Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 34/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 34/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 09-01-2013 în dosarul nr. 5948/204/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 34
Ședința publică din data de 09.01.2013
PREȘEDINTE – C. M.
JUDECĂTORI – R. C.
ȘALAR F.-L.
GREFIER – CARDAȘOL I.-N.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta creditoare . cu sediul în Mogoșoaia, ., jud. Ilfov și la SCP R. & ASOCIAȚII cu sediul în București, sector 3, . Papazoglu, nr.7, . din data de 16.11.2012 dată de Judecătoria Câmpina în contradictoriu intimatul debitor C. F. C. domiciliat în com. Telega, ., jud. Prahova și intimatul petent B. R. R. cu sediul în Ploiești, .. 7, ., jud. Prahova.
Cererea de recurs timbrată cu suma de 6,00 lei taxă de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, anulate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este îndeplinită.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, consideră cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina la data de 09.11.2012 sub nr._, petentul Biroul Executorului Judecătoresc R. R. a înaintat acestei instanțe cererea creditoarei . pentru încuviințarea executării silite a contractuluide cesiune de creanță nr. 6799/04.02.2011.
În drept, au fost invocate prevederile art. 6 din CEDO, art. 21 Constituția României, art. 3731 C.proc.civ..
În susținerea cererii, petentul a atașat ,în copie: cererea de executare silită, contractde cesiune de creanță nr. 6799/04.02.2011.
Prin încheierea de ședință din data de 16.11.2012, instanța a respins ca neîntemeiată cererea privind încuviințarea executării silite a Contractuluide cesiune de creanță nr. 6799/04.02.2011, formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc R. R. la cererea creditoarei . împotriva debitorului C. F. C..
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut dispozițiile art. 372 Cod procedură civilă, care prevăd că executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Potrivit art. 3731 C.proc.civ.,cererea de executare silită, însoțită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel. Acesta, în termen de cel mult cinci zile de la înregistrarea cererii, va solicita instanței de executare încuviințarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare și titlul respectiv.
Analizând contractul de cesiune de creanță nr. 6799/04.02.2011, instanța a constatat că acesta nu îndeplinește condițiile prevăzute de Titlul VI privind Regimul juridic al garanțiilor reale mobiliare din Legea nr. 99/1999 pentru a fi titlu executoriu în temeiul art.17 din actul normativ menționat.
Împotriva acestei încheierii a declarat recurs creditoarea ., cauza înregistrându-se la Tribunalul Prahova sub nr._ la data de 20.12.2012.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că încheierea recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, întrucât s-a reținut că titlul executoriu nu îndeplinește condițiile prevăzute de Titlul VI privind regimul juridic al garanțiilor reale imobiliare din Legea nr. 99/1999 pentru a fi titlu executoriu în temeiul art. 17 din actul normativ amintit, însă izvorul obligațiilor cesionate s-a născut ca urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare din anul 2011 și prin urmare contractul de cesiune va garanta întotdeauna creanța născută în baza contractului de vânzare-cumpărare amintit, iar nu în baza contractului de cesiune de creanță de fideiusiune cum greșit a interpretat instanța.
Recurenta a mai arătat că, ținând cont de faptul că prețul cesiunii, a fost încasat de la Casa de asigurări de Sănătate Prahova, acesta nu a primit contravaloarea cesiunii în conformitate cu prevederile contractului de cesiune de creanță cu clauza de fideiusiune și că fideiusorul-debitor a garantat cu bunurile mobile și imobile încasarea prețului cesiunii de la CAS Prahova prin acceptarea clauzelor contractuale se poate afirma că aceasta este pe deplin îndreptățită să solicite executarea fideiusorului-debitor pentru recuperarea creanțelor înregistrate.
Recurenta a mai arătat că această creanță este certă, întrucât este constatată prin facturi fiscale semnate, ștampilate și acceptate de primire la plată de către debitoare și prin contractul de vânzare-cumpărare și distribuție, iar penalitățile solicitate sunt izvorâte din nerespectarea obligațiilor contractuale, asumate de către debitoare.
Certitudinea creanței este constatată prin acte sub semnătură privată în înțelesul art. 46 Cod Comercial, respectiv contractul asumat de către părți, acest înscris sub semnătură privată având rolul de a constata executarea unei operațiuni comerciale și face dovada existenței actului juridic în sens de negotium. De asemenea, arată că această creanță are caracter lichid, având un cuantum bine determinat prin calcularea acestora de la data scadenței, calculul fiind efectuat cu respectarea condițiilor convenite prin contract și intrate în puterea legii părților, cu excluderea arbitrajului și subiectivismului. Totodată, a menționat că este îndeplinită și condiția privind exigibilitatea creanței, întrucât caracterul exigibil este îndeplinit întrucât termenul de scadență a fost împlinit așa cum reiese din cuprinsul prevederilor contractelor încheiate între cele două părți.
A mai arătat recurenta că în ceea ce privește cuantumul creanței, se poate observa cu ușurință din tabelul centralizator atât data facturării, data scadentă a acestora, cât și calculul numărului de zile întârziere aferent fiecărei facturi emise, precum și data finală de calcul a penalităților care este fixă, astfel că se poate deduce cu ușurință cuantumul penalităților aferente facturilor emise și acceptate de către debitoare.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, a dispozițiilor legale incidente, tribunalul reține următoarele :
Prin încheierea recurată, Judecătoria a respins cererea de încuviințare a executării silite, întrucât contractul de cesiune de creanță nu îndeplinește condițiile prevăzute de Titlul VI privind Regimul juridic al garanțiilor reale mobiliare din Legea nr. 99/1999 pentru a fi titlu executoriu.
Prin recursul declarat, recurenta a criticat această încheiere sub aspectul aplicării greșite a legii.
Tribunalul are în vedere că, într-adevăr, contractul de garanție reală mobiliară constituie, în conformitate cu art. 17 din Titlul VI al Legii 99/1999, titlu executoriu, însă nu contractul de cesiune de creanță – astfel cum a susținut recurenta.
Contractul de garanție, inserat în cuprinsul contractului de cesiune de creanță, are un caracter accesoriu față de obligația pe care o garantează, respectiv față de cea născută în temeiul contractului nr. 65 din 01.04.2010, contract ce nu se regăsește însă la dosar. Contractul de garanție nu are, deci, o existență de sine-stătătoare, el nefiind izvorul obligației a cărei executare silită se solicită.
În realitate, se cere punerea în executare a unei creanțe născute în temeiul contractului nr. 65 din 01.04.2010, prin contractul de cesiune operând doar un transfer al acesteia prin schimbarea creditorului.
Or, pentru încuviințarea executării silite este necesar, potrivit art. 379 C.proc.civ., ca executarea să se facă pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă. În lipsa îndeplinirii acestor condiții, cererea de încuviințare se respinge, conform art. 3731 alin. 4 pct. 3 C.proc.civ.
În condițiile în care nu s-a făcut dovada existenței obligației garantate prin depunerea contractului menționat, pentru ca apoi să poată fi verificate condițiile mai sus-menționate, în mod corect prima instanță a respins cererea ca neîntemeiată.
Pe de altă parte, tribunalul constată că nici prevederile art. 28 din Titlul VI al Legii 99/1999 nu au fost respectate, respectiv nu s-a îndeplinit obligația de publicare în Arhivă a contractului de cesiune, astfel că acesta nu este opozabil decât părților, iar nu terților, inclusiv organelor statului – cum este cazul debitorului în speță.
Pentru considerentele expuse, tribunalul apreciază că judecătoria a pronunțat o încheiere temeinică și legală, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 C.proc.civ., va respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-creditoare . cu sediul în Mogoșoaia, ., jud. Ilfov și la SCP R. & ASOCIAȚII cu sediul în București, sector 3, . Papazoglu, nr. 7, .. 2, . din data de 16.11.2012 dată de Judecătoria Câmpina în contradictoriu intimatul-debitor C. F. C., domiciliat în ., jud. Prahova și intimatul-petent B. R. R., cu sediul în Ploiești, .. 7, ., jud. Prahova, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9.01.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. M. R. C. ȘALAR F.-L.
GREFIER,
CARDAȘOL I.-N.
Operator de data cu caracter personal 5595.
Red. Ș.F.L./Tehnored. A.B.
2 ex/15.02.2013
d.f._ Jud. Câmpina, j.f. A. L.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1638/2013. Tribunalul... | Acţiune în constatare. Hotărâre din 29-10-2013, Tribunalul... → |
|---|
