Uzucapiune. Decizia nr. 1163/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1163/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 28-06-2013 în dosarul nr. 28190/281/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1163
Ședința publică din data de 28.06.2013
PREȘEDINTE - R. C.
JUDECĂTOR - P. CRENGUȚA
JUDECĂTOR - Ș. O. C.
GREFIER - A. L. E.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenții-reclamanți N. I. și N. E., ambii domiciliați în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1578/25.01.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-pârât MUNICIPIUL PLOIEȘTI PRIN PRIMAR, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova.
Cerere timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 155 lei, conform chitanței . nr._/10.06.2013 si timbru judiciar în cuantum de 3 lei, anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenta-reclamantă N. E. asistată de avocat H. Letiția D., intimatul-pârât Municipiul Ploiești prin primar – reprezentat de consilier juridic O. A., lipsă fiind recurentul-reclamant N. I.- reprezentat de avocat H. Letiția D..
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurenților-reclamanți depune la dosar taxa judiciară de timbru în cuantum de 155 lei, conform chitanței . nr._/10.06.2013 si timbru judiciar în cuantum de 3 lei, anulate și atașate la dosar.
Apărătorul recurenților-reclamanți depune la dosar istoric de rol cu privire la imobilul în litigiu.
Reprezentantul intimatului-pârât nu solicită probe.
Apărătorul recurenților-reclamanți și reprezentantul intimatului-pârât, având pe rând cuvântul, arată că nu au alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Tribunalul, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurenților-reclamanți, având cuvântul în dezbaterea recursului, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și, pe fond, admiterea acțiunii, să se constate că reclamanții sunt proprietarii terenului în suprafață de 55 mp situat în Ploiești, ., jud. Prahova, ca efect al uzucapiunii, apreciind că instanța de fond a analizat și interpretat în mod greșit actele dosarului. Astfel, la dosarul cauzei există înscrisuri din care rezultă istoricul rolului suprafeței de teren în litigiu, imobilul a fost înregistrat la fisc, pentru acesta au fost achitate la zi taxele și impozitele datorate bugetului de stat; de asemenea, din declarațiile vecinilor cu imobilul respectiv reiese că nu au fost niciodată modificate gardul, vecinătățile, astfel încât instanța de fond în mod greșit a considerat că reclamanții nu au făcut dovada că au exercitat posesia neîntreruptă asupra terenului – aceasta rezultând și din raportul de expertiză topo efectuat în cauză, în sensul că terenul se află în continuarea imobilului pe care reclamanții îl dețin în baza certificatului de moștenitor, făcând un tot unitar cu acesta, iar reclamanții l-au stăpânit netulburați.
Motivarea instanței de fond, în sensul că reclamanții ar fi putut solicita posesia asupra terenului în cauză prevalându-se de dispozițiile Legii nr. 18/1991, nu este reală, întrucât dacă această suprafață ar fi îndeplinit condițiile prevăzute de legea anterior menționată, s-ar fi emis titlu de proprietate și pentru aceasta, la momentul emiterii titlului de proprietate asupra terenului menționat în testament. Nu solicită cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește cele reținute de instanța de fond referitor la suprafața de teren ce excede celei constituite potrivit Legii 18/1991, în sensul că pentru această suprafață de teren reclamanții figurează in evidențe ca fiind impozitați din anul 2006, apărătorul recurenților-reclamanți solicită a se avea în vedere istoricul de rol depus la dosar, din care rezultă că imobilul impus impozitării conform deciziei de impunere din anul 1976 a fost în suprafață de 200 mp, întrucât nimeni nu a realizat măsurători corecte referitoare la teren.
Reprezentantul intimatului-pârât, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea recursului, menținerea dispozițiilor sentinței recurate ca fiind legale și temeinice, instanța de fond luând în considerare toate înscrisurile de la dosar.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra recursului de față constată:
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanțe sub nr._ la Judecătoria Ploiești reclamanții N. I. și N. E. au solicitat in contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL PLOIEȘTI PRIN PRIMAR, ca prin sentința ce se va da sa se constate dobândirea prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra imobilului-teren in suprafața de 60 mp., situat in Ploiești, ..
In motivarea cererii reclamanții arata ca imobilul situat in Ploiești .. J. Prahova, compus din construcție si teren in suprafața de 160 mp. a fost dobândit de reclamanți, in baza testamentului si a certificatului de moștenitor nr. 1083/23.07.1976, ca succesiune de pe urma defunctei G. A.. D. fiind faptul ca la acel moment transmiterea dreptului de proprietate s-a făcut prin testament si nu prin moștenire legala asupra terenului a operat art.30 din Legea 58/1974, fiind preluat de stat. Precizează totodată ca pentru suprafața de teren aferenta construcției si regăsita in certificatul de moștenitor ca fiind trecuta in proprietatea statului si atribuita in folosința, au formulat cerere la Primăria Municipiului Ploiești pentru eliberarea titlului de proprietate potrivit articolului 36 din legea 18/1991 republicata. După dobândirea in proprietate a imobilului, in anul 1980 au ocupat suprafața de teren de 60 mp. ce se afla in continuarea proprietății reclamanților. De asemenea, învederează instanței ca nu pot efectua lucrarea de cadastru si înscrierea in cartea funciara pentru întreg imobilul, dat fiind faptul ca pentru aceasta suprafața de teren nu au un act din care sa reiasă ca se afla in proprietatea acestora. Mai mult decât atât, întregul imobil construcție si terenul aferent (cel de 160 mp din acte si cel de 60 mp. ocupat fără acte) este împrejmuit, este un tot unitar si de asemenea este impus la fisc, motiv pentru care au achitat impozitul la zi.
Având in vedere cele precizate mai sus, cât si faptul ca s-a exercitat o posesie utila de 30 ani, continua, neîntrerupta, netulburata, pașnica si sub nume de proprietar, consideră ca sunt îndeplinite condițiile pentru a se constata dreptul reclamanților de proprietate, dobândit prin uzucapiune.
In consecința, solicita admiterea acțiunii, iar prin hotărârea ce se va pronunța sa se constate ca sunt proprietarii imobilului teren in suprafața de 60mp. situat in Ploiești .. J. Prahova.
In drept, reclamanții au invocat disp. art. 111 cod procedura civila, art.1847 si urm. c.civ.
În dovedirea cererii reclamanții au depus la dosarul cauzei înscrisuri și au solicitat proba cu acte, martori și expertiză.
Legal citat, pârâtul nu s-a prezentat în fața instanței și nu a formulat întâmpinare.
La data de 21.01.2013 reclamanții au precizat acțiunea introductivă, solicitând a se constata dobândirea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii de 30 de ani asupra suprafeței de 54 m.p.
De asemenea în cauză a fost administrată proba testimonială fiind audiat martorul Ș. A. și proba cu expertiză tehnica specialitatea topografie întocmită de către P. M..
Prin sentința civilă nr. 1578/21.01.2013 a Judecătoriei Ploiești a respins acțiunea precizată având ca obiect uzucapiune, formulată de reclamanții N. I. și N. E. în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL PLOIEȘTI PRIN PRIMAR, pentru următoarele considerente reținute de instanța de fond:
Conform Titlului de proprietate nr._/21.04.2009 emis de Comisia Județeana pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Prahova, aflat la fila 8 din dosar fond, reclamanților li s-a constituit dreptul de proprietate asupra terenului in suprafața de 160 m.p. in intravilanul orașului Ploiești.
Din adresa Primăriei Ploiești de la fila 25 dosar fond rezulta ca reclamanții figurează in evidentele fiscale numai cu suprafața de 160 m.p. si cu construcția aferenta.
In ceea ce privește suprafața de teren ce excede celei constituite potrivit Legii 18/1991, instanța a avut in vedere adresa Serviciului Public Finanțe Locale Ploiești de la fila 43 dosar fond din care rezulta ca reclamanții figurează in evidente ca fiind impozitați cu o suprafața de 40 m.p., deținuta fără titlu, din 2006, in baza Declarației de Impunere din 13.02.2006.
Față de aceste împrejurări, instanța nu a reținut ca reclamanții au exercitat o posesie neîntrerupta si in nume de proprietari de peste 30 de ani, ei declarând acest teren in vederea impozitării doar din 2006, deși aveau posibilitatea sa facă acest lucru si anterior, cel puțin odată cu . Legii 18/1991.
Instanța a analizat în continuare cererea de chemare în judecată și apărările făcute de pârâtă prin prisma temeiului juridic indicat de reclamanți, astfel încât s-a examinat dacă în cauză sunt întrunite condițiile uzucapiunii de 30 de ani reglementata în Cod civil.
A reținut instanța fondului că uzucapiunea reprezintă prescripția prin care se dobândește un drept real prin efectul posedării lucrului un timp determinat, starea de fapt transformându-se în stare de drept. Condiția esențială pentru a opera uzucapiunea o reprezintă justificarea unei posesii utile și neviciate. Posesia trebuie să fie, așadar, continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar (art. 1847 Cod civil).
În cauză, din probele administrate, instanța a constatat că reclamanții nu au făcut pe deplin dovada faptului că au exercitat posesia asupra vreunei suprafețe de teren aflate în continuarea terenului ce face obiectul titlului de proprietate indicat mai sus.
Astfel, instanța a constatat că, prin cererea de chemare in judecata, reclamanții urmăresc de fapt sa modifice dimensiunile suprafeței de teren intravilane înscrise in titlul de proprietate, iar aceștia își pot valorifica eventualele pretenții, pe calea prevăzuta de Legea nr. 18/1991, derogatorie de la dreptul comun.
A mai reținut judecătoria că diferența de teren identificata de către expert nu poate fi justificată în niciun fel de către reclamanți, astfel încât nu se poate stabili întinderea exacta a terenului asupra căruia se susține ca s-ar fi exercitat o posesie continuă, neîntreruptă si netulburată, diferența de teren putând proveni chiar din acapararea de către reclamanți a unui teren aflat in proprietatea statului sau al altei persoane.
In aceasta împrejurare instanța a apreciat că în cauza nu sunt incidente dispozițiile legale referitoare la modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate prin prescripția de lunga durata, nefiind îndeplinite condițiile expres prevăzute de lege, astfel încât cererea reclamanților fiind neîntemeiata a fost respinsă ca atare.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești au formulat recurs recurenții reclamanți N. I. și N. E. la data de08.04.2013, în termen legal calculat de la data comunicării sentinței – 29.03.2013, conform dovezilor de comunicare – filele 79-80 dosar fond.
În motivarea recursului promovat, recurenții reclamanți au arătat că sentința recurată este nelegală și netemeinică pentru următoarele argumente:
Au solicitat recurenții reclamanți admiterea recursului, modificarea in tot a sentinței pronunțata de Judecătoria Ploiești, iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulata si precizata in sensul de a se constata ca efect al uzucapiunii dreptul lor de proprietate asupra terenului in suprafața de 54mp. Situat in Ploiești, ..
Consideră recurenții reclamanți că prin sentința pronunțata, instanța de fond in mod greșit a respins acțiunea, interpretând eronat atât declarațiile martorilor cât și celelalte probatorii administrate în cauză.
Astfel, din declarațiile notariale ale vecinilor cât si din declarația martorului propus de ei si audiat de instanța, rezulta cert ca terenul a fost stăpânit de peste 30 de ani de recurenți, fiind împrejmuit pe toate laturile cu gard, pe același amplasament din 1980 și până în prezent.
Din probatoriile mai sus menționate reiese că întreg imobilul a fost stăpânit de recurenții reclamanți fără a fi tulburați in vreun fel de alte persoane, fiind cunoscuți in zona ca proprietari.
Astfel, din toate probele administrate in cauza rezulta in mod indubitabil ca bunul a fost posedat pentru sine, de recurenți, ca adevărați proprietari, dat fiind faptul ca terenul a fost îngrădit, folosit, fiind cunoscuți de vecini, de mai bine de 30 ani, ca proprietarii acestuia.
În opinia recurenților reclamanți nu se poate retine, așa cum a făcut-o instanța de fond, ca prin cererea de chemare in judecata s-a urmărit modificarea dimensiunilor terenului ce a făcut obiectul titlului de proprietate.
Așa cum au arătat si mai sus, faptul ca acest teren a fost împrejmuit, făcând parte integranta din întregul imobil, l-au folosit, toți vecinii știau ca este al autorilor recurenților si ulterior al lor si nimeni, de mai bine de 30 ani nu a avut vreo pretenție asupra lui, ceea ce nu conduce din perspectiva recurenților reclamanți decât la concluzia ca imobilul a fost stăpânit pentru sine si ca posesia exercitata asupra lui este utila, singura condiție pentru a uzucapa.
Mai mult decât atât, pârâul nu a făcut dovada prin nici un mijloc de proba ca posesia recurenților a fost întrerupta in vreun mod, sau ca asupra imobilului din litigiu ar fi putut formula cerere pentru dobândirea dreptului de proprietate in baza vreunei legi speciale.
Un alt aspect pe care l-au învederat recurenții reclamanți este acela ca instanța de fond considera ca pentru imobilul ce formează obiectul prezentei acțiuni puteau să-și valorifice eventualele pretenții printr-o cerere întemeiată pe prevederile Legii 18/1991.
Au mai arătat recurenții reclamanți ca terenul ce face obiectul cauzei deduse judecații nu s-ar încadra niciodată in condițiile prevăzute de Legea 18/1991 pentru a putea dobândi dreptul de proprietate asupra imobilului situat in Ploiești, . in suprafața de 54 mp.
Au mai precizat recurenții reclamanți că uzucapiunea se manifesta ca o veritabila sancțiune împotriva adevăratului proprietar pentru faptul ca acesta, prin pasivitatea sa îndelungata, s-a desesizat de bun permițând . in posesia acestuia.
Aceasta este si situația din prezenta cauza, datorita faptului ca terenul pe care l-au ocupat încă din anul 1980, ce era un bun al unității administrativ teritoriale, este stăpânit de ei, asupra sa exercitând o posesie de mai bine de 30 ani, iar in toata aceasta perioada pârâtul a stat in pasivitate.
De altfel, daca la momentul redobândirii dreptului de proprietate asupra terenului menționat in testament, in suprafața de 160 mp. ar fi existat temei legal si pentru rezolvarea pe cale administrativa a dobândirii dreptului de proprietate a acestei diferențe de 54 mp. pe care o posedă din 1980, ar fi soluționat aceasta problema la acel moment si prin același titlu de proprietate.
In consecința, solicită admiterea recursului, modificarea in tot a sentinței pronunțata de Judecătoria Ploiești, iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost precizata.
Pârâtul intimat nu a formulat întâmpinare, dar a depus la dosarul cauzei în recurs adresa nr._/19.06.2013 emisă de Municipiul Ploiești – Serviciul Public Finanțe Locale (fila 15).
Tribunalul, examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3041 C.proc.civ., constată că recursul este nefondat având în vedere următoarele considerente:
Conform Titlului de proprietate nr._/21.04.2009 emis de Comisia Județeana pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Prahova, aflat la fila 8 din dosar fond, recurenților reclamanți li s-a constituit dreptul de proprietate asupra terenului in suprafața de 160 m.p. in intravilanul orașului Ploiești.
Din adresa nr._/19.06.2013 emisă de Municipiul Ploiești – Serviciul Public Finanțe Locale (fila 15) rezulta ca recurenții reclamanți figurează in evidentele fiscale numai cu suprafața de 160 m.p. si cu construcția aferenta.
In ceea ce privește suprafața de teren ce excede celei constituite potrivit Legii 18/1991, față de conținutul adresei Serviciului Public Finanțe Locale Ploiești de la fila 15 dosar recurs din Tribunalul reține ca recurenții reclamanți figurează in evidente ca fiind impozitați cu o suprafața de 40 m.p., deținuta fără titlu, din 2006, in baza Declarației de Impunere din 13.02.2006.
Astfel, terenul de 160 mp pentru care s-a constituit dreptul de proprietate prin titlul de proprietate menționat anterior figurează în evidențele fiscale ale primăriei din anul 1952, conform declarației nr. 5622/19.02.1952.
Ulterior, același imobil împreună cu imobilul casă de locuit edificat fără autorizație de construire figurează din anul 1976 la rolul recurenților reclamanți N. I. și N. E., conform certificatului de moștenitor nr. 1083/23.07.1976.
Conform art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, terenurile atribuite in folosință pe durata existentei construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului si localităților urbane si rurale, trec in proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor prin constituirea dreptului de proprietate ]n temeiul prevederilor Legii nr. 18/1991 și a regulamentelor de aplicare a acesteia, fiind o procedură specială de constituire a dreptului de proprietate.
Aceasta cu atât mai mult cu cât recurenților reclamanți li s-a constituit dreptul de proprietate asupra celei mai mari părți a terenului deținut.
Așadar, în baza Legii nr.18/1991, reclamanților recurenți li s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 160 m.p. teren, sens în care li s-a emis titlul de proprietate nr._/21.04.2009.
Dispozițiile art. 111 C.proc.civ., stipulează ca partea care are interes poate să formuleze cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept cu excepția cazului în care are posibilitatea formulării cererii in realizarea dreptului.
De asemenea, disp. art. 1837 și următoarele cod civil 1864, prevăd că uzucapiunea reprezintă un mod de dobândire a dreptului de proprietate constând în exercitarea unei posesii neîntrerupte, continue, netulburata si sub nume de proprietar, timp de 30 ani, asupra bunului respectiv.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese că terenul pentru care s-a constituit dreptul de proprietate în baza legii fondului funciar provine din proprietatea G. A., transmisă ulterior, la nivelul anului 1976 recurenților reclamanți, care au preluat ceea ce avusese vechiul proprietar, așa cum rezultă din relațiile furnizate în dosar de Primăria Muncipiului Ploiești. Conform disp. art. 30 din Legea nr.58/1974, terenurile nu puteau forma obiectul înstrăinării, dar, ulterior, în baza Legii nr.18/1991, recurenților reclamanți li s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 160 m.p. teren ce formează obiectul titlului de proprietate nr._/21.04.2009.
Ca atare, atât timp cat recurenții au dobândit în proprietate în baza titlului de proprietate în baza Legii nr.18/1991, iar terenul în litigiu de 40 mp. excede suprafeței de teren de 160 mp. sus menționata, înseamnă că reclamanții recurenți nu pot pretinde dobândirea unui drept de proprietate asupra terenului de 40 mp., deoarece, pe de o parte, reclamanții au dobândit dreptul de proprietate doar asupra terenului de 160 mp. și nicidecum de 200 mp., iar pe de alta parte, exercitarea unei folosințe asupra terenului în litigiu de 40 mp., îngrădirea acestuia prin încorporarea lui în suprafața totala de 200 mp., nu conferă în favoarea recurenților reclamanți exercitarea cu buna credință, pentru sine, a unei posesiei continue, neîntrerupte, netulburata si sub nume de proprietar, ci pur si simplu reprezintă stări de fapt fără nici un efect juridic.
De altfel, exercitarea unei folosințe asupra terenului de 40 mp. timp de 3o ani, teren care excede suprafeței de teren de 160 mp. dobândită prin titlul de proprietate eliberat în baza legii fondului funciar, nu poate să aibă ca efect dobândirea unui drept de proprietate asupra terenului de 40 mp. prin uzucapiune, întrucât recurenții reclamanți au preluat în folosința acest teren în mod conștient, cunoscând că aceasta nu le aparține, caz în care era imposibil ca recurenții reclamanți să exercite în mod valabil cu buna credință o posesie pentru sine. Aceștia sunt în realitate pentru diferența de teren stăpânită simplii detentori precari, ceea ce nu conferă posesiei caracterele juridice pentru îndeplinirea condițiilor de dobândire a dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Or, în condițiile în care reclamanții au dobândit în proprietate terenuri de 160 mp. în anul 1976, iar de la aceasta data aceștia pretind că au intrat și în posesia terenului de 40 mp. știind ca au un drept de proprietate doar asupra terenului de 160 mp., înseamnă că exercitarea unei folosințe asupra parcelei de 40 mp. nu reprezintă prin însăși natura sa o posesie utila, neviciata, ci pur si simplu atesta acapararea de către reclamanți a unui teren care nu le aparținea si pe care nu au dobândit-o în mod legal.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins acțiunea, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1837 si urm. cod civil si art. 111 cod pr. civila.
Prin urmare, tribunalul, în raport de aceste considerente, constatând că hotărârea instanței de fond nu este lovită de niciuna din nulitățile prev. de art.304 pct. 1-9 c.pr.civ. și analizând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 3041 c.pr.civ., în baza art.312 alin.1 c.pr.civ. va respinge recursul ca nefondat, nefiind îndeplinite cerințele prev. de art. 1837 si urm. cod civil si art. 111 cod pr. civila.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți N. I. și N. E., ambii domiciliați în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1578/25.01.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-pârât MUNICIPIUL PLOIEȘTI PRIN PRIMAR, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28.06.2013.
Președinte, Judecători,
R. C. P. Crenguța Ș. O. C.
Fiind în C.O. Fiind transferată Fiind în C.O.
semnează Președintele instanței la o altă instanță, semnează Președintele instanței
semnează Președintele instanței
Grefier,
A. L. E.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./Tehnored. PCE
2 ex./29.07.2013
Dosar fond_ Judecătoria Ploiești
Judecător fond – G. D.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 627/2013. Tribunalul PRAHOVA | Fond funciar. Decizia nr. 1512/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
