Pretenţii. Decizia nr. 1447/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1447/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 06-11-2013 în dosarul nr. 4883/204/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1447
Ședința publică din data de 06.11.2013
PREȘEDINTE - N. C.
JUDECĂTORI - A. G. H.
- C. A. M.
GREFIER - M. Ș.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta - reclamantă S. G. domiciliată în Ploiești, . nr. 5A, ..1, județul Prahova împotriva sentinței civile nr.1800/26.06.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina în contradictoriu cu intimații - pârâți C. I. și C. F., ambii domiciliați în Băicoi, ., jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta – reclamantă, reprezentată de avocat G. S. și intimatul – pârât, personal și asistat de avocat A. Marioana care o reprezintă și pe intimata pârâtă.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 26,00 lei, conform chitanței . nr._/12.08.2013.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că intimații - pârâți au depus la dosar, prin intermediul serviciului registratură, întâmpinare, după care:
Tribunalul comunică reprezentantului recurentei - reclamante un exemplar al întâmpinării formulate de intimații pârâți.
Reprezentantul intimaților - pârâți depune la dosar împuternicire avocațială și un set de înscrisuri, respectiv un set de chitanțe, pe care le apreciază ca fiind înscrisuri noi, recunoscute de reclamantă la interogatoriu la întrebarea nr.3.
Totodată, arată că nu are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Reprezentantul recurentei - reclamante depune la dosar împuternicire avocațială și, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Tribunalul, având în vedere că nu sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Reprezentantul recurentei - reclamante, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea recursului, în special privind primul capăt de cerere, solicitând modificarea soluției primei instanțe; cu privire la celelalte capete de cerere instanța urmează a aprecia; solicită menținerea obligației în sarcina pârâților privind înmormântarea reclamantei și de a face cele necesare, conform tradiției.
În opinia sa, suma de 150 lei lunar este o sumă insuficientă și derizorie pentru întreținerea a două persoane, motiv pentru care solicită majorarea acestei sume la 500 lei, pentru ambii intimați.
Reprezentantul intimaților - pârâți, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, urmând a se avea în vedere motivele prezentate pe larg în întâmpinare.
Arată că, din probele administrate în cauză, rezultă clar faptul că intimații și-au îndeplinit obligațiile de întreținere stabilite în sarcina acestora, aceștia au suportat cheltuielile de înmormântare ale soțului reclamantei, fiind de acord să facă și cheltuieli care nu erau prevăzute în contract, respectiv au introdus încălzire centrală la dorința reclamantei, au închis balconul.
Consideră că, sentința pronunțată de instanța de fond este legală, iar în ceea ce privește suma de 150 lei lunar, chiar reclamanta împreună cu soțul său au solicitat-o.
Totodată, arată că la momentul cumpărării apartamentului a fost achitată de către intimații pârâți suma de 3.100 USD.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr._ / 2012, reclamanta S. G. a chemat în judecată pe pârâții C. I. și C. F., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună înlocuirea obligației de întreținere, în natură, cu o sumă lunară pe care pârâții să o plătească în baza contractului încheiat de părți.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, la data de 06.12.2002, împreună cu soțul său - S. I. a încheiat cu pârâții contractul de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere aut. sub nr.2521, însă, dinainte de decesul soțului său intervenit la data de 01.10.2011, au existat mereu discuții între părți, întrucât, pârâții nu se achitau de obligația de întreținere în mod corespunzător, trimițând sporadic câte 150 lei și aducând zarzavaturi din grădina lor.
A mai precizat reclamanta că, încă din anul 2010, pârâții nu au mai trimis nici bani, achitându-se parțial de sarcina de a suporta cheltuielile de înmormântare pentru soțul acesteia și pomana din ziua înmormântării, refuzând orice discuție, precum și acordarea întreținerii la care s-au obligat prin contract.
Relațiile dintre părți sunt deosebit de tensionate și nu există nicio posibilitate de a obține de la pârâți întreținerea, așa încât urmează ca instanța să stabilească o sumă de bani lunară în funcție de veniturile pârâților și nevoile reclamantei.
În drept, reclamanta a invocat disp art.2254 - 2258, art.2262, art.2242 C.civ.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie, înscrisuri.
În raport de susținerile reclamantei, pârâții C. I. și C. F. au formulat, în baza art.115 – 118 C.pr.civ., întâmpinare prin care au invocat excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fondul cauzei au solicitat respingerea acțiunii, arătând că în cuprinsul contractului de vânzare – cumpărare aut. sub nr.2521/06.12.2002 este menționată obligația de întreținere, fără a se preciza posibilitatea transformării, în rentă viageră, precum și faptul că potrivit art.102 alin.1 din Legea nr.71/2011, contractul în discuție este supus dispozițiilor legale în vigoare la data când acesta a fost încheiat.
La data de 11.01.2013, reclamanta S. G. a precizat acțiunea, solicitând obligarea pârâților la plata sumei de 500 lei lunar și menținerea, în continuare, în sarcina acestora, a dispoziției contractuale privind obligarea de a o înmormânta și a-i face cele obișnuite potrivit datinii.
În urma probelor administrate în cauză la solicitarea părților cu înscrisuri, interogatorii reciproce și martori, expertiza tehnică de specialitate contabilă care să aibă ca obiectiv stabilirea sumelor necesare pentru întreținerea reclamantei în baza obligației de întreținere asumată de pârâți, conform contractului de vânzare –cumpărare aut. sub nr.2521/2002, neputând a fi administrată, în condițiile în care, reclamanta a arătat că nu este de acord cu efectuarea acesteia, deoarece nu are posibilități materiale, Judecătoria Câmpina a pronunțat sentința civilă nr.1800/26.06.2013 prin care a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâții C. I. și C. F. prin întâmpinare, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, dispunând obligarea pârâților la plata către aceasta a sumei de 150 lei lunar cu începere de la data de 24.09.2012, cu titlu de despăgubiri reprezentând contravaloarea obligației de întreținere asumată prin contractul aut. sub nr.2521/6.12.2002 și a respins capătul de cerere privitor la menținerea, în sarcina pârâților, a obligației contractuale privind obligația de a o înmormânta pe reclamantă și de a-i face cele necesare, potrivit datinii.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond, analizând cu prioritate excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâți prin întâmpinare, a reținut că, potrivit disp. art.102 alin.1 din Legea nr.71/2011, contractul este supus dispozițiilor în vigoare la data când a fost încheiat, respectiv 06.12.2002, așadar dispozițiilor vechiului cod civil.
Instanța de fond a apreciat că trebuie stabilită, de asemenea, și natura juridică a contractului încheiat între părți în anul 2002, sens în care trebuie determinată obligația principală care, se va face, raportându-se prețul de 3.100 USD la valoarea imobilului - apartament cu două camere și dependințe în suprafață utilă de 49,77 mp. situat în Ploiești, . nr. 5A, ..
Chiar dacă în cuprinsul contractului nu este precizată valoarea imobilului în litigiu și nici nu a fost efectuată o expertiză tehnică de evaluare, instanța de fond, având în vedere că suma de 3.100 USD este foarte redusă și nu poate reprezenta mai mult de jumătate din valoarea imobilului, a stabilit că, în speță, contractul este unul de întreținere, obligația de întreținere fiind principală.
Faptul că în contractul aut. sub nr.2521/06.12.2002 nu este stipulată, în mod expres, posibilitatea transformării obligației de întreținere în rentă viageră nu este de natură a atrage inadmisibilitatea demersului juridic al reclamantei.
Conform regulilor generale, respectiv disp. art.1021 C.civ., creditorul obligației de întreținere are posibilitatea ca, în caz de neexecutare a obligației de întreținere, să opteze pentru executarea contractului, iar în acest sens instanța poate, la cererea creditorului, atunci când executarea obligației de întreținere în natură este imposibilă datorită atitudinii culpabile a debitorului să stabilească obligația de întreținere într-o sumă de bani, cu titlu de despăgubiri echivalente sub forma unor prestații periodice, motiv pentru care a fost respinsă excepția inadmisibilității.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că prin contractul aut. sub nr. 2521/06.12.2002, reclamanta S. G. împreună cu soțul acesteia au înstrăinat pârâților imobilul - apartament compus din două camere și dependințe în suprafață utilă de 49,77 mp. situat în Ploiești, . nr. 5A, . în schimbul sumei de 3.100 USD și a obligației de întreținere pe tot timpul vieții vânzătorilor constând în hrana zilnică, facerea menajului necesar în caz de neputință, asistență medicală cu medic și medicamente în caz de boală, îngrijiri corespunzătoare vârstei și stării sănătății, iar la deces să îi înmormânteze și să facă toate cele necesare potrivit datinii.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, s-a reținut că, pe de o parte, martorii propuși de către reclamantă nu cunosc, personal, amănunte cu privire la îndeplinirea obligației de întreținere de către pârâți după decesul soțului reclamantei, singurele aspecte cunoscute provenind din informațiile comunicate de reclamantă, nefiind percepute, așadar, în mod direct.
Deși s-a susținut de martora Ș. L. că pârâții nu au mai venit cu alimente la reclamantă, coroborând acest aspect cu răspunsul reclamantei la întrebarea din interogatoriul suplimentar, precum și cu declarația martorului P. G., rezultă că, practic, motivul pentru care pârâții nu au mai executat obligația de întreținere după decesul soțului reclamantei l-a constituit refuzul reclamantei de a mai primi întreținerea.
Referitor la obligațiile privind suportarea cheltuielilor pentru înmormântarea și pomenile pentru soțul reclamantei, instanța de fond a reținut că, potrivit declarațiilor martorilor B. C., B. M. și răspunsul reclamantei la întrebarea nr.5 din interogatoriu, pârâții au achitat aceste cheltuieli de înmormântare, precum și pomana de la înmormântare, cele de la 9 zile și de la 3 săptămâni, pomenile ulterioare fiind făcute de către reclamantă, nefiind însă administrate probe din care să rezulte că pârâții ar fi refuzat să facă aceste pomeni.
Din răspunsul pârâtului la interogatoriu - întrebarea nr.7, al reclamantei - întrebările nr.3 și nr.6, a rezultat că raportul juridic obligațional inițial s-a transformat într-unul nou, producându-se o novație prin schimbarea obiectului acestuia, fiind evidentă intenția părților de a nova (animus dovandi), și anume de a transforma vechea obligație convenită prin contractul inițial într-o nouă obligație, respectiv plata sumei de 150 lei lunar.
Ca urmare, instanța de fond a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâții la plata către aceasta a sumei de 150 lei lunar, cu începere de la data introducerii acțiunii - 24.09.2012.
În ceea ce privește capătul 2 de cerere privitor la menținerea, în sarcina pârâților, a obligației contractuale privind obligarea acestora de a o înmormânta pe reclamantă și de a-i face cele obișnuite potrivit datinii, instanța de fond l-a respins, apreciind că această obligație este deja asumată de pârâți prin contractul încheiat în anul 2002 și care este în vigoare, novația reținută anterior vizând doar obligația de întreținere lunară.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs, în termen legal, reclamanta S. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul obligării pârâților la plata lunară către reclamantă a sumei de 500 lei cu titlu de obligație de întreținere, prin înlocuirea obligației de întreținere în natură stabilită prin contractul de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere aut. sub nr.2521 /06.12.2002, precum și menținerea în sarcina pârâților a obligației contractuale de a o înmormânta și de a-i face cele ce se obișnuiesc, potrivit datinilor.
Astfel, reclamanta a invocat nulitățile prev. de art.304 pct.8 și 9 C.pr.civ., arătând că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit al acestuia, respectiv că hotărârea este lipsită de temei legal și este dată cu aplicarea greșită a legii.
Dezvoltând motivele de recurs, reclamanta a învederat că, fără să existe vreo solicitare din partea vreuneia dintre părți, instanța de fond a reținut că a intervenit o novație privind transformarea obligației de întreținere în natură într-o sumă lunară de 150 lei, în condițiile în care, reclamanta a arătat că, anterior anului 2010, pârâții au trimis acesteia și soțului său, de câteva ori, această sumă care este apreciată ca fiind neadecvată, fără a avea vreun acord din partea reclamantei, astfel încât, între părți au apărut neînțelegeri cu privire la executarea corectă a obligației de întreținere.
A mai arătat reclamanta că soluția instanței de fond este lipsită de temei legal, întrucât nu este indicat niciun text de lege care să fie aplicabil în acest litigiu.
Conform art. 969 C.civ., contractul încheiat între părți are putere de lege, reclamanta arătând că, având calitatea de creditor, conform art.1021 C.civ., poate cere executarea contractului și, întrucât, a dovedit că este imposibil să fie executat în natură din cauza atitudinii pârâților, are dreptul, conform practicii judiciare, să solicite înlocuirea acestei obligații cu o sumă lunară care să fie plătită de pârâți.
A mai susținut reclamanta că în motivarea hotărârii s-a reținut că nu a fost de acord cu efectuarea expertizei dispuse de instanță, întrucât nu are posibilități materiale pentru a suporta onorariul expertului, iar nu pentru motivul că ar fi considerat că această probă nu ar fi fost concludentă în dezlegarea pricinii.
Așa cum s-a observat și în cazul altor spete având același obiect, instanța de judecată are posibilitatea de a aprecia suma lunară necesară pentru întreținerea creditorului obligației, în condițiile în care, reclamanta a transmis proprietatea apartamentului său către pârâți.
Instanța de fond nu a menționat niciun criteriu avut în vedere la stabilirea sumei de 150 lei, care este mai mult decât insuficientă, solicitarea reclamantei fiind în sensul obligării pârâților la plata sumei de 500 lei lunar.
În ceea ce privește soluția de respingere a capătului 2 de cerere privind menținerea, în sarcina pârâților, a obligației contractuale de a o înmormânta pe reclamantă și de a-i face pomenile, conform datinilor creștinești, s-a arătat că și această soluție este nelegală și netemeinică, întrucât, prin transformarea obligației de întreținere în natură într-o sumă lunară, se poate înțelege că pârâții sunt exonerați de obligația de a o înmormânta și de a-i face pomenile necesare, motiv pentru care, raportat și la practica judiciară în materie, reclamanta a solicitat instanței de fond menținerea acestei obligație în sarcina pârâților.
De asemenea, instanța de fond nu a motivat soluția de respingere a capătului 2 de cerere decât prin faptul că este prevăzută în contract această obligație a pârâților, dar nu a motivat ce se întâmplă dacă, transformându-se obligația pârâților de întreținere în natură în plata unei sume lunare, obligația de a o înmormânta și de a face cele necesare, conform tradiției mai subzistă.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
În raport de motivele de recurs, pârâții C. I. și C. F. au formulat, în temeiul art.308 alin.2 C.pr.civ., întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței civile nr.1800/26.06.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina (f.11).
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp. art. 3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Prin contractul de întreținere una dintre părți înstrăinează un bun sau plătește o sumă de bani, iar cealaltă parte se obligă să îi asigure întreținerea în natură (locuință, hrană, îmbrăcăminte, îngrijire medicală, etc.) pe timpul cât va trăi, iar după moarte să o înmormânteze.
În caz de neexecutare a obligației de întreținere, creditorul are facultatea de a cere rezoluțiunea contractului, dar conform regulilor generale (art.1201 C.civ.) are posibilitatea să opteze pentru executarea contractului.
Dacă creditorul a optat în acest ultim sens, dar executarea în natură a întreținerii este imposibilă datorită atitudinii culpabile a debitorilor și pentru ca – în caz de neplată – să aibă posibilitatea executării silite, fără a introduce o nouă acțiune pentru transformarea în bani a obligației, poate stabili obligația de întreținere printr-o sumă de bani plătibilă la epocile stabilite de părți, cu titlu de despăgubiri echivalente (art.1075 C.civ.), sub forma unor prestații periodice.
Această convertire a întreținerii într-o sumă de bani (rentă) nu valorează novație, raporturile dintre părți fiind guvernate, în continuare, de regulile aplicabile contractului de întreținere (iar nu rentă viageră).
În speță, din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar se reține că, prin contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.2521/06.12.2002, reclamanta S. G. împreună cu soțul său S. I. au înstrăinat pârâților C. I. și C. F. imobilul - apartament situat în Ploiești, . nr. 5A, ..A, parter, ., prețul vânzării constând în suma de 3.100 $ și întreținerea pe care cumpărătorii s-au obligat să o acorde vânzătorilor, pe tot timpul vieții acestora, respectiv hrană zilnică, facerea menajului necesar în caz de neputință, asistență medicală cu medic și medicamente în caz de boală, îngrijiri corespunzătoare vârstei și stării sănătății, iar la deces să îi înmormânteze și să facă toate cele necesare potrivit datinii (f.4 - dos. fond).
Trebuie precizat faptul că reclamanta S. G. are vârsta de 74 de ani și beneficiază de o pensie în sistemul de asigurări sociale de stat în cuantum de 1.142 lei (f.7 și 8, dos. fond).
La interogatoriul luat în instanță la solicitarea reclamantei, pârâta C. F. a arătat că în contract nu este stipulată obligația cumpărătorilor de a da vreo sumă de bani vânzătorilor, astfel încât, pârâții au trimis reclamantei bani numai atunci când aceștia nu au mai avut legume și zarzavaturi (f.29 – dos. fond, întrebarea nr.2).
Analizând depozițiile martorilor audiați în cauză la solicitarea reclamantei, respectiv Ș. L. și B. M. - f.41, 42 – dos. fond se constată, fără niciun dubiu, că relațiile dintre părți, chiar și anterior decesului soțului reclamantei erau destul de tensionate, datorită modalității în care pârâții au înțeles să îndeplinească obligația de întreținere a soților S. stabilită în sarcina lor, cu precizarea că, primul martor a arătat că, în timpul vieții, soțul reclamantei a intenționat chiar să promoveze o acțiune de tipul prezentei cereri, aceasta tocmai datorită motivului arătat.
Mai mult decât atât, martora Ș. L. a declarat că reclamanta are o medicație recomandată lunar, dar și o dietă variată și normală, iar costul medicamentelor se ridică la cca. 150 – 200 lei lunar.
La rândul lor, martorii audiați la solicitarea pârâților P. G. și B. C. – f.39, 40 – dos. fond au arătat că, anterior decesului soțului reclamantei, familia S. mergea în domiciliul pârâților și luau produse alimentare, iar ulterior acestui moment, pârâții erau cei care veneau, aproape lunar, la Ploiești, în domiciliul reclamantei, pentru a-i aduce produse alimentare din curte.
Este cunoscut faptul că „obligația de întreținere” asumată de pârâți prin contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.2521/06.12.2002 are un sens mai larg, explicitat nu numai prin precizările făcute în contract (hrană zilnică, menaj necesar în caz de neputință, asistență medicală, etc.), dar și prin intenția de care vânzătorii au fost animați, în raport cu vârsta lor înaintată și starea de sănătate.
Ori, în condițiile în care pârâții aveau un alt domiciliu, simplul fapt de a asigura reclamantei și soțului său, în timpul vieții acestuia, hrana necesară nu acoperă toate aspectele obligației pe care aceștia și-au asumat-o prin contract, respectiv aceea de a asigura vânzătorilor îngrijirea, în toată complexitatea sa.
Din întreg materialul probatoriu administrat în cauză rezultă, fără îndoială, că relațiile dintre reclamantă și pârâți sunt tensionate, iar acordarea întreținerii, în natură, nu mai este posibilă, câtă vreme, reclamanta ori nu mai răspunde la telefon, când este sunată de pârâți ori, în cazul în care răspunde, susține că nu se mai poate discuta, urmând ca părțile să se întâlnească la instanță, aceste împrejurări fiind relatate de martorul P. G..
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor la plata cărora au fost obligați pârâții C. I. și C. F. prin sentința recurată reprezentând contravaloarea obligației de întreținere, respectiv 150 lei lunar, se constată că această sumă este derizorie în raport cu vârsta înaintată a reclamantei, starea de sănătate, medicația pe care trebuie să o procure lunar – cunoscute fiind preturile exorbitante ale unor medicamente, plata utilităților și a întreținerii pentru imobilul în litigiu, întreținere care, în timpul lunilor de iarnă, are un cost foarte ridicat.
Pe de altă parte, în situația în care pârâții ar fi acordat reclamantei, în continuare, întreținere în natură, contravaloarea bunurilor și serviciilor prestate în favoarea creditorului întreținerii ar fi avut un cost mult mai ridicat decât suma oferită de debitori (f.28 – dos. fond, întrebarea nr.7 din interogatoriul propus a fi luat pârâtului C. I.) și, de altfel, însușită și de instanța de fond, respectiv aceea de 150 lei.
Nu ar fi moral și, în mod cert, ar conduce la o îmbogățire fără justă cauză, menținerea cuantumului de 150 lei a despăgubirilor la plata cărora au fost obligați pârâții C. I. și C. F. reprezentând contravaloarea obligației de întreținere, având în vedere și costul, pe piața liberă, a imobilelor, suma de 3.100 $ plătită de pârâți drept preț al vânzării fiind unul modic.
Pentru considerentele arătate, tribunalul urmează ca, în baza art.312 alin.1 C.pr.civ. rap. la art.312 alin.3 Teza I C.pr.civ. cu aplicarea art.304 pct.9 C.pr.civ., să admită recursul, să modifice în parte sentința recurată în sensul obligării pârâților C. I. și C. F. la plata către reclamanta S. G., lunar, cu începere de la data de 24.09.2012, cu titlu de despăgubiri reprezentând contravaloarea obligației de întreținere asumată prin contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.2521/06.12.2002 a sumei de 400 lei, apreciindu-se că acest cuantum împreună cu pensia de asigurări sociale de stat de care aceasta beneficiază sunt de natură să asigure un trai decent, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt din cererea precizatoare și completatoare a acțiunii (f.18 – dos. fond) prin care reclamanta a solicitat menținerea, în continuare, în sarcina pârâților, a obligației contractuale de a o înmormânta și de a-i face pomenile creștinești, conform datinilor, în mod corect instanța de fond a respins acest petit, câtă vreme, contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr. 2521/06.12.2002 este în ființă, fiind schimbată numai modalitatea în care se va asigura, pe viitor, întreținerea reclamantei, respectiv prin plata lunară a unei sume de bani, iar nu în natură cum s-a stipulat în contract, restul clauzelor, deci, implicit cele referitoare la suportarea de către pârâții C. I. și C. F. a cheltuielilor cu înmormântarea reclamantei rămânând valabile.
Instanța urmează a lua act că recurenta - reclamantă S. G. nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta - reclamantă S. G. domiciliată în Ploiești, . nr. 5A, ..1, județul Prahova împotriva sentinței civile nr.1800/26.06.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina în contradictoriu cu intimații - pârâți C. I. și C. F., ambii domiciliați în Băicoi, ., jud. Prahova și, în consecință:
Modifică în parte sentința recurată în sensul că obligă pârâții să plătească reclamantei lunar, cu începere de la data de 24.09.2012, cu titlu de despăgubiri reprezentând contravaloarea obligației de întreținere asumată prin contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.2521/06.12.2002, suma de 400 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Ia act că recurenta nu solicită cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
N. C. A. G. H. C. A. M.
Fiind în C.O. semnează
Președintele instanței
GREFIER,
M. Ș.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red./tehnored. A.G.H.
3 ex. – 02.12.2013
d.f.nr._ - Judecătoria Câmpina
j.f. C. T. C. A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1332/2013. Tribunalul... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2129/2013.... → |
|---|
