Obligaţie de a face. Decizia nr. 84/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 84/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 08-02-2013 în dosarul nr. 7744/105/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.84
Ședința publică din data de 08.02.2013
PREȘEDINTE - C. N.
JUDECĂTORI - H. A. G.
GREFIER - Ș. M.
Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuentul C. D., domiciliat în S., ., jud.Prahova, împotriva deciziilor civile nr.369/22.06.2011 și nr.562/17.10.2012 pronunțate de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații L. D., cu domiciliul ales la cabinet avocat P. A., cu sediul în București, ., nr.130-143, ., C. F., domiciliată în S., ., jud.Prahova și C. V., domiciliat în S., ., jud.Prahova.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29.01.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 01.02.2013, și ulterior la data de 08.02.2013, când a dat următoarea decizie:
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei S. sub nr._ reclamantul L. D. a chemat in judecata pe pârâtul C. D. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu acesta să fie obligat să desființeze servitutea de vedere dinspre proprietatea reclamantului; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că este proprietarul unui teren de 30 mp indiviz din terenul de 115 mp situat în orașul S., . precum și asupra apartamentului situat la demisolul construcției C1 amplasată pe acest teren, dobândit prin cumpărare de la P. G. D. și P. E.. A mai arătat reclamantul că pârâtul are deschisă o fereastră de vedere asupra proprietății sale cu încălcarea dispozițiilor art. 612 Cod civil.
În susținerea cererii reclamantul a depus la dosarul cauzei contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2584/08.09.2006, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2583/08.09.2006, act de dezmembrare și contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 256/07.02.2007, file 6 – 9.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 611 și următoarele Cod civil.
Pârâtul C. D. a formulat întâmpinare prin care a arătat că locuiește în același imobil cu reclamantul, acesta locuind la demisol iar pârâtul ocupând parterul și mansarda. A mai arătat că imobilul a fost dobândit prin cumpărare în anul 1965 de mama sa și a fost extins de acesta în mai multe etape, la momentul edificării ferestrei proprietarii de atunci neavând nicio obiecție în legătură cu aceasta. S-a mai arătat de câtre pârât că, la momentul cumpărării de către reclamant a locuinței fereastra exista, figura în cadastrul întocmit iar dacă ar fi avut obiecții reclamantul trebuia să le formuleze la acel moment iar daca nu a făcut-o echivalează cu faptul asumării lor.
A mai arătat pârâtul că disconfortul creat de existența ferestrei poate fi înlăturată nu prin zidire ci prin înlocuirea geamului transparent cu geam mat – ceea ce se va face.
A mai arătat paratul că reclamantul a comis numeroase ilegalități atunci când a edificat un balcon, cauza fiind în curs de judecată în dosarul nr._, în prezent în apel.
A invocat paratul și excepția prescripției dreptului la acțiune arătând că au trecut mai mult de 10 ani de la montarea ferestrei în litigiu așa încât fapta se prescrie.(file 12, 13)
Prin încheierea din ședința publică de la 01.10.2010 s-a luat act de modificarea cererii introductive în ce privește componența cadrului procesual fiind chemați în judecată ca și pârâți soția pârâului C. F. și fiul acestuia C. V..(fila 53)
Pârâtul C. D. a formulat noi apărări în completarea întâmpinării sale prin care a invocat dispozițiile art. 1353 cod civil arătând că vânzătorul nu este răspunzător de viciile aparente ale lucrului așa încât dacă fereastra respectivă este catalogată ca și viciu se aplică dispozițiile legale invocate, iar dacă nu poate fi catalogată ca viciu „înseamnă că nu există”.
A mai arătat paratul că. deși a vandut imobilul fiului său și-a păstrat dreptul de uzufruct viager astfel ca poate fi socotit ca si proprietar.(fila 59)
Printr-o alta cerere pârâtul a formulat noi apărări arătând că fereastra în litigiu a fost edificată cu mai mult de 10 ani înainte ca reclamantul să cumpere respectiv în anul 1995. A recunoscut pârâtul că „fereastra are vedere spre proprietatea domnului L.” și a mai arătat că „în loc de geam transparent va monta geam mat ca astfel să nu mai aibă reclamantul motiv să spună că îi violează intimitatea”.(fila 60)
În susținerea cererii s-a depus la dosarul cauzei contractul de vânzare cumpărare nr. 804/19.05.2010, fila 61.
Pe baza probelor administrate in cauza, prin sentința civilă nr. 42/14.01.2011 pronunțată de Judecătoria S. a fost respinsa excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâți ca neîntemeiată, dispunându-se admiterea acțiunii formulate, precizată și modificată de reclamantul L. D., cu consecința obligării pârâților să desființeze servitutea de vedere dinspre proprietatea reclamantului, prin zidirea cu cărămidă Nevada, dar si la plata sumei de 13,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin contractul de vânzare cumpărare nr. 2583/08.09.2006 reclamantul L. D. a dobândit în proprietate un teren de 30 mp indiviz din terenul de 115 mp situat în orașul S., . precum și apartamentului situat la demisolul construcției C1 amplasată pe acest teren, cumpărate de la P. G. D. și P. E..
Pârâtul C. V. – nud proprietar – și părinții săi, C. D. și C. F. – uzufructuari, dețin în aceste calități un teren de 85 mp indiviz din terenul de 115 mp situat în orașul S., . precum și apartamentului situat la etajul și respectiv mansarda construcției C1 amplasata pe acest teren.
Reclamantul și pârâții au operat o partajare de fapt a folosinței imobilului înțelegând să stăpânească fiecare propria unitate locativă și teren aferent astfel cum s-a evidențiat și la cercetarea locală.
Unitatea locativă de la parterul locuinței deținute de pârâți are practicată o deschidere de vedere–fereastră de 54 cm/97cm către proprietatea reclamantului, proprietate pe care acesta a edificat o terasă– cu nerespectarea autorizației de construire – astfel cum rezultă din actele dosarului.
Această fereastră a fost încorporată în camera edificată de familia C. în anul 1995 în baza autorizației de extindere emisă în anul 1994, autorizație nerespectată în ceea ce privește practicarea ferestrei – astfel cum pârâtul C. D. și recunoaște la interogatoriul ce s-a administrat, întrebări 3 si 8.
Indiferent de modul cum s-a edificat terasa de către reclamant, indiferent daca ea va mai exista sau nu în viitor, cert este faptul că fereastra practicată în condițiile arătate în proprietatea pârâților asigură acestora vedere directă asupra proprietății reclamantului fiind practicată la aproximativ 30 cm de aceasta proprietate – astfel cum și pârâții s-au exprimat recunoscând direct afectarea intimității reclamantului și afirmând chiar acordul de a închide vederea prin montare de geam mat.(fila 60)
Potrivit art. 623 Cod civil servituțile continue si aparente, cum este și servitutea de vedere, se dobândesc prin posesiunea de 30 ani; cu alte cuvinte o posesie de 30 ani în condițiile stării de fapt actuale ar fi stins dreptul la acțiune al reclamantului. În cauză. însă fereastra a fost edificată în anii 1994 - 1995 astfel că nu se poate susține că s-ar fi împlinit termenul defipt de lege si s-ar fi stins dreptul la acțiune al reclamantului.
Au invocat pârâții dispozițiile art. 3 rap. la art. 5 si art. 11 din Decretul nr. 167/1958; aceste dispoziții legale nu se aplică nefiind vorba de vicii – aparente sau ascunse – ale unui lucru transmis.
Au mai invocat pârâții și dispozițiile Codului civil cu privire la răspunderea antreprenorilor arătând că după 10 ani răspunderea antreprenorilor se stinge pentru viciile de construire sau viciile pământului. Nici aceasta dispoziție legală nu se aplica întrucât nu sunt stabilite între părți raporturi obligaționale de la antreprenor la beneficiar.
Astfel fiind se va reține ca potrivit art. 612 Cod civil nimeni nu poate avea vedere sau ferestre sau balcoane sau alte asemenea asupra proprietății învecinate fără respectarea distantei legale. Dispozițiile legale citate instituie o garanție a exercitării depline a dreptului de proprietate independent de existența sau nu a prejudiciului, care, în condițiile nerespectării distanței legale sau în lipsa consimțământului vecinului, se prezumă.
În cauza s-a stabilit ca prin dimensionare și tip de construcție fereastra practicată în proprietatea pârâților este fereastra de vedere și nu de aerisire astfel cum dealtfel pârâtul C. D. și recunoaște.
F. de dispoziția legală invocată și starea de fapt descrisă pe larg se impune a fi închisă, desființată această fereastră urmând a fi obturată posibilitatea de vedere.
Cu privire la opțiunea închiderii ferestrei instanța de fond a reținut că precizarea reclamantului în sensul închiderii acesteia prin zidire, dar și punctul de vedere al pârâților de a se menține posibilitatea luminării camerei și pentru a se concilia voința concordantă în anumite elemente a părților se va retine că varianta optimă – care corespunde parțial voinței tuturor părților - este aceea a zidirii ferestrei cu cărămida tip Nevada.
Închiderea ferestrei prin zidire corespunde nevoii de a nu mai fi afectată intimitatea proprietății reclamantului nu numai prin vedere, dar și prin alte tipuri de acțiuni respectiv aruncarea de apa - cum a recunoscut ca ar fi făcut pârâta C. F. – întrebarea nr. 5 – sau aruncarea cu smoală - cum a recunoscut că ar fi făcut pârâtul C. D. – întrebarea nr. 5.
Împotriva acestei sentinței, în termen legal, a declarat apel reclamantul L. D., susținând că se impune ca pârâții să fie obligați la zidirea cu cărămidă obișnuită a ferestrei în litigiu, neexistând nici un motiv să obțină un drept de iluminare prin zidirea cu cărămidă de sticlă, în condițiile în care respectiva cameră are alte doua ferestre prin care este luminată și aerisită.
In drept au fost invocate disp. art.282 cod pr. civila.
La rândul sau pârâtul C. D. a declarat apel în termen legal împotriva aceleiași sentințe, susținând că fereastra în litigiu s-a realizat așa cum reiese și din cercetarea la fața locului, dar din confirmarea și apărătorului părții adverse în 1994 adică în urma cu 16 ani.
Pe terenul spre care are servitutea de vedere a fost până nu demult în proprietatea familiilor G. și E., care în toată perioada de timp nu au reclamat (o data măcar), că i-ar fi deranjat cu ceva acest fapt.
Cadastrul realizat în 2004 când au perfectat inițial vânzarea demisolului către familia P., nu doar că includea și această fereastră, ci îi și dădea cotele, intabularea realizându-se tot atunci la Judecătoria S.»
După doi ani, adică în 2006 când a preluat reclamantul (prin cumpărare partea de construcție ce o deținea familia P., tot pe baza cadastrului respectiv s-a perfectat actul, ca atare Lucinsecu D. știa ce cumpără, acceptând această situație.
0 dovadă certă că prin acțiunea în cauză încearcă reclamantul să-și legalizeze o ilegalitate cu un abuz este împrejurarea că a cumpărat în 2006 demisolul, dar reclamația ca îl deranjează fereastra în cauză nu a depus-o nici atunci și nici măcar când a cumpărat terenul pe care a edificat construcția ilegală, ci acum când a văzut că instanța chiar e dispusă să facă dreptate și să îl oblige sa demoleze ce a realizat fără documentație și autorizație.
Mai mult chiar, redă textual art.612 din codul civil că nici balcoanele nu pot avea vedere asupra proprietății îngrădite sau neîngrădite a vecinului, de nu vor avea o distanță de măcar 19 decimetri și la părți distanța între balconul ilegal e de nici trei decimetri,ca atare vrea să se aplice legea doar într-un singur sens, adică doar în defavoarea noastră ,abuzurile sale fiind exceptate.
Concluzionând, apelantul a solicitat schimbarea in parte a hotărârii instanței de fond și să se admită ca in loc de a monta in locul ferestrei cărămida Nevada, să aplice pe exterior, lipit de perete, o fâșie de policarbonat sau plexic opac, (prin care să nu se distingă clar imaginile), cu prindere fixă, respectiv dibluri și holtșuruburi, această soluție fiind ideală.
Aplicându-se lipit acest plastic gros,marele avantaj este că se evită,ba chiar se înlătură definitiv posibilitatea ca zăpada sau apa de ploaie să se infiltreze între zidăria propriu-zisă și izolația de polistiren, cum s-ar putea întâmpla în cazul montării prefabricatelor Nevada, dat fiind că acestea nu se pot monta la fața zidului,polistirenul având grosimea de 5.cm.
De asemenea, costurile comparativ cu soluția preconizată de instanța de fond sunt mult mai mici, mai ales că nu mai e nevoie să spargă și glafurile scoțând fereastra,ca apoi să rezugrăvească toată camera dat fiind că e făcută cu lavabil colorat de mină și nu mai avem cum să o potrivim la culoare.
Apelurile au fost înregistrate pe rolul Tribunalului Prahova sub nt._ iar intimații pârâți C. V. si C. F. nu au formulat întâmpinări la niciunul dintre apelurile declarate in cauza.
Prin decizia civilă nr. 369/22.06.2011 Tribunalul Prahova a respins apelul civil declarat de apelantul-pârât C. D., împotriva sentinței civile nr. 42/14.01.2011 pronunțată de Judecătoria S., în contradictoriu cu apelantul-reclamant L. D. și cu intimații-pârâți C. F. și C. V., ca fiind nefondat, a admis apelul declarat de apelantul-reclamant L. D., împotriva aceleiași sentințe, în contradictoriu cu apelantul-pârât C. D. și cu intimații-pârâți C. F. și C. V. și în consecință: a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a obligat pârâții să desființeze fereastra de vedere dinspre proprietatea reclamantului, prin zidire cu cărămidă obișnuită, a menținut în rest sentința ca legală și temeinică, a luat act că apelantul reclamant nu a solicitat cheltuieli de judecată în prezentul cadru procesual.
Dreptul de servitute de vedere este reglementat prin dispozițiile art.611-613 cod civil ce obliga reciproc proprietarii imobilelor învecinate de a nu practica ferestre, balcoane sau alte asemenea deschideri la o distanță mai mică de 1,90 m, dacă vederea este directă asupra fondului vecin, sau de 0,60 m., dacă vederea este oblică față de acesta.
Servitutea contrara, adică dreptul de a avea deschideri la distanțe mai mici fata de fondul învecinat, fiind o servitute continuă și aparentă, poate fi dobândită prin uzucapiune, dar și prin titlu sau prin destinația proprietarului.
Așa cum s-a decis în jurisprudență, deschiderile susceptibile a aservi numai pentru aerisire si iluminatul natural al imobilului pot fi practicate la orice înălțime și distanța de fondul vecin, deoarece constituie un atribut al dreptului de proprietate și nu sunt de natură al prejudicia pe proprietarul vecin.
În cauză, în mod corect prima instanță a considerat că fereastra practicată la casa proprietatea pârâților este o fereastră de vedere, fiind amplasată la o distanță de aproximativ 30 cm. față de imobilul proprietatea apelantului- reclamant.
Atât timp cât respectiva fereastră a fost executată în perioada 1994-1995, în mod indubitabil apelantul pârât și intimații C. F. si C. V. nu pot pretinde că ar fi dobândit prin uzucapiune dreptul de servitute constând în amplasarea respectivei deschideri către proprietatea vecină la o distanță mai mica decât cea legală.
Susținerile lui C. D. din cuprinsul motivelor de apel nu pot conduce la concluzia netemeiniciei hotărârii primei instanțe sub aspectul analizat, chiar dacă proprietarii inițiali ai imobilului vecin, ajuns în proprietatea apelantului- reclamant, nu și-au exprimat dezacordul cu privire la montarea ferestrei de vedere în litigiu, atât timp cât nu au încheiat un act juridic prin care sa li se fi constituit dreptul de servitute contrara identificat mai sus.
De asemenea, evidențierea în documentația cadastrală a respectivei ferestre întocmită la cererea familiei P. în anul 2004, nu poate valida nelegalitatea modalității în care a fost practicată, reclamantul nefiind obligat să suporte consecințele încălcării dispozitiilor art.613 cod civil, în condițiile în care nu sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii în favoarea pârâților.
Instanța de apel a considerat că nu există nicio rațiune pentru care nu ar putea fi dispusă astuparea definitivă, cu cărămidă obișnuită în condițiile în care camera la care a fost practicată este prevăzuta cu alte doua ferestre ce asigură iluminatul natural sin aerisire acestui spațiu.
De altfel, tribunalul a considerat că judecătorul fondului nu a dat vreo explicație rezonabilă a încuviințării cererii pârâților de a înlocui fereastra în discuție cu cărămida tip Nevada, neputând fi primită, cu atât mai mult, cererea apelantului – pârât de a monta în locul ferestrei cărămida Nevada, să aplice pe exterior, lipit de perete, o fâșie de policarbonat sau plexic opac, (prin care să nu se distingă clar imaginile), cu prindere fixă, respectiv dibluri și holtșuruburi.
Astuparea definitivă a golului aferent ferestrei va conduce la surmontarea tuturor neajunsurilor invocate de apelantul – parat cu referire la soluția tehnică stabilită de prima instanță care în opinia sa ar putea avea drept consecință infiltrarea precipitațiilor în zidărie.
Nu in ultimul rând, s-a constatat că instanța de control judiciar nu poate considera justificată pretenția apelantului pârât de validare a cererii sale pe motivul că nu ar implica rezugrăvirea camerei care este făcută cu lavabil colorat de mana, astfel ca nu ar mai putea obține aceeași culoare.
Cererea de revizuire împotriva acestei decizii a fost respinsă ca tardiv formulată prin decizia civilă nr. 562/17.10.2012 Tribunalul Prahova a admis excepția tardivității invocată din oficiu de instanță, a respins cererea de revizuire formulata de apelantul-revizuent C. D., ca fiind tardiv formulata și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunța o asemenea decizie, instanța a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, urmare a declinării competenței de soluționare de câtre C.A.Ploiesti prin d.c. nr.2117/23.05.2012, petentul-revizuent C. D., a formulat cerere de revizuire în contradictoriu cu intimații L. D., C. F. si C. V., solicitând schimbarea deciziei civile nr.369/22.06.2011 pronunțată în apel de Tribunalul Prahova în dos. civil nr._, în sensul că ,,instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, dând și ceea ce nu s-a cerut,,, și anume s-a solicitat desființarea servituții de vedere, dar s-a hotărât asupra servituții de lumină.
S-a menționat, în notele primite la 15.10.2012, că în decizia atacată nu s-a indicat nici un termen și nu poate fi considerat în întârziere, mai ales că instanța de apel a schimbat, contrar art.294 alin.1 C.pr.civ., cauza și obiectul cererii de chemare în judecată.
De asemenea i s-a creat în propria cale de atac o situație mai grea decât în hotărârea atacată ce nu este motivată în fapt și în drept.
In drept, s-au invocat prevederile art. 322 alin.2 C.pr.civ.. și s-au depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Intimatul L. D. a depus la dosar concluzii scrise în care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, având în vedere numeroasele cai extraordinare de atac formulate nefondat de revizuent. Invoca de asemenea tardivitatea cererii.
Potrivit art.322 pct. 2 C.p.civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere daca instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Prin decizia civila nr.369/22.06.2011 pronunțată în apel de Tribunalul Prahova in dos. civil nr._, instanța a respins apelul civil declarat de apelantul-pârât C. D., împotriva sentinței civile nr. 42/14.01.2011 pronunțată de Judecătoria S., în contradictoriu cu apelantul-reclamant L. D. dar și cu intimații-pârâți C. F. și C. V., ca fiind nefondat.
A admis apelul declarat de apelantul-reclamant L. D., a schimbat in parte sentința atacată în sensul că a obligat pârâții să desființeze fereastra de vedere dinspre proprietatea reclamantului, prin zidire cu cărămid obișnuită.
A menținut în rest sentința ca legală si temeinică.
A luat act ca apelantul reclamant nu a solicitat cheltuieli de judecată în prezentul cadru procesual.
Conform art.324 alin.1 pct.1 C.pr.civ., termenul de revizuire este de o luna si se va socoti in speta de la comunicarea hotărârii definitive.
Potrivit dovezii de la fila 30 din dos.apel, petentului i s-a comunicat prin afișare decizia civila nr.369/22.06.2011 pronunțata în apel de Tribunalul Prahova la 25.07.2011 iar cererea de revizuire a fost introdusă la o instanța necompetenta la 09.02.2011, ulterior fiind precizată.
Împotriva deciziilor civile nr. 369/22.06.2011 și nr. 562/17.10.2012 pronunțate de Tribunalul Prahova a formulat cerere de revizuire, revizuentul C. D., criticându-le ca nelegale și netemeinice.
În motivare, revizuentul arată că solicită reintroducerea dosarulului nr. I_ /a2.1 pe rol la recursul revizuirii, în baza C. pr. civ. art. 328 alin. 1-2, întrucât instanța ce a instrumentat cazul la revizuire de fapt nici nu a nai intrat pe fondul cauzei,apreciind că se impune amânarea pronunțării pentru a se verifica dacă acțiunea mai e în termen și așa cumi rezultă din ""Caietul de ședința",pe 17 Octombrie s-a constatat perimarea, (respectiv decăderea din termen), cu toate că, acesta, în concluziile depuse pe data de 15 (așa cum reiese din înscrisul alăturat), susține că a solicitat respingerea acestei motivări pe considerentul că însăși instanța în Decizia civilă nr.369 îi indica RECURSUL ca și cale de atac (nu revizuirea), respectând întocmai recomandările sale, ba și celelalte faze fiind contestate în termen.
Pe de altă parte, ar fi fost și anormal, dacă nu chiar o noutate să solicite revizuirea după APEL, iar în continuare să recurgă la RECURS, mai ales că ar fi intercalat și două grade de jurisdicție, respectiv faza normală și faza extraordinara.
D. fiind cele invocate solicită să se rețină că și art.105 al.2.a prevăzut această situație, ca atare nu solicită să se facă o excepție ci să se aibă în vedere așa cum e hotărârea e ilegală și prin faptul că s-a dat cu încălcarea drepturilor sale de proprietari, fără o motivare, dar și prin desconsiderarea altor prevederi clar și in mod repetat enunțate de mine ,pe care le invoc astfel Revizuirea pe prevederile C.p.c. art.322.al.2.
-Art. 129 al.6 precizează că "în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului dedus judecății” și în cazul dat așa cum se vede, obiectul era "desființarea servituții de vedere, dar s-a dispus asupra servituții de lumină, »ceea ce e un atribut al dreptului de proprietate așa cum instanța recunoaște și e prevăzut în Codul civil (vechi) la arto620 alin.l.dar și în cel nou la arte616
-totodată art.294. al. l susține că "în apel nuse poate schimba cauza și obiectul cererii de chemare în judecată", iar art. 296 precizează că "apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată"o
- art.261 al. 1, 3, 5 și 7 precizează că "orice hotărâre trebuie pronunțată în numele legii, să aibă corespondent în aceasta, obiectul cererii să facă obiectul judecății,să cuprindă "motivele de fapt și de drept ce au format convingerea instanțelor, precum și cele pentru care s-au înlăturat celelalte cereri", dar în Decizia nr. 369 nu se arată nici unele...nici altele și era cu atât mai necesar să se respecte cadrul legal, deoarece pe aceste necorelări și erori se mizează de către partea adversă pentru ași legaliza un înzecit mai mare abuz, realizarea unei construcții fără respectarea documentației, autorizației și a prevederilor legale din C.C. și L.50 acesta e substratul acțiunii prezente.
Referitor la prevederile art«261 al.7C. pr. civ., invocă obligația instanței de a indica în hotărârile sale "calea de atac și termenul în care se poate executa", revizuentul respectând întocmai aceste recomandări, fapt ce se poate constata și care îl îndreptățesc să spere Ia repunerea dosarului pe rol pentru rejudecare și încadrare în prevederile legale.
In acest sens invocă art. 103 alin.2, fiind împiedicat să promoveze revizuirea după apel de însăși precizările și direcția arătată și»««menționată,dar și de codul de procedură civilă ce nu indică pe niciunde că e posibilă Intercalarea fazelor procesuale normale cu cele excepționale (apel, revizuire, recurs ,contestație). Solicită casarea și rejudecarea cauzei.
Pentru Casare invocă prevederile C.p.c.art.304.al.3-5, iar pentru modificare art. 304.al.6-7 și 9, ambele cu trimitere la art. 105.al.1-2,dat fiind ca însăși instanța nu a îndrumat de fiecare dată, dar nu numai în ceea ce privește termenul ci și calea de atac, așa că tardivitatea, cel puțin în cazul acesta nu poate fi motiv de decădere, așa cum însăși Înalta Curte precizează în art.302 (pag.104-105) C.p.c. atâta timp cât totuși dosarul a fost pe rolul altor instanțe și.•.citez ;
"Curtea Constituțională constată însă, în mod contradictoriu cu decizia sa anterioară, că prevederea cuprinsă în art.302.C.P.C.prin care se sancționează cu nulitate absolută depunerea recursului în altă instanță decât aceea a cărei hotărâre se atacă, apare ca un formalism inacceptabil de rigid, de natură să afecteze grav efectivitatea exercitării căii de atac și să restrângă nejustificat accesul liber la justiție.
Sancțiunea este cu atât mai nejustificată cu cât eroarea depunerii recursului la însăși instanța competentă să judece recursul,ori la altă instanță decât aceea a cărei hotărâre se atacă este imputabila nu numai recurentului, ci și magistratului sau funcționarului care primește cererea de recurs greșit îndreptată, deși are posibilitatea să-1 îndrume pe cel în cauză, în sensul prevăzut de lege.
În sensul celor arătate, Curtea reține că aplicarea principiilor constituționale privind accesul liber la justiție și folosirea căilor de atac, impune ca toate cererile îndreptate greșit să fie transmise jurisdicției competente să le soluționeze.
In consecință, având în vedere efectele menționate ale aplicării prevederilor art.302.Cp.c.Curtea constată că, prin sancțiunea nulității pe care o instituție, textul de lege atacat încalcă atât dispozițiile art.21, cât și pe cele ale art.129 și respectiv art.24.al.1.din Constituție, ca atare este în drept să reintre în termen la recurs.
Totodată art.248.al.1.precizează că "partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma sa fie îndeplinit din oficiu, (și se referă la direcționarea plângerii spre zona de lucru-competentă, dacă de la apel se impunea ca în loc de recurs să intre la revizuire» iar al.2. la rându-i precizează că "termenul perimării nu curge cât timp, fără vina părții, cererea n-a ajuns încă la instanța competentă să o judece, perimarea întrerupându-se prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes, (așa cum precizează art.249 și următoarele, eu dovedind că am făcut Toate demersurile legale.
De asemeni, nici prevederile art.253 al.2. nu îi sunt opozabile, deoarece a depus întâmpinarea prin care contesta Decizia instanței la doar două zile de la data ședinței, adică pe 19.X.2012, (când evident nici nu se redactase Decizia nr.562), aceasta regăsindu-se la dosar la pag.23,așa că nu pot fi decăzut din drepturi»instanța fiind probabil în eroare datorită supra-solicitării,că nu e puțin lucru să instrumenteze 2-300 procese într-o zi.
Pe fond mai invocă prevederile art.l29.al.5.^"și 6, judecătorii având îndatorirea să prevină orice greșeală în aflarea adevărului, prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Un alt aspect invocat este,că în apel nu se poate schimba calitatea, cauza ori obiectul cererii, așa cum prevede art. 294.al.l., iar art.297«al»1.1a rându-i precizează că "dezlegarea dată problemelor de drept de către instanță (în apel); e obligatorie și în acest sens invocă revizuientul art.620 al.l.din Codul civil vechi,(în vigoare atunci),dar și art.616 (Codul nou), ce precizează că servitutea de lumină" este un atribut al dreptului de proprietate ce nu poate fi îngrădit, fapt scăpat din vedere de către instanța de apel.
Mai mult chiar, în baza art.299.al.l.după apel urma recursul, așa curm i s-a recomandat, iar revizuirea e ultima cale extraordinară, așa că nu avea competența să inverseze aceste faze.
Totuși, pentru o și mai exactă înțelegere a cazului, precizează că dosarul nr.1257.și respectiv 1645 (de executare) nu sunt fără obiect așa cum a susținut partea adversa, iar "amenințările" la care făcea referire se referă la doar propunerea de a-i acoperi cheltuielile ocazionate de cele zece procese directe sau tangențiale cu care s-a confruntat în ultimii 5 ani din vina sa, la care pentru o bună înțelegere se adăugau e drept și lucrările de protejare a ambelor construcții, afectate de extinderea ilegală.
La atât se rezumau amenințările sale la adresa reclamantului, că variantele cu "apa, zmoala sau împușcarea"" sunt scoase din context, invocându-le doar pentru a demonstra că desființarea ferestrei nu se justifică.
Mai precizează revizuientul că a depus taxa de timbru (pag.9).la pag.ll.se regăsește copia plângerii reclamantului prin care solicită doar desființarea SERVITUTII DE VEDERE, iar la pag-16-52 din dosarul de bază se găsesc suficiente înscrisuri și mai concludente.
La data de 14.12.2012 a depus la dosar întâmpinare pentru recursul în dosarul nr._ /a2.1, arătând că în dosarul 1242 l-a reprezentat atât pe fiul aău C. V., cât și pe soție (C. F.), așa că aceștia au fost și au rămas de aceeași parte cu revizuientul, nu de partea adversă cum s-ar putea înțelege din decizia instanței,așa că ce se hotărăște îi vizează pe toți și există suficiente dovezi la dosar în acest sens.
Solicită revizuientul ca atât citațiile cât și orice alte înscrisuri să îi fie comunicate într-un singur exemplar astfel simplificîndu-se și procedura, iar referitor la caz, dat fiind că nu știe la ce anume se raportează, adică dacă e recurs după apel, recurs după revizuire sau...la tardivitate, le va aborda pe toate..
-Astfel, daca ar fi recurs după apel, s-ar încadra în prevederile G.p.c.art.304 al.6, (instanța acordând mai mult decât s-a cerut și ceea ce nu s-a cerut, că s-a solicitat desființarea servituții de vedere și s-a dispus asupra servituții de lumină), care e un atribut al dreptului de proprietate ce nu poate fi îngrădit, dar tot la fel de bine se încadrează și în prevederile alin.7. nu cuprinde motivele pe care se sprijină, desconsiderându-se astfel obligațiile prevăzute de art.26l.al.5-, dar și alte câteva prevederi legale pe care le va invoca spre final.
Totodată este incident și alin.9, hotărârea fiind lipsit de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
- Pe de altă parte dacă e recurs la revizuire, precizează că în fapt instanța nici nu a mai intrat pe fondul cauzei, ca atare invocarea art.322.al.2.nu a mai avut nici o relevanță chiar dacă era clar ca anterior se pronunțase asupra, unor lucruri care nu s-au cerut, servitutea de lumină, dar nu și asupra unora ce s-au cerut ,servitutea de vedere,de aceea invocă din nou acest text de lege, dar.și art.328.al.2.
-In sfîrșit, dacă e recurs la Decizia nr.562 din 17.X.2012, primită de acesta pe data de 5 decembrie, solicită să se constate că excepția tardivității nu s-au avut în vedere următoarele aspecte:
l. C.p.c.art.299 precizează fără echivoc, hotărârile date în apel sunt supuse recursului.
2. Art.261.al.7-precizează la rându-i că instanța e obligată să indice "calea de atac și termenul în care se poate exercita",eu respectând întocmai recomandările din Decizia nr.369/22.06.2011.,fapt ce se poate constata,totuși dacă Onorata Instanță a fost în eroare indicându-mi direcția menționată,apoi tot aceasta consider că e datoare să îndrepte greșeala»mai ales că acest caz se cunoaște și la Ministerul Justiției,Parlament și Guvern.
3. De asemeni, dacă tot din eroare s-a judecat revizuirea de către o instanță necompetentă,apoi nu văd de ce aș fi eu vinovat,când prevederile legale sunt clare, î!o cerere greșita trebuie direcționată din oficiu la instanța competentă.
Revizuientul a invocat ca temei de drept al cererii sale, disp. art. 322 pct. 1, 2 C. pr. civ., și art. 105 alin. 2 C. pr. civ.
Examinând actele și lucrările dosarului, motivele de revizuire, deciziile împotriva cărora s-a formulat cerere de revizuire, tribunalul constată următoarele:
La termenul de judecată din data de 29.02.2013, tribunalul a invocat din oficiu excepția tardivității revizuirii formulate împotriva deciziei civile nr. 369 din 22.06.2011, pronunțată de Tribunalului Prahova în dosarul nr._ .
Decizia civilă nr. 369 din 22.06. 2011, pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._ a fost comunicată revizuientului la data de 25.07.2011, astfel cum rezultă din dovada de primire și procesul verbal de predare, aflat la fila 30 dosar.
Dispozițiile art. 324 alin. 1 C. pr. civ. prevăd că termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazurile prev. de art. 322 pct. 1, 2, 7 alin. 1, de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prev. la punctul 7 alin. 2 de la pronunțarea ultimei hotărâri.
Textul de lege stabilește trei termen de revizuire, și anume o lună, termenul obișnuit, 6 luni și 15 zile.
Raportat la decizia împotriva căreia s-a formulat de către revizuient cerere de revizuire, tribunalul constată că aceasta este tardivă, urmând să o respingă ca atare.
Termenul de revizuire, prevăzut de art.324 C.proc.civ., este un termen de decădere, a cărui nesocotire atrage respingerea cererii de revizuire, ca tardivă.O asemenea reglementare nu reprezintă însă,o îngrădire a accesului la justiție sau a dreptului la un proces echitabil,nefiind în contradicție cu prevederile art.6 din Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Întrucât art.324 alin.(1)C.proc.civ. stabilește un termen de o lună pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac, încălcarea acestuia are ca efect pierderea dreptului procedural care nu a fost exercitat în termen, iar cererea de revizuire, întemeiată pe disp.art.322 pct.1, 2 C.proc.civ. va fi respinsă ca tardivă.
Tribunalul constată că cererea de revizuire formulată de revizuient împotriva deciziei civile nr. 369 din 22.06.2011, pronunțată de Tribunalul Prahova în apel, este tardivă, fiind exercitată cu depășirea termenului de o lună prevăzut de disp. art. 324 alin. 1 C. pr. civ., întrucât decizia a fost comunicată acestuia la data de 25.07.2011, după cum rezultă din dovada de comunicare aflată la fila 30 dosar fond, revizuirea fiind formulată la data de 23 octombrie 2012, aspect ce reiese din viza aplicată pe cererea de revizuire.
Așa fiind, tribunalul, va respinge cererea de revizuire împotriva deciziei civile nr. 369 din 22.06. 2011, pronunțate de Tribunalul Prahova în dosarul nr._, ca tardivă, potrivit disp. art. 324 alin. 1 C. pr. civ.
Referitor la cererea de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 562 din data de 17 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._ /a2.1, tribunalul constată că este neîntemeiată, pentru considerentele următoare:
Prin decizia civilă nr. 562 din 17 octombrie 2012 a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuientul C. D. împotriva deciziei civile nr. 369 din 22.06.2011 ca tardivă, motivat de faptul că a fost depășit termenul de o lună prev. de art. 324 alin. 1 C. pr. civ.
Revizuientul invocă drept temei al cererii de revizuire prevederile art. 322pct.1 și 2 C. pr.civ., dispoziții legale care nu sunt incidente în prezenta cauză.
Referitor la prevederile art. 322 pct. 1 C. pr. civ., care prevăd ca motiv de revizuire, situația în care dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire, motiv de revizuire care poate fi invocat atunci când contrarietatea există în cadrul dispozitivului, tribunalul constată că nu este incident în speță.
Potrivit disp. art. 322 pct. 2 C. pr. civ., revizuirea se poate cere, dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Acest motiv de revizuire poate fi invocat dacă instanța s-a pronunțat asupra unui lucruri care nu s-au cerut- extra petita-. În aprecierea acestui motiv instanța va avea în vedere pretențiile formulate în condiții procedurale, prin cereri scrise sau verbale.
Revizuirea pe acest temei de drept mai poate fi solicitată în situația în care instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut-minus petita-, motiv de revizuire care poate fi invocat atunci când, din eroare, instanța nu a soluționat o cerere cu care a fost legal investită.
Un alt motiv prev. de art. 322 pct. 2 C. pr. civ., este acela când instanța a dat mai mult decât s-a cerut.
Tribunalul constată că nu este incident nici unul din cazurile de revizuire prevăzute la art. 322 pct. 2 C. pr. civ.
Prin decizia civilă nr. 562 din 17.10.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._ /a 2.1, a fost respinsă ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuientul C. D. împotriva deciziei nr. 369 din 22.06.2011, motivat de faptul că nu a fost respectat termenul de 1 lună, prev. de art. 324 alin. 1 C. pr. civ., precum și de faptul că nu sunt îndeplinite condițiile unei repuneri în termen.
Având în vedere că nu sunt incidente disp. art. 322 pct. 1 și 2 C. pr. civ., tribunalul va respinge cererea de revizuire împotriva acestei decizii ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția tardivității cererii de revizuire împotriva deciziei nr. 369/22.06.2011 a Tribunalului Prahova.
Respinge cererea de revizuire, formulată de revizuentul C. D., domiciliat în S., ., jud. Prahova, în contradictoriu cu intimații L. D., cu domiciliul ales la cabinet avocat P. A., cu sediul în București, ., nr.130-143, . sector 6, C. F., domiciliată în S., ., jud. Prahova și C. V., domiciliat în S., ., jud. Prahova, împotriva deciziei nr. 369 din 22.06.2011 a Tribunalului Prahova pronunțată în dosarul nr._, ca tardivă.
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul C. D., domiciliat în S., ., jud. Prahova, în contradictoriu cu intimații L. D., cu domiciliul ales la cabinet avocat P. A., cu sediul în București, ., nr.130-143, . sector 6, C. F., domiciliată în S., ., jud. Prahova și C. V., domiciliat în S., ., jud. Prahova, împotriva deciziei nr. 562 din data de 17 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._ /a 2.1, ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 08.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
N. C. A. G. H.
GREFIER,
M. Ș.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. N.C./ Tehnored.B.M.D.
2 ex/ 07.03.2013.
D. a. ._ ;_ /a 2.1Tribunalul Prahova
Ja. P. A. A., C. E. R.
B. M. L. A. M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1512/2013. Tribunalul PRAHOVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 368/2013. Tribunalul... → |
|---|
