Uzucapiune. Decizia nr. 1045/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1045/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 10-06-2013 în dosarul nr. 2804/331/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.1045
Ședința publică din data de 10.06.2013
PREȘEDINTE - A. G. H.
JUDECĂTORI - N. C.
- C. A. M.
GREFIER - M. Ș.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul - pârât Ș. C. domiciliat în Ploiești, . nr. 25 A, .. B, . împotriva sentinței civile nr.362/26.02.2013 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în contradictoriu cu intimații - reclamanți G. G. domiciliată în com. Predeal Sărari, ., G. GH. I. domiciliat în com. Predeal Sărari, ., R. VICTORIȚA domiciliată în com. Gura Vitioarei, .. 259, județul Prahova, E. A.domiciliată în com. Gura Vitioarei, .. 297, județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul – pârât, reprezentat de avocat A. E. și intimații – reclamanți, reprezentați de avocat T. C..
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 205,50 lei, conform chitanței . nr._/07.06.2013 și timbrul judiciar în valoare de 0,5 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul recurentului - pârât depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferente căii de atac exercitate și, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri noi, sens în care depune la dosar, în copie, adresa nr.1633/07.06.2013 eliberată de Primăria Predeal Sărari ca urmare a solicitării cabinetului de avocatură care asigură reprezentarea recurentului, anexată acestei adrese.
Reprezentantul intimaților - reclamanți depune la dosar, comunicând și părții adverse, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Reprezentantul recurentului - reclamant, având cuvântul, solicită acordarea unui nou termen de judecata pentru a lua cunoștință de întâmpinarea formulată de intimații - reclamanți, ce i-a fost comunicată în ședință publică la termenul de astăzi, dar și pentru a avea posibilitatea de a reveni cu o nouă adresă către Primăria ., se spune că recurentul - pârât deține un teren în pct. „Acasă”, dar nu se spune unde este acesta și care este situația acestui teren.
Reprezentantul intimaților - reclamanți, având cuvântul, arată că nu se opune cererii de amânare formulată de reprezentantul recurentului - pârât pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării, însă, în ceea ce privește solicitarea cu privire la relațiile ce înțeleg să se obțină de la Primăria Predeal Sărari, consideră că acestea au fost obținute, iar alte acte puteau fi depuse la dosar până la termenul de astăzi.
Tribunalul respinge cererea formulată de apărătorul recurentului - pârât prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea luării la cunoștință a întâmpinării formulate de intimații - reclamanți, având în vedere că aceasta nu conține excepții, ci doar apărări de fond, iar pe de altă parte nu există temei legal de amânare a cauzei pentru acest motiv.
Totodată, instanța respinge cererea formulată de apărătorul recurentului - pârât prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a obține alte înscrisuri, apreciindu-se că, de la momentul înregistrării cererii de recurs pe rolul Tribunalului Prahova și până la acest termen de judecată, recurentul a avut timpul material necesar procurării acestor înscrisuri.
Părțile prezente, având cuvântul pe rând, arată că nu au alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Tribunalul, având în vedere că nu sunt alte cereri de formulat sau probe noi de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Reprezentantul recurentului - reclamant, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat; apreciază că, în mod greșit, instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii, cu toate că în motivare se susține că s-a admis în parte acțiunea, motivat de susținerea din cuprinsul excepției referitoare la dispozițiile legilor fondului funciar.
Astfel, consideră că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că, prin contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.598/27.04.1981, intimații - reclamanți au cumpărat doar construcțiile situate pe un teren în suprafață de 250 mp., strict delimitat între vecini, terenul nefăcând obiectul vânzării.
În opinia sa, era firesc și legal ca pentru terenul aferent construcțiilor reclamanții să uzeze de o acțiune de fond funciar privind constituirea dreptului de proprietate, în temeiul art.36 alin.3 din Legea nr.18/1991, republicată.
Arată că, în mod greșit, instanța de fond nu a dat eficientă excepției inadmisibilității acțiunii, nefiind întrunite elementele privind prescripția de lungă durată.
De asemenea, arată că, există o hotărâre judecătorească, nr.1175/04.05. 1995 ce a avut ca obiect ieșire din indiviziune a recurentului cu ceilalți frați, iar recurentul figurează la rol din anul 1992 cu terenul in litigiu.
Totodată, arată că instanța de fond dând eficientă expertizelor care sunt deficitare, a dat intimaților - reclamanți mai mult decât s-a cerut, aceștia solicitând prin cererea reconvențională suprafața de 1.000 mp., neexistând o cerere precizatoare de mărire a câtimii pretențiilor, iar instanța de fond a acordat acestora 1.800 mp.
În consecință, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii, în principal, a excepției inadmisibilității acțiunii și respingerii acțiunii ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, respingerea acțiunii ca nefondată; cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimaților - reclamanți, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate, ca fiind legală și temeinică.
Arată că, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, în anul 1980 autorul intimaților - reclamanți a dobândit de la recurent un imobil compus din mai multe construcții, iar prin contractul de vânzare - cumpărare apare menționat, în mod clar, că imobilul cu vecinii menționați va trece la stat.
De asemenea, arata că la momentul dobândirii terenului, acesta era împrejmuit cu gard, nefiind schimbat aliniamentul până în prezent, iar intimații sunt cunoscuți ca proprietari ai imobilului, iar recurentul de la momentul vinderii terenului și până la înregistrarea cererii de chemare in judecată, nu a venit niciodată la terenul care pretinde a fi proprietatea sa.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii invocată de partea adversă, apreciază că instanța de fond, în mod corect, a respins această excepție, motivând pe larg în ce constă sancțiunea inadmisibilității, motivând că nu sunt îndeplinite condițiile care să conducă la admiterea acestei excepții.
În continuare, arată că s-a depus la dosar o adeverință de rol din care rezultă că terenul nu a făcut obiectul legilor fondului funciar, însă, in opinia sa, rolul agricol nu face dovada proprietății; cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Prin încheierea de ședință din data de 20.09.2011, a fost admisă excepția tardivității cererii reconvenționale formulată de pârâții G. G. și G. Gh. I., dispunându-se detașarea din dosarul nr._ a acestei cereri, sens în care s-a format dosarul nr._ .
Astfel, prin cererea reconvențională formulată de pârâtii G. G. și G. Gh. I. la termenul de judecată din data de 16.04.2011, s-a solicitat constatarea dreptului lor de proprietate asupra terenului în suprafață de cca. 1.000 mp. situat în com. Predeal Sărari, .” jud. Prahova, dobândit prin uzucapiunea de lungă durată, posesia utilă începând la data de 01.09.1960.
În motivarea acestei cereri, s-a arătat că, prin contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.598/27.04.1981, a fost reținută vânzarea - cumpărarea unui imobil - locuință, situată pe terenul de mai sus, însă, în realitate, tatăl reclamantului - G. G., în prezent decedat, a cumpărat de la reclamantul Ș. C. imobilul – casă de locuit și terenul în suprafață de cca. 1.000 mp., printr-un înscris sub semnătură privată încheiat anterior actului autentic, teren ce este stăpânit din luna septembrie 1980, este îngrădit cu garduri pe toate laturile, nefiind deranjați de nimeni.
Prin încheierea din data de 31.05.2011, s-a luat act de faptul că reclamanții și-au modificat acțiunea inițială, solicitând chemarea în judecată și a celorlalți moștenitori ai defuncților G. M. și G. G., respectiv R. Victorița și E. A..
La termenul de judecată din data de 13.09.2011, pârâtul Ș. C. a formulat cerere precizatoare în ceea ce privește cererea reconvențională, prin care a invocat excepția tardivității formulării acesteia, solicitând respingerea cererii ca tardiv introdusă.
În urma probelor administrate în cauză la solicitarea părților cu înscrisuri, martori, interogatoriul pârâtului Ș. C. și al reclamantei G. G. și expertiză tehnică de specialitate topometrică, Judecătoria Vălenii de M. a pronunțat sentința civilă nr.362/26.02.2013 prin care a fost respinsă ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii introductive invocată de pârâtul Ș. C., a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții G. G. și G. Gh. I., constatându-se că aceștia au dobândit, pe calea prescripției achizitive de 30 de ani, dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 1.560 mp., astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiza topo, cu completările ulterioare, ing. S. I. și schițele anexa ce fac parte din acestea.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, inadmisibilitatea este o sancțiune procedurală care intervine în situația în care nu există un text de lege de drept material pentru introducerea unei acțiuni sau atunci când legea condiționează introducerea unei acțiuni de o anumită procedura prealabilă.
Cum obiectul acțiunii de față îl reprezintă uzucapiunea de 30 de ani, acțiune ce nu este condiționata de o anumită procedură prealabilă și există și reglementare în dreptul material este evident că excepția inadmisibilității acțiunii este neîntemeiată, toate susținerile ce stau la baza excepției invocate reprezentând apareri pe fondul cauzei care vor fi avute în vedere la soluționarea fondului pricinii.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că, în sistemul codului nostru civil, uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietății unui bun imobil ca efect al exercitării unei posesiuni utile asupra acelui bun, într-un interval de timp determinat de lege.
Pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliară, prin uzucapiunea de 30 de ani, așa cum este reglementată în art.1890 C.civ. este necesar să fie îndeplinite cumulativ două condiții: posesia propriu-zisă să fie utilă, adică neviciată și să fie exercitată, neîntrerupt, timp de 30 de ani, indiferent dacă posesorul este de bună credința sau de rea credință.
În acest sens, art.1846 alin.1 C.civ. prevede că orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii, iar conform art.1847 C.civ. ca să se poată prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Așadar, ceea ce trebuie să dovedească reclamanții care invocă, în favoarea lor, efectele uzucapiunii de 30 de ani este că stăpânirea pe care au exercitat-o pe toată durata termenului respectiv a fost o adevărată posesie, respectiv că reunea cele două elemente constitutive (animus și corpus) și toate calitățile cerute pentru ca posesia să fie utilă.
Se retine, astfel, că prin contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr. 598/27.04.1981, autorul reclamantului - G. G. a cumpărat de la soții Ș. o casă compusă din patru camere situată în perimetrul construibil al com. Predeal Sărari, ., pe un teren în suprafață de 250 mp.
În ceea ce privește terenul de 250 mp. s-a reținut că acesta a trecut la stat, în baza art.30 din Legea nr.58/1974, fiind atribuit în folosința dobânditorilor construcției prin Decizia nr.966/14 iulie 1981.
În cauză au fost audiați martorii O. G., V. M., I. S. și Gogot E. care au declarat că au cunoștința de vânzarea intervenită între autorii părților, terenul fiind, de la bun început, într-o suprafața mai mare și împrejmuit pe toate laturile și, deși, gardul a fost refăcut de soții G., aliniamentul terenului nu a fost modificat.
Martorul Gogot E. a precizat ca autorii reclamanților au locuit pe tot timpul vieții în imobilul în litigiu, ulterior locuind reclamanții, iar martorul V. M. a menționat că familia G. era cunoscută în localitate ca proprietar al imobilului.
Martorul V. M. a arătat că are cunoștința de actul de vânzare - cumpărare intervenit între părți, nu cunoaște întinderea terenului, însă, terenul stăpânit, în prezent, de soții G. este același cu cel stăpânit anterior de autorii lor.
Terenul în litigiu a format obiectul unei expertize de specialitate topo ing. S. I., raport ce a necesitat mai multe refaceri, ca urmare a admiterii obiecțiunilor formulate de părți, constatându-se că, în urma analizei contractului de vânzare - cumpărare și a scitei de plan ce a stat la baza întocmirii lui, nu este respectată realitatea din teren, iar suprafața înstrăinata, în fapt, a fost de 1.810 mp., motivat de faptul că, dacă se respectă dimensiunile din schiță cu suprafața de 250 mp., în acesta teren nu se încadrează locuința ce a format obiectul înstrăinării.
Terenul în litigiu a fost măsurat și poziționat pe schița de plan rezultând că acesta măsoară o suprafața totală de 1.810 mp., suprafața din care a fost identificata distinct suprafața de 250 mp.
Din adeverința de rol rezultă ca reclamantul G. I. figurează înscris la rolul agricol din anul 1991 cu o suprafață de 1.000 mp. și o casă de locuit, terenul neformând obiectul legilor fondului funciar.
Cu toate acestea, la soluționarea prezentei cauze, instanța de fond a avut în vedere că terenul în suprafață de 250 mp. nu poate forma obiectul uzucapiunii, dat fiind faptul că acesta a format obiectul preluării de către stat și forma obiectul constituirii dreptului de proprietate, în baza Legii nr.18/1991.
S-a reținut, astfel, că prin dispozițiile normelor legale incidente s-a instituit o procedură specială pentru emiterea titlurilor de proprietate condiționată de existența unei cereri formulate în acest sens de persoana interesată și realizarea unei proceduri administrative.
În consecință, față de situația de fapt astfel reținută, instanța de fond a apreciat că reclamanții au făcut dovada actelor materiale de stăpânire efectivă, pe tot termenul prevăzut de lege, iar toate aceste acte materiale de stăpânire reflectă intenția reclamanților de a se comporta ca adevărați titulari ai dreptului de proprietate, ceea ce caracterizează o atitudine subiectivă, specifică titularului real al dreptului de proprietate.
S-a reținut, totodată, că terenul solicitat prin acțiunea inițiala era în suprafață de 1.000 mp., însă, la măsurători a rezultat o suprafața mai mare, respectiv de 1.810 mp., la termenul de judecată din data de 12.02.2013 reclamanții, prin apărător, solicitând pronunțarea unei hotărâri care să aibă în vedere întreg terenul identificat de către expertul topo, cerere ce echivalează cu o majorare a câtimii obiectului cauzei, conform art.132 alin.2 pct.2 C.pr.civ. asupra căreia instanța este ținută să se pronunțe.
Așadar, fiind îndeplinite condițiile prev. de art.1846 și urm. C.civ., instanța de fond a admis în parte acțiunea, doar in ceea ce privește suprafața de 1.560 mp. teren (1810 mp. – 250 mp. = 1.560 mp.) suprafață identificată prin raportul de expertiză topo, cu completările ulterioare, ing. S. I. și schițele anexă ce fac parte din acestea.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Ș. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că, prin acțiunea care a format obiectul dosarului nr._, a chemat în judecată pe reclamanții din prezenta cauză - G. G. și G. Gh. I., pentru ca aceștia să fie obligați să lase în pașnică folosință terenul în suprafață de 1.000 mp. situat în pct. „Ruxăndrică”, în cadrul acestui litigiu, reclamanții formulând întâmpinare și, ulterior, cerere reconvențională prin care au solicitat să se constate că au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului revendicat, prin prescripția de lungă durată.
Prin sentința civilă nr.362/26.02.2013, Judecătoria Vălenii de M. a admis cererea reconvenționala disjunsă din dosarul nr._, constatând că reclamanții au dobândit, pe calea prescripției achizitive de 30 ani, dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 1.560 mp., așa cum a fost identificat prin raportul de expertiză topo, cu completările ulterioare S. I..
Susține pârâtul Ș. C. că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică, fiind dată cu încălcarea disp. art.304 pct.6 - 9 C.pr.civ.
Sub un prim aspect, pârâtul consideră că instanța de fond, în mod greșit, cu o motivare sumară, a respins excepția inadmisibilității acțiunii, pentru ca, ulterior, să admită în parte acțiunea, motivat de susținerea din cuprinsul excepției referitoare la dispozițiile legilor fondului funciar.
Astfel, instanța de fond nu a avut în vedere împrejurarea că, prin contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.598/27.04.1981, intimații - reclamanți au cumpărat doar construcțiile situate pe un teren în suprafață de 250 mp., strict delimitat între vecinii: N - proprietatea P. I., S - drumul comunal Poienile, E - proprietate teren agricol Ș. G. și Ș. A. și V - ulița ce duce spre P. I..
Terenul în suprafață de 250 mp. nu a făcut obiectul vânzării, trecând în proprietatea statului, potrivit art.30 din Legea nr.58/1974 și, având în vedere practica în materie, inclusiv practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, intimații - reclamanți aveau la dispoziție o singura acțiune - de fond funciar privind constituirea dreptului de proprietate pentru terenul în suprafață de 250 mp., în temeiul art.36 alin.3 din Legea nr.18/1991, republicată.
În aceste condiții, consideră pârâtul că, în mod greșit, instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii, față de împrejurarea că, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile privind prescripția de lungă durată, cu precizarea că, mai mult decât atât, instanța de fond a omis din vedere faptul că, într-o astfel de speță, se solicită relații de la primărie în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor legilor fondului funciar pentru terenul în litigiu.
Procedând astfel, cu toate că prezenta cauză este disjunsă din acțiunea principală având ca obiect revendicare imobiliară se apreciază că, instanța de fond trebuia să analizeze, sub toate aspectele, această acțiune în uzucapiune.
De asemenea, instanța de fond nu a avut în vedere și nu s-a pronunțat asupra susținerilor pârâtului privind împrejurarea că intimații - reclamanți nu au avut o posesie utilă, în perioada anilor 1981 - 1990, terenul fiind doar în folosința lor, proprietatea aparținând statului.
De altfel, reclamanții nu au posedat în mod continuu, netulburați și pașnic terenul în suprafață de 1.000 mp. situat în pct. „Ruxăndrica”, față de dispozițiile sentinței civile nr.1174/04.05.1995, termenul de prescripție de 30 de ani fiind întrerupt.
Nu in ultimul rând, este de remarcat faptul că instanța de fond prin admiterea acțiunii a avut în vedere expertiza efectuată în cauză, expertiză care nu relevă realitatea din teren și, deși, s-a solicitat de către pârât, efectuarea unei noi expertize de specialitate topo, a fost respinsă această cerere cu o motivare sumară.
Astfel, instanța de fond nu a avut în vedere faptul că expertul a procedat la identificarea, măsurarea și evidențierea pe schița de plan a unui teren în suprafață mult mai mare decât terenul ce a format obiectul contractului de vânzare - cumpărare, făcând chiar afirmații care exced calității sale de expert tehnic judiciar specialitatea topografie.
Fără a delimita și identifica terenul menționat în actul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.598/27.04.1981, s-a emis afirmația falsă că terenul ce formează obiectul cererii reconvenționale este unul și același cu terenul din contractul de vânzare - cumpărare menționat, în aceste condiții, terenul menționat în cererea reconvențională neputând fi unul și același cu terenul din contractul de vânzare - cumpărare nr.598/1981, caz în care se impunea ca expertul să procedeze la delimitarea exacta a celor două suprafețe.
Este, de asemenea, de remarcat faptul că expertul a refuzat, în mod ostentativ, să răspundă obiecțiunilor admise de instanța de fond și, deși, se menționează ca obiectiv identificarea, măsurarea și evidențierea pe schița de plan a terenului menționat în cererea reconvențională în suprafață de 1.000 mp., expertul a menținut identificarea din primul raport de expertiză, respectiv a suprafeței de 1.800 mp. (cu toate că terenul de 250 mp. menționat a fi trecut la stat, în anul 1981 se învecinează cu terenul proprietatea pârâtului, fapt pentru care a formulat acțiunea în revendicare).
În ceea ce privește obiectivul nr.3, respectiv să precizeze dacă terenul ce formează obiectul cererii reconvenționale este unul și același cu terenul din contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.598/27.04.1981, se precizează, în mod ilar, că este unul și același, însă, diferă suprafețele.
În situația în care s-a constatat că diferă suprafața de 250 mp. menționată în contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.598/27.04.1981 de suprafața de 1.000 mp. menționata în cererea reconvențională, trebuia să se procedeze la separarea și evidențierea pe schița de plan a celor două suprafețe.
Mai mult decât atât, expertul a identificat un teren în suprafață de 1.800 mp., cu toate că nu este împrejmuit pe toate laturile și reclamanții au solicitat, prin cererea reconvențională, suprafața de 1.000 mp., iar nu de 1.800 mp.
În final, pârâtul Ș. C. a afirmat faptul că instanța de fond a dat mai mult decât s-a cerut, dispunând admiterea acțiunii pentru suprafața de 1.560 mp., cu toate că, în cuprinsul cererii reconvenționale, au solicitat să se constate că au dobândit, prin uzucapiune, suprafața de 1.000 mp. și până la rămânerea în pronunțare nu au înțeles să-și mărească câtimea pretențiilor la o altă suprafață.
Față de toate aceste aspecte, pârâtul Ș. C. a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și, pe fond, respingerea acțiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată pentru ambele instanțe.
În raport de susținerile recurentului - pârât Ș. C., intimații – reclamanți G. G. și G. Gh. I. au formulat, în baza art.308 alin.2 C.pr.civ., întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat (f.23).
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp. art. 3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Este cunoscut faptul că unul dintre cele mai importante efecte ale posesiei, când aceasta se prelungește în timp, este uzucapiunea sau prescripția achizitivă.
Uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru, prin posedarea neîntreruptă a acestuia în tot timpul fixat de lege.
Cel care pretinde că a dobândit dreptul de proprietate sau alt drept real prin uzucapiune trebuie să facă dovada că a posedat bunul în timpul prevăzut de lege și că posesia a fost una utilă, adică a fost o posesie propriu – zisă, iar nu o detenție precară și că această posesie nu a fost viciată.
Regularitatea posesiei este prezumată de lege.
În speță, din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile aflate la dosar, se reține că prin contractul de vânzare – cumpărare aut. sub nr.598/27.04. 1981, autorii reclamantului G. Gh. I., respectiv G. G. și G. M. au dobândit, prin cumpărare, de la pârâtul Ș. C. și soția acestuia - Ș. F., locuința construită din lemn, acoperită cu tablă, compusă din 4 camere, un vestibul, o bucătărie, o baie și un hol situată în perimetrul construibil al ., pe un teren în suprafață de 250 mp. care nu a făcut obiectul vânzării, trecând în proprietatea statului, potrivit art.30 din legea nr.58/1974 (f.18 –dos. fond).
Potrivit art.36 alin.3 și 4 din Legea nr.18/1991 „terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile art.30 din Legea nr.58/ 1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și a locuințelor urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor”, iar atribuirea în proprietate urma să fie realizată prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor făcută pe baza verificării situației juridice a terenurilor.
Prin Legea nr.18/1991, pe lângă măsurile reparatorii, s-a urmărit să se nominalizeze o . situații printre care și cea a deținătorilor de terenuri trecute în proprietatea statului, ca urmare a înstrăinării construcțiilor aflate pe acestea, nominalizare ce nu s-ar putea realiza prin atribuirea unor suprafețe de cel mult 100 mp. la oraș și 250 mp. în mediu rural, deoarece, de foarte multe ori, terenul ocupat de casa de locuit și anexele gospodărești depășește aceste suprafețe.
În speță, terenul în suprafață totală de 250 mp., trecut în proprietatea statului în urma convenției de vânzare – cumpărare din data de 27.04.1981, a fost folosit de cumpărătorii de la epoca respectivă - G. G. și G. M. - autorii reclamantului G. Gh. I., iar în prezent este folosit de reclamanții G. G. și G. Gh. I., în calitate de actuali proprietari ai construcției – casă de locuit.
Aceasta înseamnă că reclamanții G. G. și G. Gh. I. trebuiau să acționeze în judecată Instituția Prefectului Prahova pentru a emite ordin de atribuire, în favoarea acestora, a suprafeței de teren aferentă locuinței astfel dobândită.
De altfel, deși, în considerentele sentinței recurate, instanța de fond a reținut, în mod expres, că terenul în suprafață de 250 mp. nu poate forma obiectul uzucapiunii, dat fiind faptul că acesta a format obiectul preluării de către stat și forma obiectul constituirii dreptului de proprietate, în baza Legii nr.18/1991, în final, în mod nejustificat, admite acțiunea, constatând că reclamanții G. G. și G. Gh. I. au dobândit, pe calea prescripției achizitive de lungă durată, dreptul de proprietatea asupra terenului în suprafață de 1.560 mp., în condițiile în care, prin cererea reconvențională disjunsă, aceștia au solicitat numai suprafața de teren de cca. 1.000 mp., iar raportul de expertiză topo – completare ing. S. I. a concluzionat că ar fi fost „înstrăinată întreaga suprafață de teren de 1.810 mp.” (f.103 – dos. fond), fără a se arăta proveniența acestuia.
Există, așadar, o evidentă contradicție între considerentele și dispozitivul sentinței recurate, cu precizarea că, în perioada 27.04.1981 – 1990, autorii reclamantului G. Gh. I., respectiv G. G. și G. M. nu au exercitat o posesie utilă, adică neviciată, terenul aferent locuinței dobândite prin contractul de vânzare – cumpărare aut. sub nr.598 aflându-se numai în folosința acestora, proprietar indiscutabil fiind statul.
Pentru considerentele arătate, tribunalul urmează ca, în baza art.312 alin.1 C.pr.civ. rap. la art.312 alin.3 Teza I C.pr.civ. cu aplicarea art.304 pct.9 C.pr.civ., să admită recursul, să modifice în parte sentința atacată în sensul respingerii în totalitate a acțiunii ca neîntemeiată, menținând restul dispozițiilor sentinței în ceea ce privește respingerea excepției inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Ș. C..
În temeiul art.274 alin.1 C.pr.civ., vor fi obligați intimații - reclamanți G. G. și G. Gh. I. să plătească recurentului - pârât Ș. C. suma de 206 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs reprezentând taxă judiciară de timbru și timbre judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul - pârât Ș. C. domiciliat în Ploiești, . nr. 25 A, .. B, . împotriva sentinței civile nr.362/26.02.2013 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în contradictoriu cu intimații - reclamanți G. G. domiciliată în com. Predeal Sărari, ., G. GH. I. domiciliat în com. Predeal Sărari, ., R. VICTORIȚA domiciliată în com. Gura Vitioarei, .. 259, județul Prahova, E. A.domiciliată în com. Gura Vitioarei, .. 297, județul Prahova și, în consecință:
Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată, în totalitate.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimații - reclamanți să plătească recurentului - pârât 206 lei cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată in ședință publică, azi 10 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. G. H. N. C. C. A. M.
GREFIER,
M. Ș.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red./tehnored. A.G.H.
3 ex. - 01.07.2013
d.f. nr._ - Judecătoria Vălenii de M.
j.f. A. M.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 538/2013.... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 548/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
