Fond funciar. Decizia nr. 1512/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1512/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 19-11-2013 în dosarul nr. 22368/281/2009
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.1512
Ședința publică din data de 19.11.2013
PREȘEDINTE - M. C.
JUDECĂTORI - C. R.
- N. C.
GREFIER - I. N. CARDAȘOL
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de recurenții - pârâți C. JUDEȚEANĂ PRAHOVA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR AGRICOLE ȘI FORESTIERE, cu sediul în Ploiești, . - 2, județ Prahova, INSTITUȚIA P. PRAHOVA - prin Prefect, cu sediul în Ploiești, .-2, jud. Prahova și M. I. ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în București, Piața Revoluției, nr. 1 A, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 2124/01.03.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul – reclamant E. D.- decedat pe parcursul procesului, acțiune continuată de moștenitorul acestuia, E. P., domiciliat în Ploiești, ., județ Prahova și intimata – pârâtă C. L. A MUNICIPIULUI PLOIEȘTI DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR, cu sediul în Ploiești, .-2, jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-pârâți C. JUDEȚEANĂ PRAHOVA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR AGRICOLE ȘI FORESTIERE și INSTITUȚIA P. PRAHOVA - prin Prefect, reprezentați de consilier juridic C. M. și intimatul-reclamant E. D. reprezentat de avocat P. M., lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat P. M. arată că intimatul-reclamant E. D. a decedat, având ca moștenitor pe E. P. pe care îl reprezintă și care a înțeles să figureze ca parte în prezenta cauză.
Consilier juridic C. M. pentru recurentele pârâte, solicită introducerea în cauză a moștenitorului intimatului decedat.
Tribunalul având în vedere să intimatul E. D. a decedat, dispune introducerea în cauză a moștenitorului acestuia, E. P., cu același domiciliu, reprezentat de avocat P. M., având termen în cunoștință.
Avocat P. M., depune la dosar extrase de pe site-ul instanței si dovada achitării sumei potrivit sentinței.
Reprezentanții parților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauza.
Tribunalul, analizând actele si lucrările dosarului, constata cauza in stare de judecata si acorda cuvântul reprezentanților parțilorî dezbateri.
Reprezentantul recurenților, având cuvântul, solicita admiterea recursului așa cum a fost formulat, arata ca s-a efectuat plata.
Avocat P. M., solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Judecătoriei Ploiești la nr._, la data de 29.12.2009, reclamantul E. D. a chemat în judecată pe paratele C. Locala de Fond Funciar Ploiești, C. Județeana Prahova de Fond Funciar, Instituția P. Prahova prin Prefect, M. I. și Reformei Administrative, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța sa se dispună obligarea celor doua comisii de fond funciar sa efectueze documentația necesara si sa elibereze titlul de proprietate in scopul împroprietăririi acestuia cu 500 mp teren pentru loc de casa situat in Ploiești, potrivit Legii nr.44/1994 privind veteranii de război, iar in subsidiar, in cazul in care nu exista teren disponibil, obligarea Instituției P. prin Prefect de a emite un ordin prin care sa stabilească despăgubiri reprezentând c/val terenului intravilan de 500 mp imposibil de atribuit in natura si obligarea paratei M. de a aloca aceste despăgubiri.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat ca este veteran de război, fiind decorat cu medalia „Serviciul Credincios” cu spade clasa a III-a conform certificatului nr.35/13.04.2006, emis de M. UM_ Pitești și că în virtutea L nr.44/1994 privind veteranii de război, a formulat cerere in vederea împroprietăririi cu teren potrivit art. 13 lit. b, înregistrata la nr._/29.06.2009, cerere care nu a fost soluționata nici pana in prezent.
Parata C. Județeana Prahova de fond funciar a formulat întâmpinare prin care a invocat in principal excepția prematurității acțiunii, solicitând pe fond respingerea plângerii ca neîntemeiata, arătând ca art. 13 din Lg. 44/94 prevede ca veteranii de război care din cauza deficitului de teren din localitățile unde domiciliază nu au putut fi împroprietăriți conform legii, vor fi despăgubiți cu o suma reprezentând c/val terenului, astfel cum va fi stabilita prin hotărâre a guvernului.
Parata M. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive, arătând ca Instituția P. are personalitate juridica fiind dotata cu patrimoniu si buget propriu, iar finanțarea acesteia prin bugetul MAI, nu justifica o calitate procesual pasiva.
La termenul de judecata din data de 20.04.2010, instanța a respins excepția lipsei calității procesual pasive a paratei M. in baza art. 8 din Normele metodologice de aplicare a Lg. 44/1994, apreciind in lumina acestor dispoziții ca prezenta hotărâre trebuie sa fie opozabila M..
Instanța a respins excepția prematurității formulării acțiunii, la data de 04.05.2010, reținând, în baza art. 21 alin. 3 din Constituția României si art. 6 din CEDO, dreptul petentului de a-i fi soluționată cererea într-un termen rezonabil, cu atât mai mult cu cat acesta este o persoana in vârsta de 91 ani, iar in cauza, nesoluționarea cererii acestuia poate fi interpretata ca un refuz nemotivat al autorităților de a răspunde pretențiilor sale, echivalând cu un răspuns negativ al paratelor referitor la drepturile invocate de reclamant.
După administrarea probatoriilor cu acte și expertiză topo în raport de concluziile căreia reclamantul si-a precizat acțiunea, prin sentința civilă nr. 2124/1.03.2011 Judecătoria Ploiești a admis acțiunea precizată și a obligat pârâta Instituția P. Prahova prin Prefect să acorde despăgubiri reclamantului în valoare de 600.000 lei, reprezentând contravaloarea terenului la care acesta era îndreptățit conform Legii 44/ 1994 republicată și HG 1217/2003, potrivit raportului de expertiza topo întocmit de expert G. E., și a obligat totodată M. să aloce suma necesară acordării despăgubirilor către reclamant.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că potrivit actelor existente la dosar reclamantul este veteran de război, fiind decorat cu medalia „Serviciul Credincios” cu spade cls. a III-a, motiv pentru care a formulat cererea înregistrată la numărul_/29.06.2009 în vederea împroprietăririi cu teren potrivit art. 13 lit.b din Legea 44/1994, precum și faptul că în Ploiești și în localitățile limitrofe nu există teren disponibil care ar putea fi atribuit reclamantului conform dispozițiilor legale, expertul concluzionând că valoarea unui teren de genul celui la care este îndreptățit reclamantul în calitate de veteran de război este de 600.000 lei.
A motivat instanța de fond că, în raport de actele existente la dosar, reclamantul este îndreptățit sa beneficieze de prevederile Legii nr.44/1994 privind veteranii de război, însă nu se poate admite că legiuitorul a avut în vedere ca suma stabilită în temeiul HG 1301/2004 să fie inferioara sumei de 600.000 lei stabilită de expert, întrucât a admite că beneficiarii care se afla în localitățile cu deficit de teren sa fie obligați să accepte sume inferioare față de contravaloarea terenului la care erau îndreptățiți, în timp ce beneficiarii din localitățile fără deficit de teren să fie împroprietăriți cu suprafața de 500 mp teren intravilan cu o valoare semnificativ mai mare, ceea ce înseamnă ca s-ar crea o discriminare, primii beneficiari urmând să suporte o sarcina disproporționată care afectează dreptul lor de proprietate fără a li se putea imputa vreo culpă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele Instituita P. Prahova și C. Județeana Prahova de Fond Funciar, prin reprezentanții lor legali, precum și M. Administrației și I..
În motivarea recursului lor Instituția P. Prahova și C. Județeana Prahova de Fond Funciar au arătat că în mod greșit instanța a admis plângerea în sensul acordării despăgubirilor în cuantum de 600.000 lei pentru un teren intravilan de 500 mp în condițiile în care reclamantul a solicitat direct instanței de judecată să oblige pârâtele la întocmirea documentației în vederea emiterii titlului de proprietate pentru un teren intravilan de 500 mp, fără a fi îndeplinită procedura prealabilă în sensul formulării unei propuneri de atribuire a unei suprafețe de teren de către C. Locala de Fond Funciar Ploiești, încălcându-se astfel dispozițiile Legilor Fondului Funciar si ale art. 109 alin.2. c.pr.civilă.
O altă critică a vizat faptul că dispozițiile legale referitoare la acordarea despăgubirilor nu permit petenților să aleagă între a li se acorda teren sau a beneficia de o sumă de bani, despăgubirile acordându-se și fiind suportate din bugetul de stat numai în situația în care există deficit de teren în localitățile în care domiciliată sau în alte localități și nu au putut fi împroprietăriți, astfel încât expertiza a fost efectuată în cauză cu rea credință cât timp s-a identificat un teren intravilan situat în zona A a mun. Ploiești și care este amenajat ca parcare între mai multe blocuri de locuințe, fiind evident că nu putea fi atribuit în proprietate cât timp deservea drept parcare, valoarea fiind stabilită luându-se în considerare prețul maxim al unui metru pătrat de teren.
Au mai arătat recurentele că, prin sentința pronunțată, instanța de fond a creat discriminări între veteranii de război beneficiari ai Legii 44/1994, întrucât legiuitorul a hotărât acordarea aceleiași sume de bani drept despăgubire pentru toate persoanele beneficiare, indiferent de localitatea în care beneficiază, tocmai pentru a asigura un tratament egal pentru aceeași categorie de persoane, iar în cauză intenția reclamantului a fost aceea de a i se acorda despăgubiri în bani si nicidecum de a primi teren fizic, fapt dovedit cu ocazia efectuării raportului de expertiză, mai ales că Primăria Mun. Ploiești si C. Locala de Fond Funciar Ploiești nu au susținut niciodată că nu dispun de teren, ci doar că nu si-au îndeplinit obligația de a face o propunere de atribuire invocând dispozițiile art. V din Legea 169/1997 modificată și completată, în sensul că vor întocmi propuneri după finalizarea notificărilor în baza Legii 10/2001 si după soluționarea cererilor formulate în temeiul legilor fonfului funciar.
În motivarea recursului său pârâtul M. Administrației si I. a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții, în conditiile în care potrivit art. 6 din HG 1217/2003, art. 8 din Normele de Aplicare a art. 13 alin.3 si 4 din Legea 44/1994, art. 7 alin.2. din OUG 30/2007, stabilesc că Prefectul Județului dispune prin ordin alocarea despăgubirilor în limita sumelor transferate de la bugetul de stat prin bugetul M.A.I., iar plata drepturilor se face prin instituția prefectului, care este o instituție publică cu personalitate juridică cu patrimoniu si buget propriu, prefectul având calitatea de ordonator terțiul de credite având astfel dreptul de a angaja, lichida și ordonanța cheltuieli în limita alocațiilor bugetare aprobate, ceea ce înseamnă ca legiuitorul a stabilit în seama instituțiilor prefecturii obligația de plată, inclusiv obligația de a întreprinde demersuri în acest sens, indicând astfel autoritatea responsabilă pentru soluționarea cererilor formulate în temeiul Legii 44/1994, iar finanțarea acestei instituții prin bugetul M.A.I. nu justifică o asemenea calitate procesuala pasiva a acestei instituții în cauza dedusă judecății.
Cu privire la fondul cauzei, recurentul a arătat ca în mod greșit instanța de fond a stabilit cuantumul despăgubirii la valoarea de 600.000 lei,având în vedere dispozițiile HG 1301/2004 pentru modificarea unor prevederi ale normelor metodologice de aplicare a prevederilor art. 13 alin.3 si 4 din Legea 44/1944 conform cărora persoanele îndreptățite potrivit legii primesc ca despăgubire suma de 1564 lei pe hectarul de teren la care au dreptul, valoarea despăgubirii fiind astfel clar stabilită prin normele legale în vigoare,caz în care instanța prin stabilirea unei alte valori si-a depășit rolul și competențele, întrucât nu poate constitui drepturi în afara unor prevederi legale.
Primindu-se dosarul al Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată la nr._ la data de 10.06.2011 .
La data de 6.9.2011 reclamantul – intimat a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, arătând pe de o parte ca M.A.I are calitate procesuală pasiva cât timp are calitate de ordonator principal de credite, având astfel obligația legală de a asigura în bugetele instituțiilor din subordine sumele dispuse de instanță prin titlurile executorii de a fi plătite terților, iar pe de altă parte, invocarea prevederilor HG 1301/2004 nu poate fi acceptată întrucât printr-o hotărâre de guvern nu se poate modifica si încălca principiul instituit prin legea 44/1994 potrivit căreia cuantumul despăgubirilor se stabilește luându-se în considerare c. valoarea terenului imposibil de restituit în natură, suma trebuind să fie corespunzătoare prejudiciului suferit de pe urma refuzului autorităților locale de a-i atribui teren în acest sens fiind si practica CEDO.
Prin încheierea de ședință din data de 29 mai 2012 tribunalul a dispus suspendarea judecării recursurilor în temeiul art.244 alin.1. pct.1.c. pr.civ. până la soluționarea irevocabila a dosarului nr._/281/2011 aflat pe rolul Judecătoriei Ploiești, motivându-se că modalitatea de soluționare a acestui dosar are influență covârșitoare în soluționarea prezentei cauze.
La data de 18.10.2013 M.A.I. a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei arătând că nu mai subzistă motivul suspendării, sentința pronunțată în dosarul nr._/281/2011 rămânând irevocabila prin decizia nr.1158/27.06.2013 a Tribunalului Prahova.
La termenul de judecată stabilit, respectiv 19.11.2013 apărătorul intimatului E. D. a depus la dosar certificatul de deces al acestuia din urmă și a solicitat introducerea în cauză a moștenitorilor defunctului numitul E. P., conform declarației autentificare la numărul 3062/6.08.2012 de BNP D. N..
Tribunalul, examinând sentința recurată în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 304 si art. 3041 c.pr.civila, constată că recursurile sunt nefondate, având în vedere următoarele considerente:
Conform actelor existente la dosar, reclamantul E. D. are calitatea de veteran de război fiind decorat cu medalia „Serviciul Credincios” cu spade cls. a III-a, potrivit certificatului nr.35/13.04.2006 emis de M.A.N. U.M._ Pitești, calitate în care a formulat cerere de împroprietărire cu suprafața de 500 mp teren în temeiul art. 13 lit.b. din Legea 44/994, cerere înregistrată la nr._/29.06.2009, iar prin hotărârea Comisiei Județene Prahova de Fond Funciar nr.8428/14.07.2011 s-au validat propunerile Comisiei Locale de fond Funciar Ploiești privind constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor persoanelor îndreptățite după caz, inclusiv in favoarea reclamantului, hotărâre în baza căreia reclamantul a fost invitat la sediul Serviciului Aplicarea Legilor Proprietății, pentru semnarea procesului verbal de punere în posesie asupra unui teren din ., proces verbal nr. 186/23.08.2011.
Împotriva hotărârii sus - menționate reclamantul a formulat o acțiune de anulare în contradictoriu cu C. Județeana Prahova de Fond Funciar, acțiune admisa prin sentința nr. 4293/8.03.2013 a Judecătoriei Ploiești, în sensul anulării Hotărârii nr. 8428/14.07.2011 anexa IV poziția 2 privind pe reclamantul E. D., sentință împotriva căreia au declarat recurs C. Locala de Fond Funciar Ploiești si C. Județeană de Fond Funciar Prahova, recursuri respinse ca nefondate prin decizia nr. 1158/27.06.2013.
Potrivit extrasului de cont depus la dosar reiese că Instituția P. Prahova a virat direct în contul numitului E. P., moștenitorul reclamantului E. D., decedat pe parcursul procesului, c./valoarea despăgubirilor stabilite prin sentința civilă nr. 2124/1.03.2011 în sumă de 600.000 lei la data de 7.12.2012, anterior pronunțării și rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 4239/08.03.2013 irevocabilă prin decizia nr. 1158/27.06.2013, inclusiv înaintea pronunțării prezentei decizii.
Potrivit art. 13 lit. b din Legea 44/1994 veteranii de război cărora le-au fost acordate ordine și medalii pentru faptele de arme săvârșite pe câmpul de luptă beneficiază de împroprietărirea cu 500 mp pentru loc de casă în municipiul, orașul sau . or, daca acest lucru nu este posibil, cu un hectar teren arabil în extravilan, iar în cazul în care, din cauza deficitului de teren în localitățile unde domiciliază sau în alte localități, nu au putut fi împroprietăriți conform legii, vor fi despăgubiți cu o sumă ce reprezintă c./valoarea terenului la care erau îndreptățiți conform legii, cuantumul despăgubirilor stabilindu-se luându-se în considerare valoarea terenului la data atribuirii și se suportă din bugetul de stat.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese că reclamantul E. D. a avut calitatea de veteran de război, calitate în care este îndreptățit sa beneficieze de prevederile Legii 44/1994, în sensul fie de a fi împroprietărit cu o suprafață de 500 mp, fie de a i se acorda despăgubiri în raport de valoarea terenului.
Reiese pe de altă parte că, prin Hotărârea nr.8428/14.07.2011 s-a validat anexa IV poziția 2 privind atribuirea reclamantului în proprietate a suprafeței de 500 mp., sens în care s-a emis procesul verbal de punere în posesie nr. 186/23.08.2011 vizând punerea în posesie a reclamantului E. D. asupra unui teren de 500 mp situat în Ploiești ., hotărâre anulată prin sentința civila nr. 4239/8.03.2013 a Judecătoriei Ploiești, rămasa irevocabilă prin respingerea recursurilor ca nefondate în baza deciziei nr. 1158/27.06.2013 a Tribunalului Prahova, moștenitorului reclamantului fiindu-i virată în cont la data de 7.12.2012 c./valoarea despăgubirilor în sumă de 600.000 lei, astfel cum a fost stabilit acest cuantum de către expert G. E. cu ocazia efectuării raportului de expertiza extrajudiciară invocată din prezenta cauză.
Ca atare, atât timp cât reclamantul E. D. a avut calitatea de veteran de război, iar hotărârea de validare a dreptului de a primi 500 mp teren loc de casă în intravilanul mun. Ploiești a fost anulată definitiv și irevocabil prin sentința civilă nr.4239/8.03.2013, fiind virată la data de 07.12.2012, de către Instituția P. Prahova direct în contul moștenitorului reclamantului decedat pe parcursul procesului, E. D., suma de 600.000 lei reprezentând despăgubiri acordate prin sentința civilă nr. 2124/01.03.2011, anterior deci pronunțării sentinței civile nr. 4239/08.03.2013 irevocabilă prin decizia nr. 1158/27.06.2013, pronunțate în dosarul nr._/281/2011 până la soluționarea irevocabilă a căruia a fost suspendată prezenta cauză, inclusiv deci înaintea pronunțării prezentei decizii, înseamnă că pârâții au recunoscut dreptul reclamantului de a primi despăgubiri și au achiesat la cuantumul despăgubirilor astfel cum au fost stabilite de către expert, ca reprezentând valoarea terenului în litigiu.
Or, dacă pârâții nu ar fi fost de acord și nu și-ar fi însușit cuantumul despăgubirilor astfel cum a fost stabilit de către expert, ar fi însemnat să achite aceste despăgubiri numai după rămânerea irevocabila a sentințelor sus – menționate, precum și a prezentei decizii, dacă s-ar fi menținut această obligație în sarcina lor, mai ales că prin niciuna din aceste hotărâri nu s-a prevăzut plata de penalități sau daune cominatorii în sarcina vreuneia dintre pârâte, astfel încât, în prezent, pârâții nu mai pot contesta dreptul reclamantului la acordarea de despăgubiri, inclusiv în ceea ce privește cuantumul acordat în condițiile în care acesta a fost virat de bunăvoie, încă din luna decembrie 2012, în contul moștenitorului reclamantului.
Criticile recurentelor pârâte Instituția P. Prahova si C. Județeana Prahova de Fond Funciar în sensul că în mod greșit instanța ar fi admis plângerea și ar fi acordat despăgubiri în cuantum de 600.000 lei pentru un teren intravilan de 500 mp în condițiile în care reclamantul a solicitat direct instanței de judecată să oblige pârâtele la întocmirea documentației în vederea emiterii titlului de proprietate pentru un teren intravilan de 500 mp, că expertiza ar fi fost efectuată cu rea-credință cât timp s-a identificat un teren intravilan situat în zona A a mun. Ploiești, iar valoarea a fost stabilită luându-se în considerare prețul maxim al unui metru pătrat de teren, nu mai pot fi avute în vedere cât timp prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a anulat hotărârea nr. 8428/2011 de validare a dreptului de proprietate al reclamantului asupra unei suprafețe de 500 mp. teren în intravilanul mun. Ploiești or, în condițiile în care hotărârea de validare a fost anulată definitiv și irevocabil, iar cuantumul despăgubirilor a fost deja virat în contul moștenitorului reclamantului astfel cum a fost stabilit prin expertiza extrajudiciară, cu mult înainte de rămânerea irevocabilă a sentinței de anulare a hotărârii de validare, de pronunțarea prezentei decizii, înseamnă că pârâtele-recurente nu mai pot contesta dreptul acestuia la despăgubiri, plata acestora în modalitatea efectuată reprezentând în realitate recunoașterea și achiesarea pârâtelor la dreptul reclamantului la despăgubiri în cuantumul achitat.
Pretențiile recurentelor că prin sentința pronunțată instanța de fond ar fi creat discriminări între veteranii de război beneficiari ai Legii 44/1994, că legiuitorul a hotărât acordarea aceleiași sume de bani drept despăgubire pentru toate persoanele beneficiare, indiferent de localitatea în care beneficiază, tocmai pentru a asigura un tratament egal pentru aceeași categorie de persoane, că reclamantul nu a avut intenția de a primi teren în natură și că pârâtele nu au susținut niciodată că nu ar dispune de teren ci doar că vor întocmi propuneri după finalizarea procedurilor prevăzute de Legea nr.10/2001, nu au relevanță în cauză în condițiile în care Instituția P. Prahova – prin Prefect a achitat direct în contul moștenitorului reclamantului în decembrie 2012, adică anterior anulării hotărârii de validare prin sentința civila nr. 4239/8.03.2013, precum și pronunțării prezentei decizii, suma rezultată din expertiza extrajudiciară, ceea ce înseamnă că pârâtele au achiesat și recunoscut dreptul reclamantului la despăgubiri astfel cum au fost stabilite de către expert, nemaiputând ca atare contesta, în prezent, dreptul acestuia de a primi despăgubiri în cuantumul arătat.
O dovadă în sensul că recurenții nu mai pot contesta dreptul reclamantului la despăgubirile solicitate constă și în perioada îndelungată de timp între virarea despăgubirilor în contul moștenitorului reclamantului, respectiv decembrie 2012 și repunerea pe rol a prezentei cauze, la data de 18.10.2013, ceea ce demonstrează că pârâții au recunoscut dreptul reclamantului la despăgubiri în cuantumul stabilit de către expert de 600.000 lei, sumă pe care au achitat-o de bună-voie cu mult timp chiar înainte de pronunțarea prezentei decizii, cu toate că nu a existat nicio hotărâre care să prevadă instituirea în sarcina pârâților a vreunei obligații de plată a daunelor cominatorii sau a altor penalități, astfel încât recurenții nu-și pot invoca propria culpă constând în achitarea sumei de bani anterior pronunțării hotărârilor judecătorești sus-menționate pentru a obține protecția unui drept constând în desființarea sentinței și exonerarea acestora de la plata sumei deja achitate, ceea ce este inadmisibil, mai ales că, potrivit codului civil, plata voluntară a unei sume de bani, constituie prin însăși natura sa recunoașterea voluntară a unei obligații pecuniare de către un debitor, plată pe care ulterior acesta nu o mai poate contesta.
Motivele invocate de către recurentul-pârât M. Administrației si I. că în mod greșit instanța de fond ar fi respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții, în conditiile în care dispozițiile legale în materia fondului funciar stabilesc că Prefectul Județului dispune prin ordin alocarea despăgubirilor în limita sumelor transferate de la bugetul de stat prin bugetul M.A.I., iar plata drepturilor se face prin instituția prefectului, sunt neîntemeiate deoarece, atât timp cât finanțarea Instituției P. are loc prin bugetul MAI, înseamnă că acesta din urmă are calitate procesuală pasivă, alocarea fondurilor necesare pentru efectuarea plăților constând în despăgubiri făcându-se de către această instituție, existând astfel identitate între recurentul-pârât și cel pretins obligat în raportul juridic dedus judecății.
Apărările recurentului în sensul că în mod greșit instanța de fond ar fi stabilit cuantumul despăgubirii la valoarea de 600.000 lei, având în vedere dispozițiile HG 1301/2004 pentru modificarea unor prevederi ale normelor metodologice de aplicare a prevederilor art. 13 alin.3 si 4 din Legea 44/1944 conform cărora persoanele îndreptățite potrivit legii primesc ca despăgubire suma de 1564 lei pe hectarul de teren la care au dreptul, nu au relevanță în cauză cât timp, prin virarea sumei de bani direct în contul moștenitorului reclamantului (decedat pe parcursul procesului), cu mult înainte de anularea hotărârii de validare a dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 500 mp. prin sentință definitivă și irevocabilă, inclusiv înainte de pronunțarea prezentei decizii, înseamnă că recurenții-pârâți nu numai că au recunoscut dreptul reclamantului la despăgubirile solicitate de acesta conform raportului de expertiză extrajudiciară, dar au și achiesat la cuantumul stabilit, caz în care nu mai pot contesta, în prezent, faptul că reclamantul nu ar avea dreptul la despăgubiri în cuantumul pe care, de bună-voie, anterior anulării hotărârii de validare, a pronunțării prezentei decizii, l-au achitat, recunoscând astfel voluntar obligația de plată către reclamant, nemaifiind posibilă în prezent contestarea acestei obligații.
Prin urmare tribunalul, în raport de aceste considerente, în temeiul art.312 lain.1 c.pr.civ., va respinge recursurile ca nefondate.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurenții - pârâți C. JUDEȚEANĂ PRAHOVA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR AGRICOLE ȘI FORESTIERE, cu sediul în Ploiești, .-2, județ Prahova, INSTITUȚIA P. PRAHOVA - prin Prefect, cu sediul în Ploiești, .-2, județ Prahova și M. I. ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în București, Piața Revoluției, nr. 1 A, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 2124/01.03.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul – reclamant E. D. - decedat pe parcursul procesului, acțiune continuată de moștenitorul acestuia, E. P., domiciliat în Ploiești, ., județ Prahova și intimata – pârâtă C. L. A MUNICIPIULUI PLOIEȘTI DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR, cu sediul în Ploiești, .-2, județ Prahova, ca nefondate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. C. C. R. N. C.
GREFIER,
I. N. Cardașol
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./Tehnored. CR
2 ex./ 31.01.2014
D.f._/208/2009 – Judec. Ploiești
J.f. - L. C. M.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 1163/2013. Tribunalul PRAHOVA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 84/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
