Contestaţie la executare. Decizia nr. 1638/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1638/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 11-12-2013 în dosarul nr. 3400/204/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1638
Ședința publică din data de 11.12.2013
PREȘEDINTE: P.-A. A.
JUDECĂTORI: M. C. A.
Ș. O. C.
GREFIER: N. L. E.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul-contestator T. M., domiciliat în București, ., ., ., și cu domiciliul ales în București, .. 6C, ., împotriva sentinței civile nr. 1955/13.08.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații C. A. BANK ROMÂNIA SA (fosta Emporiki Bank România SA), cu sediul în București, ., sector 1, M. N. M. ȘI M. GRAȚIELA F., domiciliați în București, .. 25, sector 1, și B. M., domiciliată în București, Calea Crângași, nr. 6,. ., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata C. A. Bank România SA (fosta Emporiki Bank România SA), prin consilier juridic G. C. D., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxă de timbru, în cuantum de 97 lei, conform chitanței nr._ (57)/11.10.2013, și timbru judiciar, în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Intimata C. A. Bank România SA (fosta Emporiki Bank România SA), prin consilier juridic, depune la dosar întâmpinare, solicitând a fi apreciată ca și concluzii scrise. Totodată, arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Intimata C. A. Bank România SA (fosta Emporiki Bank România SA), prin consilier juridic, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Campina la data de 28.06.2013 cu nr._, contestatorul T. M. a formulat în contradictoriu cu C. A. Bank România SA (fostă Emporiki Bank România SA), M. N. M., M. Grațiela- F. și B. M. contestație la executare împotriva procesului verbal încheiat în 21.06.2013, întocmit de către B.E.J. M. D., in dosar executional nr. 24/G/2011, prin care s-a solicitat anularea in parte a procesului verbal rubricat, privitor la suspendarea executării silite si, pe cale de consecința, solicită sa se dispună îndreptarea procesului verbal contestat si declarararea ca adjudecatar al contestatorului.
În motivare, se arată de către contestator faptul că la data de 21.06.2013, executorul judecătoresc a organizat licitație publica pentru vânzarea imobilului teren, situat in B., ., jud.Prahova, compus din teren in suprafața de 500 m.p. si construcția aflata pe acesta, alcătuita din corp A si corp B, având număr cadastral 1218. Imobilul aparține debitorilor M. N. M. si M. G. F. si a fost ipotecat in favoarea creditoarei C. A. Bank România S.A. (fosta Emporiki Bank- România SA).
Acesta s-a prezentat la licitație sens in care a consemnat o cauțiune de 10% din prețul de pornire al licitației, potrivit recipisei de consemnare nr. 2032 din 27.09.2012 si a înaintat o oferta pentru imobilul licitat, in suma de 145.000 lei
Executorul judecătoresc a suspendat, dupa începerea licitației, licitația organizata pentru data de 21.06.2013.
Învederează de asemenea că așa cum rezultă din procesul verbal contestat motivul suspendării licitației il constituie cererea de stăruința in executare, înregistrata la executor din 18.02.2013, prin care creditorul urmăritor a precizat ca nu este de acord cu adjudecarea la un pret mai mic de 75% din prețul de evaluare, motiv pentru care acesta solicita suspendarea licitației, urmând a solicita executorului judecătoresc prin cerere separata stabilirea unui nou termen la licitație.Din același proces-verbal contestat rezulta ca un alt participant, respectiv B. M., a întrunit toate condițiile participării la licitație, facand dovada consemnării cauțiunii si a inaintarii unei oferte. Din analiza celor 2 oferte inaintate executorului judecătoresc,contestatorul apreciază că a avut cel mai mare pret oferit in condițiile art. 509 raportat la art. 510 Cod procedura civila, astfel că executorul judecătoresc cu rea credință a refuzat adjudecarea imobilului si a dispus suspendarea licitației
Contestația a fost întemeiată în drept pe disp art.506,509 și 510 cod pr.ivilă.
Cererea a fost legal timbrată cu 194 și și 0,3 lei timbru judiciar.
Odată cu contestația formulată, s-a depus Procesul verbal încheiat la data de 21.06.2013 de către B. “D. M. “ în dosarul de executare nr.24/G/2011.
La data de 05.08.2013 la solicitarea din oficiu a instanței, B. D. M. a comunicat copii certificate ale actelor de executare efectuate în dosarul nr.24/G/2011 într-un nr. de 203 file ( f.18-221 dosar ).
La primul termen de judecată reprezentantul intimatei C. A. Bank România SA (fostă Emporiki Bank România SA ) a depus în ședință publică în dublu exemplar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare formulate ca neîntemeiată și menținerea în totalitate a procesului verbal contestat ca fiind îndeplinit cu respectarea prevederilor legale .
În motivare, intimata a arătat faptul că între C. A. Bank România S.A. si debitorii M. G. F. si M. N. M. a fost încheiat contractul de credit nr. FC_ din data de 17.08.2006, garantat cu ipoteca imobiliara instituita - conform contractului de ipoteca nr. 2104 din data de 17.08.2006 - asupra imobilului situat in localitatea B., ., județul Prahova. Având in vedere ca debitorii nu și-au respectat obligațiile de plata asumate prin contractul de credit, subscrisa creditoare a formulat cerere de executare silita care face obiectul dosarului de executare nr. 24/G/2011 aflat pe rolul B. D. M.. Pentru vânzarea imobilului constituit garanție au fost efectuate 3 licitații de vânzare respectiv in data de 24.08.2012, 28.09.2012 si 09.11.2012. In data de 24.08.2012 a fost organizata prima ședința de licitație la care au participat debitorul, atat personal cat si prin interpuși - mama sa - si dna. S. G. prin procurator D. A.-M.. Debitorii au încercat sa adjudece propriul imobil facand oferta in acest sens sub prețul de pornire a licitației încălcându-se astfel dispozițiile exprese ale prevederilor art. 507 alin.2 C. conform cărora, debitorul nu poate licita nici personal, nici prin alte persoane. Având in vedere aceasta situație, precum si faptul ca oferta depusa de celalalt licitator era sub prețul de pornire a licitației, iar de la dosar lipsea lista drepturilor reale si a celorlalte sarcini (existenta acestei liste fiind obligatorie conform art. 500 alin. 3 C. ) creditoarea a solicitat amânarea licitației pentru un alt termen. Având in vedere situația de fapt asa cum rezulta si din procesele verbale menționate, in calitatea ei de creditor, C. A. Bank România SA (fostă Emporiki Bank România SA ) s-a opus adjudecării in aceste condiții a bunului adus în garanție .Totodată se arată că dispozițiile art. 509 alin 5 C. p.civ potrivit cărora bunul va fi vândut la cel mai mare pret oferit, nu exclud respectarea art. 1.665 NCC care stabilește ca prețul vânzării nu trebuie sa fie atat de disproporționat fata de valoarea bunului incat este evident ca părțile nu au dorit sa consimtă la o vânzare.
S-a mai arătat în întâmpinare că daca executorul judecătoresc ar fi declarat ca adjudecatar pe contestatorul T. M. pentru prețul de 145.000 lei, atat creditorul cat și debitorul ar fi fost prejudiciați.
Se invocă și sentința civila nr. 1369/10.05.2013 pronunțata in dosarul_ pe rolul Judecătoriei Campina care a avut ca obiect anularea procesului verbal din 09.11.2012 din cadrul aceluiași dosar de executare (24/G/2011).
Prin sentința civilă nr._/18.06.2013, Judecătoria Ploiești a respins contestația la executare formulată de contestator, ca neîntemeiată și a luat act că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că între C. A. Bank România S.A. (fostă Emporiki Bank România SA ) si debitorii M. G. F. si M. N. M. a fost încheiat contractul de credit nr. FC_ având ca obiect suma de 325 .000 RON, garantat cu ipoteca imobiliara instituita - conform contractului de ipoteca nr. 2104 din data de 17.08.2006 - asupra imobilului situat in localitatea B., ., județul Prahova imobil cu nr. cadastral 1218, înscris în CF nr.905 B. județul Prahova .
Întrucât debitorii nu și-au respectat obligația de restituire a creditului creditoarea a formulat cerere de executare silită la data de 19.01.2011 prin valorificarea garanției imobiliare, Judecătoria Câmpina încuviințând executarea silităprin încheierea din data de 26.01.2011, conform înscrisurilor depuse în copie certificată de către B. M. D. Ploiești filele 18 și urm dosar.
Același contestator T. M. a formulat contestație la executare împotriva procesului verbal de licitație publică încheiat de B. D. M.
În data de 09.11 2012 în Dosarul de executare silită nr.24/G/2011 susținând nelegalitatea măsurii suspendării executării dispusă de executor și declararea sa în calitate de adjudecatar al imobilului executat silit .
Prin Sentința civilă nr.1369/10.mai 2013 pronunțată în Dosarul nr._ al Judecătoriei Câmpina DEPUSĂ LA FILELE 232-235 dosar instanța a respins ca neîntemeiată contestația menținând actele de executare încheiate în dosarul susmenționat .
S-a reținut că rezultă intenția evidentă a debitorului de soluționare a procedurii de executare silită în condiții favorabile acestuia, întrucât diminuarea cuantumului debitului pe care îl datorează se putea mult mai ușor realiza de acesta prin achitarea directă către creditoare a unei părții din suma ce face obiectul executării silite, iar nu prin achitarea costurilor procedurii de executare.
În condițiile în care debitorul chiar a încercat să participe la licitația organizată făcând o ofertă de preț pentru propriul imobil scos la licitație, ofertă pe care a făcut-o nu la primul termen al licitației stabilit și care a avut în vedere valoarea imobilului stabilită de un expert, ci după reducerea acesteia cu 75 %, și oferirea unui preț mult chiar sub prețul astfel redus, respectiv de la 289.002 lei s-a oferit 150.000 lei, instanța nu poate reține buna credință a debitorului, ba dimpotrivă, s-a încercat recuperarea propriului imobilul la un preț cât mai redus.
De asemenea, și contestatorul prin oferirea sumei de 144.000 lei, încearcă obținerea unui imobil la un preț mult redus sub valoarea acestuia.
Ulterior pronunțării acestei sentințe, continuând executarea silită din același dosar execuțional, la cererea creditorului C. A. BANK ROMÂNIA S.A prin reprezentanți legali, conform delegației depuse la fila 215 dosar, a fost încheiat procesul verbal din data de 21 06 2013, a cărui anulare parțială se solicită în prezenta contestație.
Din delegația susmenționată s-a constatat că același creditor împuternicește pe numitul Heișu Nicușor R., angajat al băncii în funcția de coordonator executări silite să reprezinte interesele în faza de executare cu drepturi depline, inclusiv adjudecarea proprietății și suspendarea dosarului de executare silită în cadrul licitației din data de 21 06.2013 orele 11 în Dosarul de executare silită nr.24/G/2011.
Analizând procesul verbal de licitație încheiat data de 21 06 2013 depus la fila 216 dosar precum și actele premergătoare instanța de fond a constatat respectarea dispozițiilor 500-511 C. privind desfășurarea licitației și consemnarea în conținutul procesului verbal al tuturor aspectelor de fapt și motivele de drept ce justifică măsurile dispuse.
Singurul motiv invocat de contestator în solicitarea anulării procesului verbal susmenționat este măsura suspendării executării silite apreciată de contestator ca fiind nelegală și ca suficientă pentru a atrage îndreptarea procesului verbal și declararea contestatorului ca adjudecatar al imobilului.
S-a avut în vedere aceeași motivare din considerentele hotărârii susmenționate, aplicabilă în speță, fiind contestat același aspect de fapt cu aceiași motivare în drept vizând un alt proces verbal de licitație din același dosar execuțional.
Din conținutul procesului verbal rezultă cu certitudine solicitarea creditoarei de suspendare a executării silite justificată de interesul tuturor părților de a se obține un preț serios de vânzare pentru imobilul executat silit
Instanța de fond nu a putut reține susținerea contestatorului în sensul că fiind îndeplinite toate condițiile prev. de art. 506, 509 și 510 C. pr. civ. este obligatorie continuarea procedurii de executare silită și declararea sa ca adjudecatar, întrucât a făcut oferta cea mai mare, în condițiile în care creditoarea nu este de acord cu suma de bani oferită și nu mai dorește continuarea executării silite.
Nu se poate impune unui creditor continuarea procedurii de executare în condițiile impuse de un terț care își urmărește propriul interes, respectiv obținerea unui imobil la un preț cât mai mic.
În situația în care creditorul se opune adjudecării, executorul judecătoresc este obligat să dea eficiență principiului disponibilității titularului cererii de executare silită întrucât acționează în baza contractului încheiat chiar cu creditorul și în interesul acestuia.
Principiul disponibilității guvernează și faza de executare silită, astfel că executorul judecătoresc poate opri executarea sau o poate suspenda, atunci când constată că titularul cererii de executare silită nu este de acord cu continuarea procedurii de executare.
Așa cum de altfel a menționat și intimata, executorul judecătoresc nu poate depăși limitele mandatului său și nu poate trece peste voința părții, în interesul căreia acționează.
Raportat la această situație poziția intimatei creditoare, C. A. Bank România S.A., este clară, prin întâmpinarea formulată aceasta precizând că nu este de acord cu prețul oferit de 145.000 lei chiar dacă reprezintă peste 30 % din valoarea de circulație a imobilului și dacă executorul ar fi declarat ca adjudecatar pe contestator, atât ea cât și debitorul ar fi prejudiciați.
Instanța de fond a constatat surprinzătoare și situația, învederată de altfel și de intimata creditoare, referitoare la faptul că numita D. A. – M. a participat la licitație odată ca mandatar al numitei S. G., iar apoi al contestatorului din prezenta cauză.
Astfel, este foarte probabil ca acesta să fie de conivență cu debitorii, cu atât mai mult cu cât ofertele de preț sunt asemănătoare, încercându-se astfel reducerea valorii imobilului ce face obiectul licitației, dar ținând seama și de faptul că debitorii au încercat inițial tergiversarea procedurii de executare când dovezile de comunicare a actelor de executare, deși au fost comunicate la domiciliul indicat chiar de aceștia, au fost restituite, ca de altfel și cu ocazia prezentei cauze
În consecință, instanța de fond a reținut faptul că procedura de executare silită este demarată de creditor și tot acesta este cel care hotărăște continuarea acesteia, astfel că nu poate fi obligat creditorul să accepte continuarea și finalizarea acesteia în condiții dezavantajoase prin nesatisfacerea sau satisfacerea parțială a creanței sale.
Judecătorul fondului a avut în vedere și prev. art. 399 alin.1 Cod pr. civilă potrivit cărora „Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.”, dar și art. 399 alin.2 Cod pr. civilă ce stipulează că „Nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.”
Așadar, conform acestor dispoziții legale, contestația la executare are drept scop verificarea legalității executării silite.
Cum contestatorul nu a făcut dovada vreunui motiv de nelegalitate a actului de executare contestat, instanța de fond, raportat la situația reținută și la dispozițiile legale menționate, a respins contestația formulată ca neîntemeiată și a luat act că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul T. M. prin care solicitam modificarea hotărârii evocate si admiterea contestației la executare, pentru considerentele expuse in cele ce urmează.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că a formulat contestație la executare impotriva procesului verbal de licitație din 21.06.2013 intocmit de B. D. M. in dosarul de executare 24/G/2011. Considerentele pe care am inteles sa le invocam in susținerea contestației la executare au vizat: caracterul vădit nelegal al măsurii dispuse de executorul judecătoresc privind suspendarea licitației din 21.06.2013, in raport de dispozițiile art. 509 alin. (5) C.p.c; îndeplinirea tuturor condițiilor pentru declararea ca adjudecatar al subsemnatului, prevăzute de art. 506, 509 si 510 C.p.c
Prin sentința civila nr. 1955/13.08.2013, instanța a respins contestația la executare ca neîntemeiata.
Art. 304 pct. 7: lipsește motivarea soluției sau aceasta este superficiala.
Potrivit art. 261 pct. 5 C. proc. civ., hotărârea trebuie sa cuprindă motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței, precum si cele pentru care s-au inlaturat apărările pârtilor. In acest sens, va rugam sa observați ca instanța nu a făcut altceva decât sa copieze fie considerentele intimatei din cuprinsul intampinarii, fie considerentele reținute de Judecătoria Campina in sentința 1369/10.05.2013, pronunțata in dosarul_, fara sa răspundă criticilor si apărărilor subsemnatului, împrejurare care, in niciun caz, nu reprezintă o motivare in fapt si in drept, astfel cum pretinde articolul sus invocat. Hotărârea atacata nu cuprinde motivele pe care se sprijină, instanța insusindu-si integral argumentele intimatei, validând, așadar, punctul de vedere al acesteia, fara sa faca o referire analitica la criticile si apărările formulate de subsemnatul.
Motivarea unei hotărâri nu se poate reduce la copierea întocmai a considerentelor expuse de către o parte sau de o alta instanța ., instanța trebuie sa arate care au fost ARGUMENTELE PROPRII care sa justifice propria activitate deliberativa.
Art. 304 pct. 9 „hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea greșita a legii".
Asa cum rezulta din procesul verbal contestat, motivul suspendării licitației il constituie cererea de stăruința in executare, înregistrata la executor din 18.02.2013, prin care creditorul urmăritor a precizat ca nu este de acord cu adjudecarea la un pret mai mic de 75% din prețul de evaluare, motiv pentru care acesta solicita suspendarea licitației, urmând a solicita executorului judecătoresc prin cerere separata stabilirea unui nou termen la licitație. Prin contestația la executare formulata de subsemnatul, instanța a fost chemata sa cerceteze nu doar insasi măsura suspendării, astfel cum greșit s-a reținut in considerentele hotărârii recurate, ci si motivul suspendării invocat in procesul verbal contestat, respectiv refuzul creditorului de a se adjudeca bunul licitat la un pret mai mic de 75% din prețul de evaluare.
Totodată, motivul suspendării licitației contestate nu il reprezintă nici vilitatea prețului, astfel incat argumentele instanței cu privire la "prețul serios de vânzare" excede cadrului procesual, si nici presupusa coniventa cu debitorii, astfel cum eronat a reținut instanța de fond, o astfel de prezumție fiind invederata tot prin întâmpinare, împrejurare care excede, de asemenea, cadrului procesual.
Așadar, instanța de fond a fost investita sa răspundă criticilor lor, raportat la motivul real al suspendării licitației din 21.06.2013, respectiv refuzul creditorului de a se adjudeca bunul licitat la un pret mai mic de 75% din prețul de evaluare, cu privire la care reiteram caracterul nelegal, in raport de dispozițiile art. 509 C.p.c
Asa cum rezulta din procesul verbal contestat, motivul suspendării licitației il constituie cererea de stăruința in executare, înregistrata la executor din 18.02.2013, prin care creditorul urmăritor a precizat ca nu este de acord cu adjudecarea la un pret mai mic de 75% din prețul de evaluare, motiv pentru care acesta solicita suspendarea licitației, urmând a solicita executorului judecătoresc prin cerere separata stabilirea unui nou termen la licitație.
Or, aceasta uzanța a creditorului urmăritor, de a solicita executorului suspendarea executării silite in situația in care prețul oferit de participant ar scădea sub prețul de pornire, reprezintă un abuz al intimatei si, implicit, al executorului, care acționează in baza unei practici bancare contrare legii.
O astfel de uzanța a băncii este nelegala, fiind o incalcare grava a dispozițiilor art. 509 alin. (5) C.p.c, practica care trebuie sancționată de către instanța de executare. A valida teza creditorului urmăritor, insusita integral de către instanța de fond, inseamna a lipsi de conținut si scop dispozițiile art. 509 alin. (5) C.p.c, si a lasa procedura de executare silita la discreția absoluta a acestuia.
Principiul disponibilității care guvernează faza executării silite, invocat de executorul judecătoresc si reținut intocmai de către instanța de fond, pentru a conferi legitimare măsurii de suspendare a licitației, contestate prin prezenta, se exprima prin aceea ca executarea silita se poate declanșa, in principiu, numai la cererea creditorului sau a moștenitorilor acestuia, creditorul are dreptul sa renunțe la executarea inceputa, tot creditorul urmăritor este cel care va alege forma de executare, sau ca vânzarea bunurilor supuse urmăririi sa se faca, total sau numai in parte, prin buna invoiala etc.
Așadar, principiul disponibilității nu se poate manifesta in vederea încălcării dispozițiilor legii, in sensul ca banca, in calitate de creditor urmăritor, nu poate impune executorului prețul la care poate fi vândut bunul care face obiectul licitației, intrucat dispozițiile art. 509 alin. (5) C.p.c. sunt imperative, ne fii iul admise adăugirile la lege avansate in cuprinsul procesului verbal contestat, insusite integral de către instanța.
A interpreta contrariul inseamna o îndepărtare nejustificata de la litera si spiritul art. 509 alin. (5) C.p.c, care stabilește ca imobilul trebuie valorificat la prețul cel mai mare oferit. Prin folosirea verbului „trebuie", legiuitorul nu a inteles sa lase procedura de executare la discreția creditorului urmăritor, sau sa condiționeze vânzarea bunului de acordul creditorului privind adjudecarea la un pret mai mic de 75% din prețul de evaluare, astfel incat bunul licitat trebuie vândut Ia prețul cel mai mare oferit.
Așadar, in condițiile in care dispozițiile art. 509 alin. (5) teza finala C.p.c. stabilesc premisa adjudecării imobilului la prețul sub valoarea de 75% din prețul de evaluare, atunci cand exista minim doi licitatori si nu se obține prețul de incepere a licitației, executorul judecătoresc trebuie sa constate indeplinirea celor doua condiții si sa valorifice bunul licitat la cel mai mare pret oferit.
Simplul fapt ca prețul de adjudecare nu satisface creanța băncii, sau ca este in detrimentul creditoarei si ai debitorilor, nu constituie un argument valabil, cunoscut fiind ca in procedura executării silite vânzarea se realizează la preturi sub valoarea de piața, tocmai pentru ca voința vânzătorului de a înstrăina bunul nu este libera, ci constrânsa, aspect ce denaturează echilibrul de forte ce ar exista intre partite unui contract de vânzare obișnuit.
Așadar, legea nu condiționează vânzarea nici de satisfacerea creanței creditorului urmăritor, nici de acordul acestuia cu privire la prețul oferit legea impunând clar adjudecarea in favoarea ofertantului cu cel mai mare pret.
Prin urmare, nu este cu putința validarea tezei privind legitimitatea măsurii de suspendare a licitației publice, întemeiata pe dezacordul creditorului urmăritor fata de ofertele de pret primite pentru bunul licitat si argumentata pe "yrinciyiul disponibilități?* creditorului la cererea căruia a fost începută executarea silita.
In cauza sunt îndeplinite toate condițiile pentru declararea ca adjudecatar al subsemnatului, prevăzute de art. 506, 509 si 510 C.p.c.
Astfel, va rugam sa constatați indeplinirea de către subsemnatul a condițiilor prevăzute art. 506 C.p.c, cu privire la consemnarea cauțiunii si a depunerii ofertei pentru cumpărarea imobilului licitat.
Din procesul-verbal contestat rezulta ca un alt participant, respectiv B. M., a întrunit toate condițiile participării la licitație, facand dovada consemnării cauțiunii si a înaintării unei oferte. Din analiza celor 2 oferte inaintate executorului judecătoresc, reiese ca subsemnatul am avut cel mai mare pret oferit in condițiile art. 509 raportat la art. 510 Cod procedura civila. Cu rea credința insa, executorul judecătoresc a refuzat adjudecarea imobilului si a dispus suspendarea licitației.
Cu privire la art. 509 C.p.c, învederam faptul ca, in speța, este incidența teza finala a alin. (5), in raport de care executorul trebuia sa constate ca nu s-a oferit nici prețul de pornire a licitației si sa faca vânzarea la cel mai mare pret oferit, declarandu-ma adjudecatar.
Dispozițiile art. 509 alin. (5) teza finala C.p.c, interpretate per a contrario, stabilesc premisa adjudecării imobilului la prețul sub valoarea de 75% din prețul de evaluare, atunci cand exista minim doi licitatori si nu se obține prețul de incepere a licitației.
Așadar, recurentul-contestator a solictat instanței de control judiciar sa constate îndeplinite, in cauza, dispozițiile legale evocate, in sensul ca, la licitația contestata, la care prețul a fost redus la 75% din prețul de evaluare, au participat doi licitatori, care nu au oferit prețul de incepere a licitației, împrejurare in raport de care executorul judecătoresc avea obligația vânzării bunului la prețul cel mai mare oferit, respectiv la prețul oferit de către subsemnatul, adică 145.000 lei. In codul de procedura civila nu exista un pret minim la care poate fi adjudecat un imobil, dar potrivit art. 1303 C.civ., prețul trebuie sa fie serios, condiție îndeplinita in cauza. In speța, prețul oferit de subsemnatul este serios, fiind mai mare de 30% din prețul de evaluare, in condițiile in care chiar dispozițiile din noul cod de procedura civila stabilesc, la art. 845 alin. (8), spre deosebire de vehea reglementare, lacunara in privința unui minim al prețului la care va fi vândut bunul, pragul minim de pornire de 30% din prețul de începere a licitației.
Primindu-se dosarul, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ la data de 26.09.2013.
Intimata C. A. Bank România S.A. ( fosta Emporiki Bank - România SA), in temeiul art. 115 si următoarele C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea in totalitate a sentinței atacate ca fiind pronunțata cu respectarea prevederilor legale.
Examinând în fond sentința atacată, prin prisma recursului declarat de către recurentul-contestator T. M., a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3041 C. proc. civilă, tribunalul constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Recurentul-contestator a criticat sentința instanței de fond, invocând faptul că lipsește motivarea sentinței pronunțate sau aceasta este superficială, că hotărârea primei instanțe este nelegală, interpretând, în mod eronat, principiul disponibilității și probatoriul administrat în cauză.
În ce privește pretinsa nemotivare a soluției instanței de fond, tribunalul constată că această critică este neîntemeiată, în condițiile în care sentința recurată conține atât considerentele de fapt, cât și temeiurile de drept avute în vedere la pronunțarea soluției în cauză.
Referitor la invocarea greșitei interpretări de către prima instanță a principiului disponibilității, dar și a pretinsei insuficiente analize a motivelor suspendării executării silite contestate de recurent, tribunalul constată, de asemenea, că instanța de fond a avut în vedere, în mod corect, atitudinea manifestată de părți, dar și finalitatea procedurii execuționale, care nu poate duce la prejudicierea creditorului, la solicitarea căruia a fost demarată.
Astfel, în mod corect, s-a reținut de către prima instanță că, din conținutul procesului-verbal încheiat la 21.06.2013, rezultă că solicitarea creditoarei de suspendare a executării silite este justificată de interesul atât al creditoarei, cât și al debitorilor de a obține un preț serios de vânzare pentru imobilul executat silit.
Astfel, în mod legal, a fost îndepărtată susținerea recurentului-contestator, în sensul că, fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 506, 509 și 510 Cod procedură civilă, ar fi obligatorie continuarea procedurii de executare silită și declararea sa ca adjudecatar, întrucât a făcut oferta cea mai mare, în condițiile în care creditoarea nu a fost de acord cu suma de bani oferită și nu a mai dorit continuarea executării silite în aceste condiții – neputându-se impune intimatei-creditoare continuarea procedurii de executare în condițiile impuse de recurentul-contestator terț în procedura de executare, care, în mod evident, își urmărește propriul interes constând în obținerea unui imobil la un preț cât mai mic.
În consecință, în situația în care creditorul se opune adjudecării, executorul judecătoresc, acționând în baza contractului încheiat cu creditorul și în interesul acestuia, este obligat să dea eficiență principiului disponibilității titularului cererii de executare silită, putând opri sau suspenda executarea, atunci când acesta o solicită expres.
De altfel, în mod corect, instanța de fond a apreciat că participarea la aceeași executare silită imobiliară a numitei D. A.-M., în calitate de mandatar pentru doi participanți la licitație diferiți asupra aceluiași imobil, precum și întreaga atitudine manifestată de debitori - sunt de natură a ridica unele suspiciuni privind buna-credință a debitorilor, care au încercat, practic, inițial, să adjudece propriul imobil, făcând o ofertă sub prețul de pornire a licitației, cu încălcarea prevederilor art. 507 alin. (2) Cod procedură civilă – cu atât mai mult cu cât în procesul executării silite imobiliare interesul creditorului și al debitorilor în adjudecarea imobilului la un preț cât mai mare ar trebui să fie comun, întrucât, în această manieră, s-ar realiza creanța debitorului fără ca acesta să se mai îndrepte și împotriva altor bunuri deținute de debitor.
Având în vedere considerentele arătate, tribunalul, apreciind motivele de recurs formulate ca nefondate, în temeiul art. 312 raportat la art. 3041 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de recurentul-contestator T. M. împotriva sentinței civile nr. 1955/13.08.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-contestator T. M., domiciliat în București, ., ., ., și cu domiciliul ales în București, .. 6C, ., împotriva sentinței civile nr. 1955/13.08.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimați C. A. BANK ROMÂNIA SA (fosta Emporiki Bank România SA), cu sediul în București, ., sector 1, M. N. M. ȘI M. GRAȚIELA F., domiciliați în București, .. 25, sector 1, și B. M., domiciliată în București, Calea Crângași, nr. 6, ., ., ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 11.12.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
P.-A. A. M. C. A. Ș. O. C.
Fiind în CO, semnează
Președintele tribunalului
GREFIER,
N. L. E.
Operator date cu caracter personal 5595
Red. MCA / tehnored MCA
2 ex/ 02.07.2014
d.f_ - Judec. Campina
j.f. N. V.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1631/2013.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 34/2013.... → |
|---|
