Sechestru asigurător. Decizia nr. 298/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 298/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 18-02-2013 în dosarul nr. 1720/204/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 298
Ședința publică din data de 18 Februarie 2013
Președinte: C. A. M.
Judecători: N. C.
: C. D. E.
Grefier: A. Ș. P.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta – petentă S. N. cu domiciliul în Câmpina, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr.3027 din 31.10.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA GENERALĂ A VĂMILOR cu sediul în București, ..13, sector 1 și DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE cu sediul în Ploiești, Parc Industrial, DN 72 Ploiești – Târgoviște, județul Prahova.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11.02.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 18.02.2013, când a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina la data de 3.04.2012 sub număr unic de dosar_, petenta S. N. a solicitat să se constate desființarea măsurii sechestrului asigurator asupra imobilului situat în Câmpina, . și asupra celui situat în Câmpina, ., .. A, ap.11, ., instituit la data de 13.10.2004 prin Ordonanța nr.151/P/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
În motivarea cererii petenta a arătat că la data de 13.10.2004 organele de urmărire penală au dispus în cadrul dosarului nr.151/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești înființarea măsurii sechestrului asigurator asupra imobilului situat în mun. Câmpina, . și asupra apartamentului situat în mun. Câmpina, ., . măsură s-a luat la acel moment întrucât soțul său S. V. N. era cercetat penal pentru săvârșirea mai multor infracțiuni care ar fi putut produce un prejudiciu material al părții civile Ministerul Finanțelor Publice.
Petenta a precizat că ulterior prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova din dosarul 993/P/2007 din 15.07.2008 s-a dispus încetarea urmăririi penale față de inculpatul S. V. N. în baza art.11 pct.1 lit.c raportat la art.10 lit.g cod de procedură penală deoarece acesta a decedat la data de 22.11.2006.
Prin aceeași cerere petenta a arătat că față de ceilalți făptuitori cauza s-a disjuns și s-a format un nou dosar, 168/P/2009 în care s-a pronunțat ordonanța din 05.04.2011 prin care s-a dispus menținerea măsurii sechestrului asigurator instituit asupra bunurilor mobile și imobile ale numitului S. V. N., iar partea civilă nu a făcut aplicarea art.21 din codul de procedură penală, nu a formulat acțiune civilă separată împotriva posibililor moștenitori.A susținut petenta că,având în vedere că s-a formulat plângere împotriva ordonanței din 05.04.2011, iar plângerea a fost respinsa prin rezoluția nr. 607/II/2/_ din data de 12.09.2011, și ulterior nu s-au mai înregistrat alte plângeri potrivit art. 278 ind. l Cpr. pen, rezulta ca data de 12.09.2011 este data la care a rămas definitivă aceasta soluție a parchetului, iar acesta este ultimul moment, față de care Ministerul Finanțelor Publice ar fi putut uza de termenul de 30 zile prevăzut de art. 245 alin 1 Cpr.pen, in interiorul căruia ar fi putut introduce acțiune in fata instanței civile, acțiune care nu a fost introdusa nici pana la momentul prezent.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 168, art. 245 alin 2 Cpr.pen.
Odată cu acțiunea au fost depuse în copie Ordonanța nr. 993/P/2007, Ordonanța nr. 168/P/2009, proces verbal din data de 13.10. 2004, nr. 1531/VIII/1/2011.
Intimatele deși legal citate nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat în instanță pentru a-și expune poziția procesuală.
La data de 14.09.2012, petenta și-a precizat acțiunea solicitând ca în situația in care nu va fi admisă cererea privind constatarea desființării măsurii sechestrului asigurător asupra imobilului situat în municipiul Câmpina, . și asupra apartamentului situat în Câmpina, ., ., ap 11, ., instituit la data de 13.10.2004 prin ordonanța nr. 151/P/2004 emisă de P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, să se dispună în subsidiar ridicarea sechestrului asigurător asupra imobilului situat în municipiul Câmpina, . și asupra apartamentului situat în Câmpina, ., ., ap 11, .>jud. Prahova, instituit la data de 13.10.2004 prin Ordonanța nr. 151/P/2004 emisă de P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. Argumentul prezentat de petentă în susținerea cererii subsidiare a constat în faptul că ordonanța de încetare a urmăririi penale a fost comunicată către Ministerul Finanțelor Publice încă de la data de 5.04.2011 și că până la momentul formulării prezentei cereri, respectiv 14.09.2012, partea civilă nu a inițiat niciun fel de demers împotriva contestatoarei pentru recuperarea presupusului prejudiciu care le-ar fi fost provocat.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. 3027 din 31.10.2012 Judecătoria Câmpina a admis excepția autorității de lucru judecat, a respins acțiunea formulată de petenta S. N., în contradictoriu cu intimații Direcția Generală A Vămilor și Direcția Județeană Pentru Accize Și Operațiuni Vamale, ca fiind autoritate de lucru judecat.
Pentru a pronunța o asemenea sentință, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal din 13.11.2004 s-a aplicat sechestru asupra bunurilor imobile ale inculpatului S. V. N., respectiv imobilul situat în mun. Câmpina, . și asupra apartamentului situat în mun. Câmpina, ., .. A, apt.11, ..
Prin ordonanța din 15.07.2008 din dosarul nr.993/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova s-a dispus încetarea urmăririi penale față de inculpatul S. V. N., decedat la data 22.11.2006 .F.28-37
Conform ordonanței din 05.04.2011 din dosarul nr.168/P/2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova s-a dispus menținerea sechestrului asigurator instituit asupra bunurilor mobile și imobile ale numitului S. V. N. prin ordonanța din 11.10.2004 în dosarul nr.151/P/2004, pentru ca partea civilă Ministerul Finanțelor Publice să aibă posibilitatea recuperării prejudiciului (f.7-26).
Prin decizia penală nr. 730/R/08.11.2007 a Curții de Apel B. a fost admis recursul declarat de S. N. și s-au menținut toate măsurile asiguratorii instituite în faza de urmărire penală.
Prin rezoluția din 12.09.2011 din dosarul nr.168/P/2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova a fost respinsă plângerea formulată de petenta S. N. împotriva ordonanței din 05.04.2011 dispusă în dosarul nr.168/P/2009 .
În motivarea acestei rezoluții s-a reținut că în dosarul nr.151/P/2003 s-a dispus la data de 11.10.2004 instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale numitului S. V. N., a fost constituit dosarul nr._ al Tribunalului B. în care s-a pronunțat sentința penală nr.323/21.06.2007 prin care s-a dispus restituirea dosarului, privind pe cei 15 inculpați printre care și S. V. N., la P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești pentru refacerea actului de sesizare.
Analizând excepția autorității de lucru judecat invocată de instanță din oficiu potrivit art. 137 alin 1 Cod procedură civilă care obligă instanța să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură și a excepțiilor de fond care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii, instanța de fond a reținit următoarele:
Excepția autorității lucrului judecat este reglementată de art. 166 Cod procedură civilă dar și de art. 1201 Cod civil, fiind o excepție de fond, peremptorie și absolută.
Potrivit art. 1201 cod civil este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor, în aceeași calitate.
Prin prezenta cerere de chemare în judecată, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu Direcția Generală a Vămilor și Direcția Județeană pentru Operațiuni Vamale Prahova solicitând să se constate desființarea măsurii sechestrului asigurator asupra imobilului situat în Câmpina, . și asupra celui situat în Câmpina, ., .. A, ap.11, ., instituit la data de 13.10.2004 prin ordonanța nr.151/P/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Prin cererea care a făcut obiectul dosarului_ s-a solicitat prin capătul doi de cerere să se constate desființarea măsurii sechestrului asigurator asupra imobilului situat în Câmpina, . și a celui situat în municipiul Câmpina, ., .. A, ap.11, ., instituit la data de 13.10.2004 prin Ordonanța nr.151/P/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Așadar se reține în cauză tripla identitate de părți (cererile au fost promovate în contradictoriu cu Direcția Generală a Vămilor (devenită din data de data de 13 octombrie 2003 Autoritatea Națională a Vămilor conform site-ului anaf.ro, în fapt aceeași instituție cu același sediu) și Direcția Județeană pentru Operațiuni Vamale Prahova, obiect (constatarea desființării măsurii sechestrului asigurator asupra imobilului situat în Câmpina, ., . și cel asupra imobilului situat în Câmpina, ., instituit la data de 13.10.2004) și cauză (ambele acțiuni au avut ca temei de drept aceleași dispoziții legale respectiv art. 168, art. 245 alin 2 Cpr.pen.).
În ceea ce privește capătul de cerere subsidiar instanța reține că sechestrul instituit de organele de urmărire penală nu poate fi ridicat decât prin contestarea măsurii asiguratorii în procesul penal, în conformitate cu dispozițiile art. 168 alin. 1 Cod procedurã penală, contestația putând fi formulată oricând.
Numai după soluționarea definitivă a procesului penal, dacă nu s-a făcut plângere împotriva aducerii la îndeplinire a măsurii asiguratorii, se poate face contestație potrivit legii civile (art. 168 alin. 3 Cod procedurã penală), ceea ce petenta a făcut în cadrul dosarului_ irevocabil soluționat prin respingerea recursului formulat de S. N. împotriva sentinței civile 688/22.02.2012 ,conform deciziei 801 din 28.05.2012 a Tribunalului Prahova.
Reținând tripla identitate de părți, obiect și cauză și în ceea ce privește capătul de cerere subsidiar, instanța de fond a admite excepția autorității de lucru judecat respinge și acest capăt de cerere ca fiind autoritate de lucru judecat.
Împotriva sentinței civile nr. 3027 din 31.10.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpina, a declarat recurs petenta S. N., criticându-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului, recurenta – petentă arată că, în mod eronat instanța de fond a considerat ca in cauza este aplicabilă autoritatea de lucru judecat, întrucât în cauza nu sunt aplicabile disp. art 166 Cod proc.civ. si 1201 Vechiul Cod civ., prezenta soluție fiind pronunțata printr-o apreciere eronata a situației de fapt si de drept dedusa judecății.
Arată petenta că, analizând cele doua cereri de chemare în judecată, prin prisma textelor de lege invocate se observă că nu există tripla identitate de părți, obiect si cauza ceruta de art. 1201 Vechiul Cod civ.
Este real faptul că în ambele cauze există identitate de părți largo sensul, însă, în mod cert, nu există identitate de obiect și cauză.
Se observa că, . acțiuni a solicitat ca instanța să constatate desființarea măsurii sechestrului asigurător asupra imobilului situat în municipiul Câmpina, . și asupra apartamentului situat în Câmpina, ., ., instituit la data de 13.10.2004 prin ordonanța nr. 151/p/2004 emisa de P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
În același timp, însă, din motivarea ambelor acțiuni rezultă că a solicitat constatarea desființării măsurii sechestrului asigurător față de doua momente procesual-penal diferite, respectiv prin prima acțiune a solicitat luarea acestei măsuri față de ordonanța procurorului din 15.07.2008 pronunțata în dosarul nr. 993/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, iar prin a doua acțiune a solicitat luarea acestei masuri față de ordonanța procurorului din data de 05.04.2011 pronunțată în dosarul nr. 168/P/2009.
În mod concret în prima acțiune a arătat că la data de 13.10.2004, organele de urmărire penala au dispus în cadrul dosarului nr. 151/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, înființarea măsurii sechestrului asigurător asupra imobilului situat în municipiul Câmpina din Ploiești, . si asupra apartamentului situat în Câmpina, ., ..
Precizează apelanta petentă că s-a luat aceasta măsura deoarece la acel moment fostul său soț, S. V. N., era cercetat penal pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, care ar fi putut produce un prejudiciu material părții civile Ministerul Finanțelor Publice.
Ulterior prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova pronunțată în dosarul 993/P/2007 din data de 15.07.2008, s-a dispus încetarea urmăririi penale față de inculpatul S. V. N., în baza disp art. 11 pct. 1 lit c raportat la art. 10 lit g C.pr.pen, deoarece acesta a decedat la data de 22.11.2006, conform certificatului de deces . nr._ eliberat de Primăria mun.Câmpina.
Măsura sechestrului asigurător a fost contestată de către S. N., prin recurs penal, iar Curtea de Apel B. s-a pronunțat asupra acesteia, prin Decizia nr. 730R/08.11.2006 in Dosarul nr._ .
Față de ceilalți făptuitori, cauza s-a disjuns și s-a format un nou dosar, respectiv nr. 168/P/2009, în care s-a pronunțat ordonanța din data de 05.04.2011, prin care .-a dispus „menținerea măsurii sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor mobile și imobile ale numitului S. V.-N. pentru ca partea civilă, în speța Ministerul Finanțelor Publice să aibă posibilitatea recuperării prejudiciului.
De asemenea, prin aceeași ordonanța s-a dispus ridicarea sechestrului instituit asupra bunurilor tuturor celorlalți inculpați, nefiind motivată în nici un fel această măsură contradictorie.
Am mai arătat că, împotriva acestei ordonanțe, contestatoarea a formulat plângere la P. de pe la lângă Tribunalul Prahova, împotriva măsurii menținerii sechestrului asigurător, plângere care a fost respinsă prin rezoluția parchetului nr. 607/11/2/_ a prim procurorului din data de 12.09.2011.
În conformitate cu art. 245 alin 1 Cpr.pen, „În cazul in care s-a dispus menținerea masurilor asigurătorii, privind reparațiile civile, aceste măsuri se vor considera desființate, dacă persoana vătămata nu introduce acțiune în fața instanței civile în termen de 30 zile de la comunicarea încetării urmăririi penale."
Prin ordonanța pronunțată în dosarul 993/P/2007 din data de 15.07.2008, s-a dispus încetarea urmăririi penale, față de inculpatul S. V. si s-a menținut măsura sechestrului asigurător.
Ulterior, partea civilă nu a făcut aplicarea art 21 C.pr.pen, și nici nu a formulat o acțiune civilă separată împotriva posibililor moștenitori.
A solicitat să se constate că partea vătămată nu a formulat acțiune pentru recuperarea pretențiilor civile din anul 2008, până la data pronunțării ultimei ordonanțe din 05.04.2011.
Cu atât mai mult este total nelegală măsura menținerii aceluiași sechestru prin ordonanță la data de 05.04.2011, care nu îl vizează și pe S. V.-N., soluția definitivă privitor la acesta fiind pronunțată încă din 1 15.07.2008, astfel, cum a arătat mai sus.
Din aceasta expunere rezultă faptul că a formulat prima acțiune raportat la ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova pronunțată la 15.07.2008 în dosarul nr. 993/P/2007, solicitând să se constate, exact cum a arătat anterior că intre momentul pronunțării acestei ordonanțe si momentul pronunțării ultimei ordonanțe, respectiv 05.04.2011 nu s-a luat nicio măsură de către partea civilă pentru recuperarea pretinselor pretenții.
Urmează să se aibă în vedere că această împrejurare este confirmată și de considerentele hotărârii instanței de fond care fac referire numai la Ordonanța Parchetului din 15.07.2008, care a motivat ca nu sunt aplicabile in cauza dispozițiile art. 245 alin. 1 Cod proc.pen deoarece partea civila nu putea sa formuleze acțiune civila in termen de 30 de zile de comunicare a încetării urmăririi penale, întrucât aceasta ordonanța din 2008, nu i-a fost comunicata.
Nu s-a motivat de către instanța de fond în această primă hotărâre că nu ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 245 alin. 1 Cod proc. pen. față de Ordonanța Parchetului din 05.04.2011, întrucât noi nici nu a formulat o astfel de cerere.
În motivarea aceleiași hotărâri se face referire la ordonanța din data de 05.04.2011, însă numai în ceea ce privește cererea noastră principală de anulare a măsurii sechestrului asiguratoriu considerându-se că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art. 168 alin. 3 Cod proc.pen.
În a doua acțiune a solicitat, de asemenea, să se constate desființarea măsurii sechestrului asigurător însa fata de Ordonata Parchetului din 05.04.2011, deoarece prin scurgerea timpului, deveniseră aplicabile dispozițiile art 245 alin 1 C.pr pen, respectiv persoana vătămata nu a introdus acțiune in fata instanței civile in termen de 30 zile de la comunicarea încetării urmăririi penale.
În condițiile in care, parchetul a învederat instanței prin adresa din data de 13.09.2011 că soluția din data de 15.07.2008, nu a fost comunicată părții civile Ministerul Finanțelor Publice, și că acesteia i-a fost comunicată ordonanța din data de 05.04.2011, pentru ca partea civila să aibă posibilitatea recuperării prejudiciului, aceasta împrejurare conduce la concluzia ca termenul de 30 zile, prevăzut de art. 245 alin 1 Cpr.pen, in interiorul căruia persoana vătămata poate introduce acțiune in fata instanței civile, a inceput sa curgă la data de 05.04.2011.
Având in vedere ca prezenta contestatoare a mai formulat plângere împotriva ordonanței din 05.04.2011, iar plângerea a fost respinsa prin rezoluția din data de 12.09. 2011, si ulterior nu s-au mai înregistrat alte
plângeri potrivit art 278 ind 1 C.pr. pen, rezulta ca data de 12.09.2011 este data la care a rămas definitiva aceasta soluție a parchetului.
Aceasta situație este confirmata si de către adresa nr 1531/VIII/1/2011, emisa tot de către parchet la cererea contestatoarei,
Acesta este ultimul moment, fata de care Ministerul Finanțelor Publice ar fi putut uza de termenul de 30 zile prevăzut de art 245 alin 1 Cpr.pen, in interiorul căruia ar fi putut introduce acțiune in fata instanței civile, acțiune care nu a fost introdusa nici pana la momentul prezent.
Trebuie constatat ca nici una dintre părțile citate in cauza, ca si părți civile nu au invocat faptul ca ar fi formulat acțiune civilă împotriva contestatoarei, iar aceasta nu a primit nici o citație în acest sens.
Se poate constata cu ușurință faptul că cele doua acțiuni au cauze diferite și că nu exista, astfel, autoritate de lucru judecat.
Dacă s-ar admite opinia instanței conform căreia exista autoritate de lucru judecat față de prima hotărâre judecătoreasca ar însemna că, indiferent de cât de mult timp s-ar scurge de la comunicarea ultimei ordonanțe a Parchetului pronunțată la 05.04.2011, contestatoarea nu ar mai putea niciodată să solicite desființarea măsurii sechestrului asigurător, deși s-a împlinit de mult termenul de 30 de zile de la comunicarea acestei ordonanțe, termen prevăzut în mod imperativ de art. 245 alin. 1 Cod proc.pen.
Consideră că este absolut inacceptabil ca, în condițiile în care a trecut peste 1 an și jumătate de la data comunicării ordonanței Parchetului către partea civilă, iar aceasta nu a promovat nicio acțiune în fața instanței civile pentru recuperarea pretinselor pretenții civile, să se mențină în continuare această măsură a sechestrului asigurător și să nu se admită o cerere privind constatarea desființării acestuia.
Recurenta-reclamantă se află . în ceea ce privește lămurirea situație juridice a imobilelor sale, întrucât, deși partea civilă nu a făcut niciun demers privind recuperarea pretențiilor civile, cu toate acestea sechestrul este menținut și nu se poate lua nicio altă măsură legală pentru degrevarea imobilelor respective de aceasta sarcina.
În condițiile date,solicită să se aibă în vedere că în prezenta cauză în mod greșit a fost admisă excepția autorității de lucru judecat, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege în acest sens.
În ceea ce privește cererea subsidiară de ridicare a sechestrului asigurător urmează să se aibă în vedere că, practic, instanța nici nu s-a pronunțat asupra acesteia, întrucât în situația în care admitea excepția autorității de lucru judecat pe capătul principal de cerere urma să se pronunțe pe cererea subsidiara prin admiterea sau respingerea acesteia.
Deși în considerentele hotărârii se face referire și la această cerere subsidiară în dispozitiv se hotărăște numai asupra capătului principal de cerere, ignorându-se cererea subsidiara și pronunțarea asupra acesteia.
Și din acest considerent hotărârea instanței de fond este nelegala.
Conform motivelor de recurs formulate anterior solicită în baza art. 312 alin. 3 teza a IN a si 312 alin. 5 Cod proc.civ. admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Primindu-se dosarul pe rolul Tribunalului Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 06.12.2012.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp.art.3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Prin procesul verbal emis la data de 13.11.2004 s-a aplicat sechestru asupra bunurilor imobile ale inculpatului S. V. N., situat în municipiul Câmpina, . și asupra apartamentului din Câmpina, ., .. A, ap. 11, ..
Prin sentința recurată, instanța de fond a reținut că în cauză există tripla identitate de părți- cererile fiind promovate în contradictoriu cu Direcția generală a Vămilor, devenită Autoritatea Națională a Vămilor și Direcția Județeană pentru Operațiuni Vamale Prahova, același obiect, constatarea desființării măsurii sechestrului asigurător asupra imobilului din Câmpina, ., ., . și asupra imobilului din Câmpina, ., județul Prahova, și aceeași cauză, - ambele acțiuni au avut ca temei de drept aceleași dispoziții legale, respectiv art. 168, art. 245 alin. 2 C. pr.pen.
Tribunalul constată că în mod greșit instanța de fond a reținut existența în cauză a excepției autorității de lucru judecat.
Astfel, deși există identitate de părți în cele două dosar, nu există identitate de obiect și de cauză.
În cauza ce a format obiectul dosarului nr._, recurenta contestatoare a solicitat desființarea măsurii sechestrului asigurător privind imobilul din Câmpina, . și asupra apartamentului din Câmpina, ., ., ., măsură ce a fost instituită la data de 13.10.2004 prin ordonanța Parchetului nr. 151/P/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Ulterior, la data de 15.07.2008 prin Ordonanța parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova nr. 993/P/2009, s-a dispus menținerea măsurii sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor mobile și imobile ale numitului S. V. N., decedat în prezent, partea civilă nu a formulat acțiune civil separată împotriva posibililor moștenitori.
Se constată că, recurenta petentă a formulat prima acțiune față de Ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova din 15.07.2008, iar în cea de-a doua acțiune a solicitat desființarea măsurii sechestrului asigurător dar față de Ordonanța Parchetului din 05.04.2011, deoarece prin scurgerea timpului, deveniseră aplicabile disp. art. 245 alin. 1 C. pr. civ. în sensul că persoana vătămată nu a introdus acțiune în fața instanței civile în termen de 30 zile de la comunicarea încetării urmăririi penale.
Tribunalul constată că în speță nu există autoritate de lucru judecat, astfel cum este reglementată aceasta de disp. art. 166 C. pr. civ., pentru că nu există tripla identitate de părți, obiect și cauză, cauza în cele două dosare fiind diferită, fiind puse în discuție două ordonanțe ale parchetului emise la momente diferite. Prin cauză trebuie avut în vedere temeiul juridic al dreptului valorificat prin cerere, care nu se confundă nici cu cauza acțiunii, dar nici cu dreptul subiectiv și nici cu mijloacele de dovadă ale temeiului juridic.
Potrivit art. 1201 C.civ, este lucru judecat atunci când a doua cerere in judecata are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauza si este intre aceleași părți, făcută de ele si in contra lor în aceeași calitate.
Scopul efectului negativ al lucrului judecat este dublu: atât irepetabilitatea judecații cu tripla identitate, cât si evitarea contradicțiilor dintre doua hotărâri judecătorești.
Art. 1201 Cod civ. prevede condițiile care trebuie satisfăcute pentru a ne afla în prezenta puterii lucrului judecat: identitatea de obiect, identitatea de cauza și identitatea de părți.
Așa fiind, tribunalul va admite recursul, potrivit disp. art. 312 alin. 2 și 3 C. pr. civ., . rap. la art. 312 alin. 5 C. pr. civ., va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, Judecătoria Câmpina, pentru soluționarea pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta – petentă S. N. cu domiciliul în Câmpina, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr.3027 din 31.10.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA GENERALĂ A VĂMILOR cu sediul în București, ..13, sector 1 și DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE cu sediul în Ploiești, Parc Industrial, DN 72 Ploiești – Târgoviște, județul Prahova.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond - Judecătoria Câmpina, pentru soluționarea cauzei pe fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 18.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. – A. M. N. C. C. D. E.
Fiind în CO semnează
Președintele instanței.
GREFIER,
A. Ș. P.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. N.C./ Tehnored.CN.
4 ex/ 08.03.2013.
Df._ Jud. Câmpina
Jf. C. T. C. A.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 300/2013. Tribunalul PRAHOVA | Pretenţii. Decizia nr. 421/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
