Obligaţie de a face. Decizia nr. 914/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 914/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 23-05-2013 în dosarul nr. 565/310/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 914
Ședința publică din data de 23 Mai 2013
PREȘEDINTE - N. C.
JUDECĂTORI - M. G.
- C.-A. M.
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil, având ca obiect „obligație de a face”, declarat de recurenta – pârâtă M. I., domiciliată în Comarnic, ., județ Prahova și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. L. M., cu sediul în Câmpina, ., județ Prahova, împotriva Încheierii din data de 27.02.2013 pronunțată de Judecătoria S., în contradictoriu cu intimații - reclamanți Ț. C. M. și Ț. S., ambii domiciliați în Comarnic, ., județ Prahova.
Cerere de recurs scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta – pârâtă reprezentată de avocat L. M., lipsind intimații-reclamanți.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul recurentei – pârâte, avocat L. M. depune la dosar împuternicire avocațială și, având cuvântul, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentei – pârâte, avocat L. M., având cuvântul, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, în sensul modificării sentinței civile nr. 1290/05.12.2012 pronunțată de Judecătoria S., conform motivelor invocate în cererea de recurs, întrucât prin întâmpinarea – cerere reconvențională au solicitat respingerea acțiunii formulată de intimații-reclamanți și, după administrarea probatoriilor, instanța de fond a respins acțiunea intimaților - reclamanți și a admis cererea reconvențională, însă a omis să oblige intimații-reclamanți la plata cheltuielilor reprezentând despăgubiri, conform expertizei întocmite în cauză, astfel că reclamanta – pârâtă a formulat cerere de lămurire, întindere și aplicare a dispozitivului sentinței civile, această cerere fiind respinsă fără nicio motivare. Arată că a timbrat acțiunea la valoarea obiectului cauzei, aceste despăgubiri fiind evaluate, însă instanța de fond nu s-a pronunțat și pe cererea de acordare a cheltuielilor de judecată. Solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.
TRIBUNALUL
Prin cererea de lămurire dispozitiv introdusă la Judecătoria S. la data de 30.01.2013 de către pârâta reclamantă reconvențional M. I., domiciliată în Comarnic, ., jud. Prahova, s-a solicitat lămurirea înțelesului întinderii sau aplicării titlului executoriu, respectiv a Sentinței civile nr. 1290/05.12.2012 a Judecătoriei S., în sensul obligării reclamanților Ț. C. M. si Ț. S. la plata echivalentului valorii lucrărilor de demolare și transport în varianta I în cuantum de 5.462 lei, conform raportului de expertiză constructor F. I., motivând ca cererea reconvențională a acesteia a fost admisă.
Prin încheierea pronunțată în data de 27.02.2013, în baza disp. art. 281 ind.1 (1) ind. 2 C.pr.civ, Judecătoria S. a respins cererea astfel formulată, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în dosarul nr._ in care s-a emis Sentința nr. 1290/05 decembrie 2012, reclamanta reconvențională M. I. nu a formulat un capăt de cerere secundar, ce trebuia timbrat cu taxa de timbru de 438,72 lei pentru suma de 5.462 lei solicitată, în care să ceară, după obligarea pârâților la demolarea zidului, în caz de refuz din partea acestora, să fie abilitată personal reclamanta reconvențională M. I. să efectueze demolarea singură pe cheltuiala pârâților reclamanți reconvenționali Ț. C. M. si Ț. S., lucru pe care nu l-a cerut, instanța pronunțându-se doar asupra capetelor de cerere ce au constituit obiectul cererii reconvenționale și cu care a fost legal investită, restul susținerilor fiind apărări de fond.
Împotriva încheierii menționate, a declarat recurs Mirica M., solicitând casarea acestei încheieri si pe fond să se dispună admiterea cererii sale de lămurire a înțelesului, întinderii si aplicării dispozitivului sentinței civile nr.1290/5.12.2012 a judecătoriei S., așa cum fost formulată.
În motivarea recursului, recurenta-petentă a arătat că prin acțiunea introductiva, reclamanții-intimați T. C.-M. si T. S., au chemat-o in judecata pentru a fi obligată sa fie de acord cu obținerea autorizației de construire pentru lucrările de extindere a construcției cu destinația de anexa gospodăreasca amplasata pe terenul acestora – recurenta-pârâtă în acea cauză formulând întâmpinare-cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata si respectiv obligarea reclamanților-pârâți să demoleze lucrările de construcție efectuate pe zidul proprietății sale și in continuarea acestuia, prin care i-au încălcat atributele dreptului său de proprietate asupra imobilului său construcție si teren si de asemenea sa fie obligați si la plata despăgubirilor reprezentând paguba creată prin afectarea zidului proprietatea sa si readucerea terenului la starea inițiala.
A mai arătat recurenta că după administrarea probatoriilor, Judecătoria S. prin sentința civila nr. 1290/5.12.2012 a respins acțiunea intimaților-reclamanți T. C.-M. si T. S., ca neîntemeiata, a admis in totalitate cererea sa reconvențională si a obligat pe aceștia sa demoleze zidăria din piatra efectuata ilegal pe o lațime de 0,40 m si o înălțime de 1,40 m executată fără acordul său, care pune in pericol rezistența si stabilitatea zidului imobilului său construcție, conform raportului de expertiza construcții întocmit de ing. Fluerasu I. (filele 60-63), in cuprinsul considerentelor făcându-se mențiunea expresă ca "cererea reconvenționala urmează a fi admisa așa cum a fost formulata si completata".
Cum insa in dispozitivul sentinței s-a omis a fi obligați reclamanții-intimați la plata echivalentului lucrărilor de demolare si transport in varianta I a expertizei Fluerasu in cuantum de 5.462 lei, omologata de instanța, recurenta a arătat că a fost nevoita să formuleze cererea de lămurirea întinderii si aplicării dispozitivului sentinței menționate, in sensul obligării la despăgubiri a intimaților-pârâți in cuantum de 5462 lei, conform expertizei Fluerasu I..
A mai arătat recurenta să Judecătoria S., prin încheierea din 27 februarie 2013, a motivat ca nu a formulat capăt de cerere prin reconvențională privind obligarea la despăgubiri in cuantum de 5462 lei cum s-a stabilit prin expertiza.
Recurenta a susținut că aceste considerente ale instanței de fond prin încheierea recurată sunt total străine cauzei, întrucât in mod expres a solicitat prin cererea reconvențională obligarea și la despăgubiri, in acest sens efectuându-se si un raport de expertiza de către ing. Fluerasu I., stabilindu-se in mod clar că aceste despăgubiri i se cuvin in cuantum de 5462 lei, daca demolarea betonului se face cu mijloace manuale si 4223 lei, daca demolarea betonului se face cu mijloace mecanice - instanța de fond neacordându-i niciuna din sumele sus menționate, deși raportul de expertiza s-a efectuat tocmai pentru acest motiv, să se stabilească cuantumul acestor despăgubiri – în atare situație, soluția pronunțată de prima instanța fiind vădit ilegala si netemeinica.
Astfel fiind, recurenta apreciază că recursul său este fondat, astfel ca urmează a fi admis in baza art.494 si 498 alin.l si 501 alin.4 noul Cod de procedura civila și să se dispună casarea încheierii in temeiul art.281 alin.l Cod proc.civila anterior, respectiv 443 si 444 din noul Cod de procedura civila, intrat in vigoare la 01.02.2013, înainte de pronunțarea încheierii recurate (27.02.2013).
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Intimații nu au formulat întâmpinare în cauză.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp. art. 3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Recurenta a criticat soluția pronunțată de instanța de fond față de cererea acesteia de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 1290/5.12.2012, invocând faptul că considerentele respingerii cererii sale sunt străine de obiectul cauzei, față de susținerile făcute de aceasta în fața instanței de fond, care a omis să-i oblige pe intimații-reclamanți-pârâți la plata cheltuielilor de demolare și transport, pronunțând astfel o soluție vădit nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului, recurenta face astfel mai mult o prezentare a cererilor formulate de părți în fața instanței care a soluționat cererea inițială de chemare în judecată, decât critici concrete față de încheierea recurată.
Verificând însă considerentele instanței de fond în raport de susținerile menționate, Tribunalul constată că prin cererea reconvențională formulată de recurenta în dosarul civil nr._, aceasta a solicitat “obligarea reclamanților să demoleze lucrările de construcții efectuate pe zidul proprietății sale și în continuarea sa precum și prin încălcarea dispozițiilor legale în materie”, solicitând, de asemenea, “obligarea reclamanților la despăgubiri pe care le evaluează provizoriu la 2000 lei reprezentând paguba creată prin afectarea zidului proprietatea sa și readucerea terenului în starea inițială efectuării lucrărilor de construcție de către reclamanți și autorul lor B. M.”.
Se mai constată că, după efectuarea raportului de expertiză, recurenta-pârâtă-reclamantă nu a formulat o precizare concretă a pretențiilor sale, pe care să o formuleze în condiții procedurale, de legalitate și contradictorialitate, formulând solicitările menționate doar prin concluziile scrise depuse după închiderea dezbaterilor și amânarea pronunțării.
În aceste condiții, cererea recurentei-pârâte-reclamante în sensul lămuririi dispozitivului sentinței a fost în mod corect respinsă de instanța de fond, în condițiile în care, față de împrejurările arătate, aspectele invocate de recurentă prin respectiva cerere de lămurire dispozitiv trebuiau să facă obiectul căilor legale de atac, ori, eventual, al unei cereri de completare a hotărârii formulate în temeiul art. 2812 c.pr.civ., cu atât mai mult cu cât chiar recurenta, în motivele de recurs formulate, arată că “în dispozitivul sentinței s-a omis fi obligați reclamanții-intimați la plata echivalentului lucrărilor de demolare și transport”.
Având în vedere considerentele arătate, în baza art. 312, cu aplicarea art. 3041 C.proc.civ., tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta – pârâtă M. I., împotriva Încheierii din data de 27.02.2013 pronunțată de Judecătoria S., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta – pârâtă M. I., domiciliată în Comarnic, ., județ Prahova și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. L. M., cu sediul în Câmpina, ., județ Prahova, împotriva Încheierii din data de 27.02.2013 pronunțată de Judecătoria S., în contradictoriu cu intimații - reclamanți Ț. C. M. și Ț. S., ambii domiciliați în Comarnic, ., județ Prahova, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.05.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
N. C. M. G. C.-A. M.
GREFIER
M. - D. B.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red.M.C.A./tehnored.M.C.A.
2 ex./21.05.2014
d.f. nr._ Judecatoria S.
j.f.M. Ș. V.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 13/2013.... | Rezoluţiune contract. Decizia nr. 233/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
