Rezoluţiune contract. Decizia nr. 1598/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1598/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 28620/281/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._/281/2011
DECIZIA CIVILĂ NR. 1598
Ședința publică din data de 03.12.2013
PREȘEDINTE - M. N.
JUDECĂTORI - C. R.
- C. A. M.
GREFIER - M. M. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenții-reclamanți C. M., G. L., C. G., C. N., toți domiciliați în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile 4940/18.03.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații pârâți C. C. M., domiciliat în Ploiești, ., P. (F. C.) E. C., domiciliată în Ploiești, ., jud. Prahova.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29.11.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 03.12.2013, când a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la nr._/281/2009 din data de 17.11.2009, reclamantul C. G. a chemat în judecată pe pârâții C. C. M. și C. E. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1827/02.08.2004 de BNP B. F..
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că în anul 2004 s-a hotărât să-i vândă fiului său C. C. M. căsătorit cu C. E. C. imobilul format din teren situat în Ploiești, ., convenind cu pârâții la data perfectării contractului ca, în schimbul valorii reale, să i se achite suma de 1500 lei și de asemenea să i se asigure întreținerea constând în hrană zilnică, asistență medicală, medicamente, menaj, orice alte îngrijiri corespunzătoare vârstei și stării de sănătate pentru sine și pentru soția sa C. M., iar după încheierea contractului pârâții au beneficiat de sprijinul său și al soției sale, material și fizic, pentru a-și edifica o casă pe acel teren însă, ulterior, nu și-au îndeplinit obligațiile de întreținere.
Pârâta C. E. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând că situația descrisă în acțiune nu corespunde realității deoarece atât ea, cât și soțul său au fost permanent în domiciliul reclamantului acordându-i cele necesare potrivit clauzelor contractuale, că nu a beneficiat de ajutor pentru edificarea construcției întrucât veniturile reclamantului erau mici și acesta este bolnav, construcția fiind edificată după cumpărarea terenului, iar acțiunea a fost promovată de reclamant din cauza fiului acestuia, respectiv celălalt pârât, de care este despărțită în fapt, fiul reclamantului acoperind constant nevoile acestuia.
Pârâtul C. C. M. a depus note de ședință prin care a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii deoarece se află în imposibilitate de a onora prevederile contractuale, contrat care a reprezentat o diminuare a masei succesorale în schimbul unui minim de atenție, iar alterarea relației dintre el și soția sa a făcut imposibilă respectarea clauzei, pârâta părăsind domiciliul actual din luna octombrie.
Prin sentința civilă nr. 3333/29.03.2011 Judecătoria Ploiești a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând că până la despărțirea în fapt a celor doi pârâți, soț și soție, în luna octombrie 2009, reclamantul nu a avut nicio nemulțumire cu privire la executarea de către pârâți a obligației de întreținere asumată prin contractul nr.1827/02.08.2004, iar după despărțirea în fapt a soților, pârâta C. E. nu a mai fost primită în fostul domiciliu comun în care locuia și reclamantul, aceasta aflându-se astfel în imposibilitate de a le acorda vreun ajutor, neputându-se reține culpa acesteia în neexecutare dat fiind faptul că relațiile dintre părți s-au deteriorat ulterior despărțirii pârâților C..
A mai arătat instanța de fond că, între reclamantul C. G., în prezent decedat și pârâtul C. C. M. a existat în mod evident o poziție comună, tinzând spre rezoluțiunea contractului, situație ce ar avea consecințe substanțiale și cu privire la patrimoniul bunurilor comune ale soților pârâți care în prezent au interese contrarii, iar simpla afirmație a pârâtului că nu le mai poate acorda întreținerea prevăzută de contract nu este credibilă, deoarece nu s-a făcut nicio probă în acest sens.
A motivat instanța de fond că, în ceea ce o privește pe numita C. M., soția reclamantului în prezent decedat, deși era beneficiara obligației de întreținere, nu și-a exprimat vreo nemulțumire în acest sens, cu ocazia inițierii demersului judiciar de către defunctul său soț, alegând doar să continue acțiunea începută de soțul său, decedat pe parcursul soluționării cauzei, ceea ce a îndreptățit instanța să prezume că față de aceasta s-a executat întreținerea, împrejurări în raport de care este greu de crezut că doar față de reclamant nu s-ar fi executat întreținerea, cu atât mai mult cu cât pârâții locuiau împreună cu cei doi creditori ai obligației de întreținere, pârâtul C. C. M. continuând să locuiască cu părinții săi și după despărțirea de soția sa.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții C. M., G. L., C. G., C. N., în calitate de moștenitori ai reclamantului C. G., decedat pe parcursul procesului, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului, reclamanții au susținut că în mod greșit, instanța de fond a reținut că numai pârâtul C. și-a asumat obligația de întreținere și că acesta și-a îndeplinit obligația de întreținere față de părinții săi, întrucât chiar dacă intimata pârâtă nu a fost prezentă la întocmirea actului, nu înseamnă că nu a avut cunoștință de conținutul acestui act, neexistând nicio dovadă în acest sens, probele administrate, inclusiv apărările făcute de pârâtă în cele trei cicluri procesuale demonstrând că aceasta a cunoscut existența și conținutul contractului.
Au precizat recurenții că, în cauză, s-a făcut dovada atât a stării de nevoie a soților C., având în vedere actele medicale existente la dosar, inclusiv certificatul de încadrare în grad de handicap emis pe numele reclamantului, referatul de anchetă socială efectuat de către Consiliul Local Ploiești, conform căruia acesta avea nevoie de ajutorul unei alte persoane pentru a putea desfășura activități cotidiene întrucât bolile și infirmitățile avute nu îi permiteau acest lucru, diagnosticele stabilite de medicii specialiști pentru reclamanta C. M., cât și a neîndeplinirii culpabile a obligației de întreținere de către ambii pârâți, având în vedere declarațiile martorilor N. D. și T. D. conform cărora pârâții nu au acordat întreținere soților C., că bătrânii aveau nevoie de îngrijiri, iar pârâții au avut un comportament agresiv verbal față de aceștia, astfel încât în prezent, întrucât pârâții au divorțat, contractul nu-și mai poate produce efectele pentru care a fost încheiat.
Au susținut recurenții și faptul că, soluția instanței de fond este nelegală întrucât în situația existenței pluralității de părți, obligația este indivizibilă, ceea ce înseamnă că nu este considerată îndeplinită dacă nu s-a executat integral față de toți creditorii, astfel încât chiar dacă s-ar considera că reclamanta C. M. nu a reclamant neîndeplinirea obligației de întreținere față de aceasta, în raport de probele administrate în cauză se impunea a se dispune rezoluțiunea contractului.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr._, la data de 03.07.2013.
La data de 26.11.2013, intimata pârâtă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că singurul motiv pentru care pârâtul a fost de acord cu admiterea acțiunii este acela că are interese contrarii față de ea, urmărind ca bunul imobil să intre în masa succesorală a părintelui său C. G., la care pârâtul are vocație concretă la moștenire, fiind un interes nepermis de lege.
A precizat, intimata pârâtă că a dovedit cu probele efectuate că după despărțirea în fapt de pârât nu a mai fost primită în domiciliul reclamanților, fiind astfel în imposibilitate de a le acorda ajutor acestora, spre deosebire de intimatul pârât, care se află permanent în domiciliul recurenților, acordând atât înainte de decesul tatălui, cât și în prezent hrană zilnică, medicamente, îngrijiri corespunzătoare unui trai decent.
Tribunalul, examinând sentința atacată în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.304 și art.3041 c.pr.civ, constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1872/02.08.2004, reclamantul C. G., decedat pe parcursul procesului, acțiunea fiind continuată de succesorii său C. M. în calitate de soție supraviețuitoare, G. L. și C. N. în calitate de copii, a înstrăinat pârâților, respectiv fiului său C. C.-M. și soției acestuia, C. E. C., în deplină proprietate, terenul în suprafață de 207,19 mp. situat în intravilanul mun. Ploiești, ., jud. Prahova, prețul vânzării constând în suma de 1500 lei, precum și din obligația pentru cumpărători de a întreține și îngriji atât pe vânzător cât și pe soția acestuia, C. M., întreținere constând în hrană zilnică, asistență medicală cu medic și medicamente în caz de boală, menajul necesar la neputință, îngrijiri corespunzătoare vârstei și stării sănătății, iar la deces să îi înmormânteze și să le facă pomenile necesare, conform datinilor.
Martorii T. D. și N. D. propuși de reclamant au arătat că acesta din urmă i-a ajutat pe pârâți să edifice o casă pe terenul ce a făcut obiectul contractului sus-menționat, că pârâții nu prea îl ajutau pe reclamant și îl jigneau, că reclamatul și soția acestuia au nevoie de ajutor, că nu au văzut-o pe pârâtă să vină cu mâncare la reclamant sau să meargă la medic cu reclamantul ori cu soția acestuia.
Pe de altă parte, martorii C. A. V. și V. E., propuși de pârâtă, au susținut că, după edificarea casei pe terenul cumpărat, pârâții s-au mutat în noua locuință, că după ce pârâții s-au despărțit, pârâta nu a mai fost primită de socrii săi în domiciliul acestora, martora V. E. arătând că a fost personal de față când pârâții se pregăteau să plece la cumpărături inclusiv pentru părinții pârâtului.
Conform răspunsurilor pârâtei la interogatoriu, aceasta i-a ajutat pe părinții pârâtului făcându-le menajul, cumpărături, a vizitat-o pe soția reclamantului când a fost internată la spital și operată, ajutor acordat până în anul 2009 când s-a despărțit în fapt de pârât, dată de la care nu a mai fost primită de socrii săi, aceștia din urmă refuzându-i ajutorul.
Potrivit actelor medicale existente la dosar, reclamantul C. G. a suferit de diverse afecțiuni, fiind încadrat în grad de handicap mediu, necesitând ajutor pentru îngrijire, întreținere și, de asemenea, soția acestuia a suferit la rândul său de mai multe afecțiuni, majoritatea actelor medicale fiind datate ulterior anului 2009.
Disp. art.969 c.civ. stipulează că orice convenție legal făcută între părți are putere de lege între părțile contractante, iar disp. art.1020 și urm. c.civ. prevăd că se poate dispune rezoluțiunea contractelor sinalagmatice în cazul în care una dintre părți nu și-a îndeplinit obligația asumată prin contract din cauza culpei acesteia.
Contractul de întreținere este contractul în baza căruia una dintre părți înstrăinează un bun sau plătește o sumă de bani, iar cealaltă parte se obligă să-i asigure întreținerea în natură, pe timpul cât va trăi și după moarte s-o înmormânteze.
Doctrina și jurisprudența au statuat că obligația de întreținere este indivizibilă atât activ cât și pasiv, astfel că, în caz de pluralitate de creditori, ea nu este considerată îndeplinită dacă nu s-a executat integral față de toți creditorii, iar în caz de pluralitate de debitori, oricare dintre ei poate fi obligat să execute obligația de întreținere, în schimb și prestarea întreținerii de către oricare dintre ei este liberatorie pentru toți.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1872/02.08.2004, reclamantul C. G., decedat pe parcursul procesului, acțiunea fiind continuată de succesorii său C. M. în calitate de soție supraviețuitoare, G. L. și C. N. în calitate de copii, a înstrăinat pârâților, respectiv fiului său C. C.-M. și soției acestuia, C. E. C., în deplină proprietate terenul în suprafață de 207,19 mp. situat în intravilanul mun. Ploiești, ., jud. Prahova, prețul vânzării constând în suma de 1500 lei precum și din obligația pentru cumpărători de a întreține și îngriji atât pe vânzător cât și pe soția acestuia, C. M., întreținere constând în hrană zilnică, asistență medicală cu medic și medicamente în caz de boală, menajul necesar la neputință, îngrijiri corespunzătoare vârstei și stării sănătății, iar la deces să îi înmormânteze și să le facă pomenile necesare, conform datinilor.
Pe de altă parte, potrivit probelor administrate, pârâții au locuit cu reclamanții ajutându-i, făcându-le menajul, cumpărături, până în anul 2009 când între pârâți a intervenit despărțirea în fapt, pârâta plecând la părinții săi, dată de la care nu a mai fost primită în domiciliul socrilor săi, aceștia refuzându-i ajutorul, spre deosebire de pârât care a continuat să locuiască cu părinții săi și să le acorde ajutorul de care aveau nevoie.
Ca atare, atât timp cât din probele administrate rezultă imposibilitatea executării de către pârâtă a obligațiilor asumate prin contractul de întreținere din culpa reclamantului și a soției acestuia care au refuzat să o mai primească în domiciliul lor și să le acorde ajutor ulterior despărțirii pârâtei de soțul său, în anul 2009, în timp ce pârâtul C. C.-M. a continuat și continuă să locuiască cu părinții săi și să-i ajute, inclusiv după decesul tatălui său, neexistând nicio dovadă contrară la dosar, înseamnă că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare ce face obiectul prezentei cauze, mai ales că, în baza principiului indivizibilității obligației de întreținere, cât timp întreținerea a continuat să fie executată de către pârât, înseamnă că nu se poate dispune rezoluțiunea contractului, fiind suficient ca doar unul dintre debitori să execute obligația, neexistând nicio stipulație în contract sau o altă dovadă că pârâții ar fi înțeles că obligația de întreținere este divizibilă în sensul că executarea acesteia de către unul din ei nu ar fi liberatorie pentru celălalt, care ar fi ținut să-și execute obligația sub sancțiunea rezoluțiunii contractului în ceea ce îl privește.
Susținerea reclamantului C. G. în sensul că după încheierea contractului pârâții au beneficiat de ajutorul său pentru a-și edifica o casă, fără însă să-și îndeplinească obligațiile contractuale, neacordându-le întreținerea la care s-au obligat, invocând declarațiile martorilor T. D. și N. D., nu pot fi avute în vedere în condițiile în care martorii nu au perceput personal o asemenea situație, nu au constatat personal nicio împrejurare în care reclamantul sau soția acestuia să fi cerut ajutorul pârâților și aceștia să le fi refuzat acest ajutor.
De altfel este greu de crezut că, dacă pârâții nu i-ar fi ajutat, mai ales că reclamantul pretinde că permanent el și soția sa au fost în stare de nevoie fiind bolnavi, ar fi stat 5 ani pentru a solicitat rezoluțiunea contractului, solicitare care a avut loc abia după despărțirea pârâtei de soțul său, ceea ce reprezintă o dovadă că, în realitate, obligațiile contractuale au fost îndeplinite de către pârâtă până la despărțirea de soțul său, ulterior ajutorul fiind refuzat de beneficiarii contractului de întreținere, ajutor acordat în continuare de către pârât care, de conivență cu părinții săi, urmărește scoaterea imobilului de la masa de partaj.
Mai mult chiar, reclamanta C. M. nu a formulat acțiunea alături de soțul său deși era la rândul său beneficiara acestui contract, ci doar a înțeles să o continue după decesul acestuia, ceea ce reprezintă încă o dovadă că, anterior anului 2009, obligațiile de întreținere au fost executate de către pârâți, neexistând nicio dovadă a vreunei nemulțumiri a acesteia anterior anului 2009 cu privire la executarea obligațiilor de întreținere de către debitorii acestei obligații, demersul judiciar întreprins de soțul său și continuat de soția supraviețuitoare fiind determinat doar de dorința sa de a-și ajuta fiul inclusiv prin solicitarea de a se dispune rezoluțiunea contractului.
Faptul că s-au depus la dosar o . acte medicale conform cărora vânzătorii au fost diagnosticați cu diverse afecțiuni, nu are relevanță în cauză cât timp din probele administrate reiese că, în realitate, culpa pentru neexecutarea obligațiilor contractuale de către pârâtă aparține reclamantului și soției acestuia care după despărțirea în fapt a acesteia de soțul său au refuzat să o mai primească în domiciliul lor și să le mai acorde ajutor, obligații care au continuat însă să fie îndeplinite de pârât, neexistând la dosar nicio dovadă în sens contrar, mai ales că mare parte din actele medicale depuse la dosar sunt ulterioare anului 2009.
Astfel, în mod corect instanța de fond a analizat situația de fapt și a respins acțiunea ca neîntemeiată întrucât din probele administrate reiese că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru rezoluțiunea contractului cât timp, pe de o parte, neexecutarea obligațiilor contractuale de către pârâtă se datorează culpei reclamantului și soției acestuia care i-au refuzat ajutorul, iar pe de altă parte, obligațiile contractuale au fost îndeplinite în continuare de către fiul vânzătorilor, caz în care pretenția reclamanților de a se dispune rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1872/02.08.2004 pentru neexecutarea obligațiilor din culpa pârâților este neîntemeiată.
Criticile recurenților în sensul că în mod greșit, instanța de fond ar fi reținut că numai pârâtul C. și-ar asumat obligația de întreținere și că acesta și-ar fi îndeplinit obligația de întreținere față de părinții săi, întrucât chiar dacă intimata pârâtă nu a fost prezentă la întocmirea actului, nu înseamnă că nu a avut cunoștință de conținutul acestui act, neexistând nicio dovadă în acest sens, sunt justificate întrucât, într-adevăr, probele administrate, inclusiv susținerile pârâtei în cuprinsul întâmpinării, răspunsurile la interogatoriu, atestă că aceasta a avut cunoștință de încheierea contractului de vânzare cumpărare, de clauza de întreținere a vânzătorilor stipulată în cuprinsul acestuia și pe care și-a asumat-o în condițiile în care nu a solicitat anularea acestui contract, iar prin acordarea întreținerii celor doi vânzători înseamnă că și-a manifestat în mod expres voința de a beneficia de efectele acestui contract de întreținere.
Pretențiile recurenților conform cărora în cauză, s-ar fi făcut dovada atât a stării de nevoie a soților C., având în vedere actele medicale existente la dosar, cât și a neîndeplinirii culpabile a obligației de întreținere de către ambii pârâți, având în vedere declarațiile martorilor N. D. și T. D. conform cărora pârâții nu au acordat întreținere soților C., că bătrânii aveau nevoie de îngrijiri, iar pârâții au avut un comportament agresiv verbal față de aceștia, sunt neîntemeiate întrucât, pe de o parte, din probele administrate nu rezultă că anterior anului 2009 pârâții nu și-ar fi îndeplinit obligațiile asumate, declarațiile martorilor în sensul că i-ar fi auzit odată pe pârâți, în timpul edificării casei, că ar adresat cuvinte necuviincioase reclamantului nefiind de natură să conducă la concluzia că nu și-ar fi îndeplinit obligațiile contractuale, mai ales că martorii au arătat că nu i-ar fi văzut pe pârâți ducându-le mâncare, în condițiile în care pârâții au locuit la domiciliul părinților pârâtului astfel că este greu de crezut că martorii ar fi putut constata personal o asemenea situație, iar pe de altă parte, martorii nu au fost în măsură să precizeze dacă ulterior anului 2009 reclamanții au solicitat ajutorul pârâtei iar acesta a refuzat, ci, dimpotrivă, martorii propuși de pârâtă au arătat că acesta nu a mai fost primită la domiciliul socrilor.
Mai mult chiar, reclamanții nu au dovedit cu niciun mijloc de probă că obligațiile contractuale nu au fost îndeplinite în continuare de către pârât, inclusiv după decesul tatălui său, caz în care, în temeiul principiului indivizibilității pasive a obligației de întreținere, se consideră că reclamantul și soția acestuia au beneficiat și beneficiază de clauzele contractului de întreținere, caz în care nu pot pretinde în prezent rezoluțiunea acestuia pentru neîndeplinirea culpabilă a obligațiilor asumate de pârâți prin contract.
Împrejurarea că pârâții au divorțat, nu înseamnă că, în cauză, se impune în mod automat rezoluțiunea contractului pe motiv că nu și-ar mai putea produce efectele pentru care a fost încheiat întrucât, de esența contractului de întreținere nu este căsătoria sau desfacerea căsătoriei dintre debitorii întreținerii, neexistând nicio clauză conform căreia contractul se va rezilia în cazul în care s-ar desface căsătoria dintre pârâți ci, de esența acestui contract, este îndeplinirea sau neîndeplinirea obligațiilor de întreținere de către pârâți or, în speță, cât timp din probele administrate reiese că pârâții și-au îndeplinit obligațiile asumate prin contract până la despărțirea în fapt, în anul 2009, iar pârâtei, după despărțirea de soțul său, i s-a interzis accesul în domiciliul socrilor și implicit, și ajutorul, înseamnă că nu se poate reține neîndeplinirea culpabilă a obligațiilor de întreținere de către pârâți, critica recurenților reprezentând tocmai o dovadă în sensul că se urmărește, în realitate, rezoluțiunea contractului din cauza desfacerii căsătoriei dintre pârâți, în scopul scoaterii imobilului de la masa de partaj, situația care însă excede condițiilor prevăzute de lege pentru rezoluțiunea unui asemenea contract.
Susținerile recurenților în sensul că soluția instanței de fond este nelegală cât timp obligația de întreținere este indivizibilă și ca atare nu este considerată îndeplinită dacă nu s-a executat integral față de toți creditorii, astfel încât, chiar dacă s-ar considera că reclamanta C. M. nu a reclamant neîndeplinirea obligației de întreținere față de aceasta, în raport de probele administrate în cauză se impunea a se dispune rezoluțiunea contractului în condițiile în care nu și-a executat obligațiile față de soțul acesteia, sunt nejustificate deoarece indivizibilitatea obligației de întreținere privește nu numai pe creditorii obligației, ci și pe debitorii acesteia în sensul că oricare dintre debitori poate fi obligat la executarea obligațiilor iar îndeplinirea acestora de către oricare dintre debitori este liberatorie pentru ceilalți or, în cauză, chiar dacă s-ar aprecia că pârâta nu și-ar fi îndeplinit obligațiile asumate prin contract, nu există însă nicio dovadă în sensul că nici pârâtul, înainte sau după despărțirea în fapt de soția sa, nu și-ar fi executat obligațiile de întreținere față de părinții săi astfel cum s-a stipulat prin contract.
Prin urmare tribunalul, în raport de aceste considerente, constatând că hotărârea instanței de fond nu este lovită de niciuna din nulitățile prev. de art.304 pct.1-9 c.pr.civ. și ținând seama și de dispozițiile art.3041 c.pr.civ., în baza art.312 alin. 1 c.pr.civ. va respinge recursul ca nefondat
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții - reclamanți C. M., G. L., C. G., C. N., toți domiciliați în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 4940/18.03.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații pârâți C. C. M., domiciliat în Ploiești, . și P. (fosta C.) E. C., domiciliată în Ploiești, ., jud. Prahova, ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 03.12.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
N. M. R. C. M. C. A.
Fiind în CM semnează
Președintele instanței,
GREFIER,
M. M. M.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red.CR/Tehnored. CIN
2 ex./20.02.2014
d.f._ - Judec. Ploiești
j.f. – G. D.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1092/2013. Tribunalul PRAHOVA | Partaj judiciar. Hotărâre din 17-12-2013, Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
