Pretenţii. Decizia nr. 239/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 239/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 19-04-2013 în dosarul nr. 4033/281/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 239
Ședința publică din data de 19 Aprilie 2013
Completul compus din:
Președinte - C. R.
Judecător - A. M. L.
Grefier - V. R.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de pârâta V. D., domiciliată în Ploiești, . ..2 jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/21.11.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. DE PE L. CURTEA DE APEL PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ..1A jud. Prahova și intimații-pârâți V. D. și V. C., ambii domiciliați în Ploiești, . ..
Apelul a fost timbrat conform chitanței în cuantum de 5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei aflate la fila 9 dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care ;
Se învederează că la data de 18.04.2013 intimatul-reclamant P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a depus întâmpinare și înscrisuri prin serviciul registratură al instanței.
Instanța analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămânând în deliberare, a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr._/21.11. 2012 a Judecătoriei Ploiești s-a respins excepția lipsei calității procesual active a reclamantei ca neîntemeiată și s-a admis acțiunea având ca obiect „obligația de a face + pretenții” formulată de reclamantul P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiesti în contradictoriu cu pârâții V. D., V. D. și V. C., cu consecința obligării pârâților să părăsească imobilul din Ploiești, ..2, ., județul Prahova, precum și obligarea pârâtei V. D. ca la predarea imobilului să facă dovada achitării la zi a obligațiilor contractuale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Având in vedere actele depuse la dosar, cu privire la excepția lipsei calității procesual active a reclamantei, excepție invocata de pârâta V. D. prin întâmpinare, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiata,.
Astfel, instanța reține ca intre reclamant, P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, și Municipiul Ploiești prin Consiliul Local al Municipiului Ploiești a fost încheiat contractul de închiriere nr.8484 din 17.12.2001, contract în baza căruia reclamantul, în calitate de chiriaș „ia cu chirie” spațiul cu destinație de locuință de serviciu, situat în Ploiești ..2, ..2, județ Prahova (fila 19-26 dosar).
Contractul a fost încheiat pentru o perioada de cinci ani (cu începere de la data de 17.12.2001 pana la data de 16.12.2006), durata contractului fiind prelungită de mai multe ori prin acte adiționale la contract, astfel, actul adițional din 08.01.2007 – fila 27 – a prelungit durata contractului cu încă 5 ani, de la data de 16.12.2006 la data de 15.12.2011, iar prin actul adițional din 19.12.2011, durata contractului a fost prelungita de la data de 16.12.2011 la data de 15.12.2016.
Având la baza acest contract, la rândul său reclamantul a subînchiriat imobilul sus menționat pârâtei V. D. prin contractul de închiriere nr.66/X din 09.01.2002, pentru o perioada de 5 ani (de la data de 09.01.2002 la data de 08.01.2007). Ulterior și acest contract de închiriere a fost prelungit pentru încă o perioada de 5 ani, de la data de 16.12.2006 la data de 15.12.2011 (actul adițional – fila 18 dosar)
D. fiind că, si la aceasta dată contractul de închiriere nr.8484 din 17.12.2001 este in vigoare, reclamantul, are (avea si la data promovării prezentei cereri) calitatea de locatar al imobilului din Ploiești ..2, . care se solicita evacuarea pârâților, instanța apreciază ca reclamantul are calitate procesual activa în prezenta cauză, tocmai pentru protejarea drepturilor sale născute ca urmare a încheierii contractului de locațiune. In aceste condiții, apreciază excepția lipsei calității procesual active ca fiind neîntemeiata si pe cale de consecință o va respinge și va proceda la soluționarea in fond a cauzei.
Pe fondul cauzei, instanța reține că reclamantul a solicitat obligarea pârâților să elibereze spațiul ocupat din imobilul din Ploiești ., . a expirării termenului pentru care a fost încheiat.
Din actele dosarului rezulta, așa cum am mai arătat, că la data de 15.12.2011 contractul de închiriere nr.66/X din 09.01.2002, în baza căruia pârâta V. D. (în calitate de titular de contract) și V. D. și V. C. (menționați ca membrii ai familiei in contract), deținea imobilul din Ploiești ., . la termen și nu a mai fost prelungit, astfel că de la acea dată pârâta nu mai folosește imobilul în baza vreunui titlu.
Pârâta susține ca în cauză îi sunt aplicabile dispozițiile articolului 79 alin.7 din Legea 303/2004, care prevăd pentru magistrați, că, în cazul pensionării pentru limita de vârsta, titularul contractului de închiriere prevăzut la alin. (6) si, după caz, soțul ori soția acestuia își păstrează drepturile locative pe tot parcursul vieții.
Din decizia nr._ din 19.01.2009 (fila 39 dosar) emisa de Casa de Pensii Prahova rezulta ca pârâta V. D., beneficiază de pensie de serviciu în baza art.82 alin.2 din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, însă din actele dosarului nu rezulta ca imobilul în cauza se încadrează în imobilele menționate la aliniatul 6 al articolului 79 din aceeași lege.
Astfel, din actele dosarului nu rezulta ca imobilul din Ploiești ..2, ..2, ar fi în proprietatea sau administrarea Ministerului Public, ci, acest apartament este deținut de reclamant pe o perioada determinata în baza unui contract de închiriere încheiat în temeiul Legii 114/1996.
Dată fiind aceasta situație, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.79 alin.7 din Legea 303/2004, reclamantul nefiind proprietar al imobilului nu poate dispune de acesta, drepturile lui fiind limitate de clauzele contractului de închiriere (nr.8484 din 17.12.2001) în baza căruia folosește imobilul.
Susținerea pârâtei, in sensul că a locuit în acel imobil din 28.05.1996, nu prezintă relevanța, având in vedere că din data de 09.01.2002 aceasta ocupă imobilul în baza contractului de închiriere nr.66/X din 09.01.2002 încheiat cu reclamantul.
Având în vedere actele dosarului și dispozițiile legale menționate, instanța apreciază cererea reclamantului de obligare a pârâților să elibereze spațiul ocupat din imobilul din Ploiești ..2, ..2, ca fiind întemeiata, si va dispune obligarea pârâților să părăsească imobilul din Ploiești ..2, ., județul Prahova, dat fiind ca aceștia ocupa spațiul fără a avea vreun titlu valabil.
Împotriva sentinței civile nr._/ 21.11.2012 a Judecătoriei Ploiești, în termen legal a declarat recurs pârâta V. D., solicitând casarea în întregime a acesteia, și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii reclamantei.
Calea de atac exercitată de către pârâtă a fost recalificată la data de 19.04.2013 de către tribunal ca fiind apel, constatându-se că, față de obiectul acțiunii deduse judecății, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.2821 c.pr.civ., ci cele prev. de art.282 c.pr.civ.
În motivarea căii de atac, pârâta a învederat faptul că în mod nelegal a fost respinsă excepția lipsei calității procesual active a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, deoarece nu are în proprietate sau administrare imobilul în litigiu.
Primăria Ploiești este proprietara imobilului și nu i-a cerut până în prezent eliberarea acestuia, iar de când s-a pensionat chiria i-a fost achitată direct acesteia.
În plus, apelanta-pârâtă a mai susținut că acțiunea reclamantei contravine dispozițiilor legale (art.79 al 6 din legea nr 303/2004) potrivit cărora magistrații au dreptul la închirierea locuințelor de serviciu chiar dacă acestea nu se află în proprietatea sau administrarea Ministerului Public sau a Ministerului Justiției, și art.79 alin.7 din Legea 303/2004 conform căruia în cazul pensionării pentru limită de vârstă, titularii contractelor de închiriere prev. la art.79 alin.6 își păstrează dreptul locativ pe tot parcursul vieții, dispoziții ce i se aplică și acesteia.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova la data de 08.03.2013.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, dar și în raport cu actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că apelul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
O primă critică adusă de către pârâtă sentinței recurate vizează soluția pronunțată asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, de respingere a acesteia, susținând că proprietar al imobilului închiriat este Primăria Ploiești, iar nu P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, astfel că această din urmă instituție nu poate promova acțiunea dedusă judecății.
Această critică a pârâtei se observă, însă că nu este întemeiată, neputând fundamenta o soluție contrară celei reținute de judecătorul fondului, între titularul dreptului afirmat (subchiriașul P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești) și persoana reclamantului existând identitate.
Astfel, contractul nr.66/X/09.01.2002 încheiat între părțile litigante este unul de subînchiriere, subsecvent celui cu nr.8484/17.12.2001 încheiat între reclamant și proprietarul imobilului, Municipiul Ploiești, subînchirierea necreând raporturi contractuale între locator și sublocatar astfel ca aceștia să aibă acțiune directă unul împotriva celuilalt pentru nerespectarea obligațiilor asumate.
Cum parte în contract a fost P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, înseamnă că față de acesta și-a asumat apelanta-pârâtă obligații, iar nu față de Municipiul Ploiești, prin urmare în mod corect a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului de către judecătorul fondului.
O altă critică învederată de către apelanta-pârâtă vizează lipsa de temei legal a sentinței apelate, aceasta susținând că au fost încălcate dispozițiile prevăzute de art.79 alin.6 și 7 din Legea nr.303/2004.
Nici această critică nu poate fi reținută de tribunal, deoarece aceste dispoziții legale la care a făcut referire apelanta-pârâtă nu sunt aplicabile în prezenta cauză, pentru ca un magistrat titular al unui contract de închiriere să-și păstreze pe tot parcursul vieții drepturile locative, în cazul pensionării pentru limită de vârstă, fiind necesar ca acesta să fi locuit într-un imobil – locuință de serviciu aflată în proprietatea sau administrarea Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești și unităților subordonate sau a Ministerului Public.
Cum locuința închiriată apelantei-pârâte nu se află în proprietatea vreuneia dintre instituțiile menționate anterior, nefiind, așadar, îndeplinită una dintre condițiile prevăzute de art.79 alin.6 din Legea nr.303/2004, rezultă că pârâtei nu-i sunt aplicabile aceste dispoziții, prin urmare susținerile sale nu pot fi primite.
De aceea, constatând legalitatea și temeinicia sentinței civile nr._/21.11.2012 a Judecătoriei Ploiești, pentru argumentele expuse în precedent, tribunalul va respinge apelul declarat împotriva acesteia de către pârâta V. D. ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de către pârâta V. D., domiciliată în Ploiești, . ..2 jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/21.11.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. DE PE L. CURTEA DE APEL PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ..1A jud. Prahova și intimații-pârâți V. D. și V. C., ambii domiciliați în Ploiești, . . jud. Prahova, ca fiind nefondat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.04.2013.
Președinte, Judecător,
C. R. A.-M. L.
Grefier,
V. R.
Fiind promovată la Curtea de Apel Ploiești,
semnează prim grefier
Red./tehnored. A.M.L.
6 ex./03.07.2013
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Jud. fond D. P. – Judecătoria Ploiești
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 734/2013. Tribunalul PRAHOVA | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1509/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
