Partaj judiciar. Decizia nr. 345/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 345/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 12-06-2013 în dosarul nr. 3646/281/2010*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 345
Ședința publică din data de 12.06.2013
Președinte: O. C. Ș.
Judecător: A. P.-A.
Grefier: L. E. N.
Pe rol fiind soluționarea (rejudecare) apelului declarat de apelanții-pârâți G. E. și G. A., domiciliați în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva încheierii interlocutorii din data de 09.03.2011, a încheierii din data de 7.09.2011 și a sentinței civile nr._/23.11.2011, pronunțate de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații-reclamanți R. G., domiciliat în Ploiești, ., jud. Prahova, și R. G., domiciliată în Ploiești, ., jud. Prahova (la familia E.).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29.05.2013, susținerile părților, prin apărători, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când, având nevoie de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea asupra apelului, succesiv, la data de 05.06.2013 și apoi la data de 12.06.2013, pronunțând următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ reclamanții R. G. și R. G. au chemat în judecată pe pârâții G. E. și G. A. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună ieșirea din indiviziune asupra imobilului situat în Ploiești, . jud. Prahova, compus din casa de locuit in suprafața de 147,34 mp. si terenul aferent acesteia in suprafața de 1003 mp.; sa constate ca reclamanții, pe cheltuiala lor efectiva, au efectuat asupra imobilului o . îmbunătățiri, contravaloarea acestora urmând a fi scoasa din masa de partaj si atribuita in lotul reclamanților; sa constate dreptul de proprietate exclusiva al reclamanților asupra construcției edificate de aceștia, in suprafața de 50 mp., compusa din dormitor, sufragerie si doua grupuri sanitare; cu cheltuieli de judecata.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că reclamantul R. G., căsătorit cu R. G., a achiziționat împreuna cu parata G. E., căsătorita cu G. S., un imobil situat in Ploiești, . jud. Prahova, compus din casa de locuit in suprafața de 147,34 mp. si terenul aferent acesteia in suprafața de 1003 mp., conform contractului de vânzare-cumpărare nr.2838/26.04.2005, reclamantul cumpărând o cota de 1/3 iar parata(mama sa) cota indiviza de 2/3 din acest imobil.
Au arătat reclamanții că după achiziționarea imobilului au efectuat o . îmbunătățiri la casa de locuit, respectiv: efectuat instalația electrica in interiorul casei, constând in achiziționarea si instalarea de conductori, doze, întrerupătoare, prize, aplici in toate camerele; au cumpărat si montat pe toata suprafața casei (exceptând magazia) tabla zincata, au cumpărat si placat cu gresie bucătăria, au achiziționat si montat hidrofor împreuna cu instalația de apa in interiorul casei si au construit jumătate din gardul împrejmuitor al curții, gard din scândura cu stâlpi metalici.
Au mai arătat reclamanții că, în primăvara anului 2007, cu acordul pârâților, pentru a mari suprafața locativă, alipit de imobilul vechi, au mai construit un dormitor, o sufragerie și două grupuri sanitare în suprafață de 50 mp., pe care le-au racordat la rețeaua de curent electric și la fosa septica săpata in gradina, au placat cu gresie si faianța ambele bai, au montat la intrare ușa de lemn si au montat boiler in bucătărie. S-a solicitata admiterea cererii.
În drept au invocat prevederile art.728 cod civil, art.492 cod civil, art.645 cod civil și art.111 Cod pr. civilă, iar în dovedirea cererii reclamanții au depus copia contractului de vânzare-cumpărare nr.2838/26.04.2005.
Legal citați, pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii reclamanților, arătând ca reclamantul este fiul paratei G. E., reclamanta fiind nora acesteia si ca, după divorțul de primul soț parata s-a recăsătorit cu G. S., iar din căsătoria acestora a rezultat pârâtul G. A..
A mai învederat pârâta că împreună cu cel de al doilea soț a dobândit un apartament situat în Ploiești, . . . de vânzare-cumpărare nr._/1994, în care a locuit împreună cu toată familia până în anul 2005.
Pârâta a arătat că ulterior au hotărât să vândă acest apartament și să cumpere o casă, pentru a avea mai mult spațiu, astfel că au cumpărat imobilul în litigiu, iar la data semnării actelor soțul său era foarte grav bolnav, reclamantul a însoțit-o la notar, iar la insistentele acestuia l-a trecut și pe el în actul casei cu o cota de 1/3, la sugestia notarului și că, tot ea cu restul de bani rămași din vânzarea apartamentului a făcut și toate îmbunătățirile pentru a se putea muta în casă.
Pârâta a menționat că a suportat costul deschiderii furnizării de energie electrica, că a suportat costul gardului de împrejmuire, iar reclamantul a demolat un hol și un grup sanitar din spatele casei și a construit 2 camere și 2 grupuri sanitare, urmând ca în urma înțelegerii unul din grupurile sanitare nou construite, la care pârâta a contribuit la o . lucrări, sa fie folosit de pârâți.
Totodată, pârâta a arătat că este de acord ca reclamantul să ocupe cele două camere și grupul sanitar pe care și le-a construit cu banii săi și să primească un hol de 3 m lungime si 2,5 m lățime pentru a avea acces la camerele construite de el inclusiv teren liniar aferent construcției acestor 2 camere, grupului sanitar si holului sus menționate, pentru a avea acces pana la . class="BodyTextIndent"> A mai arătat pârâta că solicită separarea energiei electrice, iar cu privire la îmbunătățirile pretinse de reclamanți a susținut că acestea au fost parțial efectuate de reclamant, dar și cu contribuția băneasca a sa.
In dovedirea susținerilor din întâmpinare pârâții au depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: chitanțe plata energie electrica, contract de furnizare a energiei electrice, contract de vânzare-cumpărare nr._.04.1994, contract de vânzare-cumpărare cu ipoteca nr. 875/15.04.2005, acte de stare civila, sentința civila nr._/1987, antecontract de vânzare-cumpărare nr. 1558/07.03.2005, antecontract de vânzare-cumpărare nr. 1408/01.03.2005.
În cauză instanța a administrat proba cu înscrisuri, cu interogatoriu și cu martori.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, prin sentința civilă nr._/23.11.2011, Judecătoria Ploiești a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți, a dispus ieșirea părților din indiviziune potrivit variantei A din raportul de expertiza judiciara tehnica lotizare întocmit de expert A. F. G., astfel: LOTUL 1 - R. G. + R. G. primesc: teren în suprafață de 406 m.p. situat în Ploiești, ..6, jud. Prahova din perimetrul punctelor 1-7-8-9-10-11-12-13-14-15-16-17-4-5-6-1 conform planului de situație nr.1, în valoare de19488,99 lei; încăperea 6 și parțial încăperea 5 conform expertizei ing. M. G. în valoare de_,00 lei; Total valoare primită =_,00 lei; au dreptul la_,00 lei; Diferență +3426,00 lei; au de plătit sultă în valoare de 3426,00 lei lui G. E. și G. A.; primesc c/v îmbunătățirilor de la G. E. și G. A. astfel: pentru efectuarea instalației electrice la încăperile 7+8+9 în valoare de 1685,00 lei - pentru efectuare gard pe stâlpi din țeavă în valoare de 729,00 lei; montat gresie în camera 5 (hol) în valoare de 511,00 lei; achiziționat hidrofor și montat instalația de apă în valoare de 533,00 lei: Total îmbunătățiri = 3458,00 lei; LOTUL 2 - G. E. + G. A. primesc: teren în suprafață de 600 m.p. situat în Ploiești, ..6, jud. Prahova din perimetrul punctelor 7-8-9-10-11-12-13-14-15-16-17-3-2-7 conform planului de situație nr.1 în valoare de_,00 lei; încăperile 7+8+9 și parțial încăperea 5 conform expertizei ing. M. G. în valoare de_,00 lei; magazia notată 10, conform expertizei ing. M. G. în valoare de 2772,00 lei: Total valoare primită =_,00 lei; au dreptul la_,00 lei; diferență - 3426,00 lei; au de primit sultă în valoare de 3426,00 lei de la R. G. și R. G.; plătesc c/v îmbunătățirilor efectuate de R. G. și R. G. astfel: pentru efectuarea instalației electrice la încăperile 7+8+9 în valoare de 1685,00 lei; pentru efectuare gard pe stâlpi din țeavă în valoare de 729,00 lei; montat gresie în camera 5 (hol) în valoare de 511,00 lei; achiziționat hidrofor și montat instalația de apă în valoare de 533,00 lei: total îmbunătățiri =3458,00 lei, a compensat în totalitate cheltuielile de judecată efectuate de părți.
Pentru a pronunța această sentință civilă, instanța de fond, la data de 09.03.2011 a pronunțat o încheiere de admitere în principiu prin care a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2838/26.04.2005, pârâta G. E., căsătorită cu G. S. și reclamantul R. G., căsătorit cu R. G., au cumpărat imobilul situat în Ploiești, . județul Prahova, compus din construcție C1 –casa de locuit, din BCA, acoperita cu tabla, compusa din 2 camere, cămara, 3 holuri, bucătărie, baie, magazie, in suprafața construita de 147,34 mp. si terenul aferent casei de locuit, intravilan, curți-construcții, in suprafața de 1003 mp. situat in T 31, P A 426/4, parata si soțul sau un drept indiviz de 2/3 din imobil iar reclamanții un drept indiviz de 1/3 din același imobil.
Instanța de fond a reținut că pârâta G. E. a susținut prin întâmpinare ca la insistentele reclamantului l-a trecut si pe acesta in actul casei, insa aceasta nu a formulat cerere reconvenționala prin care sa conteste in vreun mod actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2838/26.04.2005, iar pe de alta parte tot prin întâmpinare a arătat ca este de acord ca reclamantul sa primească o parte in imobilul dobândit in baza acestui contract, respectiv un hol de 3 m lungime si 2,5 m lățime pentru a avea acces la camerele construite de el inclusiv teren liniar aferent construcției acestor 2 camere, grupului sanitar si holului sus menționate, pentru a avea acces pana la . echivalează cu recunoașterea dreptului reclamantului si soției sale asupra unei parți din imobil, astfel cum se arata si in contractul de vânzare-cumpărare.
Din actele de stare civilă depuse la dosar instanța de fond reținut că soțul pârâtei G. S. a decedat, la data de 05.10.2006 și că, pârâții sunt moștenitorii acestuia.
Instanța de fond a constatat că reclamanții și pârâții se află în indiviziune asupra imobilului situat în Ploiești, . județ Prahova, compus din construcție C1 – casă de locuit, din BCA, acoperită cu tablă, compusă din 2 camere, cămara, 3 holuri, bucătărie, baie, magazie, în suprafața construita de 147,34 mp. și terenul aferent casei de locuit, intravilan, curți-construcții, în suprafață de 1003 mp. situat în T 31, P A 426/4, dobândit prin contractul de vânzare - cumpărare nr.2838/26.04.2005; reclamanții cu o cota de 1/3 din imobil și pârâții cu o cota de 2/3 din imobil.
Totodată, instanța de fond a reținut că prin acțiunea formulată, reclamanții au pretins că au edificat, pe cheltuiala lor exclusivă, alipit de construcția dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare, două camere și două grupuri sanitare, susținere recunoscută de pârâți prin întâmpinarea depusă la dosar și dovedită cu înscrisurile depuse, cu răspunsurile pârâtei G. E. la interogatoriu cât și cu depozițiile martorilor audiați.
Instanța de fond a constatat că pe terenul asupra căruia părțile se află în indiviziune, reclamanții, pe cheltuiala lor exclusivă, au edificat, alipit de vechea construcție, doua camere si doua grupuri sanitare, din care unul este folosit in prezent de parați, in suprafața totala de cca.50 m.p., construcție care nu face parte din masa de partaj.
Totodată, instanța a reținut că pârâta a menționat că s-a înțeles cu reclamantul că unul din cele două grupuri sanitare nou construite să fie al pârâților și că, la edificarea acestuia a făcut o . îmbunătățiri, fără însă a formula cerere reconvențională prin care să solicite să se rețină în favoarea sa această pretinsă contribuție și fără a proba aceste susțineri, care sunt infirmate de declarația martorului R. A., pârâta făcând doar dovada că unul din grupurile sanitare este folosit de pârâți, astfel cum s-a și reținut.
De asemenea, instanța de fond a reținut că reclamanții au pretins efectuarea, pe cheltuiala proprie, de îmbunătățiri la casa de locuit deținută în indiviziune, respectiv: efectuat instalația electrica in interiorul casei, constând in achiziționarea si instalarea de conductori, doze, întrerupătoare, prize, aplici in toate camerele; au cumpărat si montat pe toata suprafața casei(exceptând magazia) tabla zincata, au cumpărat si placat cu gresie bucătăria, au achiziționat si montat hidrofor împreuna cu instalația de apa in interiorul casei si au construit jumătate din gardul împrejmuitor al curții, gard din scândura cu stâlpi metalici.
A reținut instanța de fond că, pârâta G. E., prin întâmpinarea formulată și prin răspunsurile la interogatoriu, a recunoscut că reclamanții au achiziționat un hidrofor, au construit jumătate din gardul împrejmuitor al curții, gard din scândura cu stâlpi metalici, au suportat manopera pentru montarea instalației de apa.
Din depozițiile martorilor audiați la propunerea reclamanților, care se coroborează cu recunoașterile paratei si cu înscrisurile depuse la dosar, instanța de fond a reținut ca aceștia au făcut dovada efectuării, pe cheltuiala proprie, la imobilul deținut in indiviziune următoarele îmbunătățiri: efectuat instalația electrica, efectuat gard de scândura pe stâlpi de țeava la jumătate din împrejmuirea imobilului, au montat gresie la bucătărie, achiziționat hidrofor și au montat instalația de apă în interiorul casei.
Instanța de fond a constatat că martorii au indicat mai multe lucrări efectuate la imobil fără însă ca acestea să fi fost solicitate de reclamanți prin cererea de chemare in judecata, astfel ca instanța fiind ținuta de cererea reclamanților nu va retine in favoarea acestora mai mult decât s-a cerut.
Cu privire la achiziționarea și montarea de tablă pe acoperișul imobilului instanța de fond a reținut că din probatoriul administrat rezultă că, atât reclamanții, cat și pârâta au contribuit la efectuarea acestei lucrări în calitatea lor de coproprietari ai imobilului, urmând a nu retine in favoarea reclamanților pretinsa contribuție exclusiva.
Instanța de fond a reținut că pârâta G. E. a menționat că a efectuat și ea îmbunătățiri la imobil, însă, așa cum s-a arătat, nu a formulat cerere reconvențională prin care să fi solicitat să se rețină în favoarea sa efectuarea de îmbunătățiri la imobil, nu a indicat care ar fi aceste îmbunătățiri, astfel încât instanța a constatat că nu poate reține în favoarea acesteia efectuarea de îmbunătățiri de vreme ce nu s-au cerut, chiar dacă martorii audiați de pârâtă au arătat, generic, că aceasta a făcut în permanență reparații la imobil și a suportat montarea gresiei, faianței și zugrăvirea unei băi, fără a putea indica contribuția pârâtei sau a reclamantului la aceste lucrări.
Având în vedere considerentele expuse, instanța de fond a admis în parte în principiu acțiunea reclamanților, iar în temeiul art.6736 Cod pr. civilă, constatând că pentru identificare, măsurare, poziționare pe schița de plan, evaluare si lotizare a imobilului aflat in indiviziune cat si a imobilului edificat de reclamanți erau necesare operații de măsurătoare si evaluare pentru care nu avea date suficiente a dispus efectuarea unei expertize topometrice si a unei expertize constructor, urmând ca expertul constructor sa deducă din masa de partaj contravaloarea construcției edificata de reclamanți si contravaloarea lucrărilor de îmbunătățire reținute a ca efectuate de aceștia, urmând ca expertul topo sa facă lotizarea.
La data de 18.05.2011 s-a depus la dosarul cauzei raportul de expertiza construcții întocmit de expert Malaescu G., iar la data de 30.08.2011 s-a depus la dosar raportul de expertiza topo întocmit de expert A. F. G..
La data de 17.10.2011 s-a depus la dosar raportul de expertiza tehnica lotizare întocmit de expert A. F. G..
Împotriva sentinței civile nr._/23.11.2011, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în termen legal, au declarat recurs pârâții G. E. și G. A., criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Primindu-se dosarul pe rolul Tribunalului Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 15.02.2012.
În motivarea recursului, pârâții au arătat că instanța de fond a respins fără a motiva obiecțiunile formulate de parații, G. E. și G. A., la raportul de expertiza tehnica specialitatea construcții, Malaescu G., obiecțiuni susținute verbal si depuse in scris Ia dosar, având 4 capete de cerere peste care instanța a trecut.
Au învederat pârâții că la dosarul cauzei, fila 278 și 277, se află schița cadastrala din data de 04.04.2005, ce are ca beneficiari pe Firastraeru F. si Firastraeru S.-D. si ca dobânditori pe, G. E. si G. S., ceea ce denota ca nu se punea problema ca acel imobil din ., sa fie cumpărat împreună cu fiul din prima căsătorie cu reclamantul R. G.. In sprijinul acestei afirmații sta mărturie si antecontractul de vânzare cumpărare nr. 1408/01.03.2005, act încheiat la BNP T. M., în care apare ca și promitent cumpărător doar G. E. nu și reclamantul R. G., apare doar G. E., deoarece între timp soțul său s-a îmbolnăvit grav, la data perfectării actului de vânzare-cumpărare în formă autentică, se afla internat în spital, peste puțin timp decedând.
Au arătat recurenții că la pronunțarea IAP din 09.03.2011 instanța de fond nu a ținut cont de dovezi reținând în mod greșit ca reclamanții au suportat costul instalației de energie electrica,si asta contrar dovezilor scrise, chitanța . Voz7131568/19.05.2005 eliberata de S.C.Muntenia Nord S .A. în care se arată că s-a primit de la Gheoghe E. suma de 11.945.689 lei care coroborată cu contractul aflat la fila 173 încheiat sub nr.725/08.06.2005 arată, fără dubiu că: G. E. a suportat costul instalării energiei electrice, conform avizului de racordare nr.332/16.05.2005 și care o dată în plus arată faptul că reclamanții au mințit, că instalarea curentului electric s-ar fi făcut în 2007, afirmație combătută cu înscrisuri doveditoare, peste care atât instanța de judecată cât și expertul au trecut cu mare ușurință si chiar cu părtinire.
Au precizat recurenții că martorii propuși de pârâți și audiați: M. G. si F. V., au relatat fapte cunoscute personal, mai mult martorul, M. G., a lucrat efectiv la îmbunătățirile aduse imobilului și suportate ca și costuri de pârâta G. E., a montat gresie, faianță la baia pârâților, a zugrăvit, montat polistiren pe exterior, fără cele două camere ridicate de reclamanți, martora F. declară că știe că banii cu care a vândut, a cumpărat, de asemenea știe ca băiatul (reclamantul) a însoțit-o la notar, că acesta a dărâmat fără forme legale un antreu și o baie și a construit tot ilegal, în locul construcțiilor dărâmate, două camere si doua bai.
Au arătat recurenții că, aceeași martoră a declarat că pârâta, G. E., a fost bătută de fiul său, reclamantul R. G., de altfel sunt acte doveditoare la dosar, peste care instanța a trecut, așa cum în aprecierea probelor nu a ținut cont nici de ceea ce au declarat martorii pârâților, în schimb declarația martorului propus de reclamanți, R. A. ,deșii "redată ca o poezie" învățată pe dinafară, mai știu și asta, mai știu și asta etc. …,a fost reținută de instanță deși martorul declara că aceste aspecte i-au fost relatate de reclamanți, nu au fost percepute personal.
Recurenții au susținut că, instanța, deși arată în sentința atacată că pârâții au formulat obiecțiuni la varianta A lotul l, varianta care atribuie reclamanților cea mai mare parte din casa și de teren, la susținerea avocatului acestora, invocă faptul că "expertul ar fi răspuns acestei obiecțiuni prin varianta B"care atribuie aproape toata casa paraților Și tot terenul, varianta solicitata de altfel și de pârâți și care ar fi fost cât de cât echitabilă cu toate că reclamanții nu au putut produce nici-o dovadă în sensul sumei cu care ar fi participat la cumpărare, antecontractul încheiat numai cu pârâta și falsul d-nei notar din cuprinsul actului încheiat ulterior fiind un început de dovadă scrisă, totuși reclamanții solicită atribuirea variantei A, care îi favorizează în mod clar, depășește așa zisa cotă de 1/3 cu care au "contribuit"doar pe hârtie, iar instanța le atribuie acesta varianta în pofida tuturor dovezilor, acte, declarația martorilor, răspunsurile la interogatoriu, cu toate că reține situațiile invocate și chiar probate de pârâți, totuși instanța motivând că pârâții nu au formulat cerere reconvențională și deci nu ar trebui să țină seama de aceste afirmații, pretinzând că pârâții nu au solicitat pretențiile lor, instanța face o afirmație în sensul din înscrisurile atașate la dosar rezulta că banii împrumutați au fost folosiți la achiziționarea acestui imobil se refera la împrumuturile contractate de reclamanți, de altfel creditele contractate de reclamanți, nu produc nici-un fel de dovezi materiale în sensul folosirii acelor bani în scopul pretins.
Din lecturarea contractelor de credit încheiate de reclamanți se poate observa ca au fost încheiate ulterior, încheierii contractului de vânzare - cumpărare a imobilului in litigiu, astfel contractul de credit nr.3576/14.06.2005 si nr._/25.03.2005 pot demonstra ca prin acei bani reclamanții au edificat cele doua camere si grupurile sanitare ca și pereți, un grup sanitar fiind utilat de ei ,un grup de parata.
Au menționat recurenții că, singurul adevăr susținut de reclamanți este acela ca au achiziționat un hidrofor pe curent electric, montat la bucătărie și folosit în exclusivitate de reclamanți, care au apa calda la baie si bucătărie, ei având instalații sanitare, boyler, mașina de spălat, însă așa cum rezultă din facturile de energie electrică depuse la dosar și neluate în seamă de instanța de fond, plata acestora este suportată în întregime de pârâtă pentru a nu i se întrerupe furnizarea de energie electrică, din luna februarie2010, reclamantul nu a mai contribuit în nici-un fel la plata facturilor la energie, refuzând total, iar dacă pârâta a îndrăznit să riposteze a fost lovită, băgată în spital și chiar amenințată cu moartea, fiind nevoită să apeleze și la organul de Politie.
Intimații – reclamanți, legal citați, au formulat , prin care au solicitat respingerea apelului, ca neîntemeiat, întrucât prin apelul formulat se solicita "casarea sentinței civile nr._/23.11.2011 și refacerea raportului de expertiza constructor si lotizare, că potrivit Variantei A reclamanții sunt în mod clar privilegiați atribuindu-li-se parte din construcție și teren mai mult decât cota lor de 1/3, în subsidiar expertul să întocmească și alte variante care să țină seama de toate obiecțiunile și cotele părților"".
Au arătat intimații - reclamanți, că recurenții nu au înțeles să formuleze recurs și împotriva încheierii de admitere în principiu pronunțată de Judecătoria Ploiești la data de 09.03.2011 (fila 148 dosar fond), conform art. 6738 Cod pr. civilă, astfel că, mențiunile privitoare la masa de partajat, cota-parte ce se cuvine fiecăruia, îmbunătățirile reținute ca efectuate de intimații-reclamanți la imobilul cumpărat și construcția edificată de aceștia pe terenul cumpărat, au rămas irevocabile.
Intimații – reclamanți, au susținut că, singurele critici ale recurenților ce pot fi avute în vedere de instanța de recurs sunt cele privitoare la modalitatea de partajat a bunurilor, aceștia pretinzând că în mod greșit s-a validat de către instanța de fond varianta A, susținându-se ca s-ar fi încălcat cota lor de proprietate.
Intimații – reclamanți, au solicitat să se resping, ca neîntemeiate, aceste critici, prin Varianta A din Raportul de expertiza construcții – lotizare, fiind respectate întocmai prevederile art. 6739 Cod pr. civilă și anume: acordul pârtilor (recurenții au recunoscut construcția noua edificata de reclamanți), mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăruia ( 1/3 pentru reclamanți si 2/3 pentru parații-recurenți) si faptul ca unii dintre coproprietari (intimații - reclamanți) au făcut construcții si îmbunătățiri.
Au mai arătat intimații că în varianta A sunt respectate și criteriile prevăzute de art. 6735 alin. 2 Cod pr. civilă, imobilul fiind împărțit în natură, eliminându-se sultele.
Totodată, intimații – reclamanți, au solicitat să se respingă și solicitarea recurenților-pârâți de a se valida Varianta B de atribuire, prin această varianta încâlcindu-se dreptul lor de proprietate (nu li se atribuie nicio suprafață din casa cumpărată) ajungând ca recurenții - pârâți să le plătească despăgubiri în cuantum de aproape_ lei din care_ lei sulta și 4087 lei îmbunătățiri, fapt ce contravine tuturor criteriilor de atribuire stabilite de legiuitor, fără să se mai menționeze faptul că recurenții nu au făcut dovada că ar avea disponibilitățile bănești să plătească aceste sume.
Totodată, intimații – reclamanți, au solicitat să se respingă și susținerile pârâților în sensul că nu au niciun drept de proprietate asupra imobilului descris mai sus deoarece dreptul lor de proprietate în cota indiviză de 1/3 este stabilit prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2838/2005 de BNP T. M., contract autentic ce este în ființă și la aceasta dată și care își produce efectele sale juridice, valabilitatea sa nefiind niciodată pusă în discuție de recurenți.
Au mai arătat intimații – reclamanți că, apărările pârâților, în sensul că aceștia nu au participat cu nicio suma de bani la achiziționarea casei și a terenului nu își pot găsi finalitatea în cadrul acestui dosar, având ca obiect doar ieșirea din indiviziune, ei neformulând nicio cerere reconvențională.
În continuare, recurenții au susținut că, poziția procesuală intimaților reclamanți este contradictorie, deoarece pe de-o parte, susțin că nu li se cuvine nimic, iar pe de altă parte, sunt de acord să li se dea o parte din hol și teren.
De asemenea, intimații au solicitat să se respingă și criticile recurenților în sensul că nu ar fi efectuat îmbunătățiri la imobilul cumpărat deoarece, așa cum s-a arătat, neformulându-se recurs împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 09.03.2011, aceste critici sunt inadmisibile, iar pe de altă parte, din întregul probatoriu administrat (depozițiile martorilor audiați în cauză, chiar si din cea a martorei propuse de parați, recunoașterea paraților prin întâmpinare si prin răspunsul la interogatoriu, înscrisuri - Carnetul de munca si adeverința de salariat, cele doua împrumuturi de nevoi personale la BRD) rezultă cu certitudine existența îmbunătățirilor și cheltuielile lor cu acestea.
În continuare, intimații reclamanți au menționat că, prin probatoriile administrate au dovedit, atât existența acestor îmbunătățiri cât și faptul că ele au fost realizate numai de intimați, pe cheltuiala acestora, defunctul G. S. fiind cel care i-a ajutat la edificarea gardului împrejmuitor, motiv pentru care nu au solicitat decât contravaloarea a jumătate din gard, precum și că dispun de posibilitățile financiare pentru a realiza îmbunătățirile solicitate.
Prin încheierea de ședință din 24.05.2012, instanța a recalificat calea de atac exercitată împotriva sentinței de fond ca fiind apel și nu recurs.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr. 497 din 20 septembrie 2012 a respins apelul declarat de pârâții G. E. și G. A., împotriva sentinței civile nr._/23.11.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești. în contradictoriu cu intimații-pârâți R. G. și R. G., ca nefondat.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut că, întrucât apelanții nu au exercitat calea de atac și împotriva încheierii de admitere în principiu pronunțată de Judecătoria Ploiești la data de 09.03.2011, potrivit art. 6738 Cod pr. civilă, astfel că mențiunile privitoare la masa de partajat, cota-parte ce se cuvine fiecăruia, îmbunătățirile reținute ca fiind efectuate de intimații-reclamanți la imobilul cumpărat și construcția edificată de aceștia pe terenul cumpărat, au rămas irevocabile.
Cu privire la modalitatea de partaj a bunurilor, instanța a apreciat că, prin varianta A din raportul de expertiză construcții – lotizare, au fost respectate prevederile art. 6739 Cod pr. civilă și anume acordul părților (apelanții recunoscând construcția nouă edificată de intimați), mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăruia (1/3 pentru intimați și 2/3 pentru apelanți) și faptul că unii dintre coproprietari, respectiv intimații-reclamanți au efectuat construcții și îmbunătățiri. Prin validarea variantei A de lotizare au fost respectate și prevederile art. 6735 alin. 2 Cod pr. civilă, imobilul fiind partajat în natură, fiind eliminate sultele (prevăzute în varianta B de lotizare).
Referitor la susținerea apelanților în sensul că intimații nu ar avea vreun drept de proprietate cu privire la imobilul în cauză, tribunalul a reținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2838/26.04.2005 de BNP T. M., aceștia au dobândit cota de 1/3 din dreptul de proprietate asupra acestuia.
Mai mult decât atât, instanța a reținut că obiectul prezentei cauze este reprezentat de o acțiune de ieșire din indiviziune, apelanții neformulând o cerere reconvențională în cauză, prin urmare susținerile acestora potrivit cărora intimații nu ar fi participat cu nicio sumă de bani la achiziționarea casei și terenului vor fi respinse, ca nefondate.
Totodată, s-a apreciat că deși pârâții nu au formulat expres cerere de apel și împotriva încheierii de admitere în principiu, în cadrul cererii de recurs, au făcut referire și la IAP, susținând faptul că instanța de fond, la pronunțarea încheierii de admitere în principiu din data de 09.03.2011, nu a ținut cont de dovezi, reținând în mod greșit faptul că reclamanții au suportat costul instalației de energie electrică. De asemenea, au susținut că din declarațiile martorilor M. G. și F. V., a rezultat că și apelanta, G. E., a suportat costul unor îmbunătățiri aduse imobilului în cauză (a montat gresie, faianța la baia pârâților, a zugrăvit, a montat polistiren pe exterior; iar camerele și băile edificate de reclamant, în locul antreului și băii anterioare, au fost construite de acesta ilegal – fila 10 dosar apel).
Tribunalul a mai constatat că, de vreme ce apelanta nu a formulat cerere reconvențională în fața instanței de fond prin care să se constate că ar fi efectuat îmbunătățirile pe care le menționează în cadrul cererii de apel și nu a demonstrat prin probele administrate în fața instanței de fond efectuarea îmbunătățirilor de care face vorbire în cererea de apel, susținerile acestora urmează a fi respinse, ca nefondate.
Astfel, cu privire la efectuarea instalației electrice la imobilul în litigiu, din analiza coroborată a declarațiilor martorilor B. M. și R. A., audiați la propunerea reclamanților, Tribunalul a reținut că a fost realizată de reclamanți, martorii audiați la propunerea apelanților neindicând nici un aspect legat de eventuala efectuarea a acestei instalații de către apelanți.
Cu privire la celelalte îmbunătățiri pretins efectuate de apelanți (astfel cum aceștia susțin în cadrul cererii de apel), Tribunalul a considerat că din probatoriul administrat în fața instanței de fond, nu rezultă efectuarea acestora de către apelanți, martorii audiați la propunerea acestora, deși au indicat generic efectuarea de către apelanta G. E. a unor reparații la imobil, neindicând contribuția efectivă a acesteia la realizarea acestor lucrări.
De altfel, răspunsul apelantei G. E. la întrebarea nr. 3 din interogatoriul administrat la propunerea intimaților-reclamanți (fila 109 dosar fond) echivalează cu o recunoaștere a edificării de către aceștia din urmă, pe cheltuiala exclusivă a acestora, a unei construcții de aprox.50 mp., compusă din dormitor, sufragerie și două grupuri sanitare.
Mai mult decât atât, s-a constatat că din cuprinsul înscrisurilor existente la dosarul de fond, respectiv carnetul de muncă și adeverința de salariat, precum și cele două contracte de împrumut pentru nevoi personale încheiate cu CEC SA și BRD), rezultă că intimații – reclamanți dispuneau de mijloacele financiare pentru efectuarea acestor îmbunătățiri.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții G. E. și G. A., criticând-o pentru nelegalitate.
Recurenții au arătat că instanța de fond a constatat în mod greșit că nu au exercitat calea de atac și împotriva încheierii de admitere în principiu pronunțată de Judecătoria Ploiești la data de 09.03.2011.
De asemenea, nu a ținut cont de dovezile administrate în cauză, nici de declarațiile martorilor audiați la propunerea lor, respectiv F. V. și M. G., a căror declarații sunt considerate ca fiind o enumerare "generica" a faptului că recurenta, G. E., a cumpărat imobilul din Ploiești, ., cu prețul primit pe apartamentul ce a fost bun comun cu soțul sau G. S.; cum bun comun cu soțul său a devenit și imobilul din litigiu și că martorii nu au indicat ce contribuție efectivă a avut pârâta, fără însă a le solicita reclamanților dovada de neclintit că aceștia, la data perfectării actului cu care a fost cumpărat imobilul din litigiu, au avut bani și au contribuit efectiv și cu ce anume suma de bani au contribuit, în act nu este specificat prețul dat de reclamanți tocmai pentru că aceștia nu au dat nici un ban.
Au învederat recurenții că instanța invocă faptul că martorii nu au indicat contribuția efectivă a pârâtei recurente însă trece peste aspectul că
martora F. V. a indicat că "a cumpărat cu banii cu care a vândut, iar cu bani ramași a făcut îmbunătățiri".
Instanța nu a ținut cont de prezumția potrivit cu care, dacă a vândut cu suma de 640,000.000 lei vechi și a cumpărat cu_ lei vechi, la doar 11 zile distanță, cu contractul nr.875/15.04.2005 a vândut apartamentul din Ploiești, . contractul nr.2838/_ a cumpărat imobilul din litigiu, aceasta a făcut dovada că avea bani pentru a face acele îmbunătățiri inițiale la construcția veche.
Au mai arătat recurenții că instanța nu a ținut cont de antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat de promitenta cumpărătoare G. E. la BNP T. M. în data de 01.03.2005 în care se precizează că "G. E. în calitate de promitenta cumpărătoare a dat un avans de 20.000.000 lei în vederea cumpărării imobilului din litigiu" nu este specificat ca și promitent compărător R. G..
Totodată, recurenții au susținut că instanța nu a ținut cont de însăși recunoașterea reclamanților la interogatoriu, întrebarea nr. 1 - reclamantul și întrebarea nr. 2 - reclamanta, prin care aceștia recunosc că nu au contribuit cu bani la achiziția imobilului din litigiu.
Au mai precizat recurenții că instanța a trecut și peste răspunsul la interogatoriu întrebarea nr. 12, prin care reclamantul afirma că este de acord cu propunerea pârâtei, anume de a i se atribui acestuia și reclamantei cele două camere construite de ei, a unui grup sanitar amenajat de reclamanți, urmând ca un grup sanitar acela amenajat de pârâta să-i fie atribuit acesteia și celorlalți doi copii, în fapt sora bună și nepotul reclamantului și fratelui vitreg, pârâtul G. A., urmând ca instanța să țină cont de faptul că pârâta este de acord să cedeze celor doi reclamanți un hol de 3 m lungime și 2,5 lățime pentru a avea acces la camerele și grupul sanitar construit de ei și separarea acestora cu energia electrică pe care o suportă ca și costuri, conform chitanțelor depuse tot pârâtă.
În continuare, recurenții au arătat că nici instanța și nici expertul nu au ținut cont de faptul că reclamanții au demolat parte din construcția existenta,in fapt conform martorei, F. V., un antreu și o baie, și pe acel teren, rămas după demolare au construit cele două camere, acestea fiind singurele construcții edificate cu banii lor proprii, îmbunătățirile pretins efectuate de reclamanți și obligată pârâta la a-i despăgubi, privesc acele îmbunătățiri făcute la camerele construite de aceștia, îmbunătățiri de care se bucură exclusiv (boyler, hidrofor, faianță, gresie, îmbunătățiri ce privesc confortul lor exclusiv, pentru care însă este pusă la plata pârâta.
Toate îmbunătățirile ce privesc imobilul cumpărat, aflat în litigiu au fost efectuate de pârâtă în anul 2005 (anul cumpărării) și nu 2007, așa cum afirma reclamantul, acele îmbunătățiri din 2007 privesc construcția edificată de aceștia în urma demolării. În fapt cele două camere și două grupuri sanitare la care însă a contribuit și pârâta, l-a amenajat cu gresie faianță și care conform raportului de expertiză omologat de instanță, varianta A, a revenit tot reclamanților, ca și cea mai mare parte din teren și construcția veche. La ora actuală pârâta, cea care a plătit prețul imobilului stă într-o debara, fiul și singurul moștenitor al lui G. S. în bucătărie, iar în singura camera rămasă pârâtei stă fiica din prima căsătorie R. I. împreuna cu fiul sau de 2-3 anișori.
Recurenții au mai arătat că instanța, interpretând în mod greșit toate dovezile în sprijinul vădit părtinitor numai în favoarea reclamanților, a trecut peste alte dovezi, invocând că pârâta nu a formulat cerere reconvențională, cerere pe care nu a mai formulat-o din lipsa banilor, pe care i-a investit în cumpărarea și amenajarea imobilului în litigiu, în plus a fost nevoită să suporte cheltuieli de înmormântare și pomeni pentru soțul decedat, dar toate apărările și dovezile le-a invocat atât în întâmpinare cât și în IAP, peste care instanța a trecut fără nici-o motivație, mai mult au fost formulate obiecțiuni atât la raportul de expertiză construcții, cât și la raportul de expertiză lotizare, obiecțiuni depuse în termen procedural cu 5 zile înainte, respectiv pe 18.11.2011, termenul fiind pe 23.11.2011, ce au fost respinse fără să se precizeze și să se motiveze această respingere.
De asemenea recurenții au arătat că nu există nici-un indiciu care să arate că reclamanții au cumpărat cota de 1/3 din imobil, nici suma plătită de aceștia și cu toate astea instanța atât cea de fond cat și cea de apel au interpretat în sprijinul reclamanților dovezile ca aceștia au făcut împrumuturi bancare și că deci aveau bani, trecând peste faptul că acele dovezi de salariu și împrumuturi bancare dovedeau că ei și-au construit și amenajat doar cele două camere ale lor și le-au îmbunătățit, mobilat și nicidecum că aceștia au efectuat îmbunătățiri la imobilul cumpărat.
În plus, aceștia au și demolat parțial din construcția cumpărată exclusiv de pârâtă, care a fost păcălită de tonul mieros al reclamantului din prima căsătorie și care acum o amenință cu cuvinte pe care nu le suportă nici hârtia, că "dacă nu îmi dai ce vreau te fac să plângi cu lacrimi de sânge", reclamanta a mai fost bătuta de fiul său și internată în spital, motivul fiind casa pe care o dorește în exclusivitate, trecând peste faptul ca pârâta mai are o fiică, sora bună a reclamantului, un nepoțel de fiică, și cel mai important un fiu, care are un drept propriu la moștenire, ca descendent după tatăl său G. S., dosarul referitor la intervenția sa principală fiind disjuns de cererea introductivă, momentan fiind suspendat până la soluționarea definitivă a acestui dosar.
În ceea ce privește gardul, recurenții au susținut că acesta cade aproape în întregime în lotul reclamanților, în varianta A, omologată de instanță, în schimb pârâta care are în lotul său doar un sfert din gard, este obligată, să plătească în întregime costul gardului suma de 729 lei, deșii s-a recunoscut că a fost efectuat și cu contribuția pârâtei și mai mult a lucrat efectiv la edificarea gardului și soțul G. S..
Totodată, recurenții au menționat că s-a reținut tot în favoarea reclamanților plata sumei de 511 lei, montat gresie hol, îmbunătățire care cade în partea de hol atribuită tot lor, efectuat instalație electrică în încăperile 7,8 și 9 - 1685,00 lei, deși instalația electrică în corpul vechi de casa este efectuată de pârâtă, acte doveditoare la dosar, chitanțe, contract etc., instanța reținând în mod greșit ca reclamanții au efectuat instalația electrica constând în "conductori, aplice, prize", toate acestea se află evident în încăperile construite de ei, iar pârâta este obligată de către instanță "să le plătească, din puținii bani proprii, care între timp nu mai are nici ajutor de șomaj, confortul lor și nicidecum aceste îmbunătățiri calculate de expert la suma de 1685,00 lei și care nu privesc construcția veche.
În ceea ce privește hidroforul, recurenții au menționat că acesta cade în lotul reclamanților, pârâta urmând a-i despăgubii pentru faptul că aceștia au apă curentă în casă, au boyler, deci apa caldă la baia lor și bucătăria lor, în timp ce pârâta este obligată, pentru a nu se întrerupe furnizarea de energie electrică să le plătească și curentul folosit de reclamanți, fapt dovedit de pârâtă cu chitanțele aflate la dosar și neluate în seamă de cele două instanțe de judecată.
Au mai menționat recurenții că pârâta a construit cu reclamanții o fosa septică însa acum aceasta și ceilalți copii cară apa rece la wc, se spală în lighean cărând apa caldă încălzită, deoarece reclamantul a tăiat conducta ce ducea spre acea baie și asta în timp ce a dărâmat baia veche.
În ceea ce privește magazia ce cade în lotul pârâtei, recurenții au arătat că aceasta este mult supraevaluată, neținându-se cont de obiecțiunile formulate, instanța le-a respins fără a le motiva, în schimb ce îmbunătățirile pretins efectuate de reclamanți sunt supraevaluate cad în lotul lor și totuși pârâta este obligată să le plătească, instanța interpretând și dând un înțeles total eronat faptului că pârâta a fost de acord să le lase acel hol de 3m lungime și 2.5m lățime, pentru a avea cale de acces la încăperile și baia construită de reclamanți, ca o recunoaștere a cotei de l/3. Niciodată pârâta nu a recunoscut că reclamanții au cumpărat cota de 1/3, ci tot timpul și în întâmpinare, IAP, concluzii scrise, a susținut și susține că a fost păcălită de reclamant, să-i treacă și lui 1/3 pentru a-și ridica și el două încăperi în care să stea cu soția și copilul, iar acum vrea tot, amenințând-o cu moartea pe pârâtă dacă nu îi dă cea ce dorește.
S-a menționat totodată, de către recurenți că au avut apa trasă în curte la un canal stricat tot de reclamant, iar acum au legat la vechea țeavă un furtun pentru a avea apă rece doar la acea bucătărie improvizată, dormitor în care stă fiul cel mic, pârât și el în dosar și recurent în cauză, precizând că reclamantul a mai dărâmat din casa veche, pentru a-și face o intrare în casa sa, construcția nouă, unde și-a montat o ușă.
Pentru motivele invocate, recurenții au solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, potrivit art.304 Cod. proc. civilă alin 4 și 6 și art. 312 Cod proc. civilă, alin.3, iar în subsidiar admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate.
Prin decizia civilă nr. 235/30.01.2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, Secția I – a Civilă, a fost admis recursul declarat de pârâți împotriva deciziei nr. 497/2012 a Tribunalului Prahova, decizie ce a fost casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.
Pentru a pronunța această soluție, curtea a reținut că tribunalul a apreciat, în mod greșit, că, apelanții nu au exercitat calea de atac și împotriva încheierii de admitere în principiu pronunțată de Judecătoria Ploiești la data de 09.03.2011, potrivit art. 6738 Cod pr. civilă, considerând că mențiunile privitoare la masa de partajat, cota-parte ce se cuvine fiecăruia, îmbunătățirile reținute ca fiind efectuate de intimații-reclamanți la imobilul cumpărat și construcția edificată de aceștia pe terenul cumpărat, au rămas irevocabile.
Sub acest aspect, s-a constatat că, potrivit art. 282 alin 2 Cod pr. civilă, împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății.
Ca atare, termenul de 15 zile în care se poate formula apel împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 09.03.2011 curgea de la data comunicării hotărârii instanței de fond, respectiv de la data de 11.01.2012 în ceea ce îi privește pe recurenți.
Este adevărat că aceștia, la data de 09.01.2012 au depus o cerere de recurs doar împotriva sentinței civile a judecătoriei, dar în termenul prevăzut de art. 284 alin (3) Cod pr. civilă, potrivit căruia „dacă o parte face apel înainte de comunicarea hotărârii, aceasta se socotește comunicată la data depunerii cererii de apel”, respectiv la data de 23.01.2012, au formulat o altă cerere intitulată „motive de recurs”.
Din cuprinsul acestei cereri, depusă în termenul legal de 15 zile de la comunicării hotărârii, calculat conform celor arătate mai sus, precum și potrivit art. 101-103 Cod pr. civilă, rezultă că apelanții au înțeles să critice și dispozițiile cuprinse în încheierea de admitere în principiu din data de 09.03.2011, fiind indicată în mod expres această încheiere (spre exemplu motivul nr. 5 - fila 10 dosar apel)
În aceste condiții, în mod greșit Tribunalul Prahova a apreciat că nu s-a formulat apel și împotriva acestei încheieri interlocutorii, procedând, cu încălcarea dispozițiilor legale sus menționate, la neanalizarea cererii de apel sub acest aspect și considerând că dispozițiile acestei încheieri sunt irevocabile.
Față de considerentele mai sus arătate, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă și constatându-se că instanța de apel nu a soluționat pe fond în întregime cererea de apel, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 3 Cod pr. civilă, a fost admis recursul declarat și pe cale de consecință s-a dispus trimterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Prahova.
Instanța de recurs a stabilit că, la momentul rejudecării, va fi analizată cererea de apel în întregime, ținându-se cont și de faptul că deși pârâții nu au intitulat cererea lor „cerere reconvențională” ci întâmpinare, au susținut în cuprinsul ei o . aspecte importante ale apărării, care îmbrăcau și caracterul unor pretenții proprii, solicitând, spre exemplu, a nu se reține în masa partajabilă anumite îmbunătățiri efectuate de pârâtă, sau cu contribuția acesteia.
Sub acest aspect, s-a constatat că pârâta a arătat că ea, cu restul de bani rămași din vânzarea apartamentului, a făcut toate îmbunătățirile pentru a se putea muta în casă, că a suportat costul deschiderii furnizării de energie electrică, costul gardului de împrejmuire, iar reclamantul a demolat un hol și un grup sanitar din spatele casei și a construit 2 camere și 2 grupuri sanitare, urmând ca, potrivit înțelegerii, unul din grupurile sanitare nou construite, la care pârâta a contribuit la o . lucrări, să fie folosit de pârâți, iar cu privire la îmbunătățirile pretinse de reclamanți a susținut că acestea au fost parțial efectuate de reclamant, dar și cu contribuția bănească a sa.
Tribunalul se va pronunța, de asemenea, și asupra motivului de apel ce privea așa numita „cerere de intervenție” a pârâtului recurent, care nu a fost analizat cu ocazia pronunțării deciziei recurate.
De asemenea, urmează a fi analizate și celelalte motive de recurs, care, dat fiind soluția ce se impune, nu mai pot forma obiectul controlului judiciar, inclusiv motivele de apel omise cu ocazia primei judecăți a apelului.
Apelul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Prahova la data de 19.02.2013 sub numărul_, procedându-se la acordarea cuvântului în dezbateri asupra apelului declarat atât împotriva încheierii interlocutorii de partaj din data de 09.03.2011, cât și a sentinței civile nr._/23.11.2011, ambele ale Judecătoriei Ploiești.
Se impune precizarea că apelanții-pârâți au solicitat completarea probatoriului cu interogatoriul intimaților-reclamanți, cu doi martori, precum și refacerea expertizelor în specialitățile construcții civile și topografie.
Referitor la proba cu interogatoriile intimaților-reclamanți, tribunalul observă că un atare mijloc de probă a fost deja administrat în primul ciclu procesual (filele 112-113 dosar fond), apelanții nejustificând necesitatea refacerii acestei dovezi în calea de atac.
Totodată, instanța de fond a încuviințat pârâților proba cu doi martori, respectiv F. V. și M. G., martori care au și fost ascultați efectiv, suplimentarea probatoriului la cererea apelanților cu alți/aceiași martori, care nu au fost identificați, fără a se preciza și aspectele pe care înțeleg să le dovedească într-o atare modalitate, apare ca fiind inutilă.
De aceea, în baza art.295 cu aplicarea art. 167 alin. (1) Cod procedură civilă, tribunalul va respinge cererea apelanților de completare a probatoriului cu interogatoriile intimaților-reclamanți și cu doi martori, urmând ca analiza cererii referitoare la refacerea expertizelor construcții civile și topografie să fie realizată odată cu fondul apelului.
Examinând, în rejudecare, încheierea interlocutorie de partaj din data de 09.03.2011, încheierea din data de 07.09.2011 și sentința atacate, prin prisma motivelor de apel formulate de pârâți, dar șui a dispozițiilor legale incidente, tribunalul apreciază că aceste motive sunt, în parte, fondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, în ceea ce privește încheierea interlocutorie de partaj atacată, tribunalul apreciază că prima instanță a reținut, în mod greșit, în categoria îmbunătățirilor efectuate de intimații-reclamanții la imobilul aflat în indiviziunea părților și efectuarea instalației electrice la construcția dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2838/26.04.2005.
În realitate, conform chitanței nr._/19.05.2005 și contractului de furnizare a energiei electrice nr. 725/08.06.2005 încheiat cu Sucursala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Ploiești (filele 21, 25-28 dosar fond), respectiva lucrare a fost realizată, din fonduri proprii, de apelanta-pârâtă G. E., în contextul în care, conform depoziției martorului R. A. (filele 104-105 dosar fond), la data cumpărării casa nu avea instalație electrică și nici lumină trasă.
Tribunalul înlătură depoziția martorului B. M. (fila 102) în baza căreia a fost dedusă în favoarea intimaților respectiva lucrare, susținerile sale fiind infirmate de înscrisurile enumerate în precedent. De altfel, expertul în specialitatea construcții civile întocmit de expert M. G. a determinat valoarea lucrării de montaj instalație electrică, fără a se raporta la costurile aferente achiziționării prizelor sau aplicelor, această pretenție a intimaților fiind nedovedită, cel puțin sub aspectul sumelor cheltuite.
În schimb, celelalte critici aduse de apelanți încheierii de partaj din data de 09.03.2011 sunt total nefondate.
Sub aspectul existenței stării de proprietate comună pe cote-părți existente între părțile litigante, tribunalul observă că prima instanță a dat eficiență clauzelor contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2838/26.04.2005 la BNP T. M. (fila 8 dosar fond).
Or, conform conținutului acestui act juridic care este obligatoriu pentru părți, potrivit art. 969 Cod civil, beneficiind de prezumția de legalitate, G. E., căsătorită cu G. S., au dobândit o cotă de 2/3 din imobilul situat în Ploiești, ., Jud. Prahova, iar R. G., căsătorit cu R. G., au devenit titularii cotei de 1/3 din dreptul de proprietate asupra aceluiași imobil.
În aplicarea dispozițiilor art. 1171 Cod civil vechi, în vigoare la data încheierii contractului, înscrisul autentic se bucură de o prezumție de validitate, astfel încât cel care-l folosește este scutit de orice dovadă, proba contrarie revenind celui care îl contestă. De asemenea, înscrisul autentic face dovada până la înscrierea în fals, în ceea ce privește constatările personale ale agentului instrumentator, făcute în limitele atribuțiilor sale, iar celelalte mențiuni, înscrise pe baza declarațiilor părților, fac dovadă până la proba contrarie.
Conform art. 1191 alin. (2) Cod civil, este interzis a se dovedi cu martori în contra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea ce se pretinde că s-ar fi zis înaintea, în timpul sau în urma confecționării actului, chiar cu privire la o sumă sau valoare ce nu depășește 250 de lei.
Este de domeniul evidenței că luarea consimțământului părților, în forma consemnată în cuprinsul actului autentic, reprezintă o constatare personală a notarului public, ce face dovadă deplină până la înscrierea în fals.
Cu toate acestea, este adevărat că notarul public nu are posibilitatea să controleze în ce măsură acea voință a fost sau nu afectată de vreo cauză de nulitate absolută sau relativă, operațiune care nu ar fi putut fi realizată nici în cadrul prezentului proces, dându-se eficiență principiului disponibilității, pentru că instanța nu a fost investită cu o asemenea cerere.
În ceea ce privește înscrisul intitulat „Întâmpinare”, ce a fost depus la dosar de către apelanți în primul ciclu procesual (filele 16-18 dosar fond), tribunalul observă că judecătorul fondului s-a pronunțat asupra acesteia cu respectarea strictă a principiului disponibilității, conform art. 129 alin. (6) Cod procedură civilă, ce ar fi fost nesocotit în măsura în care respectiva întâmpinare ar fi fost calificată ca reprezentând cerere reconvențională.
În mod evident, dacă ar fi dorit să investească prima instanță cu asemenea cerere, și-ar fi formulat pretențiile în mod corespunzător, mai ales că, pe întreaga durată a judecății în fond, pârâții au fost reprezentați sau, după caz, asistați de avocat ales, neputându-se prevala de o eventuală lipsă a cunoștințelor juridice. În plus, pentru o astfel de cerere reconvențională ar fi trebuit să achite și taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar aferente valorilor contestate.
Instanța de recurs, ce a adoptat soluția casării cu trimitere, nu a obligat instanța de rejudecare a apelului să realizeze o asemenea calificare a întâmpinării, ci doar să analizeze și motivele de apel referitoare la încheierea interlocutorie de partaj.
În plus, susținerile referitoare la efectuarea îmbunătățirilor de către apelanți, formulate ca apărări, pot conduce la înlăturarea/diminuarea dreptului de creanță pretins de intimații-reclamanți, chiar dacă nu s-ar putea ajunge la stabilirea unui drept de creanță în favoarea pârâților (așa cum este cazul instalației electrice la casa veche, reținută prin prezenta decizie ca fiind efectuată de apelanta-pârâtă, ceea ce va conduce la diminuarea dreptului de creanță stabilit în favoarea intimaților-pârâți cu suma corespunzătoare executării respectivei lucrări).
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au pretins că au efectuat instalația electrică la casa cumpărată, în sensul achiziționării de conductori, doze, întrerupătoare, prize și aplici, dar și instalația electrică la partea nouă din casă, ce a fost exclusă de la partaj, motiv pentru care nici îmbunătățirile pretins aduse de pârâta G. E. la unul dintre grupurile sanitare noi (pe care aceasta îl folosește) nu fac obiectul prezentului proces. În esență, în favoarea reclamanților nu s-a statuat decât că au executat respectivele lucrări, împrejurare necontestată (cu mici excepții) de către apelanți, iar pentru reținerea unui drept de creanță derivat din efectuarea de către G. E. a unor lucrări de montaj gresie și faianță, zugrăvire, montaj polistiren la exterior la grupul sanitar pe care îl folosește, probată cu depoziția martorului M. G. (fila 108 dosar fond) nu s-a formulat cerere reconvențională.
Trebuie subliniat faptul că martorul M. G. a făcut referire la lucrările realizate de apelanta la baie, în anul anterior ascultării sale, iar singura baie/grup sanitar utilizată de G. E. era aceea nouă, executată de intimații-reclamanți.
În privința gardului care împrejmuiește terenul cu suprafața de 1003 mp, tribunalul constată că s-a reținut în favoarea reclamanților că au executat în cotă de1/2 respectiva împrejmuire, cealaltă jumătate fiind efectuată de către pârâta G. E., așa cum rezultă din depozițiile martorilor R. A. și F. V. (filele 104-107 dosar fond), fără a i se putea reține și acesteia un drept de creanță tocmai pentru că nu a formulat cerere reconvențională.
Sub aspectul tablei ce a fost montată pe acoperișul imobilului, în mod justificat, prin încheierea de partaj atacată a fost cenzurată pretenția intimaților-reclamanți de a se reține contribuția lor exclusivă, reținându-se că au contribuit și apelanta-pârâtă și soțul său la efectuarea acestei lucrări.
Nimic nu se opune ca apelanta-pârâtă să-și valorifice pe cale separată dreptul de creanță derivat din executarea unor lucrări prin contribuție exclusivă la imobilul proprietate comună, desigur cu respectarea termenului de prescripție extinctivă.
Tribunalul apreciază că este lipsită de relevanță, în cadrul procesului de sistare a stării de proprietate comună, împrejurarea că intimații au demolat o parte din construcția cumpărată și au edificat două camere și două grupuri sanitare fără a avea autorizație de desființare, respectiv autorizație de construire, mai ales că niciuna dintre probele administrate nu denotă vreo opoziție a apelantei-pârâte sau a soțului său la respectivele operațiuni. Dimpotrivă, martorul R. A. a confirmat chiar intervenirea unei înțelegeri în virtutea căreia unul dintre grupurile sanitare va reveni spre utilizare lui G. E. și G. S..
Referitor la încheierea din data de 07.09.2011, în mod corect, prima instanță a cenzurat cererea intitulată „de intervenție” formulată de intimatul G. A., în condițiile în care, datorită obiectului acesteia, de partaj succesoral de pe urma defunctului G. S., al doilea soț al apelantei-pârâte, nu putea fi considerată ca reprezentând o cerere incidentală în prezentul proces, conform art. 17 Cod procedură civilă.
Cum cererea analizată reprezenta o veritabilă acțiune principală, în mod corect a fost înaintată la Serviciul Registratură, în vederea repartizării aleatorii, părțile respectivului dosar, inclusiv reclamantul G. A., nefiind prejudiciate prin împiedicarea accesului la actul de justiție.
În ceea ce privește sentința civilă nr._/23.11.2011, tribunalul consideră că în mod corect a fost omologată varianta A de lotizare care satisface toate exigențele instituite de art.6739 Cod procedură civilă și de art.741 Cod civil, realizându-se o partajare efectivă, în natură a imobilului compus din teren și construcție.
Se impune precizarea că au fost luate în considerare cotele-părți din dreptul de proprietate cuvenite reclamanților și pârâților, dar și împrejurarea că intimații au executat anumite lucrări de îmbunătățiri, fiind stabilită o sultă modică, spre deosebire de suma la care s-ar ajunge dacă ar fi validată varianta B. Practic, în această din urmă variantă, apelanții ar trebui să achite o sultă de 12.679 lei intimaților, considerabilă în raport cu posibilitățile lor financiare.
Față de toate aceste considerente, în baza art.296 cu aplicarea art.315 Cod procedură civilă, tribunalul va admite apelul declarat de pârâți împotriva încheierii interlocutorii de partaj din data de 09.03.2011 și a sentinței civile nr._/23.11.2011, ambele ale Judecătoriei Ploiești.
Astfel, va fi schimbată în parte încheierea interlocutorie de partaj atacată în sensul că dispune înlăturarea efectuării instalației electrice la construcția dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2838/2005 din categoria îmbunătățirilor efectuate de intimații-reclamanți la imobilul proprietate comună pe cote părți.
De asemenea, se va dispune schimbarea în parte a sentinței indicate în sensul că înlăturării măsurii obligării apelanților-pârâți la plata sumei de 1685 lei către intimații-reclamanți, reprezentând contravaloarea instalației electrice la încăperile 7, 8 și 9. Se va realiza compensarea parțială a sumelor pe care părțile și le datorează reciproc până la concurența sumei de 1773 lei, urmând ca intimații-reclamanți să achite diferența de 1653 lei apelanților-pârâți.
Tribunalul va menține în rest încheierea de partaj și sentința atacate ca legale și temeinice., urmând a respinge apelul declarat împotriva încheierii din 7.09.2011 a Judecătoriei Ploiești, ca nefondat.
În baza art.274 Cod procedură civilă, tribunalul va obliga intimații la plata sumei de 1742 lei, cheltuieli de judecată, în ciclurile procesuale de la instanțele de control judiciar, conform gradului culpă procesuală în solidar către apelanți. Se constată, în acest sens, că apelanții au efectuat următoarele cheltuieli: 1458 lei taxă de timbru și 5 lei timbru judiciar în apel, 1500 lei onorariu avocat la prima judecată în apel, 1458 lei taxă de timbru în recurs și 5 lei timbru judiciar, 500 lei onorariu avocat în recurs, respectiv 300 lei în rejudecarea apelului. Din suma totală rezultată, tribunalul le va acorda apelanților o treime, în contextul în care numai unul dintre motivele de apel a fost găsit întemeiat, dar și prin prisma cotei lor din masa de împărțit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Rejudecând apelul ca urmare a casării cu trimitere dispuse prin decizia civilă nr. 235/30.01.2013 a Curții de Apel Ploiești:
Respinge cererea de completare a probatoriilor, formulată de apelanți, ca neîntemeiată.
Admite apelul declarat de apelanții-pârâți G. E. și G. A., domiciliați în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva încheierii interlocutorii din data de 09.03.2011 și a sentinței civile nr._/23.11.2011, pronunțate de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații-reclamanți R. G., domiciliat în Ploiești, ., jud. Prahova, și R. G., domiciliată în Ploiești, ., jud. Prahova (la familia E.).și, în consecință:
Schimbă în parte încheierea interlocutorie de partaj atacată în sensul că dispune înlăturarea efectuării instalației electrice la construcția dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2838/2005 din categoria îmbunătățirilor efectuate de intimații-reclamanți la imobilul proprietate comună pe cote părți.
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că înlătură măsura obligării apelanților-pârâți la plata sumei de 1685 lei către intimații-reclamanți, reprezentând contravaloarea instalației electrice la încăperile 7, 8 și 9.
Dispune compensarea parțială a sumelor pe care părțile și le datorează reciproc până la concurența sumei de 1773 lei, urmând ca intimații-reclamanți să achite diferența de 1653 lei apelanților-pârâți.
Menține în rest încheierea de partaj și sentința atacate ca legale și temeinice.
Respinge apelul declarat de aceiași apelanți împotriva încheierii din 7.09.2011 a Judecătoriei Ploiești, ca nefondat.
Obligă intimații la plata sumei de 1742 lei, cheltuieli de judecată, în ciclurile procesuale de la instanțele de control judiciar conform gradului culpă procesuală în solidar către apelanți.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 iunie 2013.
Președinte, Judecător,
O. C. Ș. A. P.-A.
Grefier,
L. E. N.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./tehnored.PAA
7 ex./13.06.2013
Dosar fond nr._ Judecătoria Ploiești
Judecător fond G. M.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 649/2013. Tribunalul... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Hotărâre din... → |
|---|
