța a respins contestația la executare formulată de contestatoarea G. C. G. în contradictoriu cu intimatul A. C.A.R. CONCORDIA 2005 PLOIEȘTI, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că la data de 29.04.2009 s-a încheiat între intimată, în calitate de împrumutător și D. N., în calitate de împrumutat contractul de împrumut nr. 514, prin care acesta din urmă împrumuta suma de 48.000 lei restituibilă în 17 rate lunare, până în luna noiembrie 2010.
Contractul de împrumut a fost garantat prin intermediul unei adeverințe-angajament (nr. 6861/17.04.2009), prin care G. C. G. garanta restituirea împrumutului în solidar cu împrumutatul, renunțând la beneficiul de diviziune și la cel de discuțiune.
A mai reținut instanța că, la data de 26.03.2010, intimata a formulat cerere de executare silită, înregistrată pe rolul B. P. A. sub nr. 191/2010, pentru suma de 44.650 lei reprezentând debit și dobânzi contractuale.
La data de 05.05.2010, instanța a încuviințat cererea de executare silită în baza titlurilor executorii reprezentate de contractul de împrumut nr. 514 și adeverințele-angajament împotriva debitorului principal și a giranților D. A., G. C. G. și D. M..
În urma achitării de către debitoare a sumelor de 3000 lei și 15.000 lei, executarea a continuat pentru suma de 21.650 lei plus cheltuielile de executare.
Instanța a mai reținut faptul că, la data de 13.01.2012 contestatoarea a depus o declarație olografă în fața executorului judecătoresc, arătând că nu a știut de existența contractului de împrumut, crezând că a girat-o pe D. N. pentru un împrumut de la BCR C..
Potrivit art. 399 alin. 1 C.pr.civ., împotriva executării silite, se poate face contestație de cei vătămați prin executare, putând fi solicitată și anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formulă executorie, dată fără îndeplinirea condițiilor legale (alin. 21), iar conform alin. 2, nerespectarea dispozițiilor legale privind efectuarea actelor de executare se sancționează cu nulitatea respectivelor acte. A.. 3 prevede că în cazul în care titlul executoriu nu este emis de o instanță (cum este contractul de împrumut și adeverința-angajament), se pot invoca în contestația la executare și apărări de fond.
Art. 2 alin. 3 din Legea nr. 122/1996 privind casele de ajutor reciproc ale salariaților prevede că contractele de împrumut sunt titluri executorii.
În conformitate cu art. 372 C.pr.civ., executarea silită se va efectua în temeiul unui înscris care potrivit legii constituie titlu executoriu. Executarea silită se pornește în temeiul unui încheieri pronunțată de instanța de executare în baza art. 3731 C.pr.civ. Instanța reține că cele două condiții prevăzute de articolele anterior menționate au fost îndeplinite.
Instanța a mai reținut faptul că, a susținut contestatoarea că executarea silită este nelegală deoarece titlul executoriu reprezentat de contractul de împrumut și anexa nu au fost semnate de ea. Contractul de împrumut nu a fost semnat decât de împrumutat, adeverința-angajament fiind un accesoriu al primului, prin semnarea acesteia, girantul își însușește clauzele contractului principal.
Instanța a mai reținut că concluziile expertizei grafoscopice concordă cu concluziile raportului de constatarea tehnico-științifică din data de 19.01.2012 întocmit în dosarul penal în sensul că semnătura de pe adeverința-angajament aparține contestatoarei și că semnătura de pe documentul contestat este aceeași cu cea executată de contestatoare în fața instanței și cu cea de pe scriptele de comparație.
Instanța a avut în vedere și poziția fluctuantă a contestatoarei, care la început a susținut că nu ea a semnat adeverința-angajament, ulterior, la termenul din data de 22.01.2013 afirmând că este posibil să o fi semnat, dar fără să știe conținutul acesteia.
Din declarația testimonială administrată a rezultat că numai contestatoarea putea solicita adeverința-angajament, aceasta fiind procedura internă.
Toate aceste elemente au întărit convingerea instanței că actul contestat a fost într-adevăr semnat de contestatoare.
În ceea ce privește neindicarea în cuprinsul adeverinței-angajament a numărului contractului de împrumut, instanța a reținut că acesta nu reprezintă un motiv de nulitate a obligației de garanție asumată, față de împrejurarea că este indicată suma garantată, numele împrumutatului și denumirea împrumutătorului, astfel încât sunt suficiente elemente de identificare ale obligației principale.
Împrejurarea că contestatoarea nu a semnat adeverința-angajament în fața intimatei nu înseamnă că obligația asumată nu este valabilă, deoarece contractul de garanție este unul unilateral, nu bilateral, giranta asumându-și obligația unilaterală de garantare a obligației de restituire asumată de debitorul principal.
În ceea ce privește aspectele învederate prin concluziile scrise, referitoare la nevalabilitatea obligației principale, instanța a observat că nu s-a formulat un astfel de capăt de cerere, atât cererea introductivă, cât și precizarea din data de 19.04.2012 întemeindu-se doar pe nesemnarea adeverinței-angajament de către contestatoare. Or potrivit art. 132 C.pr.civ., întregirea sau modificarea cererii se face până la prima zi de înfățișare, sancțiunea fiind decăderea, motivele invocate prin concluziile scrise fiind tardive, mai ales că nu au putut fi puse în dezbatere contradictorie, prin urmare instanța s-a referit la acestea.
Față de aspectele analizate, a rezultat că actul în baza căruia s-a pornit executarea silită are caracter de titlu executoriu.
Instanța a mai reținut faptul că, contestatoarea nu a invocat motive de nelegalitate proprii ale încheierii de încuviințare a executării silite sau a actelor de executare, ci a solicitat anularea acestora față de nelegalitatea titlului executoriu; luând în considerare motivele invocate de contestatoare și că instanța a constatat că executarea silită însăși este legală, nu se mai impune analizarea actelor de executare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea G. C. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ la data de 29.05.2013.
Recurenta – contestatoare a solicitat instanței admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței nr. 3975/5.03.2013 și pe fondul cauzei admiterea contestației la executare.
În motivarea cererii de recurs, a arătat că, în mod greșit instanța de fond a dat eficienta înscrisului intitulat „Adeverința Angajament", apreciind ca face parte din Contractul de împrumut nr.465/29.04.2009, având în vedere că adeverința - angajament nu are prevăzut în cuprinsul ei faptul că ar fi Anexa la Contractul 465/29.04.2009.
A susținut recurenta că, se impunea în mod expres sa fie prevăzut numărul contractului de credit și că în mod netemeinic și nelegal instanța de fond a apreciat că neindicarea numărului de contract de împrumut în Adeverința Angajament nu reprezenta un motiv de nulitate a obligației de garanție asumată, indicarea sumei garantate, numele împrumutatului si denumirea împrumutătorului nu sunt suficiente pentru a reprezenta o obligație de garanție valabil asumata.
Recurenta – contestatoare a mai arătat că, Adeverința - Angajament nu poarta data când este perfectata, iar acest aspect nu a fost sesizat ș analizat de către instanța de fond. Mai arată că, există doar data când BCR a confirmat faptul ca are calitatea de angajat al instituției, dar nu cuprinde data când se pretinde ca a perfectat contestatoarea acest angajament, pentru a-1 putea corobora cu Contractul de credit perfectat de intimata cu debitoarea D. N. C..
A mai menționat recurenta – contestatoare că nici în Contractul de împrumut nu se face nici o referire la faptul ca Adeverința Angajament face parte din acesta.
Totodată, a susținut recurenta – contestatoare că Adeverința Angajament nu cuprinde scrisul acesteia, adeverința cuprinzând alt scris, respectiv al debitoarei D. N..
De asemenea, a susținut recurenta – contestatoare că, în mod greșit instanța de fond a considerat ca nu se impunea ca giranții sa semneze contractul de împrumut și că față de faptul ca Adeverința Angajament nu face referire la Contractul nr.465/2009, acesta îi este inopozabil.
Mai arată recurenta – contestatoare că data întocmirii contractului este 29.04.2009, iar data eliberării Adeverinței Angajament de către BCR este 17.04.2009, anterior perfectării contractului de împrumut, astfel că nu se poate pretinde ca Adeverința Angajament ar fi fost semnata la o data ulterioara, pentru ca nu este datata.
Fiind datata anterior perfectării contractului de împrumut (de BCR), apreciază recurenta – contestatoare că Adeverința - Angajament nu poate face parte din Contractul de împrumut 465/2009.
A mai susținut recurenta – contestatoare că semnătura care s-a dovedit a fi a acesteia, nu o poate angaja, în condițiile în care ea nu are și sintagma „B. si aprobat", ținând cont că înscrisul nu este scris și datat de contestatoare.
În drept a invocat prevederile art.304 C.pr.civ.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Examinând recursul formulat, raportat la motivele invocate în cererea de recurs, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, prin prisma dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă si a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată ca recursul este fondat, pentru următoarele considerente ce se vor expune în continuare:
Prin contractul de împrumut nr. 514 din 29.04.2009, recurenta intimată a acordat un împrumut în sumă de 48.000 lei restituibil în 17 rate lunar numitei D. N. în calitate de împrumutătoare.
Acest contract de împrumut a fost garantat cu adeverința angajament nr. 6861/17.04.2009, prin care intimata contestatoare G. G. a garantat restituirea împrumutului în solidar cu împrumutata, renunțând la beneficiul de diviziune și cel discuțiune.
Având în vedere că s-a formulat cerere de executare de către intimată, înregistrată sub nr. 191/2010 la B. P. A., pentru suma de_ lei debit și dobânzi contractuale, cerere încuviințată de Judecătoria Ploiești la data de 05.02.2010.
Prin sentința recurată s-a constatat că, în urma achitării de către debitoare a sumelor de 3.000 lei și 15.000 lei, executarea a continuat pentru suma de 21.650 lei plus cheltuieli de executare.
Contestatoarea a depus o declarație olografă în fața executorului judecătoresc, susținând că nu a știut de existența împrumutului, crezând că a girat-o pe D. N. pentru un împrumut de la BCR C..
Astfel, prin încheierea de ședință din camera de Consiliu din 05.09.2010 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._, a fost admisă cererea formulată de B. P. A. și încuviințată executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut 465 din data de 29.04.2009 și adeverința angajament pentru G. C. G., recurenta contestatoare, la cererea creditorului Asociația C.A.R. Concordia 2005, împotriva debitorului D. N. C. și a altor giranți menționați expres în încheiere.
Tribunalul constată că prin cererea adresată B. P. A., intimata a solicitat punerea în executare a titlului executoriu conform contractului nr. 465 din data de 29.04.2009 prin care se dispune obligarea debitoarei D. N. C. la plata sumei de 650 lei reprezentând contravaloarea debitului la data de 19.03.2010 la care se adaugă valoarea dobânzii contractuale calculată până la data plății efective totale a debitului.
În cadrul contestației la executare formulate de către recurenta contestatoare G. C. G. se impune ca instanța de fond să pună în discuție necesitatea introducerii în cauză și a numitei D. N. C., cea care de fapt are calitatea de împrumutat și care este parte în contractul de împrumut încheiat cu intimata Asociația C.A.R. Concordia 2005 Ploiești nr. 465 din 29.04.2009, contract care constituie titlu executoriu.
Pentru considerentele arătate, tribunalul va admite recursul potrivit disp. art. 312 alin. 2 și 3 C. pr. civ., va admite recursul și va casa sentința recurată cu trimiterea cauzei la aceeași instanță de fond, pentru a se pune în discuție necesitatea introducerii în cauză a numitei D. N. C., cu ocazia rejudecării urmând a fi avute în vedere și celelalte critici formulate prin prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta contestatoare G. C. G., domiciliată în Câmpina, . nr.3, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr.3975/5.03.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA C.A.R. CONCORDIA 2005 PLOIEȘTI cu sediul în Ploiești, ..31, ..5, județul Prahova.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, potrivit considerentelor prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9.09.2013.
PREȘEDINTEJUDECĂTORI
N. C. A. G. H. C. A. M.
GREFIER
M. Ș.
Operator de data cu caracter personal 5595.
Red.C.N./Tehnored. B.A.
2ex/04.10. 2013
D. f._ – Judecătoria Ploiești
J.f. B. M. R.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 211/2013. Tribunalul PRAHOVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1320/2013. Tribunalul... → |
|---|
