Partaj judiciar. Decizia nr. 438/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 438/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 19-09-2013 în dosarul nr. 2210/331/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.438
Ședința publică din data de 19.09.2013
PREȘEDINTE - R. C.
JUDECĂTOR - C. M.
GREFIER - CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelantul pârât S. C. domiciliat în orașul Vălenii de M., ., jud. Prahova, împotriva încheierii interlocutorii din data de 25.09.2012 și a sentinței civile nr.237/12.02.2012 pronunțate de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimata reclamantă S. S. domiciliată în orașul Vălenii de M., ., jud. Prahova și intimații pârâți P. V. domiciliat în orașul Vălenii de M., ., jud. Prahova, S. G. și S. M. V., ambii domiciliați în orașul Vălenii de M., ., jud. Prahova.
Dezbaterile au avut loc in ședința publica din data de 12.09.2013, susținerile părților fiind consemnate in încheierea de ședința de la acea data ce face parte integranta din prezenta când instanța, pentru a da posibilitatea părților sa depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 19.09.2013, când a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Vălenii de M., sub nr. 2210/ 331/2011, reclamanta S. S. a chemat în judecată pe pârâții P. V., S. G., S. M. V. și S. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune și partajarea bunurilor rămase în urma defunctului S. G..
In motivarea acțiunii, s-a arătat că succesorii defunctului sunt reclamanta, în calitate de soție supraviețuitoare și pârâții, în calitate de descendenți de gradul întâi, iar masa bunurilor de împărțit se compune din ½ din trei suprafețe de teren și o construcție locuință, dobândite de defunct și reclamantă, în timpul căsătoriei.
In drept, au fost invocate disp.art.728 C.Civil si art. 6733, art. 6799 C.pr.civilă.
Pârâtul S. C. a formulat întâmpinare, prin care a arătat că susținerile si pretențiile reclamantei nu sunt complete și reale, afirmând că, pe suprafața de 2009 mp, situată în ., cumpărat în parte de părinții săi, a edificat împreună cu soția sa o casă, iar la nr. 20, pe aceeași stradă, se află 1600 mp, pentru care există titlu dar și aproximativ 1500 mp cu pășune, fără acte iar locuința de la nr. 21 a fost cumpărată de tatăl pârâtului, atunci când el si fratele său S. M. erau minori.
La data de 26 martie 2012 pârâtul S. C. a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat reținerea la masa partajabilă, a locuinței ocupată de pârâtul S. M., situată în Vălenii de M., ., dobândită de defunct, în timpul căsătoriei cu reclamanta, în anii 1970-1974.
După administrarea probei cu acte, martori, expertiză tehnică topo, instanța a pronunțat o încheiere interlocutorie prin care a constatat deschisă succesiunea defunctului S. G., decedat la 13.04.2002, cu ultimul domiciliu in orasul Vălenii de M., jud. Prahova, a constatat că masa succesorală rămasă în urma defunctului se compune din ½ din teren intravilan situat în Vălenii de M., ., în suprafață de 1079 mp.; ½ din locuința aflată pe acest teren, în posesia pârâtului S. M. V., construită din lați în pământ, acoperită cu carton si beciul, cu exceptia tencuielii exterioare; ½ din terenul de 1578 mp situat in Vălenii de M. ., astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză I. N. și ½ din casa de locuit formată din 4 camere si pivniță, situată pe terenul de 1578 mp din ..
Prin aceeași încheiere interlocutorie instanța a constatat că moștenitorii defunctului sunt reclamanta S. S., soție supraviețuitoare cu o cotă de 4/16 din succesiune și pârâții P. V., S. G., S. M. V. și S. C., fiecare cu câte o cotă de 3/16 din masa succesorală, în calitate de fii și a dispus efectuarea unei expertize specialitatea construcții, având ca obiective: identificarea si evaluarea imobilelor reținute la masa partajabilă si lotizarea lor, în funcție de posesia exercitată, de opțiunile și interesele părților.
Pentru a pronunța această încheiere instanța de fond a reținut că la 13.04.2002 a decedat S. G., cu ultimul domiciliu în orașul Vălenii de M., jud. Prahova, iar din certificatele actelor de stare civilă aflate la dosarul cauzei și recunoașterile exprese sau tacite ale părților reiese că moștenitori acceptanți, deci cu vocație concretă la moștenire, sunt reclamanta S. S., soție supraviețuitoare și pârâții P. V., S. G., S. M. V. si S. C., fiii defunctului.
De asemenea instanța de fond a făcut aplicarea disp.art. 1 lit.a) din legea 319/1944 si art. 669 C.Civil 1864 ( in vigoare fată de data deschiderii succesiunii) în baza cărora a stabilit că reclamanta va culege 4/16 iar pârâtii câte 3/16 fiecare din masa succesorală.
În ceea ce privește masa succesorală rămasă de pe urma defunctului, prima instanță a arătat că, pornind de la poziția părților, care au fost de acord asupra bunurilor de împărțit, cu excepția locuinței ocupată de pârâtul S. M. V., coroborând titlurile invocate (sentința civila nr. 1979/2000 a Judecătoriei Vălenii de M., decizia civilă nr. 1420/2010 a Tribunalului Prahova) cu declarațiile celor doi martori, evidentele Primăriei or. Vălenii de M. și constatările și concluziile expertului, rezultă că în patrimoniul defunctului s-au aflat, în cotă de ½ (fiind vorba despre bunuri dobândite in timpul căsătoriei) terenurile situate pe . 20,21 și 23, așa cum au fost identificate în raportul de expertiză, precum și ½ din locuința formată din 4 camere și pivniță, situată pe terenul din . („Acasă”).
Referitor la construcția aflată pe terenul din ., în posesia pârâtului S. M. - V., instanța a reținut că pretențiile pârâtului reclamant S. C. sunt întemeiate întrucât pârâtul S. M. a recunoscut, la întrebarea nr.7 din interogatoriul propus de reclamantă, că pe acest teren, cumpărat de părinți, ar fi edificat (pârâtul) o casă proprietate exclusivă, în anul l973 or, având în vedere împrejurarea că în acel an pârâtul avea numai 10 ani, declarațiile celor doi martori propuși de pârâtul – reclamant S. C., în sensul că locuința fusese edificată de defunct, pe locul unei case bătrânești, sunt credibile, mai ales că ambii martori au arătat că întreaga construcție a fost ridicată și acoperită de defunct, pârâtul S. M. executând, după ocuparea locuinței, lucrări de reparații la acoperiș și tencuirea exteriorului.
A precizat instanța de fond că, față de aceste considerente, și reținând că terenul a fost, în cotă de ½, proprietatea defunctului, în temeiul art. 492 C.Civil, se impune a fi reținut același regim si pentru construcția edificată de acesta pe teren, excepție făcând lucrările de tencuire exterioară care au sporit valoarea fondului și au fost efectuate de pârâtul S. M., lucrările de completare a cartonului acoperișului, făcute „din când în când” de pârât (declarația martorului E. N.) reprezentând simple acte de conservare, în sarcina și beneficiul exclusiv al ocupantului imobilului.
După administrarea probei cu expertiză tehnică construcții dispusă prin încheierea interlocutorie sus - menționată, prin sentința civilă nr. 237/12.02.2013 Judecătoria Vălenii de M. a admis în parte, acțiunea formulată, a admis cererea reconvențională și a dispus partajul bunurilor rămase în urma defunctului S. G., decedat la 13 aprilie 2002, cu ultimul domiciliu în Vălenii de M., jud. Prahova, conform variantei I propusă de expert I. N., raportul de expertiză tehnică topografică – lotizare, fiind obligați pârâții să plătească reclamantei pârâte S. S., cu titlu de cheltuieli de judecată, suma totală de 1800 lei, fiecare proporțional cu drepturile succesorale stabilite.
Au fost obligați reclamanți și pârâții să plătească pârâtului-reclamant S. C., cu titlu de cheltuieli de judecată, suma totală de 1200 lei, fiecare proporțional cu cota succesorală stabilită.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că varianta I de lotizare propusă de expert I. N. corespunde în cea mai mare măsură exigențelor impuse de art. 6739 cod procedură civilă vechi întrucât, chiar dacă nu satisface toate opțiunile părților, în situația atâtor interese contrare este greu să dea eficiență tuturor cererilor, iar pe de altă parte, la împărțirea efectivă a bunurilor trebuie să se pornească de la limitele impuse prin încheierea interlocutorie din 25 septembrie 2012, hotărâre prin care s-au stabilit suprafețele de teren dovedite a fi aparținut defunctului, independent de pretențiile părților, care au indicat expertului măsurarea unui teren de 928 mp., pentru care nu există titlu de proprietate.
A mai susținut prima instanță că varianta nr. 1, spre deosebire de celelalte variante, ține seama atât de posesia actuală exercitată de moștenitori, cât și de necesitatea echilibrării, pe cât posibil, a inegalităților valorice dintre loturi, prin plata unor sulte mai mici, necesitate ce se poate realiza printr-o împărțire efectivă a terenurilor din . si 23, fără a se fărâmița excesiv imobilele.
S-a mai motivat că, în comparație, varianta nr. 3 „produce” sulte împovărătoare, cu consecințe imprevizibile date fiind posibilitățile materiale modeste ale părților.
Împotriva încheierii interlocutorii din data de 25.09.2012, precum și împotriva sentinței civile nr.237/12.02.2013 a declarat apel pârâtul S. C., criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului apelantul a arătat că în mod greșit s-a reținut prin încheierea interlocutorie că de pe urma defunctului S. G. a rămas numai cota de ½ din casa cu 4 camere și pivniță situată pe terenul de 1578 mp. din . deoarece, în realitate, acest imobil a fost construit de defunctul S. G. înainte de căsătoria cu mama sa, S. S., situație invocată atât în cuprinsul întâmpinării, cât și în cadrul ședinței din data de 13.02.2012, iar mandatara, respectiv soția sa, care nu are cunoștințe juridice, a precizat că reclamanta a recunoscut această situație cu ocazia procesului de evacuare, fiind astfel de necontestat faptul că la data căsătoriei defunctului cu reclamanta, defunctul deținea această casă, precum și întreg terenul de 1578 mp. proveniți de la părinții defunctului, S. S. și E..
A precizat apelantul că instanța nu s-a preocupat îndeajuns pentru aflarea adevărului privind proveniența bunurilor succesorale, fiind suficient numai să pună în vedere părților să depună la dosar sentința judecătorească despre care mandatara sa a făcut vorbire, iar în lipsa unui titlu de proprietate cu privire la proveniența terenului de 1578 mp și a imobilului casă de locuit, instanța avea obligația de a solicita un istoric de rol agricol cu privire la acest teren, mai ales că sentința civilă nr.1879/10.10.2000 prin care S. S. și S. G. au solicitat pronunțarea unei hotărâri în contradictoriu cu primăria Vălenii de M. prin care să se constate că sunt proprietarii acestui teren nu-i este opozabilă, astfel încât se impune modificarea încheierii interlocutorii în sensul că terenul și casa de la nr.20 a aparținut defunctului în totalitate și nu în cotă de ½.
Un alt motiv de apel a vizat evaluarea efectuată de către expert, apelantul arătând că expertul I. nu a stabilit valoarea în raport de categoriile de folosință ale fiecărui teren, respectiv curți-construcții, arabil, fâneață, fiind contestată și expertiza efectuată de expert N. D., obiecțiuni respinse nejustificat de instanță, ceea ce a condus la stabilirea unor sulte exagerat de mari, astfel încât unele părți din proces sunt avantajate în mod nelegal, sens în care se impune refacerea rapoartelor de expertiză pentru stabilirea corectă a valorii bunurilor succesorale.
O altă critică a vizat varianta de lotizare, apelantul arătând că în mod greșit s-a omologat varianta propusă de reclamantă și nu varianta propusă de el și care respectă posesia bunurilor, având în vedere că suprafața de 2019 mp. s-a aflat în posesia sa, a realizat pe această suprafață o construcție, și-a întemeiat gospodăria, fiind inechitabil să fie deposedat de o parte din terenul stăpânit de el timp îndelungat cu acordul părinților și al fraților săi.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr._, la data de 18.04.2013.
La data de 15.05.2013 intimata S. S. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
La data de 12.09.2013 apelantul a depus o precizare cu privire la primul motiv de apel, susținând că a criticat nereținerea la masa de partaj a terenului de 1578 mp și a construcției situată pe acesta, imobil aflat pe ., obiectul acțiunii constând în realitate, în partajarea averii defunctului, ceea ce presupune stabilirea întinderii masei succesorale, respectiv a componenței acesteia, precum și a calității și cotelor moștenitorilor, instanța neținând seama de faptul că nu există un certificat de moștenitor de pe urma defunctului S. G. și ca atare, cu atât mai mult avea obligația să stabilească corect componența masei succesorale.
Tribunalul, examinând sentința atacată în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, constată că apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit sentinței civile nr.1979/10.10.2000 a Judecătoriei Vălenii de M., s-a admis acțiunea formulată de reclamanții S. G. (autorul părților) și S. S. în contradictoriu cu Consiliul Local al orașului Vălenii de M. și s-a constatat că reclamanții sunt proprietarii unui teren în suprafață de 1640 mp. și a unei case de locuit aflată pe acest teren, imobil situat în Vălenii de M., ., teren care, astfel cum reiese din expertiza efectuată în prezenta cauză de către expert I. N., are în realitate suprafața de 2506 mp, din care 1578 mp. reprezentând suprafață măsurată conform sentinței civile sus-menționate, pe teren aflându-se locuința bun succesoral, iar 928 mp. suprafață neacoperită de acte, teren având categorie de folosință fâneață și tufăriș, întregul teren fiind folosit de către reclamantă și fiica sa, S. G..
De asemenea, prin decizia nr.1420/15.12.2010 a Tribunalului Prahova, s-a constatat validitatea antecontractului de vânzare-cumpărare materializat în înscrisul sub semnătură privată intitulat „chitanță” intervenit în luna martie 1972, între numitul R. A., în calitate de promitent vânzător și S. G. (autorul părților), în calitate de beneficiar al promisiunii, având ca moștenitori pe S. S., S. M., P. V., S. G. și S. C., cu privire la terenul în suprafață de 2009 mp. situat în Vălenii de M., ., cu destinație curți-construcții și arabil, identificat pe amplasamentul A-B-C-D-A, în raportul de expertiză întocmit de expert Boeroiu T., teren care, în urma măsurătorilor efectuate de către expert I. N. în prezenta cauză, a rezultat o suprafață de 2019 mp., teren pe care pârâtul S. C. a edificat construcția în care locuiește împreună cu familia sa.
Totodată, din recunoașterile părților la interogatorii, precizările depuse de pârâtul S. C. la dosar, declarațiile martorilor audiați, reiese că pe ., defunctul și soția sa au mai cumpărat un teren pe care au edificat o locuință pe locul unei case bătrânești pe care au demolat-o în perioada 1972-1974, actuala locuință fiind folosită și întreținută în prezent de pârâtul S. M., teren care, potrivit raportului de expertiză I. N., are suprafața de 1079 mp.
Împotriva raportului de expertiză I. N. părțile, inclusiv pârâtul S. C. prin mandatara sa au declarat expres că nu formulează obiecțiuni, fapt consemnat în cuprinsul încheierii de ședință din data de 24.04.2012.
Astfel, din probatoriile sus-menționate reiese cu certitudine componența masei succesorale rămasă de pe urma defunctului S. G., respectiv ½ din terenul de 1578 mp situat pe . asupra căruia s-a constatat dreptul de proprietate al defunctului și soției sale prin sentința civilă nr.1979/2000 a Judecătoriei Ploiești, precum și din casa existentă pe acest teren cu 4 camere și pivniță, ½ din terenul de 2019 mp. situat pe . asupra căruia s-a constatat dreptul de proprietate al defunctului și soției sale în baza deciziei 1420/2010, drept dobândit prin cumpărare prin înscris sub semnătură privată în timpul căsătoriei, respectiv în anul 1972, teren pe care pârâtul S. C. și-a edificat casa de locuit, precum și din ½ din terenul în suprafață de 1079 mp situat pe ., cumpărat de defunct și soția sa în timpul căsătoriei și din casa de locuit edificată de cei doi în perioada 1972-1974 și care este folosită și întreținută de pârâtul S. M..
Față de probatoriile sus-menționate, critica apelantului în sensul că în mod greșit s-ar fi reținut prin încheierea interlocutorie că de pe urma defunctului S. G. a rămas numai cota de ½ din casa cu 4 camere și pivniță situată pe terenul de 1578 mp. din . deoarece în realitate acest imobil ar fi fost construit de defunctul S. G. înainte de căsătoria cu mama sa, S. S., este neîntemeiată întrucât, din nicio probă administrată nu reiese o asemenea situație de fapt, ci, dimpotrivă, prin hotărâre judecătorească s-a constatat dreptul de proprietate al părinților părților asupra terenului de la pct. Acasă, în suprafață de 1578 mp., teren pe care aceștia au edificat casa bătrânească reținută la masa de partaj, și nicidecum numai de către defunct înainte de căsătorie, neexistând nicio dovadă în acest sens la dosar.
De altfel, din cuprinsul raportului de expertiză întocmit de expert N. D., reiese că locuința de pe . a fost edificată în anul 1970, adică în timpul căsătoriei părinților pârâților, ținând seama că aceasta s-a încheiat în anul 1961, anul construcției nefiind contestat de către pârâtul S. C., acesta contestând, prin obiecțiunile la raportul de expertiză sus-menționat, doar valoarea casei astfel cum a fost stabilită de către expert, susținând că valoarea este mult prea mică față de anul construcției.
Afirmațiile apelantului în sensul că ar fi invocat proveniența casei bătrânești atât în cuprinsul întâmpinării, cât și în cadrul ședinței din data de 13.02.2012, iar mandatara, respectiv soția sa care nu are cunoștințe juridice, a precizat că reclamanta ar fi recunoscut această situație cu ocazia procesului de evacuare, că, astfel, este de necontestat faptul că la data căsătoriei defunctului cu reclamanta, defunctul deținea această casă, precum și întreg terenul de 1578 mp. proveniți de la părinții defunctului, S. S. și E., nu au relevanță în cauză în condițiile în care, pe de o parte, probele administrate au reliefat o cu totul altă situație decât cea susținută de către pârât și soția sa, iar pe de altă parte, orice afirmație trebuie dovedită or, pârâtul, inclusiv cu martorii propuși de el, I. G. și M. C., a dovedit doar faptul edificării locuinței de la nr.21 de către defunctul său tată și soția acestuia și nu de fratele său, S. M..
Simpla afirmație a reclamantei reținută în practicaua sentinței civile nr.1690/30.10.2003 având ca obiect evacuarea pârâtului S. C. și a soției acestuia din imobilul de la nr.20, în sensul că imobilul din care solicită evacuarea aparține soțului său decedat, nu este de natură să conducă automat la concluzia că această construcție a fost edificată de defunct anterior căsătoriei sale cu reclamanta întrucât, reținerea la masa de partaj a unui bun în integralitatea sa sau în cotă-parte, respectiv dovada că bunul a aparținut defunctului în proprietate exclusivă sau a fost dobândit de acesta în timpul căsătoriei se face în urma administrării de probatorii în acest sens cu ocazia acțiunii de partaj succesoral, or, în cauză, probatoriul administrat a demonstrat faptul că locuința bătrânească bun succesoral a fost edificată de defunct împreună cu soția sa în timpul căsătoriei, asupra unui teren pentru care acestora li s-a constatat dreptul de proprietate prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă și în baza căreia reclamanta s-a înscris la rolul agricol, plătind taxele și impozitele pentru imobil.
Împrejurarea că soția apelantului nu are studii juridice, nu are relevanță în cauză deoarece apelantul personal sau prin mandatar avea obligația de a propune și administra probatorii prin care să-și dovedească susținerile, nefiind suficient doar să facă anumite afirmații, astfel încât, în prezent, apelantul nu-și poate invoca propria culpă pentru a obține protecția unui drept constând în includerea la masa de partaj a întregului imobil de la nr.20 și cu privire la care nu a administrat dovezi privind dreptul de proprietate exclusiv al defunctului asupra acestui imobil, mai ales că cererea reconvențională a pârâtului a vizat includerea la masa de partaj a imobilului casă de locuit din ., imobil pe care pârâtul S. M. a pretins că a edificat-o el și nu părinții săi, și nicidecum și includerea la masa de partaj a întregului imobil de la nr.20 și nu doar a cotei de ½ din acesta, fiind o simplă apărare pe care, de altfel, pârâtul S. C. nici nu a dovedit-o.
Pretențiile apelantului că instanța nu s-ar fi preocupat îndeajuns pentru aflarea adevărului privind proveniența bunurilor succesorale, că nu a pus în vedere părților să depună la dosar sentința judecătorească despre care mandatara sa a făcut vorbire, că în lipsa unui titlu de proprietate cu privire la proveniența terenului de 1578 mp și a imobilului casă de locuit, instanța avea obligația de a solicita un istoric de rol agricol cu privire la acest teren, mai ales că sentința civilă nr.1879/10.10.2000 nu-i este opozabilă, sunt nejustificate întrucât părțile sunt cele care trebuie să facă dovada propriilor susțineri, iar în speță, toate probatoriile administrate atestă netemeinicia susținerilor apelantului cu privire la imobilul din ., inclusiv sentința civilă invocată care, chiar dacă nu este opozabilă apelantului, nefiind parte în acel proces, face totuși dovada dreptului de proprietate al părinților săi asupra terenului situat la adresa sus-menționată, intrând în circuitul civil, stabilind cu putere de lucru judecat că reclamanta și defunctul său soț au dobândit în proprietate acest teren pe care au edificat în timpul căsătoriei casa bătrânească reținută în mod corect la masa de partaj în cotă de ½.
Ar însemna ca, în caz contrar, invocându-se rolul activ al instanței, părțile să nu administreze probatorii, lăsând la latitudinea instanței administrarea de probatorii în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, de susținerile părților, ceea ce este inadmisibil, iar, în speță, faptul că apelantul nu a beneficiat la instanța de fond de asistență juridică, nu înseamnă că poate invoca lipsa rolului activ al instanței, o asemenea situație putând fi invocată în situația în care, deși partea solicită administrarea unor probatorii legale, concludente, pertinente și care ar conduce la stabilirea corectă a situației de fapt dedusă judecății, instanța, în mod nejustificat, refuză administrarea acestor probatorii.
Referitor la critica apelantului vizând evaluarea efectuată de către expert în sensul că expertul I. nu ar fi stabilit valoarea în raport de categoriile de folosință ale fiecărui teren, respectiv curți-construcții, arabil, fâneață, o asemenea critică este nejustificată în condițiile în care apelantul prin mandatara sa a declarat în mod expres că nu formulează obiecțiuni la raportul de expertiză topo I. N., astfel încât nu poate invoca aceste obiecțiuni ca și motive de apel, fiind inadmisibil să se critice în calea de atac a apelului un raport de expertiză ce nu a fost contestat la instanța de fond, fiind însușit de către părți, inclusiv de către apelant.
Faptul că după pronunțarea încheierii interlocutorii și efectuarea raportului de expertiză tehnică construcții, apelantul a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză tehnică topo, nu este de natură să atragă nelegalitatea hotărârii și refacerea raportului de expertiză în condițiile în care, cu ocazia punerii în discuția părților a raportului de expertiză I. N., apelantul, prin mandatara sa a declarat în mod expres că nu formulează obiecțiuni la acest raport, conform susținerilor cuprinse în încheierea de ședință din data de 24.04.2012, adresa comunicată de către instanța de fond expertului I. ulterior pronunțării încheierii interlocutorii vizând numai lotizarea terenurilor reținute la masa de partaj și nicidecum și reevaluarea acestora.
De altfel, în cuprinsul practicalei sentinței se menționează de către instanța de fond, referitor la pretinsa evaluare necorespunzătoare a terenurilor, că expertiza topo ce a inclus evaluarea a fost pusă în discuția părților la termenul următor depunerii lucrării, caz în care pârâtul nu se poate prevala de angajarea unui apărător la ultimul termen de judecată pentru a putea formula obiecțiuni.
Susținerile apelantului că în mod nejustificat ar fi fost respinse și obiecțiunile formulate de el la expertiza efectuată de expert N. D., fapt care ar fi condus la stabilirea unor sulte exagerat de mari, că în acest fel unele părți din proces sunt avantajate în mod nelegal, sens în care s-ar impune refacerea rapoartelor de expertiză pentru stabilirea corectă a valorii bunurilor succesorale, nu pot fi avute în vedere întrucât, potrivit raportului de expertiză tehnică construcții, cele două case reținute la masa de partaj nu respectă normele tehnice de construcții funcționale în vigoare, casa de la nr.21 neputând fi nici locuită, la ambele case lipsind tencuielile exterioare, fundațiile, instalațiile, pardoselile la casa de la nr. 21 sunt din pământ, înălțimea camerelor este necorespunzătoare, astfel încât în mod corect expertul a aplicat corecțiile sus-menționate, stabilind valoarea caselor conform actelor normative aplicabile și caracteristicilor locuințelor incluse la masa de partaj în cotă de ½.
În ceea ce privește motivul de apel vizând nelegala omologare a variantei propusă de către reclamantă și care nu ar ține seama de posesia imobilelor, este nefondat, având în vedere dispozițiile art. 741 c.civ., art.6739 c.pr.civ. care prevăd că la formarea, compunerea și atribuirea loturilor, fiecare parte primește pe cat posibil, aceeași cantitate de mobile, imobile, de drepturi sau de creanțe de aceeași natura si valoare, evitându-se fărâmițarea peste măsura a bunurilor, ținându-se seama după caz si de acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăruia, natura bunurilor, domiciliul, ocupația părților, efectuarea unor lucrări de îmbunătățire de către unii coproprietari.
Astfel, analizându-se variantele de lotizare propuse de către expert, se constată că varianta I răspunde cel mai bine cerințelor impuse de textul de lege sus-menționat, atribuind părților bunuri în natură, ținând seama de posesia bunurilor, de domiciliile părților, stabilind în sarcina pârâtului S. C. sulta cea mai mică.
Spre deosebire de această variantă, varianta a III-a solicitată de pârâtul S. C., chiar dacă îi atribuie acestuia întregul teren de la nr.23, este mult prea împovărătoare pentru pârât în condițiile în care stabilește o sultă în sarcina sa cu cca. 25.000 de lei mai mult decât în prima variantă, neexistând nicio dovadă la dosar că pârâtul ar avea resursele financiare necesare achitării unei asemenea sulte.
Mai mult chiar, asupra terenului de 2019 mp. s-a constatat dreptul de proprietate în favoarea tuturor moștenitorilor defunctului S. G. prin decizia nr.1420/2010 a Tribunalului Prahova, situație în care toate părțile din proces au dreptul la acest teren, în calitate de moștenitori ai defunctului, fapt de care s-a ținut seama la omologarea variantei de lotizare, inclusiv de faptul că pârâtul S. C. a edificat o casă pe acest teren, prin varianta I fiindu-i atribuit teren suficient normalei exploatări, folosiri a casei de locuit și anexelor gospodărești, anume 1477 mp., neputând fi, totodată, ignorată, la formarea loturilor, cota deținută de fiecare parte din bunurile supuse partajului, respectiv nu poate fi ignorată cota majoritară a reclamantei care deține în proprietate ½ din aceste bunuri, precum și cota ce i se cuvine în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului său soț.
Prin urmare tribunalul, în raport de aceste considerente, va respinge cererea de completare a probatoriilor, întrucât instanța de fond a administrat toate probatoriile legale, concludente și pertinente cauzei în raport de obiectul acesteia, iar motivele de apel invocate nu justifică completarea acestor probatorii și, constatând că hotărârea instanței de fond a fost dată cu interpretarea corectă a probelor și aplicarea corectă a legii, în baza art.296 c.pr.civ., va respinge apelul ca nefondat.
Totodată, în baza art.274 c.pr.civ., va lua act că intimații își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge cererea de completare a probatoriilor, formulată de apelantul pârât, ca neîntemeiată.
Respinge apelul declarat de apelantul pârât S. C. domiciliat în Vălenii de M., ., jud. Prahova împotriva încheierii interlocutorii din data de 25.09.2012 și a sentinței civile nr.237/12.02.2012 pronunțate de Judecătoria Vălenii de M. în contradictoriu cu intimata reclamantă S. S. domiciliată în Vălenii de M., ., jud. Prahova și intimații pârâți P. V. domiciliat în Vălenii de M., ., jud. Prahova, S. G. și S. M. V. ambii domiciliați în Vălenii de M., ., jud. Prahova, ca nefondat.
Ia act că intimații își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
R. C. C. M.
Fiind în CO semnează
Președintele instanței,
GREFIER,
Cardașol I. N.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. R.C./Tehnored. TS
7 ex/08.10.2013
d.f. -_ - Jud. Vălenii de M.
j.f. - B. D. C.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 556/2013. Tribunalul PRAHOVA | Servitute. Decizia nr. 439/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
