Încredinţare minor. Sentința nr. 47/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 47/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 12130/281/2008
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA CIVILA
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.633
Ședința publică din data de 12.12.2013
PREȘEDINTE –M. C.
JUDECĂTOR – N. C.
GREFIER – E. M.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta - pârâtă R. I. A., domiciliată în Ploiești, ., ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 4721/21.04.2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul - reclamant M. T. N., domiciliat în Ploiești, .. 78, județul Prahova, și intimata Autoritatea Tutelară - C. L. PLOIEȘTI cu sediul în Ploiești, .-4, județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta – pârâtă R. I. A. reprezentată de avocat M. I. V. și intimatul-reclamant M. T. N. reprezentat de avocat N. A., lipsă fiind autoritatea tutelară.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Tribunalul pune în discuția părților raportul de evaluare psihologică întocmit de expert psihiatru V. E. O..
Apărătorul apelantei - pârâte și apărătorul intimatului - reclamant, având pe rând cuvântul, arată că nu formulează obiecțiuni la raportul de evaluare psihologică întocmit de expert psihiatru V. E. O..
Tribunalul ia act că nu se formulează obiecțiuni la raportul de evaluare psihologică întocmit de expert psihiatru V. E. O..
Părțile pe rând arată că alte cereri nu mai formulează.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul apelantei - pârâte având cuvântul în dezbateri solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii principale precizate ca neîntemeiata și admiterea cererii reconvenționale, urmând a fi încredințați mamei spre creștere și educare minorii M. A. S. și M. A. Katia, obligarea intimatului la plata pensiei de întreținere în favoarea celor 2 minori, cu cheltuielilor de judecată taxe de judiciare de timbru, onorariu avocat și onorariu raport psihologic. Ne găsim într-o situație atipică de încredințare a copiilor minori tatălui și nu mamei. Față de principiul esențial al egalității, instanța de fond s-a raportat la un singur aspect și anume condițiile materiale și locative ale tatălui, deci sub acest prim aspect, hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică. Apelanta îndeplinește condițiile morale și materiale necesare pentru o bună creștere și educare a minorilor, solicită înlăturarea depozițiile martorilor propuși de intimat, acestea fiind vădit pro causa în favoarea acestuia. Minorii au trăit și trăiesc într-un mediu familial sănătos, aceștia integrându-se foarte bine în noua familie, alături de noul soț al apelantei cât și alături de frățiorul lor mai mic. Menținerea permanentă a copiilor în preajma tatălui care a suferit o condamnare penală definitivă pentru săvârșirea unei infracțiuni ar avea consecințe grave asupra dezvoltării corespunzătoare a laturii afective a acestora. Deși ambii minori s-au aflat inițial ia mama, ulterior, printr-o modalitate nefirească, minorii au ajuns sub supravegherea tatălui. Acestea în contextul în care apelanta beneficia de o hotărâre de încredințare emisă pe cale de ordonanța președințiala. Cu toate acestea intimatul a îngrădit efectiv accesul mamei la copii pe o perioadă îndelungată. În ceea ce privește susținerile intimatului cu privire la faptele ilicite săvârșite de apelanta, acestea nu sunt reale, așa cum rezultă și din relațiile solicitate la DIICOT, mai mult cercetările au fost efectuate chiar la denunțul intimatului din prezenta cauza, denunț efectuat la o perioada de 6 luni de la data despărțirii în fapt a pârtilor, solicitându-se efectuarea unei percheziții în calculatorul proprietate chiar a acestuia ori, în acest interval de 6 luni intimatul a putut introduce informații de orice natura în calculator. Un alt aspect deosebit de important în cauză este faptul că deși beneficiază de o hotărâre judecătoreasca prin care s-au stabilit, în favoarea sa, legături personale cu minorii, încă din data 17.10,2011, intimatul nu a încercat niciodată să ia legătura cu aceștia și nici măcar nu a dorit să o sune pe apelantă.
Apărătorul intimatului - reclamant având cuvântul în dezbateri solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond. Din cuprinsul raportului de evaluare psihologică reiese faptul că în cadrul celor două întâlniri copii au avut un comportament degajat, minorul este atașat mai mult de tată său decât minora. În ceea ce privește minora aceasta a venit cu întrebări pregătite de acasă. Se face referire la o condamnare penală, însă potrivit referatului Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, dosarul a fost încheiat cu neînceperea urmăririi penale. Solicită respingerea apelului ca nefondat fiind în interesul superior al copiilor să fie încredințați tatălui. Fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul apelantei - pârâte având cuvântul în replică arată că s-a făcut referire pe aspecte luate din context din raportul de expertiză și a făcut referire la o sentință penală definitivă.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată cu nr._ /23.09.2008 la Judecătoria Ploiești, reclamantul M. T. N. a chemat în judecată pe pârâta R. I. A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună să i se încredințeze spre creștere și educare minorii M. A. Katja, născută la 30.03.2004, M. A. S., născută la 02.05.2006, obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere în favoarea minorilor, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că părțile au întreținut relații de concubinaj începând cu anul 2001, relații de concubinaj în timpul cărora s-au născut cei doi copii minori, iar în perioada 2001- 2006, au locuit fie în apartamentul reclamantului, fie în apartamentul pârâtei din Ploiești, fiind cel care a suportat cheltuielile necesare conviețuirii, pentru creșterea și educarea minorilor, însă în luna octombrie 2006, s-au mutat în București împreună cu copiii, reclamantul înscriind-o pe minoră la grădiniță, angajând și o bonă pentru minor, astfel încât după un interval de 7 luni de la data angajării, pârâta a renunțat la serviciu din motive subiective, nu manifesta interes față de copii, viața de familie, petrecea zilnic multe ore la calculator, neglijând creșterea, educarea copiilor, fiind cea care a plecat din domiciliul comun, impunându-se ca cei doi copii să crească alături de tatăl lor, dispunând de condiții pentru creștere și educare în acest sens.
La data de 20.10.2008, pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivându-se că împrejurările invocate de către reclamant nu sunt reale, fiind singura care susținea financiar familia, reclamantul neavând un loc de muncă stabil, venituri sigure pentru asigurarea un trai decent și că în luna ianuarie 2004 a întrerupt contractul de muncă, datorită unor probleme de sănătate, în urma nașterii minorilor ocupându-se singură de minori, atât timp cât reclamantul își găsise un loc de muncă în București, acesta devenind agresiv verbal, fizic, precum și o cerere reconvențională, solicitând să i se încredințeze spre creștere și educare minorii M. A. – Katja, născută la 30 martie 2004, M. A.–S., născut la 2 mai 2006, obligarea reclamantului la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea acestora.
La data de 16.03.2009, reclamantul și-a precizat acțiunea, menționând că înțelege să renunțe la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea celor doi minori, în cazul în care i se vor încredința spre creștere și educare.
După administrarea probelor cu acte, interogatoriu, martori, prin sentința civilă nr. 4721/21.04.2009 a Judecătoriei Ploiești a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamant împotriva pârâtei și s-a dispus încredințarea minorilor M. A. S., M. A. Katja, reclamantului spre creștere și educare, luându-se act că reclamantul nu a solicitat obligarea pârâtei reclamante la plata pensiei de întreținere în favoarea minorilor, fiind respinsă ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de către pârâtă.
S-a luat act de declarația reclamantului privind renunțarea acestuia la cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că potrivit probatoriilor administrate în cauză, ambii părinți s-au ocupat de creșterea, educarea minorilor, întreținerea, supravegherea minorilor, ducerea, aducerea acestora de la grădiniță, în raport de programul propriu de viață, de serviciu, fără sa se evidențieze un atașament deosebit al unuia sau altuia dintre părinți față de minori, un atașament special al minorilor față de unul dintre părinți, însă, există într-adevăr o atitudine, conflictuală, tensionată între părți, astfel încât singurele criterii de natură să determine o decizie cu privire la interesul minorilor în prezenta cauză, le reprezintă condițiile concrete oferite în prezent de ambii părinți, din punct de vedere material, locativ, posibilitatea de supraveghere efectivă a minorilor, condiții îndeplinite de către reclamant, motiv pentru care în baza disp. art. 42 cod familie în vigoare la data formulării acțiunii a fost admisă acțiunea precizată și s-a dispus încredințarea celor doi copii minori reclamantului, fiind respinsă cererea reconvențională a pârâtei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii cererii reconvenționale, respingerea acțiunii, să i se încredințeze spre creștere și educare ambii copii, obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreținere în favoarea acestora, la plata cheltuielilor de judecată, motivându-se că eronat au fost analizate probele fără să se țină seama de interesul copiilor care de la naștere și până la data de 24.02.2009 s-au aflat în grija pârâtei, în întreținerea exclusivă a acesteia, locuind în imobilul proprietatea acesteia de la data despărțirii în fapt, fiind înscriși la grădiniță de unde reclamantul a încercat să îi ia cu forța, intervenind organele de poliție și că în urma incidentului din 24.02.2009, fiind nevoită să evite ca cei doi copii să fie martorii violențelor exercitate de reclamant, a fost de acord ca aceștia să rămână câteva ore cu reclamantul care i-a promis că-i va aduce în domiciliul său în cursul aceleași zile, promisiune pe care reclamantul nu și-a respectat-o, interzicându-i să aibă orice contact cu copiii, aspecte confirmate de probele administrate în cauză.
În continuare, pârâta a arătat că deține în proprietate un apartament cu două camere, fiind ajutată în creșterea copiilor de către mama sa în vârstă de 53 ani, casnică, a manifestat interes față de copii, în raport de denigrările aduse de către reclamant, care a formulat împotriva sa diferite plângeri penale, comportament pe care l-a avut și față de părinții săi, reclamantul încercând să-i calomnieze permanent și că potrivit declarației martorei C. M., declarațiilor extrajudiciare existente la dosar, a fost preocupată permanent de creșterea și educarea copiilor, reclamantul având un comportament violent față de persoana sa în fața copiilor cu consecințe negative asupra dezvoltării acestora, mai ales că minorii nu au avut contact direct cu bunicii paterni, persoane în vârstă de peste 70 ani, fiind imposibil să fie separați de mama lor și că în baza actelor existente la dosar reclamantul a fost condamnat pentru diferite infracțiuni .
De asemenea, pârâta a precizat că în cazul separării minorilor de mama lor există consecințe negative asupra stării de sănătate fizică, mentală a acestora și că modalitatea violentă în care au fost despărțiți de mamă, schimbarea climatului familial în care au crescut, imposibilitatea frecventării pregătirii preșcolare, constituie elemente neanalizate de către instanța de fond, impunându-se încredințarea copiilor mamei, ținându-se seama de interesul superior al acestora.
Primindu-se dosarul, la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată cu nr._, la data de 22.06.2009.
În baza deciziei civile nr.196/17.03.2010 a Tribunalului Prahova, a fost admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței civile nr. 4721/21.04.2009 a Judecătoriei Ploiești în contradictoriu cu reclamantul, a fost schimbată în tot sentința în sensul că a fost respinsă acțiunea precizată ca neîntemeiată formulată de reclamant și a fost admisă cererea reconvențională, dispunându-se încredințarea pârâtei spre creștere și educare a minorilor M. A. Katja, ns. la 30.03.2004, M. A. S., nr. la 02.05.2006, fiind obligat reclamant la plata unei pensii lunare de întreținere, în favoarea celor doi minori în cuantum de 33% din venitul net lunar al acestuia începând cu data de 20.10.2008 și până la majoratul copiilor, precum și la plata sumei de 2283.45 lei, cheltuieli de judecată către pârâtă.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că potrivit disp. art. 42 Codul familiei, încredințarea minorilor unuia dintre părinți se face în exclusivitate în interesul acestora, interes vizând nu numai posibilitățile materiale ale părinților, ci și vârsta copiilor, sexul acestora, comportamentul moral al părinților, grija față de copii anterior și ulterior introducerii acțiunii, gradul de atașament al copilului față de părinte, al părintelui față de copil, opțiunea minorilor, concluziile anchetelor sociale, caz în care acestea formează un ansamblu guvernat de principiul egalității, ceea ce înseamnă că nu niciunul dintre criteriile sus menționate nu are un caracter primordial, determinant, în aprecierea interesului superior al copilului, neputând fi absolutizat, iar în speță, în baza Legii nr.272/2004, art.8 CEDO, unul dintre criteriile principale care are prioritate la aprecierea interesului superior al copilului o constituie vârsta acestuia, respectiv 4 ani, și 6 ani, vârstă care implică imperios prezența mamei.
S-a specificat că deși între părinții minorilor există o stare tensionată perpetuă, care a generat separarea în fapt a acestora, dată de la care minorii au rămas în grija exclusiva a mamei, timp de peste un an, schimbarea esențială care a intervenit în viața copiilor a fost despărțirea bruscă de mama lor și în special, modalitatea, rolul decisiv pe care l-a avut tatăl în producerea acestei împrejurări constând în luarea cu forța a copiilor, provocând scandal în prezența politiei, afectând echilibrul acestora afectiv, iar în prezent minora se află în grija mamei, impunându-se ca cei doi copii să nu mai fie separați, împrejurare care nu poate fi benefică pentru creșterea normală a acestora, aspect confirmat de evaluarea psihologică a minorei, astfel încât se impune încredințarea celor doi copii mamei, mai ales că au nevoie de un mediu plin de afecțiune, încredere, pe care l-au găsit numai în prezența mamei.
Împotriva deciziei civile nr.196/17.03.2010 a Tribunalului Prahova a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, motivându-se că se impune admiterea recursului, modificarea deciziei recurate și menținerea sentinței, ca fiind legală și temeinică.
Primindu-se dosarul la Curtea de Apel Ploiești, cauza a fost înregistrată cu nr._, la data de 29.06.2010.
La data de 13 octombrie 2010, intimata pârâtă R. I. A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei pronunțate de instanța de apel și obligarea recurentului reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr.913/17.11.2010 a Curții de Apel Ploiești, a fost admis recursul declarat de reclamant împotriva deciziei civile nr.196/17 martie 2010 a Tribunalului Prahova,în contradictoriu cu pârâta și s-a dispus casarea deciziei sus menționate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Prahova, motivându-se că se impune administrarea unor probatorii complexe constând în efectuarea unui raport psihologic de către un psiholog încuviințat de instanță, care să stabilească starea psihică a minorilor raportată la noua situație socială în care se află părinții lor, analizarea impactului pe care îl au ambii părinți, anturajul acestora asupra copiilor, audierea unor martori, transmiterea unor adrese către organele de cercetare penală pentru a afla stadiul cercetării penale în cadrul căreia s-a dispus efectuarea percheziției în sistem informatic, conform autorizației nr. 21/2009 a Tribunalului Prahova, efectuarea unor anchete sociale care să stabilească toate împrejurările de fapt necesare luării măsurii de încredințare a minorilor, precum și a oricăror probatorii, care vor rezulta din dezbateri.
Primindu-se dosarul, la Tribunalul Prahova, cauza a fost reînregistrată cu nr._, la data de 15.12.2010.
În cauză s-au administrat probe cu acte și martori.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Conform actelor de stare civilă existente la dosar, anchetelor sociale, cărții de muncă, adeverințelor anexate acestora, declarațiilor extrajudiciare, părțile au întreținut relații de concubinaj în perioada_08, perioadă în care s-au născut minorii M. A.-Katja la 30.03.2004 și M. A. S. la 02.05.2006, însă, ulterior părțile s-au despărțit în fapt datorită unor neînțelegeri, despărțire în urma căreia pârâta i-a luat pe minori în domiciliul său, situat în Ploiești, Piața M. Viteazul, ., . înscris pe cei doi copii la un moment dat la Grădinița cu program prelungit nr.32 Ploiești, reclamantul fiind salariat la o societate comercială din Sibiu, încasând un venit net lunar de 2500 lei, în timp ce pârâta este salariată la o societate comercială din Ploiești, încasând un venit net lunar de 1400 lei.
În cuprinsul adeverinței nr.42/04.03.2009, emisă de Grădinița nr.32 Ploiești, s-a menționat că cei doi minori au fost înscriși la această grădiniță începând cu luna octombrie 2008, până la data de 24.02.2009, dată la care, în jurul orei 10,00 s-a prezentat reclamantul care, pretinzând că dorește să-și vadă copiii, a îmbrâncit cadrul didactic care supraveghea copiii și a încercat să-i ia pe copii cu forța, în mașina cu care venise, moment în care a avut loc un incident, aplanat de organele de poliție, de către pârâtă care i-a permis reclamantului să îi ia pentru câteva ore pe cei doi copii și să îi aducă în domiciliul acesteia la orele 19,00 în aceeași zi, dată de la care copiii nu au mai fost aduși la grădiniță.
În conformitate cu anchetele sociale existente la dosar, adeverința din 03.11.2008, contractul de vânzare cumpărare nr.806/26.04.2001, reclamantul locuiește în imobilul situat în Ploiești, ., jud. Prahova, aparținând părinților săi, fiind cel care i-a înscris pe cei doi minori la Grădinița Snow White în perioada aprilie – octombrie 2006, în timp ce pârâta a dobândit în proprietate imobilul situat în Ploiești, Piața M. V., nr.4, ., ., jud. Prahova.
Martorii C. M., C. M., au declarat că în perioada 01.09._08, părțile au angajat o persoană în calitate de bonă, să supravegheze copiii, să efectueze menajul, perioadă în care pârâta petrecea mult timp la calculator, ocupându-se seara de copii, nu efectua aprovizionarea cu alimente, copiii fiind lăsați la bunicii paterni în perioadele în care părinții plecau în străinătate, însă, între părți au existat neînțelegeri datorită reclamantului care avea un comportament agresiv fizic, verbal, distrugând obiecte din casă, iar după despărțirea în fapt a părților, pârâta i-a înscris pe copii la grădiniță, locuind cu aceștia în imobilul proprietatea sa, copiii fiind luați de la grădiniță de către reclamant cu acordul pârâtei în schimbul promisiunii de a-i aduce în domiciliul acesteia, ceea ce nu s-a întâmplat, reclamantul refuzând să-i permită pârâtei să aibă contact cu copiii.
Totodată, martorii C. M., N. C., V. O. Ș., D. C. M., audiați cu ocazia rejudecării apelului, au învederat că în perioada în care minorii au locuit la reclamant, acesta a înscris-o pe minoră la balet, la grădiniță, manifestând interes față de copii, în timp ce pârâta își petrecea întreaga zi la calculator, neavând serviciu, reclamantul fiind cel care se ocupa de cei doi copii, spre deosebire de pârâtă, iar în prezent minorii se află la pârâtă, fiindu-le teamă să nu fie luați de lângă mama lor față de care sunt atașați, mai ales că pârâta a fost cea care s-a ocupat de copii, interesându-se de o grădiniță cu predare în limba germană, însă, în urma obținerii unor informații care au afectat prestigiul grădiniței respective a refuzat să-și înscrie copiii la grădinița respectivă, încercând prin toate mijloacele să-și recupereze copiii în urma refuzului reclamantului de a respecta o hotărâre judecătorească prin care i s-au încredințat temporar cei doi copii.
În baza deciziei civile nr.1150/30.07.2009 a Tribunalului Prahova, a fost admis recursul declarat de pârâtă împotriva sentinței civile nr.6928/ 12.06.2009 a Judecătoriei Ploiești în contradictoriu cu reclamantul, a fost modificată în tot această sentință, în sensul admiterii acțiunii pârâtei și s-a dispus încredințarea acesteia din urmă spre creștere și educare a celor doi minori, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._ al Judecătoriei Ploiești, având ca obiect încredințare minori.
Potrivit adreselor nr. 555/08.09.2010, 556/08.09.2010, proceselor verbale existente la dosar, anunțurilor privind mica publicitate, adeverințelor anexate acestora, contractelor individuale de muncă, ordonanțelor nr.74/P/11.06.2009, rezoluției nr.1/P/15.01.2009, s-a recomandat la un moment dat, în urma unei examinări psihologice a celor doi copii, menținerea acestora într-un climat familial normal, stabil, securizat afectiv, emoțional, educațional, reclamantul formulând plângeri penale împotriva pârâtei privind săvârșirea unor infracțiuni de prostituție, pornografie, dispunându-se la un moment dat scoaterea de sub urmărire penale a pârâtei pentru infracțiunile respective, inclusiv de pornografie, pârâtul fiind salariat la o societate comercială din B., având un salariu de baza brut lunar de 5500 lei.
În temeiul raportului de evaluare psihologică, întocmit de psiholog V. O. E. s-a specificat că în urma evaluării psihologice a părților din prezenta cauză, a celor doi minori s-a constatat că cei doi copii au o relație emoțională bună cu mama lor, colaborând foarte bine unul cu celălalt, reclamantul având posibilitatea să comunice la rândul lui cu cei doi copii, pe care îi ascultă, le respectă opiniile, sentimentele, fiind deschiși în relația cu tatăl lor, însă, minora Katja este supărată, speriată față de intențiile reclamantului căruia i-a reproșat că i-a furat, producându-i suferință, ambii copii fiind speriați de posibilitatea de a fi luați de lângă mama lor, din cadrul familiei actuale, conștientizând că tatăl lor i-a făcut să sufere în momentul când i-a luat de lângă mama lor, deși acesta putea să vină oricând să-i viziteze, ceea ce nu a făcut, astfel încât cei doi copii sunt dispuși să aibă o relație cu tatăl lor cu condiția să nu se simtă amenințați de a fi luați de lângă mama lor, simțindu-se integrați în familia actuală.
Disp. art.42 Cod familie în vigoare la data formulării acțiunii, la stabilirea măsurii privind incredintarea minorului unuia dintre parinti spre crestere si educare, se tine seama de interesul copilului, caz in care, desi Codul familiei nu defineste notiunea de interes, doctrina si jurisprudenta au stabilit ca o asemenea notiune, are un caracter complex, intelegandu-se un ansamblu de factori constand in posibilitatile materiale ale parintilor, de dezvoltare fizica, morala, intelectuala pe care copiii le pot gasi la unul dintre parinti, varsta copilului, sexul, comportamentul parintilor fata de copil inainte de divort, legaturile de afectiune stabilita intre copil si familie.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că părțile au întreținut relații de concubinaj începând cu anul 2001, relații în timpul cărora s-au născut la data de 02.05.2006 și, respectiv, 30.03.2004 minorii M. A. S., M. A. Katja, însă, la un moment dat, între părți au existat neînțelegeri care au determinat despărțirea celor doi, ocazie cu care pârâta i-a luat pe cei doi minori în domiciliul său, locuind în Ploiești în perioada 30.08._09, dată la care reclamantul s-a prezentat la grădinița în care se aflau copiii provocând scandal, moment în care în urma unor discuții contradictorii, pârâta i-a permis reclamantului să-i ia pe cei doi copii în ziua respectivă și să-i aducă seara în domiciliul său, ceea ce nu s-a întâmplat, motiv pentru care prin decizia civilă nr.1150/2009 au fost încredințați, temporar, cei doi copii pârâtei până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei cauze, decizie pusă în executare silită de către pârâtă, căreia i s-au încredințat copiii abia la data de 23.03.2010 în urma demersurilor efectuate de către aceasta prin intermediul executorului judecătoresc.
Pe de altă parte, potrivit probelor administrate în cauză, reclamantul locuiește într-un imobil situat în Ploiești, ..78, aparținând părinților săi, fiind salariat, în timp ce pârâta deține în proprietate imobilul situat în Ploiești, P-ța M. V., ..39, ambii părinți ocupându-se de creșterea și educarea copiilor în timpul concubinajului și ulterior despărțirii acestora, în diferite perioade de timp în care au locuit împreună cu copiii, pe care i-au înscris la grădiniță, asigurându-le tot ceea ce le era necesar, existând între părți neînțelegeri cu privire la modalitatea în care fiecare înțelege să-și exercite obligațiile față de copii, ambii acuzându-se reciproc de săvârșirea unor infracțiuni, însă, în urma evaluării psihologice efectuată, conform raportului de evaluare psihologică din data de 13.11.2013, s-a constatat că cei doi minori au relații foarte bune cu ambii părinți, aceștia manifestă frică, simțindu-se permanent amenințați de către reclamant că vor fi luați de lângă mama lor, deși se simt bine integrați în familia actuală, reproșându-i reclamantului că i-a furat și că i-a făcut să sufere în momentul în care i-a despărțit de mama lor.
Ca atare, atât timp cât pârâta deține o locuință, stabilindu-și domiciliul, în prezent, într-un imobil aparținând unei terțe persoane, fiind recăsătorită, obținând venituri, în calitate de salariată, iar aceasta s-a ocupat și se ocupă de creșterea și educarea copiilor, asigurându-le tot ceea ce le este necesar, minorii beneficiind de un climat familial favorabil, fiind puternic atașați de mama lor, înseamnă că, în realitate, pârâta, în calitate de părinte, dispune de condiții corespunzătoare pentru creșterea și educarea celor doi copii nu numai din punct de vedere material, având posibilitatea să le asigure o locuință, un venit cu caracter permanent, ci și din punct de vedere moral, afectiv, existând o puternică legătură de afecțiune, atașament între cei doi copii și mama lor în apropierea căreia se simt în siguranță, având încredere deplină în aceasta din urmă.
De fapt, analizându-se toate actele existente la dosar, declarațiile tuturor martorilor, răspunsurile la interogatoriu ale părților, este cert că pârâta s-a ocupat permanent de creșterea și educarea celor doi copii, pe care i-a înscris la grădiniță, fiind de acord ca reclamantul să aibă o relație strânsă cu cei doi copii, inclusiv în momentul în care acesta a devenit agresiv și i-a luat pe cei doi copii, brusc, de la grădinița unde fuseseră înscriși de către pârâtă, încercând să aplaneze conflictul, să-și petreacă ziua respectivă alături de copiii săi tocmai în scopul facilitării relației dintre tată și cei doi copii, însă reclamantul a fost cel care a refuzat ulterior să-i aducă pe cei doi minori în domiciliul mamei lor, împrejurare care i-a marcat pe cei doi copii, deoarece și în prezent, potrivit raportului de evaluare psihologică, aceștia conștientizează, în raport de vârsta lor, că au fost furați de către reclamant, manifestând permanent frică față de tatăl lor, simțindu-se amenințați că vor fi luați oricând de lângă mama lor, ceea ce denotă refuzul celor doi copii de a locui cu tatăl lor, simțindu-se în siguranță, în prezent, numai în domiciliul mamei lor.
De altfel, împrejurările sus menționate relevă relația puternică de afecțiune, de atașament dintre cei doi copii și mama lor, motiv pentru care la încredințarea minorilor unuia dintre părinți se ține seama de interesul superior al celor doi copii, constând în necesitatea că aceștia să beneficieze nu numai de condiții materiale, ci și de un climat familial favorabil, de o atmosferă de liniște, siguranță, de încredere, de afecțiune și atașament, condiții pe care în prezent nu le poate oferi decât pârâta, mai ales că ambii copii resping orice perspectivă de a fi luați de lângă mama lor de către reclamant față de care manifestă teamă, frică, simțindu-se permanent amenințați că vor fi despărțiți de mama lor cu orice preț de către reclamant, conștienți că la un moment dat acesta i-a furat, ajungându-se în situația ca minorii, în special Katja, în vârstă de 9 ani, să-i reproșeze reclamantului că au suferit în momentul în care au fost despărțiți de mama lor.
Mai mult chiar, la stabilirea interesului superior al copiilor în ceea ce privește încredințarea acestora unuia sau altuia dintre părinți, nu se ține seama de opțiunile, dorințele celor doi părinți, ci, dimpotrivă, în ce măsură cei doi copii, în raport de vârstele lor, beneficiază de condiții optime pentru creștere și educare la ambii părinți, condiții pe care le poate oferi, în prezent, numai pârâta.
În realitate, însuși reclamantul are obligația, în calitate de părinte să țină seama de interesul superior al celor doi copii, de modalitatea în care a acționat la un moment dat, de relația pe care a avut-o și o are cu cei doi copii, de sentimentele pe care le manifestă copiii față de persoana acestuia, sentimente generate tocmai de către reclamant care prin atitudinea, comportamentul său a inspirat și le inspiră celor doi copii teamă, frică, creându-le sentimentul de amenințare că oricând îi poate despărți de mama lor, motiv pentru care reclamantul are obligația să-și înțeleagă proprii copii, să acționeze într-o manieră care să le inspire acestora încredere, siguranță, să-i convingă că nu reprezintă un pericol pentru proprii copii, să încerce să restabilească o relație cu copiii săi, specifică vârstei acestora, să relaționeze într-o manieră care să nu pună în pericol stabilitatea emoțională, afectivă a celor doi copii.
Astfel, în mod greșit instanța de fond a reținut situația de fapt și a admis acțiunea precizată, dispunând încredințarea celor doi copii reclamantului și a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională fără să se țină seama în baza disp. art. 42 c.fam. de interesul superior al copiilor, de vârsta acestora, de relația de afecțiune, atașament puternică pe care cei doi copii o au față de mama lor, fiind la o vârstă când au nevoie de protecție, afecțiune din partea mamei, să se simtă în siguranță alături de aceasta, impunându-se încredințarea celor doi copii pârâtei, mai ales că aceasta dispune de condiții corespunzătoare pentru creșterea și educarea copiilor, atât din punct de vedere material cât și moral, afectiv.
Apărările reclamantului în sensul că dispune de condiții corespunzătoare pentru creșterea și educarea copiilor, pârâta având un comportament necorespunzător, întreținând relații cu diferite persoane, aflându-se într-un mediu contrar regulilor normale de conviețuire socială și că aceasta nu s-a ocupat de creșterea, educarea copiilor, petrecându-și timpul liber în fața calculatorului, utilizând internetul, invocându-se declarațiile martorilor audiați în cauză, nu pot fi avute în vedere deoarece, în realitate, nu există nicio dovadă la dosar că pârâta, în calitate de mamă, ar fi pus și ar pune în pericol viața, integritatea fizică, psihică a celor doi copii sau că ar fi avut un comportament imoral, neadecvat, fiind cea care s-a ocupat si se ocupă și în prezent de creștere si educarea celor doi copii, iar la stabilirea interesului superior al copiilor nu se ține seama doar de condițiile materiale pe care le oferă reclamantul, ci, dimpotrivă, de sentimentele celor doi copii, de comportamentul acestora față de ambii părinți, de frica, teama pe care aceștia o manifestă față de tatăl lor, simțindu-se permanent amenințați că acesta va face tot posibilul să-i despartă de mama lor.
Împrejurările invocate de către pârâtă în sensul că eronat au fost analizate probele fără să se țină seama de interesul copiilor, aflați în întreținerea exclusivă a acesteia, de la data despărțirii în fapt, locuind în imobilul proprietatea pârâtei, fiind înscriși la grădiniță de unde reclamantul i-a luat cu forța și că a fost nevoită, pentru a evita ca cei doi copii să fie martorii violențelor exercitate de reclamant, să fie de acord ca cei doi copii să rămână câteva ore cu reclamantul care i-a promis că-i va aduce în domiciliul său în cursul aceleași zile, promisiune nerespectată, interzicându-i pârâtei să aibă orice contact cu copiii, demonstrează prin însăși natura lor că într-adevăr pârâta a manifestat interes față de copiii săi, încercând prin toate mijloacele să le asigure toate condițiile pentru o creștere și dezvoltare normală, corespunzătoare vârstei acestora și să le permită să aibă legături cu tatăl lor care, însă, prin comportamentul său le-a inspirat celor doi copii teamă, frică aceștia conștientizând că au fost luați cu forța, împotriva voinței lor de lângă mama lor, fiind despărțiți de aceasta, comportament pe care cei doi copii nu l-au uitat, reproșându-i permanent reclamantului că nu ține seama de voința lor, de sentimentele pe care le nutresc față de mama lor.
Susținerile pârâtei în sensul că deține în proprietate un apartament, fiind ajutată în creșterea copiilor de către mama sa, manifestând interes față de copii, în raport de denigrările aduse de către reclamant, care a formulat împotriva sa diferite plângeri penale, inclusiv față de părinții săi pe care reclamantul i-a calomniat permanent și că potrivit declarației martorei C. M., declarațiilor extrajudiciare existente la dosar, a fost preocupată permanent de creșterea, educarea copiilor, sunt justificate deoarece, în realitate, toate probele administrate în cauză atestă preocuparea permanentă a pârâtei de a le asigura copiilor toate condițiile optime pentru o creștere și dezvoltare normală, inclusiv din punct de vedere material, moral, aspecte confirmate de declarațiile martorilor audiați în cauză, de toate actele existente la dosar, acte care nu confirmă acuzațiile aduse de către reclamant față de pârâtă.
Criticile pârâtei conform cărora reclamantul are un comportament agresiv, cu consecințe negative asupra dezvoltării copiilor care nu au avut contact direct cu bunicii paterni, în vârstă de peste 70 ani, fiind imposibil să fie separați de mama lor, existând riscul unor consecințe negative asupra stării de sănătate fizică, mentală a acestora determinate de modalitatea violentă în care au fost despărțiți de mamă, de schimbarea climatului familial în care au crescut și că se impune încredințarea copiilor pârâtei, ținându-se seama de interesul superior al acestora, sunt fondate întrucât minorii îi reproșează reclamantului comportamentul pe care l-a avut față de aceștia în momentul în care i-a luat cu forța de lângă mama lor, comportament care a generat sentimente de frică, team, simțindu-se permanent amenințați de un asemenea comportament al reclamantului, iar în speță raportul de evaluare psihologică din data de 13.11.2013 demonstrează că în cazul în care cei doi copii ar fi despărțiți de mama lor ar exista consecințe negative în ceea ce privește dezvoltarea psihică a celor doi copii care manifestă față de pârâtă sentimente puternice de afecțiune, atașament, neacceptând sub nicio formă să fie despărțiți în niciun moment de mama lor, acuzându-l pe tatăl lor că dorește să-i ia cu forța, să-i fure de lângă mama lor.
În raport de aceste considerente, tribunalul, în baza disp. art.296 cod pr. civilă, va admite apelul, va schimba în tot sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea precizată, ca neîntemeiată, nefiind îndeplinite condițiile prev. de disp. art.42 Cod familie în ceea ce-l privește pe reclamant și va admite cererea reconvențională formulată de pârâtă și va încredința acesteia din urmă spre creștere și educare pe minorii M. A. Katja, ns. la 30.03.2004 și M. A. - S., ns. la 2.05.2006, deoarece în baza disp. art. 42 Cod familie, pârâta dispune de condiții corespunzătoare pentru creșterea și educarea copiilor din punct de vedere material, moral, afectiv, fiind în interesul superior al minorilor să fie încredințați spre creștere si educare mamei lor.
În baza disp. art.86, art. 94 Cod familie va fi obligat reclamantul să plătească pârâtei în favoarea celor doi minori o pensie de întreținere de câte 16,5 % din venitul net lunar al acestuia pentru fiecare copil, începând cu data de 20.10.2008 și până la majoratul acestora.
În baza disp. art.274 cod pr. civilă va fi obligat intimatul reclamant la 3783,45 lei cheltuieli de judecată, către apelanta - pârâtă (fond, apel inclusiv rejudecare), reprezentând taxă de timbru și onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta - pârâtă R. I. A. cu domiciliul în Ploiești, ., ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 4721/21.04.2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul - reclamant M. T. N. cu domiciliul în Ploiești, .. 78, județul Prahova și intimata Autoritatea Tutelară - C. L. PLOIEȘTI cu sediul în Ploiești,.-4, județul Prahova și în consecință:
Schimbă în tot sentința atacată în sensul că respinge acțiunea precizată formulată de reclamant împotriva pârâtei, ca neîntemeiată.
Admite cererea reconvențională formulată de pârâtă împotriva reclamantului.
Încredințează pârâtei spre creștere și educare pe minorii M. A. KATJA, născută la 30.03.2004 și M. A. - S., născut la 02.05.2006.
Obligă reclamantul să plătească pârâtei în favoarea celor doi minori o pensie de întreținere de câte 16,5 % din venitul net lunar al acestuia pentru fiecare copil, începând cu data de 20.10.2008 și până la majoratul acestora.
Obligă pe intimatul reclamant la 3783,45 lei cheltuieli de judecată, către apelanta - pârâtă (fond, apel inclusiv rejudecare).
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.12.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. C. N. C.
GREFIER,
E. M.
operator date cu caracter personal 5595
red.MC/ tehnored.TS
5 ex/ 07.03.2014
d.f._ - Judec. Ploiești
j.f. M. C. A.
| ← Succesiune. Decizia nr. 856/2013. Tribunalul PRAHOVA | Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... → |
|---|
