Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1456/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1456/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 06-11-2013 în dosarul nr. 2119/281/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1456
Ședința publică din data de 06.11.2013
PREȘEDINTE - C. N.
JUDECĂTORI - H. A. G.
M. C. A.
GREFIER - Ș. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant D. I. domiciliat î Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 9802/30.05.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații-pârâți F. F. și F. L. ambii domiciliați în Ploiești, ., județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul reclamant personal și asistat de avocat C. E., și intimații pârâți personal.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 5,00 lei conform chitanței . nr._ și timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului-reclamant, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri noi.
Intimații-pârâți, având cuvântul pe rând, arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la proba cu înscrisuri noi solicitată de recurentul reclamant.
Tribunalul, in baza disp.art.305 C.pr.civilă, încuviințează proba cu înscrisuri noi solicitată de recurentul reclamant prin apărător.
Apărătorul recurentului-reclamant depune la dosar, comunicând și părților adverse, un set de înscrisuri noi, în copie, respectiv adresele nr._/11.10.2013, nr._/9.10.201, nr._/4.06.2013 emise de IJP Prahova.
Intimații-pârâți, având cuvântul pe rând, arată că nu solicită acordarea unui nou termen de judecata pentru a lua cunoștință de înscrisurile ce le-au fost comunicate de recurentul reclamant, prin apărător.
Apărătorul recurentului-reclamant și intimații-pârâți, având cuvântul pe rând, arată că nu au alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Tribunalul, având în vedere că nu sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Apărătorul recurentului-reclamant, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și pe fond admiterea ordonanței președințiale și evacuarea intimaților pârâți.
In opinia sa, în mod eronat instanța de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de ordonanța președințială, întrucât caracterul urgent este dat de starea de pericol în care se află reclamantul și familia acestuia, dovadă fiind numeroasele plângeri penale pe care acesta le-a formulat ca urmare a amenințărilor și lovirilor la care a fost supus, atât reclamantul cât și familia sa, de către intimații pârâți.
Consideră că în mod eronat instanța de fond a reținut că starea conflictuală este din anul 2011, întrucât starea de pericol a intervenit in anul 2013 în momentul in care dosarul de fond a fost repus pe rol ca urmare a soluționării dosarului penal.
Arată că, între părțile din prezenta cauză, sunt numeroase dosare, dar ce a supus atenției instanței este starea de pericol în care se află recurentul și familia sa.
In consecință, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat; cu cheltuieli de judecată conform chitanței ce o depune la dosar.
Intimații pârâți, având cuvântul pe rând, în dezbateri, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, reclamantul D. I. a solicitat ca pe calea ordonanței președințiale să se dispună evacuarea pârâților din imobilul proprietatea sa, situat în Ploiești, ., județ Prahova.
A solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că pârâții ocupă, fără contract de închiriere și fără acordul reclamantului o parte din imobilul proprietatea acestuia, compus din două camere, antreu, hol și o magazie, cu o suprafață utilă de 42,33 mp, situat în Ploiești, ., județ Prahova.
A mai arătat că imobilul este proprietatea sa, potrivit Sentinței civile nr. 920/04.02.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești, iar în anul 2000 le-a permis pârâților să locuiască în imobilul proprietatea sa până la sfârșitul aceluiași an, când urmau să se mute în altă parte, însă pârâții au refuzat, deși au avut ocazia de mai multe ori să se mute.
A mai menționat totodată că, la scurt timp după ce pârâții s-au mutat în imobil, au început să aibă o atitudine violentă față de reclamant și față de familia sa, soția reclamantului îmbolnăvindu-se grav din cauza scandalurilor și bătăilor la care a fost supusă, iar pârâtul, după ce consuma băuturi alcoolice în cantități exagerate, începea să amenințe cu moartea pe reclamant și familia acestuia și să le adreseze cuvinte obscene și jignitoare, iar de multe ori au fost anunțate organele de poliție, fapt confirmat și de plângerile penale și rezoluțiile anexate prezentei cereri.
S-a mai susținut că pârâții au calitatea de tolerați și nu au contribuit cu nimic la plata cheltuielilor de întreținere și la plata utilităților, acestea fiind suportate în totalitate de reclamant.
Acțiunea a fost întemeiată pe disp.art. 581 C.pr.civ. de la 1865, fiind depuse la dosar înscrisuri.
Pârâții, au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 581 C.pr.civ.
Astfel, în ceea ce privește urgența, pârâții au arătat că au cumpărat de la numitul D. G., fratele reclamantului, imobilul situat în Ploiești, ., județ Prahova, prin act sub semnătură privată, în anul 1987, iar de la acea dată au locuit în imobilul respectiv, fără ca reclamantul sau fratele acestuia să le conteste proprietatea.
S-a mai arătat că în anul 2010 au fost notificați de reclamant în sensul că acesta ar fi proprietarul terenului și construcției deținute de pârâți, invocând astfel Sentința civilă nr. 920/04.02.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
În aceste condiții, pârâții au formulat plângere penală împotriva reclamantului și a numitului D. G., formându-se Dosarele nr. 9241/P/2011și nr. 2635/P/2012, în Dosarul nr. 9241/P/2011 fiind începută urmărirea penală împotriva numitului D. I. și plângere la primul procuror împotriva rezoluției din data de 23.11.2012.
S-a mai arătat că nu se justifică urgența, deoarece reclamanții locuiesc în imobil de la data cumpărării, iar pe rolul Judecătoriei Ploiești este formulată o acțiune în constatare, suspendată până la soluționarea penalului.
În ceea ce privește vremelnicia, s-a arătat că s-a solicitat evacuarea fără a se preciza o perioadă limitată până la judecarea fondului.
În privința condiției neprejudecării fondului, s-a susținut de către pârâți că în situația în care instanța ar lua măsura evacuării, ar însemna implicit să se pronunțe pe fondul cauzei, respectiv să aprecieze că pârâții nu sunt proprietarii imobilului pe care l-ar deține fără titlu, în acest sens depunând la dosar înscrisuri.
Pârâții au formulat cerere de suspendare a cauzei în temeiul disp. art. 244 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ. până la soluționarea cauzei penale nr. 941/P/2011 aflată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, cerere respinsă de instanță prin încheierea de ședință din data de 04.04.2013.
Prin sentința civilă nr.9802 din 30 mai 2013, Judecătoria Ploiești a respins acțiunea ca nefondată și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată, reținând că, în cadrul procedurii ordonanței președințiale, instanța este îndreptățită să analizeze sumar înscrisurile depuse de părți, având posibilitatea să aprecieze asupra valabilității lor formale, însă în speță, din analiza înscrisurilor invocate de către reclamant și pârâți a reținut instanța de fond că ambele părți pun în discuție însuși dreptul de proprietate asupra imobilului care formează obiectul prezentei cauze, analiza și interpretarea acestora ducând la o cercetare aprofundată a fondului litigiului dintre ele, prin care se tinde la recunoașterea implicită a dreptului de proprietate, situație incompatibilă cu procedura instituita de dispozițiile art. 581 C.pr.civ. și cu scopurile pentru care aceasta a fost creată.
Pe cale de ordonanță președințială nu se rezolvă în fond litigiul dintre părți și nu se soluționează fondul dreptului contestat, în sensul de a se crea pentru părți o situație definitivă, ci se iau doar măsuri provizorii de conservare a unei situații de fapt sau necesare pentru apărarea unui drept amenințat.
Instanța de fond a reținut că este obligatorie îndeplinirea cumulativă a condițiilor de a rezultat că în prezenta cauză aceste condiții nu sunt îndeplinite cumulativ și, pe cale de consecință, a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs, reclamantul D. I. solicitând admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentinței recurate în sensul admiterii ordonanței președințiale, arătând că instanța de fond a apreciat în mod eronat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de ordonanța președințială.
Astfel, arată că, în ceea ce privește caracterul urgent prevăzut de procedura ordonanței președințiale acesta este dat de către starea de pericol în care se află reclamantul și familia acestuia, dovadă fiind numeroasele plângeri penale.
Mai susține recurentul reclamant că imobilul care face obiectul prezentei cauze, este proprietatea sa, fapt dovedit de actele de proprietate anexate la dosar, imobil care este intabulat în cartea funciară.
Parații au indus în eroare instanța de fond prezentându-se ca proprietari ai imobilului, prevalându-se de înscrisurile sub semnătură privată depuse la dosar și de faptul că pe rolul instanței se afla o acțiune în constatare, care în prezent este suspendată.
A mai arătat recurentul reclamant că instanța de fond în mod eronat s-a raportat la anul 2011 când a fost introdusă acțiunea in evacuare pe dreptul comun, deoarece, așa cum s-a arătat de către recurentul reclamant, situația a degenerat complet la sfârșitul anului 2012, ca urmare a comunicării soluției de scoatere de sub urmărire penala, reclamantul arătând că se teme pentru el și familia sa.
În ceea ce privește neprejudicierea fondului, arată recurentul reclamant că in situația in care se va dispune măsura evacuării nu se prejudiciază fondul cauzei deoarece se va dispune o măsura până la soluționarea definitiva și irevocabilă a dosarului nr._/281/2011, celelalte dosare la care fac referire atât instanța de fond cât sș pârâții neavând nicio legătură cu evacuarea, deoarece la acest moment recurentul reclamant este proprietarul de drept al acestui imobil.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp.art.3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Recurentul reclamant a solicitat pe cale de ordonanță președințială evacuarea intimaților pârâți din imobilul situat în Ploiești, ., județul Prahova, arătând că aceștia ocupă fără contract de închiriere și fără acordul său imobilul proprietatea sa, compus din 2 camere, antreu, hol și magazie, cu o suprafață utilă de 42,33 mp.
Conform disp. art. 581 C. pr. civ., instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Pentru admisibilitatea cererii de ordonanță președințială trebuie îndeplinite trei condiții, și anume, urgența, neprejudecarea fondului și caracterul vremelnic, neîndeplinirea unei singure determinând respingerea cererii.Potrivit acestui text de lege, pentru ca o cerere de ordonanță președințială să fie promovată și admisibilă se impun a fi întrunite următoarele condiții, unanim recunoscute în literatura de specialitate ca fiind condiții ce trebuie întrunite cumulativ: urgența, caracterul vremelnic și neprejudecarea fondului.
Urgența trebuie să rezulte din fapte concrete, specifice fiecărui caz în parte și poate fi justificată de păstrarea unui drept ce s-ar pierde prin întârziere sau prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara.
Cea de a doua condiție de admisibilitate a unei cereri de ordonanță președințială este ca măsura ordonată de instanță să fie vremelnică. Altfel spus, pe calea unei ordonanțe președințiale nu pot fi luate măsuri definitive care să rezolve fondul pricinii, măsurile luate pe calea ordonanței fiind limitate în timp, până la soluționarea în fond a litigiului de drept comun între părți.
Condiția neprejudecării fondului decurge din cea anterioară dar și din prevederea legală că ordonanța poate fi dată și atunci când există judecată asupra fondului. Astfel, în procedura ordonanței președințiale, instanța are obligația de a verifica aparența dreptului și nu fondul însuși al dreptului subiectiv, această competență revenind instanței de drept comun.
Recurentul reclamant nu a făcut dovada caracterului urgent al cererii, respectiv a pericolului în care se află acesta și familia sa, și pe de altă parte din anul 2011 și până la data introducerii cererii a trecut o perioadă de timp mai mare, instanța de fond în mod corect apreciind că nu este întrunită condiția urgenței.
Deși este îndeplinită condiția privind caracterul vremelnic al cererii, determinat de faptul că recurentul reclamant a făcut dovada faptului că pe rolul instanței se află înregistrat dosarul nr._/281/2011 având ca obiect evacuarea intimaților pârâți, aceasta nu este suficientă pentru admiterea cererii, întrucât cele trei condiții trebuie îndeplinite cumulativ.
Examenul sumar al cauzei, presupune luarea în discuție a tuturor pretențiilor reciproce ale părților, respectiv a tuturor actelor, titlurilor și probelor prezentate de părți sau administrate de instanță.
Nu este îndeplinită în cauză nici condiția neprejudecării fondului, fapt reținut de altfel de instanța de fond în considerentele sentinței recurate, întrucât se impune analiza unor aspecte referitoare la dreptul de proprietate asupra imobilului în cauză.
Condiția neprejudecării fondului decurge din cea anterioară dar și din prevederea legală că ordonanța poate fi dată și atunci când există judecată asupra fondului. Astfel, în procedura ordonanței președințiale, instanța are obligația de a verifica aparența dreptului și nu fondul însuși al dreptului subiectiv, această competență revenind instanței de drept comun.
Pentru considerentele arătate, tribunalul va respinge recursul declarat de recurentul reclamant împotriva sentinței civile nr. 9802 din 30.05.2013, ca nefondat potrivit disp. art. 312 alin. 1 C. pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant D. I. domiciliat în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr.9802/30.05.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații-pârâți F. F. și F. L., ambii domiciliați în Ploiești, ., județul Prahova, ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
N. C. A. G. H. C. A. M.
GREFIER,
M. Ș.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. /tehnored. N.C
2 ex./18.11.2013
D.f./_ Jud.Ploiești
J.f./M. A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1607/2013. Tribunalul... | Legea 10/2001. Sentința nr. 1072/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
