Pretenţii. Decizia nr. 1199/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1199/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 04-09-2013 în dosarul nr. 11290/281/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1199
Ședința publică din data de 04.09.2013
PREȘEDINTE - I. C.
JUDECĂTORI - D. G.
- C. R.
GREFIER - M. M. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant S. A. C., domiciliat în Ploiești, ., ., ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 9027/05.06.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata pârâtă . sediul în Ploiești, ..8, jud. Prahova și intimații intervenienți N. C., domiciliat în Ploiești, . M., nr.9, ., . P., domiciliat în Ploiești, Al. Levănțica, nr.12, ..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant personal și asistat de avocat Mocescu A., intimata pârâtă reprezentată prin consilier juridic R. M., lipsind intimații intervenienți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata pârâtă a depus întâmpinare, după care:
Tribunalul ia act de întâmpinarea formulată de intimata pârâtă.
Părțile pe rând arată că nu au alte cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbateri.
Tribunalul având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și susținerile părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat Mocescu A. având cuvântul pentru recurentul reclamant solicită admiterea recursului, arătând că sentința atacată este nelegală și netemeinică, instanța de fond a ignorat toate probele, a făcut dovada că R. P. este vinovat de producerea accidentului.
Totodată arată că procesul verbal de contravenție nu a fost atacat.
Depune concluzii scrise și practică judiciară cu sentințe ale Judecătoriei Ploiești, solicitând acordarea de cheltuieli de judecată la instanța de fond și recurs.
Reprezentantul intimatei pârâte având cuvântul solicită respingerea recursului, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, învederând că la prima instanță s-a solicitat suplimentarea de probatorii, însă nu au fost administrate probe și nu au fost suplimentate.
Totodată, arată că nu s-a făcut dovada întinderii prejudiciului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 17.06.2011, sub nr._, reclamantul S. A. C. a chemat în judecată pe pârâta . forțați N. C. și R. P., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata contravalorii reparațiilor în valoare de 3.700 RON survenite la autoturismul proprietatea reclamantului marca Nissan Almera cu nr. de înmatriculare_ .
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în data de 13.02.2011 s-a produs un accident rutier în urma căruia conducătorul autoturismului marca Dacia L. cu număr de înmatriculare_ a intrat în autoturismul marca Dacia L. cu număr de înmatriculare_ care, în urma impactului, a intrat în coliziune cu autoturismul marca Nissan Almera cu nr. de înmatriculare_ proprietatea sa.
A precizat reclamantul că în urma impactului autoturismul său a suferit o . avarii la bara spate, hayon, panou spate așa cum rezultă din autorizația de reparații . nr._ eliberată de IPJ Prahova compartimentul avarii auto din data de 14.02.2011, motiv pentru care s-a deplasat la sediul . pentru a solicita deschiderea dosarului de daună și repararea pagubelor așa cum rezultă din conținutul dosarului de daună RAOlOOPHll.
S-a arătat de către reclamant că pârâta . ignorat conținutul procesului verbal . n._, faptul că acesta nu a fost contestat de contravenientul R. P. C. și, fără nici un temei juridic, a dispus respingerea cererii pentru despăgubire, atitudine menținută și în urma convocării pârâtei la concilierea directă la data de 13 mai 2011 pentru a soluționa pe cale amiabilă litigiul, așa cum rezultă din procesul verbal de conciliere.
In drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legea 136/1995 și 998 Cod Civil.
Legal citată pârâta s-a prezentat in fata instanței și a formulat întâmpinare prin care a invocat faptul ca la data de 13.02.2011, s-au prezentat la IFJ Prahova unde au reclamant un accident de circulație, soldat cu avarierea autoturismului_ condus de dl. S. A. C. si a autoturismului cu număr de Înmatriculare_ condus de dl. R. P. C., eveniment în urma căruia s-a întocmit Procesul verbal . nr._, prin care s-a reținut vinovăția d-lui. R. P. C., conducătorul auto_, asigurat RCA la societatea pârâtă, iar la data de 17.02.2011, la solicitarea d-lui S. A. C., la sediul sucursalei Ploiești s-a deschis dosarul de dauna RAOlOOPHl 1, dosar de daună ce a fost respins, existând neconcordante între cele consemnate in procesul verbal eliberat de politie si constatarea faptica efectuata de personalul de specialitate, astfel încât s-au făcut aplicabile dispozițiile art. 36 alin 2 din Ordinul CSA 5/2010, în sensul ca s-a procedat la efectuarea unor investigații proprii privind cauzele producerii accidentului, concluziile finale ale raportului de investigații efectuat în cauză fiind în sensul că, analizând dinamica producerii evenimentului, s-a constatat faptul ca urmele prezente pe bara de protecție spate la auto Nissan Almera sunt mult prea mari ca întindere și formă în comparație cu avariile suferite de celalalt autovehicul.
A mai precizat pârâta că, mai mult decât atât, avaria prezenta la auto Nissan Almera, respectiv podea portbagaj îndoita, nu se putea produce ca urmare a evenimentului descris de către conducătorii auto, deoarece autoturismul păgubit nu prezintă avarii de natura sa producă o asemenea deformare.
Prin sentința civilă nr.9027/05.06.2012, Judecătoria Ploiești a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând că în cauza de fata nu s-a făcut dovada întinderii prejudiciului solicitat de câtre reclamant, a legăturii de cauzalitate si a vinovatei asiguratului paratei, în condițiile in care nu exista siguranța cu privire la modul de producere a accidentului care a determinat in întregimea lor pagubele în valoare de 3.700 lei solicitate de către reclamant, mai ales in condițiile contestărilor din partea paratei, la termenul din 31.05.2012 apărătorul reclamantului arătând la interpelarea instanței ca nu solicita expertiza in specialitatea auto, sarcina probei, in dovedirea pretențiilor incubându-i reclamantului.
A concluzionat instanța de fond că, având în vedere că potrivit art.998 și urm. c.pr.civ. nu se poate retine răspunderea intervenienților forțați în producerea pagubei solicitate, pe cale de consecința, nici parata societate de asigurări nu poate fi obligată să răspundă pentru prejudiciile cauzate de asigurat iar conform Legii 136/2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și pe fondul cauzei admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, să se dispună obligarea pârâților la plata contravalorii reparațiilor în valoare de 3700 lei.
În motivarea recursului recurentul a arătat că instanța de fond a ignorat toate probele efectuate în dosar, invocând Ordinul nr. CSA 5/2010, ordin care însă nu poate să modifice sau să încalce Legea nr.136/1995 care prevede obligația generală și stipulată de art.998 c.civ. ca persoana vătămată de producerea unui prejudiciu să îl acopere în întregime și deci societatea de asigurări are obligația de dezdăunare a persoanei prejudiciate.
A precizat recurentul că instanța, prin sentința pronunțată, încurajează societățile de asigurări de a nu despăgubi persoanele vătămate pentru accidentele rutiere în condițiile în care există un proces-verbal de contravenție necontestat în instanță și prin care se stabilește clar vinovatul de producerea accidentului, singura vină a recurentului fiind aceea de a opri regulamentar la culoarea roșie a semaforului.
A mai susținut recurentul că pârâta se află în topul societăților de asigurări cu probele din cauza refuzului de a plăti, efectuând anchete proprii în condițiile în care există un proces-verbal emis de organele de poliție prin care se stabilește vinovatul, condițiile producerii accidentului, dar și pagubele, facturile depuse la dosar făcând dovada întinderii prejudiciului și pe care pârâta refuză în mod nejustificat să i-l plătească în conformitate cu disp. art. 49, 54 din Legea nr.136/1995, art.998 c.civ.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._, la data de 03.10.2012.
Tribunalul, examinând cauza, in raport de situația de fapt reținuta, de probele administrate in cauză, de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.304 si 3041 c.pr.civila, ținându-se seama de dispozitiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Conform actelor existente la dosar ( proces-verbal de contravenție . nr._, autorizație de despăgubire, adresa nr.3641/08.03.2011, proces-verbal de conciliere directă, factura nr._.06.2011, devizul nr.121, raport de investigație), la data de 13.02.2011 a avut loc pe . un accident rutier în urma căruia autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ a intrat în coliziune cu autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ și care, la rândul său, în urma impactului a intrat în coliziune cu autoturismul marca Nissan Almera cu nr. de înmatriculare_, producându-i acestuia din urmă o . avarii constând în bară spate, hayon, panou spate.
Reclamantul, în urma avariilor produse, a deschis dosar de daună la . cărei asigurat este pârâtul R. P. C., conducătorul autorurismului cu nr. de înmatriculare_, vinovat de producerea accidentului astfel cum s-a reținut prin procesul-verbal de contravenție, dosar de daună respins la plată de către societatea de asigurări motivat de faptul că, în urma efecturării propriilor investigații generate de existența neconcordanțelor între cele consemnate în procesul-verbal de contravenție și constatarea faptică efectuată de personalul de specialitate din cadrul societății, s-a constatat că, în urma analizării dinamicii producerii accidentului, a declarațiilor părților și a planșelor foto, urmele prezentate pe bara de protecție spate la auto Nissan Almera sunt mult prea mari ca întindere și formă în comparație cu avariile suferite de celălalt autovehicul, iar podeaua portbagajului nu se putea produce ca urmare a evenimentului rutier cât timp autoturismul păgubit nu prezintă avarii de natură să producă o asemenea deformare.
Potrivit devizului de lucrări efectuate la autoturismul avariat proprietatea reclamantului, pe lângă materialele folosite scopul reparării acestuia constând în vopsea, lac, degresant, lavete cerate, șervețele, site, chit, bandă folie etc., a fost înlocuită bara spate și vopsită, reparat și vopsit haionul, reparat și vopsit panou spate, reparat și vopsit podea portbagaj, regie cabină vopsit, lucrări în valoare totală de 3723,06 lei.
Disp.art.998-999 c.civ. stipulează ca pentru a fi angajata răspunderea civila delictuala pentru fapta proprie, trebuie sa fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existenta unui prejudiciu, adică, efectul negativ suferit de o anumita persoana; existenta unei fapte ilicite constând in acea fapta prin care încălcându-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând altei persoane; existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu în sensul ca acesta din urma a fost provocat de fapta ilicita; existenta vinovăției celui care a cauzat prejudiciu constând in intenția, neglijenta, imprudenta cu care a acționat.
Potrivit art.49, art.50, art.54 din Legea nr.136/1995, asiguratorul acorda despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund fata de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, despăgubirea stabilindu-se și efectuându-se conform art.49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese că în urma unui accident rutier ce a avut loc la data de 13.02.2011, autoturismul proprietatea reclamantului, marca Nissan Almera cu nr. de înmatriculare_ a fost avariat, avarii constatate prin autorizația de reparații emisă de Poliția mun. Ploiești, constând în bară spate, hayon, panou spate, pentru repararea cărora reclamantul a deschis dosar de daună, dosar ce a fost respins la plată de .-se că, urmare investigațiilor efectuate de personalul de specialitate din cadrul societății, ținându-se seama de neconcordanțele între cele consemnate în procesul-verbal de contravenție și constatarea faptică, s-a concluzionat că, din analizarea dinamicii producerii accidentului, a declarațiilor părților și a planșelor foto, reiese că urmele prezentate pe bara de protecție spate la auto Nissan Almera sunt mult prea mari ca întindere și formă în comparație cu avariile suferite de celălalt autovehicul, iar podeaua portbagajului nu se putea produce ca urmare a evenimentului rutier cât timp autoturismul păgubit nu prezintă avarii de natură să producă o asemenea deformare.
Pe de altă parte, reclamantul nu a administrat nicio probă care să ateste că toate avariile pentru care s-au efectuat reparații s-au datorat accidentului rutier din data de 13.02.2011 și că aceste avarii pentru care s-au solicitat despăgubiri au fost de amploarea celor prezentate.
Ca atare, cât timp, cu probele administrate, reclamantul nu a făcut dovada producerii tuturor avariilor pretinse ca urmare a accidentului rutier la care a fost supus la data de 13.02.2011, precum și a întinderii certe a prejudiciului cauzat prin avarierea autoturismului său, înseamnă că societatea de asigurări nu poate fi obligată la plata c/valorii unui prejudiciu a cărui întindere nu a fost dovedită, în condițiile în care, avarierea podelei portbagajului nu a fost reținută nici prin autorizația de construire, iar avarierea barei spate a autovehiculului care a intrat în coliziune cu autoturismul proprietatea reclamantului nu justifică întinderea și forma avariei barei spate acestuia din urmă.
Faptul că Legea nr.136/1995 obligă societățile de asigurări la despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund fata de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, nu înseamnă în mod automat că, în speță, . incumbă o asemenea obligație având în vedere că raportul de inspecție în baza căruia s-a respins dosarul de daună la plată nu a fost combătut cu niciun mijloc de probă, simpla autorizație de reparații și devizul de lucrări neînsoțite de un raport de expertiză auto care să ateste producerea tuturor avariilor, lucrările de reparații necesare, întinderea reală a prejudiciului în raport de avariile produse, în condițiile în care acestea au fost contestate de către societatea de asigurări, neputând constitui probe concludente și suficiente cât timp există îndoieli că avariile astfel cum au fost prezentate s-au fi produs cu ocazia accidentului rutier invocat, iar raportul de inspecție atestă, până la proba contrară, și care nu a fost făcută, faptul că a existat posibilitatea contactului între cele două autoturisme, însă nu de amploarea celor prezentate.
Astfel, în mod corect înstanța de fond a reținut situația de fapt și a respins acțiunea ca neîntemeiată întrucât din probele administrate nu rezultă întinderea prejudiciului pretins cauzat reclamantului ca urmare a accidentului din data de 13.02.2011 pentru a se stabili în sarcina societății de asigurări obligația reparării acestuia în temeiul Legii nr.136/1995.
Criticile recurentului în sensul că instanța de fond ar fi ignorat toate probele efectuate în dosar, invocând Ordinul nr. CSA 5/2010, că acest ordin nu poate să modifice sau să încalce Legea nr.136/1995 care prevede obligația generală și stipulată de art.998 c.civ. ca persoana vătămată de producerea unui prejudiciu să îl acopere în întregime și deci societatea de asigurări are obligația de dezdăunare a persoanei prejudiciate, sunt neîntemeiate deoarece obligația reparării integrale a prejudiciului astfel cum este stipulată în actul normativ sus-menționat implică dovedirea întinderii reale a acestui prejudiciu, dovadă inexistentă în cauză în condițiile în care avariile au fost contestate de către societatea de asigurări în baza raportului de inspecție întocmit de personal de specialitate, caz în care reclamantul avea obligația de a proba cu o expertiză de specialitate producerea acestor avarii, lucrările de reparații efectiv necesare în raport de avariile produse și, implicit, întinderea prejudiciului.
Afirmațiile recurentului conform cărora, prin sentința pronunțată, instanța ar încuraja societățile de asigurări de a nu despăgubi persoanele vătămate pentru accidentele rutiere în condițiile în care există un proces-verbal de contravenție necontestat în instanță și prin care se stabilește clar vinovatul de producerea accidentului, singura sa vină fiind aceea de a opri regulamentar la culoarea roșie a semaforului, nu pot fi avute în vedere întrucât, deși s-a stabilit vinovăția pârâtului R. P. C. în producerea accidentului, faptul că urmare acestui accident s-au cauzat avarii autoturismului proprietatea reclamantului, din probele administrate nu reiese însă că, într-adevăr, acest autoturism a suferit efectiv și în mod real avariile astfel cum au fost acestea descrise în devizul de lucrări în raport de susținerile existente în cuprinsul raportului de inspecție întocmit de personal de specialitate din cadrul societății de asigurări.
Astfel, nu se poate susține că ar avea loc o încurajare a societăților de asigurări de a nu despăgubi persoanele vătămate prin accidente auto, întrucât despăgubirea trebuie să aibă loc asupra prejudiciului efectiv creat prin respectivul accident, în caz contrar însemnând ca orice persoană ce a suferit un accident de circulație în urma căruia autoturismul a fost avariat, să repare toate defecțiunile autoturismului respectiv susținând că au fost produse în urma impactului respectiv, majorând astfel artificial prejudiciul pretins creat și deci obligarea societății de asigurări la plata unei despăgubiri nereale, ceea ce contravine atât dispozițiilor Codului civil cât și Legii nr.136/1995 care recunosc dreptul persoanelor vătămate prin accidente rutiere la despăgubiri, cu condiția însă ca acestea să fie dovedite în integralitatea lor.
Susținerile recurentului că pârâta s-ar afla în topul societăților de asigurări cu probleme din cauza refuzului de a plăti, nu au relevanță întrucât exced obiectului cauzei în cadrul căreia se pune în discuție existența sau inexistența prejudiciului creat reclamantului în cuantumul solicitat de acesta și nicidecum problemele pârâtei, situarea acesteia în topul societăților de acest fel, motivele pentru care ar fi în fruntea acestor societăți.
Aspectele invocate de către recurent în sensul că în condițiile în care există un proces-verbal emis de organele de poliție prin care se stabilesc vinovatul, condițiile producerii accidentului, dar și pagubele, că facturile depuse la dosar fac dovada întinderii prejudiciului, astfel că ancheta efectuată de pârâtă este nejustificată, că refuzul acesteia de a-i repara prejudiciul în conformitate cu disp. art. 49, 54 din Legea nr.136/1995, art.998 c.civ., este nejustificat, nu pot fi avute în vedere deoarece, pentru acoperirea integrală a prejudiciului, nu este suficientă invocarea unor texte legale care dau dreptul persoanelor vătămate prin accidente rutiere la încasarea de despăgubiri, ci trebuie ca aceste despăgubiri să fie dovedite.
Or, în cauză, cât timp societatea de asigurări a efectuat o anchetă proprie în baza Ordinul nr. CSA 5/2010, întocmind un raport de inspecție în funcție de concluziile căruia a respins dosarul de daună, contestând avariile pretins produse autoturismului proprietatea reclamantului astfel cum au rezultat acestea din devizul de lucrări față de constatarea faptică și procesul-verbal de contravenție, și implicit întinderea prejudiciului, motivând posibilitatea coliziunii între cele două autoturisme păgubite însă nu de amploarea celor prezentate, înseamnă că reclamantul avea obligația de a dovedi prejudiciul solicitat inclusiv prin efectuarea unei expertize de specialitate auto, singura probă, de altfel, care ar fi atestat în ce măsură autoturismul a fost afectat în urma impactului, lucrările de reparații necesare și deci valoarea despăgubirilor la care reclamantul ar fi fost îndreptăți, probă pe care însă reclamantul nu a înțeles să o administreze deși, în lipsa acesteia, simplul proces-verbal de contravenție, autorizația de reparații și devizul de lucrări, singure, nu sunt de natură să justifice suma de bani solicitată de către reclamant cu titlu de despăgubiri.
Prin urmare tribunalul, în raport de aceste considerente, constatând că nu există niciun motiv de nelegalitate și netemeinicie a sentinței recurate conform art. 304 pct.1-9 c.pr.civ. și art.3041 c.pr.civ., în baza art.312 alin. 1 c.pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul S. A. C. domiciliat în Ploiești, . B, .. A, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 9027/05.06.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-pârâtă . cu sediul în Ploiești, ..8, jud. Prahova și intimații - intervenienți N. C. domiciliat în Ploiești, ., . și R. P. domiciliat în Ploiești, Al. Levănțică, nr.12, ., ., ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 04.09.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. I. G. D. R. C.
Fiind plecată la seminar
semnează Președintele instanței,
GREFIER
C. M. M.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red.RC/ Tehnored TS
2 ex./24.09.2013
d.f._ - Judecătoria Ploiești
j.f. C. R.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1021/2013.... | Întoarcere executare. Hotărâre din 04-09-2013, Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
