Pretenţii. Hotărâre din 14-01-2013, Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 14-01-2013 în dosarul nr. 18809/281/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILA Nr. 55
Ședința publică din data de 14 Ianuarie 2013
PREȘEDINTE: M. C.
Judecători: M. B.
I. C.
Grefier: M. M. C.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de recurentul-reclamant A. L. R., domiciliat în Ploiești, ., ., ., împotriva sentinței civile nr.4954/30.03.2012, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu recurentul pârât A. C. R. - prin reprezentant M. V., domiciliat în Ploiești, ., nr.15, jud.Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant reprezentat de avocat C. B. și recurentul pârât reprezentat de avocat G. A..
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul învederează părților că ședința de judecată este prezidată de judecătorul de pe locul III ținându-se seama de fișele de repartizare existente în dosare, în scopul asigurării rotației membrilor completului de judecată în ceea ce privește conducerea ședințelor de judecată în cadrul completului de recurs.
Apărătorul recurentului reclamant depune la dosar taxă judiciară de timbru și arată că nu are alte cereri, solicitând cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului pârât arată că nu are alte cereri, solicitând cuvântul în dezbateri.
Tribunalul având în vedere actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului reclamant având cuvântul, solicită a se avea în vedere decizia Curții Constituționale și decizia de plen, arătând că obiectul pricinii a fost acela că s-a solicitat instanței obligarea pârâtului la pensia de întreținere pe ultimii 9 ani, pensie care era restantă.
Printr-o cerere reconvențională, pârâtul a solicitat reducerea sumei pentru că e bolnav; arată că instanța de fond nu s-a pronunțat la momentul respectiv asupra administrării probei cu expertiză, interogatoriu, audiere de martori și note scrise.
Totodată arată că există o culpă procesuală a reclamantului, că debitorul plătește fiului său o sumă de 5300 lei și arată că recurentului i s-a făcut și plângere pentru abandon de familie, existând la dosar o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale, dorindu-se doar șicanarea recurentului reclamant.
Solicită admiterea recursului declarat de reclamant și modificarea în parte a sentinței, cu cheltuieli de judecată.
Depune note scrise și acte.
Cu privire la recursul declarat de recurentul pârât solicită respingerea acestuia.
Apărătorul recurentului pârât având cuvântul solicită aplicarea art.312 C.pr.civ. cu respingerea recursului declarat de reclamant, ca nefondat.
Conform art. 274 C.pr.civ. arată că instanța de judecată poate genera cheltuieli de judecată.
Arată că instanța de fond a fost investită cu soluționarea unei cereri reconvenționale, că a existat o culpă procesuală dar care nu poate fi imputată pârâtului, în primul ciclu procesual.
Conform art. 298 din Codul familiei arată că nevoia celui care solicită pensie este dovedită.
Mai arată că cheltuielile procesuale se solicită pe ciclul procesual, că nu au fost depuse acte medicale pentru perioada 2009-2013, care să ducă la diminuarea procentului pensiei de întreținere.
Solicită admiterea recursului declarat de recurentul pârât, cu modificarea în parte a sentinței recurate, și respingerea recursului declarat de apelantul reclamant, ca nefondat.
Recurentul reclamant refuză să plătească pensie de întreținere, iar pentru abandonul de familie, dacă se plătește pensia de întreținere, se dă rezoluție de neîncepere a urmăririi penale.
Solicită respingerea recursului recurentului reclamant și admiterea recursului declarat de recurentul pârât, cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ /26.08.2011, reclamantul A. L. R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul pârâtul A. C. R. reprezentat de M. V., obligarea acestuia la plata sumei de 4450 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în dosarul nr._/2008.
În motivare a arătat că pârâtul a formulat o acțiune în pretenții, prin care solicita obligarea sa la plata sumei de 3600 lei cu titlu de pensie de întreținere.
Pe cale reconvențională reclamantul a solicitat reducerea pensiei de întreținere. Prin sentința civilă nr. 8239/2009, Judecătoria Ploiești a omis să se pronunțe asupra acțiunii, admițând cererea reconvențională.
Împotriva sentinței ambele părți au formulat recurs, admis prin decizia nr. 650/2010, casând hotărârea de fond și trimițând cauza spre rejudecare. Prin sentința civilă nr. 1544/2011 s-a respins acțiunea și s-a admis cererea reconvențională.
A arătat că suma este compusă din onorariu de avocat plătit la fiecare ciclu procesual.
În drept a invocat prevederile art. 998 și 999 C.civ.
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare, dar a solicitat, prin apărător, respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
Prin sentința civilă nr. 4954/30.03.2012, Judecătoria Ploiești a admis în parte cererea formulată, obligând pârâtul la plata sumei de 500 lei, reprezentând onorariu de avocat din dosarul nr._/281/2008.
În motivare, a reținut următoarele:
Prin decizia civilă nr. 650/2010, Tribunalul Prahova a admis recursurile formulate de către părți deoarece instanța de fond deși prin încheierea de ședință a admis excepția lipsei de interes a acțiunii principale, în dispozitivul hotărârii nu s-a mai pronunțat asupra ei, admițând doar cererea reconvențională.
Potrivit art. 998 C.civ., cel care cauzează un prejudiciu altuia, are obligația reparării acelui prejudiciu. Pentru a fi angajată răspunderea, trebuie întrunite cumulativ următoarele condiții: să se fi petrecut o faptă ilicită, să se fi cauzat un prejudiciu, să existe legătura de cauzalitate între faptă și pagubă și vinovăția autorului.
În speță instanța reține că sunt îndeplinite în parte aceste condiții: astfel, fapta ilicită a constat în emiterea unei somații fără respectarea condițiilor legale, ceea ce a determinat litigiul care a făcut obiectul dosarului nr._/281/2008.
Potrivit art. 274 alin. 1 C.pr.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere la plata cheltuielilor de judecată.
Cheltuielile de judecată constau în speță în onorariu de avocat.
Prejudiciul a constat în cheltuielile pe care reclamantul din prezenta cauză a trebuit să le facă în dosarul respectiv, iar vinovăția pârâtului rezultă din soluția dată fondului cererii principale.
Însă instanța reține totodată că pârâtul nu are culpă pentru că dosarul respectiv a parcurs 2 cicluri procesuale. În primul ciclu procesual instanța de fond a omis să se pronunțe pe cererea sa, astfel încât tribunalul a casat sentința și a trimis-o spre rejudecare. Faptul că prima instanța a greșit nu înseamnă că se poate reține vinovăția pârâtului față de primul ciclu procesual, atât la fond, cât și la recurs.
Cu privire la onorariu de avocat, însă, art. 274 alin. 3 C.pr.civ. prevede că instanța va putea micșora cuantumul acestuia, ori de câte ori va constata motivat că nu este corespunzător valorii pricinii sau muncii depuse de avoat.
În speță reclamantul solicită următoarele sume: 1450 lei onorariu Judecătoria Ploiești primul ciclu procesual, 1500 lei onorariu Tribunal și 1500 lei Judecătoria Ploiești al doilea ciclu procesual.
Cu privire la primul ciclu procesual, s-a reținut că nu există culpă a pârâtului.
Cu privire la rejudecare, instanța constată cerere întemeiată în parte. Astfel, valoarea obiectului cererii principale a fost de 3600 lei, iar al cererii reconvenționale reducerea pensiei de întreținere cu 25%. În afară de valoarea mică a obiectului, instanța va ține seama și de natura litigiului, și anume pensie de întreținere, domeniu în care nici nu ar trebui să se ridice astfel de probleme, mai ales că pârâtul este fiul reclamantului. Prin urmare față de aspectele învederate, instanța va admite în parte cererea, suma de 500 lei fiind rezonabilă, mai ales că reclamantul nici nu precizează în ce a constat efectiv munca sa.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată efectuate în acest dosar, instanța reține că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 274 alin. 1 și 2 C.pr.civ., deoarece nu se poate reține culpa pârâtului.
Culpa procesuală din cadrul acțiunii inițiale nu se extinde asupra prezentului dosar. Cheltuielile de judecată pot fi solicitate fie în dosarul în care au fost făcute, fie pe cale separată. E-adevărat că este dreptul părții care a câștigat procesul să aleagă calea, dar exercitarea acestui drept nu trebuie să fie abuzivă, astfel cum prevede art. 723 alin. 1 C.pr.civ. și să pricinuiască pagube părții adverse.
Instanța reține că sumele reprezentând onorariile de avocat au fost achitate de către reclamantă cabinetului de avocat în timpul procesului, ele având caracter real și efectiv la data soluționării pe fond a cauzei, respectiv la data soluționării recursurilor, putând fi solicitate la acel moment.
Faptul că reclamantul nu a procedat astfel nu trebuie să genereze cheltuieli suplimentare în sarcina pârâtei, în privința căreia nu se poate identifica culpa procesuală, astfel încât instanța va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, reclamantul a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței menționate și pe fond admiterea acțiunii. În motivarea cererii de recurs, recurentul a susținut că în mod eronat instanța de fond a reținut că pârâta nu are culpă procesuală pentru că dosarul a parcurs două cicluri procesuale, iar în primul ciclu instanța a omis să se pronunțe asupra acțiunii formulate. De asemenea, a susținut că instanța de fond a omis să constate că părțile aveau dublă calitate, fiind formulată și o cerere reconvențională, acțiunea presupunând 3 ani de dezbateri, consultații multiple și strângerea de acte medicale.
Mai mult, a precizat că instanța nu este în măsură să reducă cuantumul onorariului stabilit între avocat și clientul său.
De asemenea, și pârâtul A. C. Renee a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței recurate, cu respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.
Reclamantul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat de pârât, ca nefondat.
Examinând sentința civilă atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3041 C.p.c. reține următoarele:
În mod corect, instanța de fond a reținut că pârâtul nu are culpă procesuală doar pentru faptul că dosarul nr._/281/2008 a parcurs două cicluri procesuale. Faptul că prima instanță a greșit, iar sentința pronunțată de aceasta a fost casată, trimițând cauza spre rejudecare nu înseamnă că se poate reține vinovăția pârâtului față de primul ciclu procesuale, atât la fond, cât și la recurs.
Cu privire la reducerea cuantumului onorariului de avocat, Tribunalul reține faptul că prev.art. 274 alin. 3 îi acordă judecătorului posibilitatea aceasta, instanța neintervenind însă în contractul de asistență judiciară și nemodificându-l, în sensul diminuării sumei cuvenite cu titlu de onorariu. Reducând cuantumul onorariului avocațial pus în sarcina părții care a pierdut procesul, instanța apreciază în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care se află în culpă procesuală.
Tribunalul reține totodată faptul că prevederile art. 274 alin. 3 C.p.c. au fost declarate constituționale prin decizia nr. 401/14.07.2005 a Curții Constituționale, în considerentele acestei decizii fiind reținut faptul că nicio dispoziție din legea fundamentală nu interzice expres consacrarea prin lege a prerogativelor instanței de a cenzura cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată cuantumul onorariului convenit între părțile contractului de asistență juridică, prin prisma proporționalității cu amplitudinea și complexitatea activității depuse.
O asemenea prerogativă este cu atât mai necesară, cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată urmează a fi suportat de partea potrivnică dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar să-i fie opozabil, iar opozabilitatea este consecința însușirii sale de către instanță prin hotărârea judecătorească, creanța dobândind astfel caracter cert, lichid și exigibil.
În același sens este și jurisprudența CEDO, care a statuat faptul că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli de judecată decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil (cauzele S., S. și alții, R. împ. României), în limita unui cuantum rezonabil deci.
Disp.art. 274 al.3 C.p.c. nu contravin nici disp.art. 30 din legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, conform cărora contractul dintre avocați și clienți nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect de nici un organ al statului.
Aceste prevederi se aplică exclusiv raporturilor contractuale dintre părțile contractului de asistență juridică, fiind o aplicație particulară a art. 969 Cod civil, care consacră principiul obligativității respectării contractului de către părți, clientul având obligația de a achita integral onorariul, pe care însă nu îl va putea recupera de la partea adversă, în m[sura în care va câștiga procesul, decât dacă instanța va aprecia asupra caracterului său real, necesar și rezonabil.
În ceea ce privește temeinicia hotărârii primei instanțe, Tribunalul reține că prin prisma naturii litigiului dedus judecății, chiar dacă a presupus derularea procesului pe o perioadă mai îndelungată de timp, ca urmare a culpei primei instanțe sancționată prin casarea sentinței pronunțate de aceasta și trimiterea cauzei spre rejudecare, munca prestată de avocat nu a avut o amplitudine deosebită.
În ceea ce privește cheltuielile solicitate în cadrul prezentului dosar, în mod corect, instanța de fond a reținut faptul că nu se extinde asupra prezentului litigiu culpa procesuală din alt dosar, cheltuielile de judecată putând fi solicitate fie pe cale accesorie în litigiul în care s-au efectuat, fie printr-o acțiune separată în termenul general de prescripție de 3 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a câștigat procesul, însă exercitarea acestui drept trebuie realizată în concordanță cu principiul bunei-credințe, consacrat de art. 723 alin. 1 C.p.c.
Față de toate aceste considerente, în baza art. 312 C.p.c., va respinge recursurile declarate împotriva sentinței civile nr. 4954/30.03.2012, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurentul-reclamant A. L. R., domiciliat în Ploiești, ., ., ., împotriva sentinței civile nr.4954/30.03.2012, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu recurentul pârât A. C. R. - prin reprezentant M. V., domiciliat în Ploiești, ., nr.15, jud.Prahova, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 14.01.2013.
Președinte, Judecători,
M. CîrcioiuMihai BălănescuIrina C.
Grefier,
M. M. C.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./tehnored. CI
2 ex./14.03.2013
Dosar fond_ /2012 Judecătoria PLoiești
Judecător fond- B. M. R.
| ← Sechestru asigurător. Decizia nr. 1041/2013. Tribunalul PRAHOVA | Pretenţii. Decizia nr. 919/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
