Servitute. Decizia nr. 494/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 494/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 22-10-2013 în dosarul nr. 2678/204/2009*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.494
Ședința publică din data de 22.10.2013
PREȘEDINTE - R. C.
JUDECĂTOR - G. D.
GREFIER - CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta pârâtă . SRL – cu sediul ales la C. Av.S. M. – București, ..78, O. E. M., O. D., P. D. V., toți cu domiciliul ales la C.. Av.S. M. - București, sector 2, ..78, împotriva sentinței civile nr.1584/27.05.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul reclamant TRIGU G. domiciliat în Ploiești, ., ., jud. Prahova și intimații pârâți P. C., P. D. G., P. GH. G., P. R. M., P. M. N., toți cu domiciliul ales la C.. Av.S. M., sector 2, București, ..78, cauză venită spre rejudecare potrivit deciziei civile nr.129/21.01.2013 a Curții de Apel Ploiești.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, consideră cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
După strigarea cauzei se prezintă în instanță avocat Danieleanu I., în substituire avocat T. C., pentru intimatul reclamant, care depune la dosar o cerere de renunțare la judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr._, reclamantul T. G. a chemat în judecată pe pârâții S.C. A. I. Construct S.A., O. D., O. E., P. C., P. D. G., A. F., P. D. V., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună constituirea în favoarea sa, pe terenul proprietatea pârâților, a unui drept de servitute, constând într-o cale de acces la calea publică cu piciorul și autoturismul pentru terenul său, ce constituie loc înfundat.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul unui teren în suprafață de 2.614 m.p., situat în intravilanul orașului B., pct. Vârful Strejei, județul Prahova, tarlaua 12, . de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 822/21.03.2008 și care nu are ieșire la calea publică, accesul făcându-se pe proprietatea pârâților.
A mai arătat reclamantul că S.C. A. I. Construct S.A. este proprietara exclusivă a terenului învecinat, conform contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 368/23.04.2004, 1412/27.08.2007 și 1555/27.08.2007, iar prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 369/23.04.2004 a devenit și proprietarul terenului de 1.200,45 m.p. și al dreptului indiviz de 1/2 din 1/6 din suprafața de 195 m.p., reprezentând drumul de acces asupra căruia este coproprietar împreună cu toți pârâții.
A precizat reclamantul că a mai existat un litigiu cu pârâta S.C. A. I. Construct S.A., însă cererea i-a fost respinsă ca inadmisibilă, deoarece nu a fost promovată și împotriva persoanelor fizice coproprietare ale drumului de acces.
În drept, reclamantul a invocat disp. art. 616 și urm. cod civil.
Pârâții au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii și au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. C., P. G. și A. F. întrucât nu mai sunt proprietarii terenului „drum de acces” în suprafață de 195 m.p..
Pe fondul cauzei, pârâții au arătat faptul că reclamantul a cunoscut că terenul este înfundat și a înțeles pe riscul său să-l dobândească în aceste condiții.
Au învederat pârâții că nu sunt întrunite dispozițiile art. 616 Cod civilă, întrucât nu rezultă faptul că terenul reclamantului nu are ieșire la calea publică și, de altfel, există posibilitatea ca reclamantul să-și facă acces prin spatele proprietății, direct la calea publică, pe un drum mai scurt.
Pârâții S.C. A. I. Construct S.A., O. D. și O. E. M. au formulat și cerere reconvențională, prin care au solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 822/21.03.2008, deoarece nu are la bază un titlu de proprietate al vânzătoarelor și lipsește acordul cumpărătorului T. G., ce a fost obținut printr-un viciu de consimțământ, respectiv prin eroare, potrivit art. 953 și 954 Cod civil, crezând că terenul pe care îl cumpără are un drept de servitute la drumul public, pe terenul S.C. A. I. Construct S.A.
Au mai solicitat cei 3 pârâți să fie despăgubiți la valoarea de circulație a terenului care va fi afectat de servitutea de trecere, urmând a fi stabilit și un termen pentru efectuarea plății.
Cererea a fost întemeiată pe disp. art. 616 și urm. Cod civil.
Reclamantul a formulat un răspuns la întâmpinarea și cererea reconvențională a pârâților prin care a arătat că este de acord cu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților care și-au înstrăinat terenul și introducerea în cauză a actualilor proprietari.
A mai precizat reclamantul că susținerile pârâților din întâmpinare sunt nefondate, iar cele din reconvenționale total neîntemeiate și înțelege să invoce excepția lipsei de interes cu privire la constatarea nulității absolute a contractului său, întrucât pârâții nu justifică un interes legitim, născut și actual.
Prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din 06.11.2009, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. C. și A. F. (care și-au înstrăinat terenurile) și s-a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâți a noilor proprietari - P. G. G., P. R. M., P. N. și P. E..
În baza probelor administrate, prin sentința civilă nr. 1584/25.05.2011, Judecătoria Câmpina a admis acțiunea și a dispus constituirea unui drept de servitute în favoarea reclamantului asupra terenului în suprafață de 84 m.p., identificat prin raportul de expertiză A. F., în perimetrul punctelor 19-20-5-6-7-19, pe proprietatea pârâtei . SRL, precum și asupra terenului ce are destinație de drum acces în suprafață de 195 m.p., identificat prin raportul de expertiză A. F., în perimetrul punctelor 1-2-3-4-5-20-21-22-1, pe proprietatea pârâților . SRL, P. D. V., O. D., O. E. M., P. D. G., P. D. V., P. G. G., P. R. M., P. M. N. și P. E. și s-a respins excepția lipsei de interes în formularea cererii reconvenționale, excepție invocată de reclamant, precum și cererea reconvențională, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 21.03.2008 și autentificat sub nr. 822, reclamantul a dobândit, prin cumpărare de la numitele C. V. și Bangala M., dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 2614 m.p. situat în intravilanul orașului B., pct. Vârful Strejei, județul Prahova, contract în cuprinsul căruia există mențiunea că reclamantul cumpărător are cunoștință de faptul că accesul la calea publică se face pe drumul de servitute, drum pentru care nu există act.
A motivat instanța de fond că terenul a fost identificat prin raportul de expertiză tehnică topografică întocmit de expert A. F., rezultând faptul că acesta se învecinează cu terenul pârâtei . S.A. în partea de sud, sud-est, iar la est cu terenul proprietatea pârâților O. D. și E., pârâta . S.A. dobândind proprietatea terenului ce se învecinează cu terenul reclamantului, prin mai multe contracte de vânzare-cumpărare, încheiate începând cu anul 2004 (nr. 368 și 369/23.03.2004, 1412/27.07.2006, 1555/27.08.2007, 631/4.04.2008), în prezent fiind proprietara a 12.810,54 m.p. și a unui drept indiviz de 1/2 din 1/6 din drumul de acces de 195 m.p..
S- mai reținut că pârâții O. D. și O. E. M. sunt proprietarii unui teren în suprafață de 450 mp și a unui drept indiviz de 65 mp din drumul de acces de 195 m.p., ce se învecinează pe partea estică cu terenul în cauză, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 578/19.11.1999, iar asupra drumului de acces de 195 m.p. pârâții sunt coproprietari.
Judecătorul fondului a constatat că terenul proprietatea reclamantului este loc înfundat în sensul dispozițiilor art. 616 Cod civil, impunându-se instituirea în favoarea acestuia a unei servituții de trecere, identificată de expert A. F. în perimetrul 19-20-5-6-7-19, pe proprietatea pârâtei . SRL, precum și asupra terenului ce are destinație de drum acces, în suprafață de 195 m.p., identificat prin raportul de expertiză A. F., în perimetrul punctelor 1-2-3-4-5-20-21-22-1, pe proprietatea celorlalți pârâți.
S-a apreciat că se impune a fi constituită această cale de acces față de faptul că expertul a stabilit că afectează în cea mai mică măsură proprietatea pârâtei . SRL, iar cea propusă de pârâtă, în perimetrul punctelor 9-41-38-39-40-10-9, are o pantă foarte abruptă și distanța până la drumul public este mult mai mare.
A apreciat prima instanță că nu poate fi reținută apărarea societății pârâte, în sensul că prin stabilirea servituții respective nu mai poate folosi efectiv terenul proprietatea sa, întrucât, cu ocazia cercetării locale, a constatat că pe teren se află numai o construcție impresionantă, dar nefinalizată și unde nu se desfășura nici un fel de activitate comercială.
Referitor la cererea reconvențională privind acordarea de despăgubiri pentru terenul pe care s-a creat servitutea de trecere, judecătorul fondului a reținut că este neîntemeiată întrucât, conform dispozițiilor art. 618-619 Cod civil, pârâții au dreptul doar la o despăgubire proporțională cu pagubele produse (neprecizate în concret de pârâți) și nicidecum la una raportată la valoarea de circulație a terenului, astfel cum s-a solicitat.
În ceea ce privește cererea pârâților de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 822/21.03.2008, s-a concluzionat că motivele arătate sunt de natură a atrage sancțiunea nulității relative, ce poate fi invocată numai de către părțile contractante, nu și de către terți.
În baza acelorași considerente, prin decizia civilă nr. 242/10.04.2012, Tribunalul Prahova a respins ca nefondat apelul declarat de pârâții . S.A., O. D., O. E. M., P. V. împotriva sentinței civile nr. 1584/27.05.2011 a Judecătoriei Câmpina.
Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs pârâta . S.A., susținând, în esență, că servitutea de trecere în favoarea reclamantului a fost instituită în contradicție cu dispozițiile legale în materie - art. 616 Cod civil, atât timp cât din actele existente la dosar (planuri cadastrale, expertiză) precum și din cercetarea efectuată la fața locului de prima instanță, rezultă că mai există o cale de ieșire la drumul public, chiar dacă este în pantă, dar care poate deveni practicabilă prin amenajare, pe cheltuiala reclamantului.
A mai susținut recurenta că pe terenul pe care s-a creat servitutea de trecere are conducte de gaze, contor de gaze, stâlp electric, etc., care se găsesc în interiorul curții, astfel că pentru aplicarea acestei sarcini, trebuie să desființeze gardul și să facă o altă împrejmuire a imobilului.
A precizat recurenta că nu s-a ținut cont de faptul că pe terenul pe care ea l-a oferit intimatului-reclamant alternativă, ca drum de servitute, nu se află niciuna dintre instalațiile menționate anterior și, prin urmare, nu afectează partea cu utilități a imobilului său.
Cu privire la despăgubirile solicitate prin cererea reconvențională, recurenta a arătat că, în mod greșit, s-a apreciat că nu se impune acordarea lor pe considerentul că pârâții nu au dovedit un prejudiciu, iar folosința terenului afectat de servitute nu este exclusivă pentru reclamant, din moment ce prin însăși constituirea acestei servituți are loc o restrângere a dreptului de proprietate, ceea ce reprezintă un prejudiciu.
Referitor la solicitarea sa de a se constata nulitatea absolută a contratului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 822/21.03.2008, recurenta a învederat că, în mod greșit, primele două instanțe, au considerat că motivele invocate atrag nulitatea relativă.
În faza procesuală a recursului, s-a depus un înscris nou de către recurentă, respectiv planul de situație al imobilelor proprietatea părților, vizat de Consiliul Local B., Biroul Urbanism.
Prin decizia nr.129/21.01.2013 Curtea de Apel Ploiești a admis recursul declarat de pârâta . SA, a casat decizia civilă nr. 242/10 aprilie 2012 a Tribunalului Prahova și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, Tribunalul Prahova, reținând că, raportat la obiectul pricinii – instituirea unei servituți de trecere, se impune a se analiza mai întâi motivul de recurs ce vizează nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 822/21.03.2008, în baza căruia reclamantul a devenit proprietarul terenului ce se învecinează cu cele ale pârâților.
A arătat instanța de recurs că, astfel cum în mod legal au reținut și primele două instanțe, susținerea recurentei-pârâte, în sensul că intimatul-reclamant a avut convingerea că a cumpărat un teren cu drum de servitute la calea publică, constituie o eroare asupra calităților substanțiale ale obiectului convenției, reglementată de art. 953 cod civil (forma în vigoare la data introducerii acțiunii) de natură a atrage nulitatea relativă, și, de altfel și celălalt motiv de nulitate invocat de recurenta-pârâtă, respectiv lipsa titlului vânzătoarelor (vânzarea lucrului altuia) este sancționat cu nulitate relativă or, nulitatea relativă a contractului nu poate fi invocată de un terț și deci, sub acest aspect recursul este nefondat.
În ceea ce privește motivele de recurs ce se referă la instituirea servituții de trecere, Curtea a motivat că se impun următoarele precizări:
Prin loc înfundat, în sensul art. 616 Cod civil (forma în vigoare la data introducerii acțiunii) se înțelege acel loc care nu are ieșire la calea publică. Textul de lege are în vedere atât imposibilitatea absolută de ieșire la calea publică, cât și cazurile în care ieșirea ar prezenta inconveniente grave sau ar fi periculoasă.
Pe de altă parte, conform dispozițiilor art. 618 și art. 634 Cod civil (forma în vigoare la data introducerii acțiunii) la stabilirea unei servituți de trecere trebuie să se țină seama și de interesul celui ce urmează să suporte consecințele ei, iar nu să se ia în considerare în mod precumpănitor și exclusiv interesul celui ce urmează să beneficieze de dreptul de trecere.
A concluzionat astfel instanța de recurs că, în cazul în speță, prin raportare la înscrisul nou depus în faza procesuală a recursului (planul de situație al imobilelor proprietatea părților, vizat de Consiliul Local al orașului B. – fila 23 dosar recurs) probele administrate (în special, raportul de expertiză topografică Andreesu F.) nu concluzionează cu certitudine că terenul proprietatea reclamantului este loc înfundat în sensul art. 616 Cod civil (forma în vigoare la data introducerii acțiunii) și nici că instituirea servituții s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 618 și art. 634 Cod civil (forma în vigoare la data introducerii acțiunii), context în care este necesară efectuarea unei noi expertize topografice (care să respecte dispozițiile legale menționate în precedent), impunându-se astfel casarea deciziei și trimiterea cauzei la același tribunal conform art. 312 alin. 3 Cod pr. civilă. va admite recursul, va casa decizia și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, Tribunalul Prahova, urmând, cu ocazia rejudecării, să se analizez și cererea reconvențională pe aspectul despăgubirilor cuvenite proprietarului fondului aservit prin prisma prevederilor art. 616 Cod civil (forma în vigoare la data introducerii acțiunii).
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost reînregistrată la nr._, la data de 29.01.2013.
Pe linia deciziei de casare, prin încheierea din data de 15.03.2013 tribunalul a dispus efectuarea unei expertize topo având ca obiective identificarea, măsurarea și evidențierea pe schița de plan terenul de 2614 m.p. descris în contractul de vânzare cumpărare nr. 822/21.03.2008; identificarea, măsurarea, evidențierea pe schița de plan a terenurilor de 3620 m.p., 6450 m.p., 1428,09 m.p., 1200,45 m.p. și a cotelor de ½ din 1/6 din drumul de acces descris în contractele de vânzare cumpărare nr.1555/2007, 1412/2006, 318/2004, 369/2004; identificarea, măsurarea, evidențierea pe schița de plan a terenurilor de 450 m.p., 65 m.p. indiviz din 195 m.p. descrise în contractul de vânzare cumpărare nr.578/1999; să se precizeze dacă terenul reclamantului are sau nu ieșire directă la calea publică sau dacă este împrejmuit de proprietăți particulare pe toate laturile terenurilor, în caz afirmativ să se indice și să poziționeze pe schița de plan calea cea mai scurtă de la terenul proprietatea reclamantului la drumul public, respectiv . puțin împovărătoare pentru reclamant și care să creeze cele mai mici prejudicii părților, cale de acces de natură să permită reclamantului să aibă acces la calea publică cu piciorul sau cu autoturismul; să se precizeze dacă există posibilitate de ieșire la calea publică de reclamant astfel încât să fie afectată în aceleași condiții o singură proprietate și în caz afirmativ să fie poziționată pe schița de plan; să se stabilească în cazul identificării căii de acces c/val despăgubirilor cuvenite părților în cotele reținute, ținându-se seama de lipsa de folosință și nu de prețul de circulație a terenului, urmând ca la efectuarea expertizei, expertul să țină seama de decizia de casare, de schița de plan existentă la fila 23 dosar recurs.
Apelanta nu a înțeles că achite onorariul dispus de instanță pentru efectuarea raportului de expertiză, motiv pentru care această probă nu a mai fost administrată.
La termenul de judecată din data de 19.06.2013 apărătorul intimatului-reclamant T. G., a depus la dosar contractul de vânzare-cumpărare nr. 870/14.04.2013 în baza căruia intimatul-reclamant a vândut numiților S. F. și S. A. terenul fără construcții proprietatea sa situat în intravilanul orașului B., ., jud. Prahova, în pct. numit Vârful Strjei, în suprafață măsurată de 2614 mp, T.21, P 484, cu număr cadastral_, în schimbul unui preț de 22.000 euro.
Se menționează în cuprinsul contractului că vânzătorul a dobândit terenul în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.822/21.03.2008, achitând pentru acesta taxele și impozitele la zi.
Potrivit art.112 c.pr.civ., cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă în mod obligatoriu, printre alte mențiuni, obiectul cererii și valoarea acestuia.
Or, cât timp, în calea de atac a apelului, intimatul-reclamant a depus la dosar contractul de vânzare-cumpărare nr.870/14.04.2013 prin care a înstrăinat terenul proprietatea sa numiților S. F. și S. A., teren care a făcut obiectul cererii de stabilire servitute, înseamnă că acțiunea reclamantului prin care a solicitat constituirea în favoarea sa, a unei servituți de trecere de la terenul proprietatea sa la calea publică a rămas practic fără obiect, sens în care se impune admiterea apelului declarat de apelanta pârâtă . SRL și schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii ca rămasă fără obiect, cu menținerea restului dispozițiilor sentinței.
În ceea ce privește cererea intimatului-reclamant de a se lua act de renunțarea sa la judecata acțiunii, o asemenea cerere nu poate fi valorificată în cadrul căii de atac a apelului declarat de pârâta . SRL, ci numai în situația în care și intimatul ar fi exercitat o asemenea cale de atac împotriva sentinței instanței de fond.
Prin urmare tribunalul, în raport de aceste considerente, în baza art.112 c.pr.civ., rap. la art.296 c.pr.civ., va admite apelul și va schimba în parte sentința apelată în sensul că va respinge acțiunea ca rămasă fără obiect, urmând a se menține restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta pârâtă . SRL – cu sediul ales la C. Av.S. M. – București, ..78, O. E. M., O. D., P. D. V., toți cu domiciliul ales la C.. Av.S. M. - București, sector 2, ..78, împotriva sentinței civile nr.1584/27.05.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul reclamant T. G. domiciliat în Ploiești, ..2, ., . și intimații pârâți P. C., P. D. G., P. GH. G., P. R. M., P. M. N., toți cu domiciliul ales la C.. Av.S. M., sector 2, București, ..78, cauză venită spre rejudecare potrivit deciziei civile nr.129/21.01.2013 a Curții de Apel Ploiești și, în consecință:
Schimba în parte sentința apelată în sensul că respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
R. C. G. D.
GREFIER,
Cardașol I. N.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./ Tehnored./CR
12/08.11.2013
D.d._
J.f Ș. M. A.
| ← Dizolvare persoana juridică. Decizia nr. 643/2013. Tribunalul... | Uzucapiune. Decizia nr. 361/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
