Pretenţii. Decizia nr. 1538/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1538/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 3399/281/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1538
Ședința publică din data de 21 Noiembrie 2013
PREȘEDINTE - G. M.
JUDECĂTORI - N. C.
- C.-A. M.
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil, având ca obiect „pretenții”, declarat de recurenta – reclamantă S.C. S. E. P. SRL, cu sediul în P., ., ., județ Prahova, împotriva sentinței civile nr._/26.06.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul – pârât B. A., domiciliat în P., ., ..
Cerere de recurs timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 5 lei, conform chitanței . nr. 9730 (28)/12.11.2013 și timbru judiciar în valoare de 0,75 lei, chitanță anulată și atașată la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură, recurenta – reclamantă a depus la dosar, împuternicire avocațială, o notă de ședință și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5 lei, conform chitanței . nr. 9730 (28)/12.11.2013 și a timbrului judiciar în valoare de 0,75 lei, precum și că intimatul-pârât a depus la dosar întâmpinare, după care,
Tribunalul ia act că, recurenta – reclamantă a depus la dosar, împuternicire avocațială, o notă de ședință și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5 lei, conform chitanței . nr. 9730 (28)/12.11.2013 și a timbrului judiciar în valoare de 0,75 lei, intimatul-pârât a depus la dosar întâmpinare, precum și că procedura de citare este legal îndeplinită, nu s-au formulat alte cereri, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 28.10.2011 sub nr._ reclamanta . SRL a chemat în judecată pe paratul B. A., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, sa se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 500,19 lei, suma ce reprezintă c/v serviciilor prestate acestuia și neachitate, obligarea acesteia la plata sumei de 340,65 lei, sumă ce reprezintă penalitățile de întârziere calculate la sumele restante, precum și la plata cheltuielilor de judecata, reprezentând taxa judiciara de timbru si timbrul judiciar.
În motivarea in fapt a cererii, a arătat că fiind o societate autorizată să presteze diverse servicii de gospodărie comunală și locativă, i-a prestat acesteia serviciile specificate în facturile ce însoțesc prezenta cerere. Deoarece acesta nu a înțeles să achite c/v acestor servicii, în baza dispozițiilor art.720 ind.l din C.pr.civ. a convocat la sediul societății pentru a încerca sa rezolve litigiul prin conciliere directă, împrejurare ce rezulta din înscrisurile anexate prezentei cereri. Cu toate acestea, pârâtul a refuzat și refuză să plătească c/v serviciilor prestate.
A mai arătat reclamanta că penalitățile au fost calculate avându-se în vedere legea specială aplicabilă în materie, respectiv Legea 51/2006.
Reclamanta a invocat ca temei de drept al cererii sale disp.art.42 din legea 326/2001, art.969 din Codul civil și art.242 al.2 din c.pr.civ.
S-au depus la dosarul cauzei de către reclamantă, înscrisuri.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Prin cererea din data de 05.10.2011 reclamanta a precizat că în conformitate cu HCL P. din data de 10.02.2011 Direcția de S. Comunitare de Utilități Publice P. a devenit . SRL.
Prin sentința civilă nr._/26.06.2013, Judecătoria Ploiești a respins acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiata și a admis în parte cererea de obligare a reclamantei la cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că pârâtul este proprietarul imobilului situat în P., . C, ..
A reținut instanța de fond că, în anul 2007, soția reclamantului, Botoc D. L., care este proprietara unui imobil din loc. Păulești, . a încheiat cu . Băicoi un contract de prestări servicii de salubritate.
Potrivit copiei cărții de identitate a acesteia, domiciliul său este în Păulești, la adresa pentru care s-a și încheiat contractul de prestări servicii de salubritate.
Contractul din anul 2007, a fost reînnoit de soția pârâtului în anul 2013.
Pe de altă parte, reclamanta nu a putut produce vreun contract încheiat între acesta și pârât.
Conform art. 1169 C.civ., cel ce face o propunere înaintea judecații trebuie să o dovedească. În consecință reclamantei îi revenea sarcina probei în dovedirea existenței raporturilor juridice dintre părți, proba pe care acesta nu a făcut-o.
Astfel, instanța reține că valabilitatea contractelor consensuale nu este condiționată de forma scrisă care să constate acordul de voința dintre părți, însă această împrejurare nu exonerează pe reclamantă de sarcina dovedirii acordului de voință, prin celelalte mijloace de proba admise de lege. Astfel, potrivit art. 46 C.. probează cu acte autentice, cu acte sub semnătura privată, cu facturi acceptate, prin corespondență sau telegrame, cu registrele părților și chiar cu martori, atunci când instanța apreciază necesar.
În speță reclamanta susține că existența raporturilor obligațional dintre părți rezultă din facturile anexate cererii de chemare în judecată fără să depună vreun contract încheiat cu pârâtul.
A reținut instanța de fond că, facturile ce fac obiectul dosarului nu au fost acceptate la plată de pârât. Astfel, în privința acceptării facturii, aceasta poate fi expresă sau tacită. Acceptarea facturii este expresă atunci când aceasta este semnată de debitor. Despre acceptare tacită se poate vorbi în cazul în care rezultă din manifestări de voință neîndoielnice, care atestă voința de a accepta integral factura, simpla tăcere a destinatarului neavând valoarea unei acceptări tacite.
Reține instanța de fond că, din întregul material probator administrat în cauză, respectiv interogatoriu pârâtului și înscrisuri nu reiese că pârâtul a acceptat la plată facturile emise de reclamantă, acestea nefiind semnate de pârât sau achitate fie și parțial de acesta. În acestea condiții lipsind caracterul cert al creanței, instanța de fond a reținut că pretențiile reclamantei sunt neîntemeiate.
Împotriva aceste sentințe, a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Critică recurenta reclamantă sentința arătând că, instanța de judecată nu face o justă apreciere a probelor administrate în cauză.
Susține recurenta reclamantă că, este adevărat că nu a putut depune la dosar un contract de prestării servicii încheiat cu intimatul pârât, însă această situație îi este imputabilă numai pârâtului, deoarece a făcut dovada certă că i-a transmis, spre semnare, un contract de prestări de servicii-a depus la dosar Nota de inventar emisă de Oficiul Poștal P., notă din care rezultă ce înscrisuri i-a comunicat acestuia.
Critică recurenta reclamantă sentința arătând că, instanța de fond nu face nicio referire la întrebările cuprinse în interogatoriile ce le-a depus la dosarul cauzei, din cuprinsul hotărârii nu rezultă nici măcar dacă pârâtul a răspuns sau nu la întrebările cuprinse în cele două interogatorii.
Împrejurarea că, între recurenta reclamantă și pârât nu există un contract de prestării servicii și neacceptarea de către acesta a facturilor emise nu conduce automat la concluzia că nu i-a prestat acestuia serviciile menționate în facturile emise.
Recurenta reclamantă susține că, a învederat instanței de judecată și am probat faptul că intimatul pârât locuiește în orașul P., într-un . apartamente, instanța reținând că pârâtul locuiește la adresa indicata de aceasta, fiind de notorietate, că, în blocurile cu mai multe apartamente locatarii își duc gunoiul menajer în pubele.
Arată recurenta reclamantă că, a făcut dovada că a prestat acest gen de servicii intimatului pârât, acesta fiind cunoscut ca fiind un rău-platnic, cel puțin în ceea ce privește plata unor astfel de servicii.
Astfel, a arătat și demonstrat cu înscrisuri, că, până la înființarea Direcției de S. E. P., devenită ulterior . SRL, acest gen de servicii erau prestate în orașul P. de . Locativă S.A.; nici acestei societăți pârâtul nu a înțeles să-i plătească contravaloarea serviciilor prestate, motiv pentru care aceasta 1-a acționat in judecată, pârâtul fiind obligat la plata c/v serviciilor prestate de către aceasta.
Cu înscrisurile depuse la dosar a făcut dovada că l-a invitat la conciliere, comunicându-i valoarea debitului, natura acestuia și facturile emise, iar acesta nu a dat curs invitației și nici nu a negat în vreun fel debitul sau facturile comunicate, recurenta reclamantă arătând că, în orașul P. nu mai există vreo altă societate care să presteze astfel de servicii.
Precizează recurenta reclamantă că, nu are posibilitatea să nu presteze un astfel de serviciu doar unora dintre locatarii unui . posibilitatea să înlăture gunoiul menajer din pubela al celor rău-platnici sau al celor care nu înțeleg să semneze un contract de prestării servicii; într-o astfel de situație ar fi prejudiciați cei ce-și achită contravaloarea serviciilor prestate, persoane ce, de regulă, reprezintă majoritatea . această situație, consideră recurenta reclamantă că, ar fi nedrept ca doar unii dintre locatari să suporte plata acestui serviciu, iar cei de rea credință, ce nu doresc să plătească și nici nu înțeleg să semneze contractul de prestări servicii să nu fíe obligați la plata c/v serviciilor prestate.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrata cu nr._, la data de 02.10.2013.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp.art.3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Așa cum a reținut și instanța de fond, intimatul pârât este proprietarul imobilului situat în P., . C, .. 4.
În 2007, soția intimatului pârât a încheiat un contract de prestări servicii de salubritate. Acest contract a fost încheiat pentru domiciliul acesteia, din Păulești, ., județul Prahova, așa cum rezultă din copia cărții de identitate depusă la dosar, contractul fiind reînnoit în anul 2013.
Recurenta reclamantă nu a depus la instanța de fond un contract de prestări servicii de salubritate încheiat cu intimatul pârât, astfel încât să se rețină că acesta trebuia obligat la plata serviciilor prestate către aceasta.
Cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească potrivit disp. art. 1169 cod civil în vigoare la data introducerii cererii, ori, recurenta reclamantă nu a făcut o astfel de dovadă.
Susținerea recurentei reclamante în sensul că, existența raporturilor obligaționale dintre părți rezultă din facturile anexate cererii de chemare în judecată nu poate fi avută în vedere atât timp cât facturile depuse în dovedirea acțiunii nu au fost acceptate la plată de intimatul pârât.
Susținerea recurentei că intimatul pârât locuiește în orașul P., într-un . apartamente, nu poate duce în mod automat la concluzia că, recurenta reclamantă a prestat acestuia servicii de salubritate ( ridicarea gunoiului menajer), și că acesta este rău platnic, cât timp nu a fost încheiat vreun contract de acest gen între cei doi.
Așa fiind, tribunalul va respinge recursul declarat de recurenta reclamantă, ca nefondat, potrivit disp. art. 312 alin. 1 C. pe. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta – reclamantă S.C. S. E. P. SRL, cu sediul în P., ., ., împotriva sentinței civile nr._/26.06.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul – pârât B. A., domiciliat în P., ., ., județ Prahova, ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 21.11.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
G. M. N. C. C.-A. M.
Fiind în CO semnează
Președintele Instanței
GREFIER
M. D. B.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red./tehnored.CN
2ex/16.12.2013
d.f._ J.Ploiești
j-f.V. L.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 1521/2013. Tribunalul PRAHOVA | Partaj judiciar. Decizia nr. 118/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
