Uzucapiune. Decizia nr. 361/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 361/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 27-02-2013 în dosarul nr. 11025/281/2009
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILA NR. 361
Ședința publică din data de 27 februarie 2013
PREȘEDINTE - A. G. H.
JUDECĂTORI - N. C.
- C. A. M.
GREFIER - M. Ș.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta reclamantă N. E. domiciliată în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr.9146/07.06.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații pârâți . PRIMAR, C. L. P. M. și intimații intervenienț-i P. S., P. L. A., P. N. S. toți domiciliați în București, sector 2, Șoseaua C., nr. 2A, ., .> La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta reclamantă reprezentată de avocat C. G. T. și intimații pârâți reprezentați de avocat D. G., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxa judiciară de timbru in cuantum de 4,00 lei conform chitanței . nr._/ 14.12.2012 și timbrul judiciar în valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimații intervenienții au depus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare, după care:
Tribunalul ia act că intimații intervenienti au formulat, in baza disp.art.308 alin.2 C.pr.civilă, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca inadmisibil, precum și judecarea cauzei in lipsa acestora.
Tribunalul comunică reprezentantului recurentei reclamante un exemplar al întâmpinării formulate de intimații intervenientă.
Reprezentantul recurentei-reclamante, având cuvântul, arată că a luat cunoștință de întâmpinarea formulată de intimații intervenientă, precum și că nu are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Reprezentantul intimaților pârâți, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Tribunalul, având in vedere că nu sunt alte cereri de formulat sau probe noi de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Reprezentantul recurentei-reclamante, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea recursului, in sensul trimiterii spre rejudecare a cauzei la instanța de fond, pentru a da posibilitatea reclamantei să achite o taxă judiciară de timbru corectă, apreciind-o ca fiind in cuantum de 2.000 lei.
Arată că la fila 97 dosar fond, se află încheierea prin care instanța a pus in vedere reclamantei să achite o taxa judiciară de timbru in cuantum de_ lei; ulterior s-a formulat cerere de ajutor public judiciar, admisă de instanță, dispunându-se reducerea taxei judiciare cu 50%, urmând ca reclamanta să achite o taxă judiciara de_ lei integral.
Consideră că instanța de fond a apreciat in mod eronat că taxa judiciara de timbru pe care trebuie să o achite reclamanta este de_ lei, având in vedere diferența mare de evaluare pe care a făcut-o instanța și situația reală privind evaluarea terenului in suprafață de 3300 mp de aproximativ 72.000 lei, sumă la care trebuie să se calculeze si să se plătească taxa de timbru.
Reprezentantul intimaților pârâți, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Arată că este adevărat că prin încheierea aflata la fila 97 dosar fond s-a dispus ca reclamanta să timbreze cu suma de_ lei, insă s-a încuviințat cererea de ajutor public judiciar in sensul că s-a stabilit a se plăti 50% din taxă, iar instanța a împărțit_ lei la jumătate, si a rezultat suma de_ lei.
Consideră că aspectele criticate de recurenta reclamantă ar fi trebuit formulate, la instanța de fond printr-o cerere de reexaminare, și nu prin calea de atac a recursului, unde nu se pot face asemenea susțineri in situația in care nu s-a formulat respectiva cerere de reexaminare; cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței ce o depune la dosarul cauzei.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ la data de 30.06.2009, reclamanta N. E. a solicitat în contradictoriu cu pârâții . PRIMAR și C. P. M., ca prin sentința ce se va pronunța să se constate că este proprietara imobilului situat în . din teren în suprafață de 3300 mp situat în satul P. M., teren pe care l-a stăpânit în mod public, pașnic, continuu și cu titlu de proprietar.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 480, 1837, 1846 și urm. c.civ.
La data de 13.10.2009 s-a depus la dosar cerere de intervenție în interes propriu de către P. S., P. L. A. și P. N. S. prin care au solicitat respingerea acțiunii, terenul pretins a fi proprietatea reclamantei fiind supus Legii 18/1991 și 247/2005.
La data de 17.08.2011 s-a formulat de către P. S., P. L. A. și P. N. S. cerere de intervenție în interesul pârâtei . C. L. al Primăriei Puhenii M..
Prin încheierea din data de 03.11.2011 instanța a pus în vedere reclamantei necesitatea de a face dovada achitării taxei de timbru în raport de valorile minim etalon stabilite de Camera Notarilor Publici Prahova.
Instanța, prin încheierea din data de 04.04.2012 a admis cererea formulată de reclamanta N. E., a constatat dreptul acesteia de a beneficia de ajutor public judiciar conform dispozițiilor art. 8 alin. 2 din OUG 51/2008 și a dispus ca suma de 19.800 lei reprezentând 1/2 din taxa de timbru, să fie avansată stat, urmând ca reclamanta să suporte restul de 1/2 din taxă, respectiv 19.800 lei.
La termenul de judecată din data de 07.06.2012 pârâții . C. L. P. M. au invocat excepția de netimbrare.
Prin sentința civilă nr. 9146/07.06.2012 a Judecătoriei Ploiești a fost admisă excepția de netimbrare, invocată de pârâții . C. L. P. M., a fost anulată acțiunea formulata de reclamanta N. E., în contradictoriu cu pârâții . PRIMAR și C. P. M. și cu intervenientii P. S., P. L. A. și P. N. S., ca fiind netimbrată.
Totodată, a fost obligată reclamanta la plata către pârâții . C. L. P. M. a sumei de 3.100 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător.
Pentru a se pronunța asupra excepției de netimbrare invocată de pârâți, instanța de fond, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. 1 c.pr.civ., a constatat că aceasta este întemeiată, întrucât reclamanta nu a făcut dovada achitării taxei de timbru stabilită de instanță, respectiv 19.800 lei, astfel cum s-a stabilit prin Încheierea prin care s-a stabilit dreptul reclamantei de a beneficia de ajutor public judiciar.
Având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 1 din Legea 146/1997 „taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat”, iar în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. 3 din același act normativ „neîndeplinirea obligației de plata pana la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii”, instanța a anulat acțiunea formulată de reclamantă ca netimbrată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a arătat că, în fapt, prin acțiunea ce face obiectul dosarului_ s-a cerut constatarea uzucapiunii de lunga durata asupra suprafeței de teren de 3300 mp situate in intravilanul comunei P. M., deținută cu bună-credință de recurenta-reclamantă.
Dezvoltând motivele de recurs, recurenta-reclamantă a precizat că, după un lung șir de impedimente ce s-au arătat a fi inutil întreprinse de către intervenienți și după o suspendare a dosarului, instanța de fond, din eroare, a pus în sarcina reclamantei sa timbreze o suma imensa pentru o evaluare a terenului făcută de către prima instanță, respectiv o sumă ce se ridică la valoarea de 19.8001ei (_ lei vechi).
La un termen anterior anularii cererii de către instanțe de fond, discutându-se in ședința publica acest aspect, instanța de fond a constatat ca nu este in eroare si ca trebuie sa se timbreze cu suma de 19.8001ei, adică o suta nouăzeci si opt de milioane vechi.
Conform Legii taxelor de timbru nr. 146/1997, in speță art. 2 alin. (l) pct. f), la o evaluare de 125.0001ei pe care instanța de fond a susținut că o are terenul aflat în litigiu, ar fi trebuit plătită o taxă judiciara de timbru de aproximativ 4.0001ei.
Cum în cauză s-a cerut și reducerea taxei de timbru cu 50%, datorită venitului mic pe care îl are recurenta N. E., aceasta ar fi trebuit să ajungă la cca. 2.0001ei.
Recurenta-reclamantă a menționat că, de la 2.000 1ei taxa reală și până la 19.8001ei, cât a susținut instanțe de fond, este o diferența foarte mare, fapt ce a dus la imposibilitatea achitării taxei de timbru și, implicit, la anularea cererii acesteia de catre prima instanță și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata într-un cuantum mai mult decât exagerat.
Pentru a arăta că instanța de fond a fost într-o gravă eroare, recurenta-reclamantă a consultat și evaluările pe care notariatele Publice le practică și a constatat că, într-adevăr, există o gravă si impardonabilă eroare a instanței de fond. Evaluările pe care Notarii le au, conform graficelor pe care le dețin, duceau la o evaluare a ternului în suprafață de 3300 mp de aproximativ 72.0001ei, sumă la care trebuie să se calculeze și să se plătească taxa de timbru.
Astfel, a precizat recurenta-reclamantă că, iarăși, se constată o eroare a instanței de fond, prin diferența mare de evaluare pe care o face prima instanță și cea reală.
În drept au fost invocate prevederile art. 304, alin. (6) și (9) Cod procedură civilă.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub același număr unic de dosar la data de 01.08.2012, iar intimații-intervenienți, legal citați, au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea căii de atac declarate, ca fiind inadmisibilă.
În acest sens, intimații-intervenienți au arătat că instanța de fond a stabilit taxa de timbru, acordând reclamantei recurente mai multe termene pentru a o achita (6 10 2011,3 01 2011 ,12 01 2012), cuantumul acesteia nefiind contestat.
Pe de altă parte, s-a solicitat acordarea ajutorului public judiciar si, in vederea completării cererii, s-au mai acordat 3 termene, cererea fiind admisa la termenul din 04.04.2012, la următoarele doua termene nici aceasta taxa nu a fost achitata,cererea fiind anulata ca netimbrata.
Au mai învederat intimații-intervenienți că, potrivit dispozițiilor art. 18 din Legea 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, republicata: „(1) Determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de catre instanța de judecata (sau, dupa caz, de Ministerul Justiției). (2) Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanța, in termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa (sau de la data comunicării sumei datorate).”
De asemenea, intimații-intervenienți au arătat că recurenta-reclamantă nu a formulat cerere de reexaminare, iar, ulterior, după admiterea cererii de ajutor public judiciar, a achiesat in mod direct pe taxa de timbru, neformulând cerere de reexaminare.
Astfel, au concluzionat intimații-intervenienți că prima instanță a procedat corect, reținând dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și că, neexercitând calea de atac specială, prevăzută de această lege, recurenta-reclamantă nu poate critica sub acest aspect hotărârea instanței de fond, fapt pentru care au solicitat respingerea recursului ca fiind inadmisibil.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate de reclamantă, a dispozițiilor legale incidente, precum și a tuturor aspectelor de fapt și de drept, tribunalul apreciază că aceste motive sunt nefondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Recurenta-reclamantă N. E. a criticat sentința instanței de fond, prin care s-a anulat acțiunea formulată de aceasta ca netimbrată, arătând că instanța de fond a fost într-o gravă eroare în momentul în care a fixat taxa de timbru datorată de reclamantă pentru cererea formulată, întrucât cuantumul taxei de timbru stabilit de instanță era exagerat de mare, în raport de evaluarea provizorie a terenului ce făcea obiectul acțiunii, raportat la evaluările pe care notariatele publice le practică, conform graficelor deținute.
Examinând dosarul de fond în raport de aspectele invocate de recurenta-reclamantă, instanța constată că, prin încheierea de ședință din 06.10.2011, instanța a pus în vedere reclamantei, prin apărător, să timbreze acțiunea în raport de valorile orientative ale Camerei Notarilor Publici pentru terenul în suprafață de 3300 mp, situat în . face obiectul cererii sale de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, iar, întrucât, la termenul acordat în acest sens, 03.11.2011, reclamanta nu a făcut dovada achitării taxei de timbru aferente acțiunii formulate și, deși avea apărător, nu a întocmit nicio notă provizorie de evaluare și timbrare a acțiunii, instanța, prin încheierea de la termenul arătat, i-a pus în vedere reclamantei, prin apărător, să timbreze acțiunea cu suma de 39.600 lei, sub sancțiunea anulării cererii ca insuficient timbrată, conform dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 (încheierea arătată purtând o modificare nedatată cu pixul, care nu poate fi avută în vedere).
La termenul următor acordat, 12.01.2012, apărătorul reclamantei a formulat cerere de amânare în cauză pentru imposibilitatea prezentării din motive medicale dovedite, iar la noul termen acordat, 09.02.2012, reclamanta, prin apărător, a formulat cerere de ajutor public judiciar sub formă de scutire de la plata taxelor judiciare de timbru cu un procent de 50%, cerere ce a fost completată, conform dispozițiilor legale, la 20.02.2012, acordându-se, însă, încă două termene la 23.02.2012 și 15.03.2012, în vederea completării corespunzătoare a cererii de ajutor public judiciar cu înscrisurile doveditoare necesare și soluționării cererii.
Prin încheierea dată în Camera de Consiliu la data de 04.04.2012, instanța de fond a admis cererea petentei N. E. și a constatat dreptul acesteia de a beneficia de ajutor public judiciar, „urmând ca suma de 19.800 lei, reprezentând ½ din taxa de timbru să fie avansată de stat, petenta suportând restul de ½ din taxa de timbru, respectiv 19.800 lei”, sens în care s–a mai acordat un termen la 07.06.2012, în vederea achitării taxei de timbru, iar la termenul astfel acordat, constatându-se nesatisfăcută taxa de timbru astfel dispusă, s-a admis excepția de netimbrare invocată de pârâți și s-a anulat acțiunea ca netimbrată.
Având în vedere împrejurările arătate, se constată că în cauză este posibil să se fi produs o eroare de calcul a instanței de fond în stabilirea cuantumului taxei de timbru aferente acțiunii formulate, însă, în raport de această presupusă eroare, recurenta-reclamantă avea la dispoziție căi legale specifice de reglementare a situației, de care, însă, nu a înțeles să se folosească în cauză.
Astfel, față de momentul inițial la care s-a stabilit taxa de timbru prin încheierea din ședința din 02.11.2011, reclamanta, prin apărător, avea posibilitatea să formuleze cerere de reexaminare, în temeiul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, care prevede că împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicării sumei datorate.
Recurenta-reclamantă, însă, nu numai că nu a formulat o asemenea cererea de reexaminare, dar a înțeles să formuleze cerere de ajutor public judiciar, prin care a solicitat scutirea de la plata taxei de timbru cu un procent de 50%, confirmând, practic, astfel, cuantumul taxei de timbru stabilite.
Mai mult, nici după pronunțarea și comunicarea încheierii din data de 04.04.2012, prin care i s-a admis cererea de ajutor public judiciar formulată, punându-i-se în vedere să achite suma de 19.800 lei, reprezentând ½ din taxa de timbru, recurenta-reclamantă nu a înțeles să invoce eventuala eroare de calcul a instanței, neformulând nici de această dată nici cerere de reexaminare, în temeiul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, și nici, eventual, cerere de reexaminare, în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 51/2008.
În consecință, se constată că, deși în cauză s-au acordat mai multe termene de judecată, în vederea reglementării aspectelor privind taxa de timbru datorată de recurenta-reclamantă, aceasta nu a uzat de căile legale puse la dispoziție pentru reglementarea situației, pe care a invocat-o în prezentul recurs, împrejurări față de care, în raport de atitudinea procesuală a acesteia, soluția pronunțată de instanța de fond apare ca fiind pronunțată în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
Având deci în vedere considerentele arătate, Tribunalul constată că recursul formulat de recurenta-reclamantă în cauză este nefondat, astfel că, în baza art. 312 alin.1 cu aplicarea art. 3041 Cod pr. civilă, va respinge recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 9146/07.06.2012, pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca fiind nefondat.
Totodată, în temeiul art. 274 raportat la art. 276 Cod procedură civilă, va obliga recurenta-reclamantă la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către intimatul C. L. al Comunei P. M., reprezentând onorariu avocat, conform chitanței depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă N. E. domiciliată în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr.9146/07.06.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații pârâți . PRIMAR, C. L. P. M. și intimații intervenienți P. S., P. L. A., P. N. S. toți domiciliați în București, sector 2, Șoseaua C., nr. 2A, ., ., ca fiind nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul C. L. al Comunei P. M..
IREVOCABILĂ
Pronunțată în ședință publică azi, 27.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. G. H. N. C. C. A. M.
Fiind plecat in CO, semneaza Fiind plecat in CO, semneaza
Presedintele instantei Presedintele instantei
GREFIER
M. Ș.
Fiind plecat in CO, semneaza
P. grefier
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. /Tehnored.CAM
2 ex./10.07.2013
d.f. nr._ – Judecătoria Ploiești
j.f. A. G.
| ← Servitute. Decizia nr. 494/2013. Tribunalul PRAHOVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1607/2013. Tribunalul... → |
|---|
