Pretenţii. Decizia nr. 421/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 421/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 14-03-2013 în dosarul nr. 11319/281/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 421
Ședința publică din data de 14 Martie 2013
PREȘEDINTE - N. C.
JUDECĂTORI - C.-A. M.
- F. L. ȘALAR
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil, având ca obiect „pretenții” declarat de recurenta – reclamantă R. I., domiciliată în Ploiești, .. 27, județ Prahova, împotriva sentinței civile nr._/13.11.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata – pârâtă S. A. Ț. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, P-ța M. Viteazul, nr. 3, ., județ Prahova și intimații – intervenienți P. D., domiciliat în Băicoi, ., județ Prahova și . - P. CITY - BUCURESTI P. CITY, cu sediul în București, ., sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenta – reclamantă personal și asistată de avocat R. C. M. și intimata – pârâtă S. A. Ț. Ploiești reprezentată de B. M. C., lipsind intimații-intervenienți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței lipsa dovezii achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 35,5 lei și a timbrului judiciar în valoare de 3 lei, după care,
Apărătorul recurentei – reclamante depune la dosar împuternicire avocațială și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 35,50 lei, conform chitanței . nr._/27.02.2013 și a timbrului judiciar în valoare de 3 lei, chitanță anulată și atașată la dosarul cauzei.
Reprezentantul intimatei – pârâte S. A. Ț. Ploiești depune la dosar împuternicire avocațială și întâmpinare, un exemplar al acesteia fiind comunicat și apărătorului recurentei-reclamante.
Apărătorul recurentei – reclamante depune la dosar un set de înscrisuri, pe care le comunică și reprezentantului intimatei – pârâte S. A. Ț. Ploiești și, având cuvântul, solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua la cunoștință de cuprinsul întâmpinării ce i-a fost comunicată astăzi și de înscrisurile existente în dosarul de recurs.
Reprezentantul intimatei – pârâte S. A. Ț. Ploiești, având cuvântul, arată că nu se opune cererii de amânare a cauzei formulată de apărătorul recurentei-reclamante, precum și că lasă la aprecierea instanței cu privire la această cerere.
Tribunalul, având în vedere că intimata – pârâtă prin întâmpinare a invocat doar apărări de fond, respinge cererea formulată de apărătorul recurentei-reclamantei, prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua la cunoștință de cuprinsul întâmpinării ce i-a fost comunicată astăzi, ca neîntemeiată.
Părțile, având cuvântul, pe rând, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentei – reclamante, având cuvântul, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și, constatarea că producerea accidentului a fost din culpă comună, fapt ce rezultă și din raportul de expertiză extrajudiciară întocmit în faza de urmărire penală. Precizează că la dosarul fondului a demonstrat prin administrarea probelor cu înscrisuri și expertiză auto că a fost culpă comună și din raportul de expertiză auto efectuat în cauză (filele 136-145 dosar fond) rezultă că, în cel mai bun caz, este culpă comună. Solicită să se observe că societatea asiguratoare, conform dispozițiilor art. 24, 41, 44, 49, 50 și 51 din Legea nr. 136/1995 este obligată la acordarea de despăgubiri, iar reclamanta nu a primit aceste despăgubiri nici de la asigurat și nici de la asigurator. Solicită admiterea recursului, obligarea pârâtei la plata sumei care rezultă din raportul de expertiză auto existent la filele 136-145 dosar fond, precum și cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat și cheltuieli de judecată în ambele faze – fond și recurs.
Reprezentantul intimatei – pârâte S. A. Ț. Ploiești, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, arătând că vina producerii accidentului este a recurentei-reclamante și, deși se precizează că numitul T. Ș. ar fi fost martor ocular, acest lucru nu s-a dovedit. Arată că instanța de fond a înlăturat declarațiile martorului T. Ș., întrucât acesta a fost audiat la faza de cercetare penală și la instanța de fond, dând două declarații total diferite. Susține că, ulterior, martorul a declarat că nu a văzut momentul impactului, ci a auzit o bubuitură și atunci s-a uitat ca să vadă ce s-a întâmplat și, din niciuna dintre cele două expertize întocmite în cauză nu rezultă că numitul P. D. ar fi învinovățit de producerea accidentului, acest accident fiind produs chiar în curbă. Cu privire la despăgubiri, arată că aceste despăgubiri se acordă în momentul în care se face dovada vinovăției celui asigurat, valoarea maximă a despăgubirilor fiind în sumă de 8.559,75 lei. Nu solicită cheltuieli de judecată.
În replică, apărătorul recurentei-reclamante, arată că în faza de recurs nu s-a legat de depoziția martorului T. Ș. care, când a fost audiat în fond, nu și-a mai adus aminte de accident, reclamanta renunțând la declarația acestuia. Precizează că rezultă o culpă comună, conform expertizelor întocmite în cauză, iar prezentul recurs este susținut pe aplicabilitatea obligației societății asiguratoare la plata despăgubirilor pentru culpa comună.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 17.06.2011 pe sub nr. 11._ reclamanta R. I. a chemat în judecată pe pârâta . PLOIESTI și pe intervenienții . BUCURESTI și P. D. prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat de către prepusul asiguratului pârâtei, precum și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că la data de 01.02.2010 a fost victima unui accident de circulație în orașul Băicoi, . orelor 17.15.
A mai arătat reclamanta că în momentul producerii accidentului conducea autoturismul marca Volkswagen tip Golf, cu nr. de înmatriculare_ și a fost lovită de autoturismul marca Nissan tip Navara, cu nr. de înmatriculare_ aflat în proprietatea . de numitul P. D..
Accidentul s-a produs pe un deal, chiar în fața stațiunii balneoclimaterice Valea Stelii, iar autoturismul condus de către intervenient rula în rampă cu o viteză neadaptată condițiilor de trafic specifice unei seri de început de februarie mai precis cu o viteză peste limita legală acelei porțiuni rutiere.
A susținut reclamanta că avea o viteză redusă mult sub cea a autoturismului Nissan Navara cu care a interacționat, iar pe jos era „pojghița de gheață, zăpadă și lapoviță și ningea ușor”, așa cum reiese din declarațiile date în cauză.
A mai arătat reclamanta că vinovatul de producerea accidentului numitul P. D. a fost scos de sub urmărire penală de către P. de pe lângă Judecătoria Câmpina, prin emiterea unei rezoluții care a fost confirmată și de către prim procuror.
A precizat reclamanta că art. 24, 41 și 44 din Legea nr. 136/1995 impune obligația asigurătorului și mai precis obligația de plată a despăgubirilor către persoanele îndrituite în urma prejudiciului generat de către asiguratul său.
Reclamanta a susținut că, în opinia sa, sunt îndeplinite condițiile care atrag răspunderea asigurătorului pârât în prezenta cauză, respectiv existența unui contract de asigurare valabil încheiat între pârâtă și intervenientul forțat, existența unui prejudiciu cert, existența culpei pârâtului și legătura de cauzalitate dintre fapta săvârșită și prejudiciul cauzat.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 1000 alin. 3, raportat la art. 998-999 C. civ. și Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, republicată și modificată.
La dosarul cauzei au fost depuse copii ale următoarelor înscrisuri: invitație la conciliere, proces verbal întocmit la 28.04.2011, rezoluția de scoatere de sub urmărire penală nr. 331/P/2010, rezoluția nr. 1293/II/2/2010 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina, autorizație de reparații, certificat de înmatriculare al autoturismului, contract de vânzare – cumpărare pentru un vehicul folosit din data de 24.04.2008, chitanța nr._/14.12.2009, poliță de asigurare de răspundere auto RCA, raport de expertiză medico legală, certificat medico legal, fișa de tratament, certificate de concediu medical, declarații.
La data de 15.03.2011, pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată. De asemenea, invocă excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere că sucursala nu poate avea calitate procesuală pasivă întrucât este un dezmembrământ fără personalitate juridică al unei societăți comerciale.
Prin încheierea de ședință din data de 15.03.2012, instanța de fond a respins excepția tardivității formulării întâmpinării de către pârâtă, invocată de către reclamantă, prin avocat, ca neîntemeiată.
Prin încheierea de ședință din data de 26.04.2012, instanța de fond a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . Ploiești, invocată prin întâmpinare.
În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri, proba testimonială în cadrul căreia a fost audiat martorul T. Ș. și proba cu expertiza în specialitatea auto.
Prin sentința civilă nr._/13.11.2012 Judecătoria Ploiești a respins acțiunea formulată de către reclamantă, ca neîntemeiată și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului a reținut că în fapt, la data de 06.04.2010, autoturismul marca Nissan Navara cu nr. de înmatriculare_ condus de intervenientul P. D. a intrat în coliziune cu autoturismul marca VW Golf cu nr. de înmatriculare_ condus de reclamanta R. I.. Accidentul s-a produs pe . Băicoi.
Vinovat de producerea accidentului se face reclamanta care a intrat în derapaj și a pătruns pe contrasens unde a intrat în coliziune frontal stânga cu autovehiculul condus de către intervenientul P. D.. Instanța a reținut aceasta pe baza Rezoluției de scoatere de sub urmărire penală privind pe intervenientul P. D. pronunțată de P. de pe lângă Judecătoria Câmpina în dosarul nr. 33/P/14.09.2010.
Instanța a reținut că, deși a susținut că vinovați de producerea accidentului se fac ambii conducători auto implicați, reclamanta nu a făcut dovada acestor susțineri, deși sarcina probei îi revenea potrivit dispozițiilor art. 1169 C.civ.
De asemenea, instanța de fond a înlăturat susținerile martorului T. Ș. conform căruia vinovat de producerea accidentului se face intervenientul P. D. ca urmare a pătrunderii pe contrasens a autoturismului Nissan prin depășirea liniei continue ce despărțea cele două sensuri de mers.
Instanța de fond a apreciat aceste susțineri ca fiind nesincere întrucât tot martorul este cel care declară că nu a văzut când s-a produs impactul dintre cele două autoturisme, deci nu are de unde să știe cine se face vinovat de producerea accidentului. Totodată, deși a susținut că autoturismul condus de intervenient a intrat pe contrasens, martorul a mai arătat că, din cauza zăpezii care acoperea carosabilul, nu se putea vedea linia continuă ce despărțea cele două sensuri de mers. Aceste contradicții din declarația martorului conduc la concluzia că declarația acestuia este nesinceră astfel că o a fost înlăturată din material probator administrat în cauză.
Față de cele reținute, instanța de fond a dat valoare constatărilor efectuate de organele de cercetare penală consemnate în cuprinsul Rezoluției de scoatere de sub urmărire penală privind pe intervenientul P. D. pronunțată de P. de pe lângă Judecătoria Câmpina în dosarul nr. 33/P/14.09.2010 întrucât cercetările ce au stat la baza emiterii acestui act au fost efectuate mai aproape de data producerii accidentului.
În drept, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. conform art. 998-999 C.civ. persoana care cauzează altuia un prejudiciu, chiar și din neglijență sau imprudență, este obligată să repare acest prejudiciu. Așadar din aceste norme rezultă că va răspunde civil autorul faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu care a acționat cu vinovăție, incluzând deci neglijența sau imprudența, în sensul că acesta va fi ținut să acopere în întregime prejudiciul produs prin fapta sa.
Analizând condițiile răspunderii civile delictuale în baza art.998-999 cod civil la cazul de față instanța a reținut că din probele administrate reiese că intervenientul P. D. nu este autorul faptei ilicite care a cauzat prejudiciul reclamantei, ci, din contră, vinovată de producerea accidentului se face însăși reclamanta. De asemenea, reclamanta nu a făcut dovada faptului că ar fi existat o culpă comună a celor doi conducători auto implicați în accident.
Față de cele reținute, instanța de fond a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
În baza art. 274 C.proc.civ. instanța a lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către pârâtă și intervenienți.
Împotriva sentinței mai sus menționată, a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Pe calea recursului, recurentul reclamanta a solicitată admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, obligarea pârâtei la plata sumei ce a rezultat din efectuarea raportului de expertiza din care rezulta culpa . conducători auto implicați in accident, deci și a conducătorului auto ce conducea auto asigurat de către pârâtă precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecata ce le va efectua cu ocazia acestui recurs compus din onorariu avocațial si taxa judiciara de timbru.
Recurenta – reclamantă arată că în fapt, la data de 1.02.2010 a fost implicată într-un accident de circulație in orașul Băicoi, . orelor 17/15 acesta având calitatea de conducător al auto marca Volkswagen tip Golf, cu numărul de înmatriculare_ fiind lovită de auto marca NISSAN tip NAVARA cu nr. de înmatriculare_ aflat în proprietatea . de numitul P. D..
Precizează că a depus toate diligentele prevăzute de către legiuitor pentru a se afla adevărul in cauza după cum rezulta și din administrarea probelor de la dosarul de fond a acestei cauze insa,din păcate nu s-a mai putut proba vinovăția exclusiva a conducătorului auto P. D. deși nu s-au administrat corect toate probatoriile aduse de către mine în toate fazele procesuale în care au fost implicați. Aceasta este de fapt și ultima cale la care a putut apela pentru aflarea adevărului și ca să se facă în mod efectiv dreptate.
De asemenea, se arată că deși în faza penală supusă acestui incident auto s-a concluzionat existența culpei comune a ambilor conducători a solicitat instanței obligarea asigurătorului S. A.-TIRIAC Ploiești la plata sumei ce i se cuvenea in urma culpei conducătorului auto asigurat la societate intimatului.
Recurenta - reclamanta arată că instanța de fond a reținut în mod total greșit chiar în urma reefectuării probelor de specialitate că vina i-ar aparține în totalitate acestuia în ciuda faptului că din raportul de expertiză judiciară efectuat în această speță a rezultat fără dubiu cel puțin o culpă comună confirmată și de rapoartele de expertiza efectuate și în dosarul penal care s-a creat în urma acestui incident .
Precizează că a adus la cunoștință că întreg probatoriul administrat în susmenționatul dosar penal a fost anexat în totalitate în copii certificate la dosarul de fond fiind efectiv consternată că instanța a menționat în dispozitivul sentinței atacate că nu ar fi făcut dovada culpei comune.
Rezultă în mod indubitabil că instanța de fond nu a studiat în mod atent dosarul, probele supuse efectiv judecății, nici raportul de expertiza efectuat în prezenta cauza care se coroborează cu celelalte rapoarte extrajudiciare anexate la dosarul cauzei.
De asemenea, se precizează că instanța de fond, în mod greșit a reținut că depoziția martorului T. Ș. de fila 172 trebuie înlăturata.
Învederează faptul că, declarația anexata de către recurentă pentru susținerea cel puțin a culpei comune a fost luată în fața organelor de urmărire penală"la cald" martorul aducând niște elemente foarte importante atunci pentru stabilirea adevăratei vinovații de care, din păcate nu s-a ținut cont în cadrul dosarului penal ce a avut ca obiect art.184 C.pen., dar din păcate nu s-a ținut cont de valoarea intrinsecă a declarației acestui martor ocular iar instanța de fond din prezenta cauza a înlăturat-o in urma reaudierii martorului T. Ș. propus de altfel chiar de către aceștia în fața instanței de fond. Consideră ca lipsită de importanță nu prima declarație luata"la cald" ci cea de a doua care a fost luat la trei ani diferența și în care martorul a uitat elementele esențiale, efectiv nu și le-a adus aminte. Este cunoscut și specificat în doctrină faptul că după o anumita perioadă de timp martorul uită elementele esențiale în mod natural și instanța investită cu audierea lui trebuie să îi aducă aminte niște elemente generatoare pentru memorie pentru a putea reconstrui imaginile vechi.
Or, instanța de fond a audiat martorul cu întrebări scurte care nu au favorizat o aducere aminte efectivă iar întrebările solicitate martorului de către apărătorul reclamantei nu au fost încuviințate.
În concluzie,recurenta – reclamantă, solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței civile nr._ pronunțata în data de 13.11.2012 de către Judecătoria Ploiești și obligarea pârâtei la plata sumei rezultate din raportul de expertiza cu titlul de despăgubire în sensul legii având în vedere reținerea culpei comune în sarcina ambilor conducători auto și aplicabilitatea art.24,41,44,49 din Legii l36/1995 asiguratul intimatei-pârâte fiind răspunzător în mod direct de crearea unui prejudiciu recurentei și automobilului său precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ce le-a efectuat cu ocazia acestui proces atât în faza de fond cât și în faza de recurs.
Primindu-se cauza la Tribunalul Prahova, a fost înregistrată sub nr._ .
Intimata . formulat întâmpinare conform art. 308 alin. 2 C. pr. civ., prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp.art.3041C.pr.civ.,tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Între autoturismele recurentei reclamante și intimatului intervenient P. D. la data de 06.04.2010 a avut loc o coliziune. Accidentul s-a produs pe ., județul Prahova.
Din Rezoluția de scoatere de sub urmărire penală din 14.09.2010 emisă în dosarul nr. 331/P/2010, de P. de pe lângă Judecătoria Câmpina, rezultă că s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a intimatului intervenient P. D., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii ( latura subiectivă, vinovăția persoanei cercetate).
Rezultă din cuprinsul aceleiași rezoluții că, în data de 01.02.2010, în jurul orei 17.15, intimatul intervenient P. D. a condus pe . Băicoi, județul Prahova, autoutilitara marca Nissan Navara, cu număr de înmatriculare_, proprietatea O. P. în direcția Ț. Liliești. În autovehicul s-a aflat și numita I. Ș. I. ( fiica conducătorului auto). Din sensul opus se deplasa autoturismul marca VW Golf, cu număr de înmatriculare_, condus de recurenta reclamantă R. I..
În dreptul imobilului nr. 83, într-o curbă spre dreapta și în rampă, în sensul Liliești-Ț. (carosabilul fiind acoperit cu gheață și zăpadă), autovehiculul condus de recurenta reclamantă a intrat în derapaj și a pătruns pe contrasens unde a intrat în coliziune frontal stânga cu autoutilitara condusă de intimatul intervenient.
Cercetarea la fața locului s-a efectuat la data de 01.02.2010 în jurul orei 22.30, după ce recurenta reclamantă s-a deplasata la spital inițial accidentul fiind înregistrat doar cu avarii, iar fotografiile judiciare au fost efectuate în data de 02.02.2010.
S-a reținut în cuprinsul rezoluției că, expertiza tehnică auto efectuată în cauză nu a fost edificatoare sub aspectul dinamicii accidentului, locul producerii impactului și vitezelor de deplasare ale autovehiculelor.
Susținerea recurentei reclamante în sensul că instanța de fond nu a studiat în mod atent probele dosarului, este nejustificată, având în vedere faptul că în considerentele sentinței recurate se menționează aspectele care au format convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată.
Depoziția martorului T. Ș. nu a fost avută în vedere la pronunțarea sentinței de instanța de fond în mod corect, motivat de faptul că acest martor nu a perceput în mod direct faptele astfel cum a rezultat din depoziția acestuia. Acesta a arătat că a nu a văzut când s-a produs impactul dintre cele două autoturisme. Același martor a arătat că intervenientul a pătruns pe contrasens, dar din cauza zăpezii care acoperea carosabilul nu se putea vedea linia continuă, care despărțea cele două sensuri de mers.
Martorul T. Ș. nu a fost la fața locului și nu a perceput în mod direct faptele așa cum s-au petrecut acestea în realitate și pe de altă parte, în depoziția dată afirmă că autoturismul condus de intimatul intervenient a pătruns pe contrasens, pentru ca tot în cuprinsul aceleiași declarații martorul să arate că datorită zăpezii nu se putea vedea linia continuă ce despărțea cele două sensuri de mers, De aici rezultă că martorul nu a putut să constate că intimatul intervenient a pătruns pe contrasens din moment ce linia continuă era acoperită de zăpadă.
În Rezoluția Parchetului se reține că în prima declarație din 02.03.2010, martorul arată că la momentul impactului autoutilitara se afla cu partea stângă șofer pe axa drumului, iar în data de 19.04.2010 a susținut că autoturismul Nissan a tăiat curba pe centrul șoselei datorită faptului că din cauza zăpezii acumulate pe șosea, sensul de mers Ț.- Liliești era micșorat cu aproximativ 1-1,5 m față de axul drumului, Martorul a declarat că autoturismul se afla pe mijlocul șoselei.
Se constată că, acest martor se afla la distanță față de locul accidentului, aspect ce rezultă din rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina, benzile nefiind despărțite prin marcaj longitudinal, iar carosabilul era acoperit de zăpadă și gheață.
Așa fiind, tribunalul constată că în mod corect au fost reținute de instanța de fond constatările din cuprinsul Rezoluției de scoatere de sub urmărire penală emise în dosarul nr. 331/P/14.09.2010, susținerea recurentei reclamante în sensul că depoziția martorului T. Ș. a fost dată în fața instanței la aproape trei ani fiind posibil să uită elemente esențiale nefiind justificată.
Pentru considerentele arătate, tribunalul va respinge recursul declarat de recurenta reclamantă ca nefondat potrivit disp. art. 312 alin. 1 C. pr. civ.
Se va lua act că intimata pârâtă nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta – reclamantă R. I., domiciliată în Ploiești, .. 27, județ Prahova, împotriva sentinței civile nr._/13.11.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata – pârâtă S. A. Ț. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, P-ța M. Viteazul, nr. 3, ., județ Prahova și intimații – intervenienți P. D., domiciliat în Băicoi, ., județ Prahova și . - P. CITY - BUCURESTI P. CITY, cu sediul în București, ., sector 1, ca nefondat.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
N. C. C.-A. M. F. L. ȘALAR
GREFIER,
M. - D. B.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./Tehnored.C.N.
2 ex./11.04.2013
D.f._ Judecătoria Ploiești
J.f. A. I.
| ← Sechestru asigurător. Decizia nr. 298/2013. Tribunalul PRAHOVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 44/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
