Anulare act. Decizia nr. 2466/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2466/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 2466/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA- SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2466
Ședința publică din data de 16.06.2015
PREȘEDINTE - R. C.
JUDECĂTOR - C. M.
GREFIER - CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta reclamantă N. M., domiciliată în ., jud.Prahova și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, ..57, ..B, ., împotriva sentinței civile nr._/17.11.2014 și a încheierii din data de 26.05.2014 pronunțate de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata - pârâtă S. D., domiciliată în com. Berceni, ., jud. Prahova.
Cererea de apel timbrată cu suma de 6,00 lei conform chitanței . nr._/19.05.2015 și timbru judiciar de 0,15 lei, anulate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta reclamantă personal și asistată de avocat B. N. și intimata pârâtă personal și asistată de avocat N. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentanților părților în dezbateri.
Reprezentantul apelantei reclamante, având cuvântul, solicită în principal admiterea apelului așa cum a fost formulat, anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și a încheierii apelate în sensul admiterii cererilor și anularea testamentului precum și a certificatului de moștenitor. Arată că în mod netemeinic și nelegal prin încheierea din 26.05.2014 instanța a constatat decăderea reclamantei din dreptul de a mai formula cerere de anulare în anulare a certificatului de moștenitor și a respins ca tardiv formulată cererea. Arată că, pârâta pentru a îndepărta moștenitorii și pentru a acapara singură averea defunctului își asumă răspunderea sub semnătură în fața autorităților locale că nu mai sunt alți moștenitori în afara ei și obține astfel un certificat de moștenitor neconform cu realitatea și cu legea. Mai arată că, instanța de fond nu a desfășurat un rol activ în aflarea adevărului, conform art.129 c.civ. și a interpretat probele administrate în cauză trunchiat și părtinitor. Din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că pârâta nu-l îngrijea pe defunct, ba mai mult îl aplica violențe fizice, fiind găsit de martoră plin de bube, vânătăi și lăsat în pielea goală în plină iarnă, căzut și fără ajutor, iar pârâta la strigătele lui de ajutor în loc să-l ajute a plecat de acasă. Defunctul a rămas surprins când a aflat că fiica lui, reclamanta a încercat de mai multe ori să-l viziteze, dat aceasta nu a fost lăsată de pârâtă, nici măcar după intervenția organelor de poliție. Precizează apelanta că, pârâta este la a treia căsătorie cu defunctul, din prima a divorțat, iar din celelalte două rămânând văduvă. Solicită în principal admiterea apelului așa cum a fost formulat, anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și a încheierii apelate în sensul admiterii cererilor și anularea testamentului precum și a certificatului de moștenitor. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Avocat N. C., pentru intimata pârâtă, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Arată că apelanta, pretinde fără o motivare în fapt că prin încheierea de ședință din data de 25.05.2014 s-a constatat decăderea reclamantei din dreptul de a formula cererea de anulare a certificatului de moștenitor nr.66/2011 și a respins ca tardivă cererea sa. instanța de fond a avut în vedere pe deplin că orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil în mod public și în termen rezonabil de către o instanță independentă. În motivele de apel se mai invocă nedrept că în certificatul de moștenitor nr.66/2011 emis de BNP I. C. la data de 16.02.2011, că pârâta este singura moștenitoare, dar trece sub tăcere realitatea că la emiterea acestui certificat de moștenitor s-a avut în vedere actul de voință al defunctului pe de o parte, iar pe de o altă parte apelanta reclamantă N. prin faptele sale s-a îndepărtat de tatăl acesteia. Arată că apelanta până la decesul tatălui ei l-a ignorat, în sensul că nu l-a vizitat niciodată, nu l-a ajutat în niciun fel în timpul vieții, mai ales în ultimii ani de viață, ceea ce l-a îndreptățit pe tatăl acesteia să declare că nu are niciun moștenitor. Testamentul a fost încheiat când defunctul se bucura de o foarte bună sănătate mintală. Solicită respingerea apelului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată cu nr._ /25.11.2013 la Judecătoria Ploiești,în urma disjungerii dispusă în baza încheierii din data de 25.11.2013, reclamanta N. M. a chemat în judecată pe pârâta S. D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea testamentului nr. 7229/2003 întocmit de către defunctul S. G. în favoarea pârâtei, constatarea nulității acestuia, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este fiica defunctului dintr-o relație anterioară și că până la încheierea căsătoriei dintre defunct și pârâtă intervenită în anul 1998 a locuit împreună cu defunctul în imobilul bun succesoral situat în ., însă ulterior pârâta a folosit manopere dolosive în urma cărora a fost alungată din imobil, determinându-l pe defunct să-i întocmească testamentul nr.7229/ 30.01.2011, încheiat fraudulos în urma paralizării, anihilării voinței testatorului, astfel încât se impune desființarea acestui act juridic.
Totodată, la data de 25.11.2013, reclamanta și-a completat acțiunea, solicitând anularea certificatului de moștenitor nr.66/16.02.2011 în condițiile în care la data dezbaterii succesiunii defunctului S. G. în mod nelegal pârâta a declarat că nu mai există alți moștenitori de pe urma defunctului, erijându-se în unica moștenitoare a acestuia, obținând în mod fraudulos certificatul de moștenitor.
În baza încheierii din data de 10.03.2014 a Judecătoriei Ploiești, s-a procedat la îndreptarea erorii materiale strecurată în cuprinsul încheierii din 25.11.2013 pronunțată în dosarul inițial existent între părți nr._, suspendat până la soluționarea prezentei cauze, în sensul că s-a dispus disjungerea capetelor de cerere privind nulitatea testamentului și a certificatului de moștenitor.
La data de 04.04.2014 pârâta a formulat o întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii în integralitatea sa în condițiile în care actele contestate au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale în materie, atât timp cât testatorul a avut discernământ la data întocmirii testamentului în urma căruia reclamanta a fost înlăturată de la succesiune.
În baza încheierii din data de 26.05.2014 a Judecătoriei Ploiești s-a constatat că reclamanta este decăzută din dreptul de a completa acțiunea care a făcut obiectul dosarului nr._, fiind respinsă ca tardiv formulată cererea privind completarea acțiunii referitoare la anularea certificatului de moștenitor nr.66/2011, motiv pentru care s-a stabilit că obiectul acțiunii dedus judecății vizează doar capătul de cerere referitor la nulitatea testamentului, caz în care excepția netimbrării cererii completatoare privind anularea certificatului de moștenitor a rămas fără obiect, dispunându-se unirea excepției prescripției dreptului de opțiune succesorală cu fondul, aspect confirmat și de încheierea de reexaminare taxă de timbru din data de 17.06.2014 în temeiul căreia s-a constatat că taxa de timbru datorată în primă instanță de către reclamantă este de 12 lei, ținându-se seama de obiectul acțiunii privind nulitatea testamentului.
După administrarea probelor cu interogatoriu, martori, prin sentința civilă nr._/17.11.2014 a Judecătoriei Ploiești a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei, fii d respinsă și excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție s-a reținut că în baza testamentului nr.7229/17.11.2003 numitul S. G. a testat în timpul vieții toate bunurile sale mobile și imobile în favoarea pârâtei în calitate de soție, însă în urma analizării declarațiilor martorilor D. V., I. M., M. V., coroborate cu răspunsurile la interogatoriu ale părților, nu rezultă că pârâta ar fi exercitat acte de violență, mijloace dolosive, viclene asupra defunctului în vederea întocmirii testamentului în anul 2003, martorii relatând împrejurări ulterioare întocmirii acestui act, astfel încât împrejurările descrise de martorii propuși de către reclamantă privind agravarea stării de sănătate a defunctului, refuzul pârâtei de a permite rudelor defunctului să-l viziteze în timpul vieții, interdicțiile aplicate de către pârâtă reclamantei, nu constituie prin însăși natura lor dovezi referitoare la existența unui consimțământ viciat al testatorului la data întocmirii testamentului, nefiind îndeplinite condițiile prev. de disp. art.953 și urm. cod civil în ceea ce privește viciile de consimțământ, respectiv violența și dolul reprezentând cauze care să determine nulitatea testamentului.
S-a menționat că, deși defunctul a suferit în timpul vieții de anumite afecțiuni, nu rezultă că pârâta ar fi profitat de starea de sănătate a defunctului la data încheierii testamentului, mai ales că starea de sănătate a defunctului s-a agravat în anul 2010 când acesta a devenit imobilizat la pat, iar în speță ținând seama de obiectul acțiunii privind constatarea nulității testamentului, invocarea excepției prescripției dreptului la acțiune nu are relevanță atât timp cât dreptul de opțiune succesorală vizează dezbaterea unei succesiuni, modalitatea de acceptare a acesteia și nicidecum cazurile de nulitate relativă sau absolută privind consimțământul testatorului la data întocmirii testamentului.
Împotriva acestei sentințe și a încheierii din data de 26.05.2014 a declarat apel reclamanta, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, în subsidiar, admiterea acțiunii, anularea testamentului autentic nr. 7229/2003, a certificatului de moștenitor nr. 66/2011, motivându-se că eronat s-a procedat la disjungerea acțiunii prin încheierea din 25.11.2013 de cererea principală privind dezbaterea succesiunii, soluționarea separată a acestor cereri fără să se țină seama de calitatea dublă, reciprocă a părților, potrivit jurisprudenței, fiind în interesul părților pentru rezolvarea tuturor problemelor referitoare la succesiune și că eronat a fost decăzută din dreptul de a formula cerere privind anularea certificatului de moștenitor nr. 66/2011, considerată ca fiind tardiv introdusă prin încheierea din 26.05.2014, impunându-se disjungerea, soluționarea separată a acesteia, încălcându-i-se dreptul la un proces echitabil, mai ales că are dreptul să solicite desființarea certificatului de moștenitor care a fost emis în scopul de a o înlătura de la succesiune, fiind neconform cu realitatea, cu dispozițiile legale în materie și că în baza disp. art. 132 cod proc. civilă, cererea nu era tardivă.
În continuare, reclamanta a arătat că nu a fost respectat disp. art. 129 cod proc. civilă, instanța de fond neavând rol activ în aflarea adevărului, interpretându-se eronat probele, ținându-se seama doar de răspunsurile la interogatoriu ale pârâtei, de declarația martorei D. V., având un caracter contradictoriu față de declarațiile celorlalți martori, respingându-se eronat fără nicio motivare cererea privind confruntarea martorilor în baza disp. art. 197 cod proc. civilă și că se impune înlăturarea declarației nesincere a martorei D. V., relatându-se împrejurări pro causa, referitoare la suportarea cheltuielilor de mormântare, a parastaselor numai de către pârâtă, folosirea în exclusivitate a imobilului în litigiu de către aceasta, deși în imobil a locuit și reclamanta care a contribuit la pasivul succesoral, mai ales că martora nu a perceput personal împrejurările relatate, locuind în Ploiești, declarația acesteia aflându-se în contradicție cu declarația martorei M. V. care în calitate de vecină a relatat alungarea sa din imobil, în momentul în care pârâta s-a căsătorit cu tatăl său, fiind constrânsă să lase în imobil toate obiectele de mobilier, uz gospodăresc pe care le deținea.
De asemenea, reclamanta a precizat că potrivit declarației martorei M. V., pârâta nu i-a asigurat întreținere defunctului, îl lovea, fiind găsit de martoră dezbrăcat în plină iarnă, căzut, fără ajutor, având vânătăi, abandonat de către pârâtă, strigând după ajutor, defunctul fiind surprins de încercările fără rezultat ale reclamantei de a-l vizita, refuzul pârâtei de a o primi și că după căsătoria pârâtei cu defunctul cei doi soți au înstrăinat bunurile din gospodărie, pârâta fiind cea care l-a izolat de defunct, a exercitat violențe asupra acestuia,l-a îndepărtat de toate rudele, de vecini, ascunzând existența testamentului care a fost încheiat în prezența unor persoane din București, împrejurări care atestă nesinceritatea declarației martorei D. V., demonstrând planul pârâtei de a capta voința testatorului încă de la începutul căsătoriei, mai ales că eronat a fost respinsă cererea privind anularea testamentului fără să existe o analiză a probelor existente la dosar care au dovedit modus operandi al pârâtei privind dolul, sub forma captației, sugestiei, a violenței exercitată de către aceasta.
Totodată, reclamanta a menționat că după încheierea testamentului testatorul s-a îmbolnăvit, starea de sănătate a acestuia s-a agravat până în anul 2010, când a fost imobilizat la pat, fiind victima unor violențe, rele tratamente exercitate de pârâtă, în urma cărora a decedat, acțiuni care au legătură cu întocmirea testamentului din anul 2003, împrejurări de fapt care atestă violențele exercitate de pârâtă în scopul de a o înlătura de la moștenire, impunându-se anularea testamentului și că era necesar să se țină seama de faptul că pârâta era la a treia căsătorie, având calitatea de văduvă, de moștenitoare testamentară în urma unor căsătorii anterioare, împrejurări care demonstrează conduita premeditată, urmărită de pârâtă de a dobândi în această manieră diferite bunuri, modalitate neocrotită de lege, de natură să ducă la anularea testamentului, mai ales că actele ilicite ale pârâtei privind obținerea bunurilor defunctului trebuie analizate în ansamblul lor, constituind un concern fraudulos, fiind imposibilă analizarea acestora izolat, numai în raport de data întocmirii testamentului.
Pe de altă parte, reclamanta a învederat că toate activitățile săvârșite de pârâtă anterior, concomitent, ulterior încheierii testamentului, constând în alungarea sa din imobil, împiedicarea sa în mod violent de a reveni în locuința tatălui său, a celorlalte rude, izolarea defunctului, atitudinea violentă a pârâtei față de defunct, de persoana sa, declararea în fața autorităților că este unica moștenitoare a defunctului, atestă manoperele dolozive folosite de pârâtă pentru a intra în posesia bunurilor defunctului, scopul fraudulos pe care l-a urmărit,având antecedente similare în cazul celorlalte căsătorii anterioare.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._, la data de 09.04.2015.
La data de 13.05.2015, pârâta a formulat o întâmpinare, solicitând respingerea apelului, în condițiile în care în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins acțiunea ca neîntemeiată, constatând că în speță nu există nicio dovadă la dosar care să ateste săvârșirea unor acte de violență de către pârâtă asupra defunctului la data încheierii testamentului, certificatul de moștenitor fiind emis cu respectarea dispozițiilor legale în materie, în condițiile în care reclamanta a fost înlăturată de la succesiunea defunctului.
Tribunalul, examinând cauza, în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform actelor de stare civilă existente la dosar, certificatului de moștenitor nr.66/16.02.2011, de pe urma defunctului S. G., decedat la 30.01.2011 ar fi rămas ca unică moștenitoare acceptantă pârâta, în calitate de soție supraviețuitoare și legatar universal, precum și o masă succesorală compusă din imobilul situat în com. Berceni, ., având un teren de 6258 mp și construcții.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 5160/23.12.2008, numitul S. G. a înstrăinat unor terțe persoane, respectiv P. N., P. M. G., un teren de 3060 mp situat în Berceni, jud. Prahova, în schimbul sumei de 45.000 lei.
În cuprinsul testamentului nr. 7229/17.11.2003, s-a menționat că numitul S. G. a testat în favoarea pârâtei în calitate de soție toate bunurile sale mobile și imobile care se vor găsi în patrimoniul său, la data decesului, ocazie cu care acesta a declarat că este căsătorit, nu are copii sau descendenți din copii și nici părinți în viață.
În baza actelor de stare civilă existente la dosar, reclamanta, născută la data de 28.10.1957, este fiica defunctului S. G., provenind dintr-o relație de concubinaj dintre acesta și numita L. V..
Martora D. V. a declarat că în anul 2003 tatăl reclamantei a întocmit un testament în favoarea pârâtei, însă relația dintre defunct și reclamantă a fost necorespunzătoare, nefiind o relație normală între tată și fiică, reclamanta nelocuind niciodată în imobilul aparținând defunctului, iar la un moment dat numitul S. G. a avut probleme de sănătate, starea sănătății sale agravându-se, fiind imobilizat la pat în anul 2010, operat ulterior, motiv pentru care a fost îngrijit de către pârâtă, fiind cea care a suportat cheltuielile cu înmormântarea acestuia, aspecte percepute personal de către martoră cu ocazia vizitelor făcute în domiciliul pârâtei și al defunctului.
De asemenea, martorele I. M., M. V., propuse de către reclamantă au arătat că pârâta ar fi alungat-o pe reclamantă din domiciliul defunctului, în condițiile în care deținea un testament, iar starea de sănătate a numitul S. G. s-a agravat în luna decembrie 2010, existând permanent neînțelegeri între părți, însă pârâta le-a interzis rudelor defunctului să-l viziteze în timpul vieții, inclusiv reclamantei, nu i-a acordat întreținere acestuia pe care l-a lovit, fiind găsit iarna, în luna decembrie 2010 de către martora M. V. dezbrăcat, alunecând din cauza poleiului, strigând după ajutor, în timp ce pârâta era plecată de acasă, defunctul relatându-i martorei că nu este hrănit, îngrijit de către pârâtă, fiind lovit de către aceasta.
Disp.art.948 si urm.c.civ.nemodificat stipuleaza ca pentru a fi valabil un act juridic, trebuie sa fie indeplinite cumulativ, urmatoarele conditii: partile sa aiba capacitate de a incheia actul juridic, sa existe un consimtamant valabil al partii care se obliga, adica, hotararea de a incheia un act juridic manifestata in exterior, trebuie sa provina de la o persoana cu discernamant, sa fie exprimata cu intentia de a produce efecte juridice, sa fie exteriorizata, sa nu fie alterata de vreun viciu; sa existe un obiect determinat, adica, sa fie in circuitul civil, sa fie posibil, licit, moral si o cauza licita, respectiv scopul pentru care a fost incheiat actul sa existe, sa fie real, licit si moral.
De asemenea, doctrina si jurisprudenta au decis ca viciile de consimtamant constau in eroare, adica falsa reprezentare a realitatii la incheirea unui act civil; dolul- constand in inducerea in eroare a unei persoane prin mijloace viclene, dolosive, pentru a o determina sa incheie un act juridic; violenta- reprezentand amenintarea unei persoane cu un rău care îi produce o temere ce o determina sa incheie actul juridic pe care altfel nu l-ar fi incheiat si leziunea- constand in disproportia vadita de valoare intre doua prestatii.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză rezultă că în baza testamentului nr. 7229/17.11.2003 numitul S. G. a testat în favoarea pârâtei, în calitate de soție, toate bunurile sale mobile, imobile care se vor găsi în patrimoniul său la data decesului, iar la data de 30.01.2011 a decedat testatorul S. G., având loc dezbaterea succesiunii acestuia, ocazie cu care a fost emis certificatul de moștenitor nr. 66/16.02.2011, în cadrul căruia s-a specificat că de pe urma defunctului a rămas ca unică moștenitoare acceptantă pârâtă, în calitate de soție și legatar universal, precum și o masă succesorală compusă din imobilele situate în com. Berceni, ., având un teren de 6258 mp și construcții, însă în timpul vieții numitul S. G. a avut probleme de sănătate în urma cărora a fost imobilizat la un moment dat la pat, aflându-se în îngrijirea pârâtei până la decesul acestuia.
Ca atare, atât timp cât în cuprinsul testamentului nr. 7229/17.11.2003, s-a menționat că numitul S. G. testează în favoarea pârâtei toate bunurile sale mobile, imobile, care se vor găsi în patrimoniul său la data decesului, acesta având probleme de sănătate la un moment dat, fiind imobilizat la pat începând cu luna decembrie 2010, înseamnă că în realitate nu există nicio dovadă la dosar care să ateste că la data încheierii testamentului, respectiv 17.11.2003 pârâta ar fi exercitat asupra soțului său, S. G., acte de violență fizică sau psihică, de inducere în eroare a acestuia, mai ales că la data întocmirii testamentului defunctul nu avea probleme de sănătate, fiind o persoană capabilă să încheie acte juridice, să înțeleagă consecințele încheierii testamentului, având deci discernământ, exprimându-și valabil consimțământul la data încheierii testamentului.
Faptul că în cuprinsul testamentului s-a specificat că numitul S. G. nu are copii nu înseamnă în mod automat că testamentul a fost încheiat cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie și că acesta nu ar fi avut discernământ la data încheierii testamentului, respectiv consimțământ, întrucât la stabilirea valabilității testamentului ca act juridic de dispoziție se ține seama în exclusivitate de manifestarea de voință exprimată de testator în favoarea pârâtei, manifestare care a existat la data încheierii actului atât timp cât defunctul a avut discernământ, exprimându-și clar consimțământul de a testa toate bunurile sale mobile, imobile în favoarea pârâtei, în calitate de soție, iar mențiunea referitoare la inexistența unor copii nu reprezintă un element care să afecteze discernământul, având la bază propria declarație a defunctului dată la notar privind negarea de către testator a legăturii de rudenie dintre reclamantă și testator.
De fapt, analizându-se probele administrate în cauză, inclusiv declarațiile martorilor, reiese că între defunct și reclamantă nu a existat o relație specifică, firească între tată și fiică, existând neînțelegeri între reclamantă și familia tatălui său, iar toate situațiile de fapt relatate de martori au vizat perioade ulterioare încheierii testamentului referitoare la starea de sănătate a testatorului, la relațiile încordate între pârâtă și reclamantă, împrejurări care nu constituie prin însăși natura lor dovezi de natură să ateste existența unor mijloace viclene, frauduloase, dolosive având drept scop specularea afecțiunii testatorului față de pârâtă, cu intenția acesteia de a-l determina, de a-l induce în eroare să încheie testamentul, astfel încât în lipsa unor asemenea dovezi la data încheierii testamentului nu se poate dispune anularea acestui act în sensul desființării acestuia, ținându-se seama pur și simplu de dorințele reclamantei de a înlătura efectele juridice produse de un asemenea act.
Mai mult chiar, agravarea stării de sănătate a numitului S. G. ulterior încheierii testamentului, existența calității pârâtei de soție a acestuia, starea civilă a pârâtei anterior încheierii căsătoriei cu testatorul, numărul de căsătorii ale acesteia nu atestă prin însăși natura lor existența unor manopere dolosive la data încheierii testamentului de către defunct în favoarea pârâtei, întrucât aceste împrejurări exced unor acte de violență fizică, psihică, unor mijloace viclene, fiind pur și simplu stări de fapt existente la un moment dat, care nu au fost de natură să influențeze capacitatea de dispoziție a testatorului la data încheierii testamentului, mai ales că pentru a se stabili un anumit comportament al pârâtei față de testator se ține seama în exclusivitate de raporturile existente între cei doi soți la data încheierii testamentului și nicidecum de căsătoriile anterioare ale pârâtei, de starea de sănătate a testatorului ulterior încheierii testamentului, de relațiile încordate între pârâtă și reclamantă, vizând strict raporturile de familie, viața privată a pârâtei.
De altfel, în condițiile în care testamentul nr. 7229/17.11.2003 a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale în materie, ținându-se seama de discernământul avut de testator la data încheierii actului care și-a exprimat consimțământul în mod valabil, înseamnă că acest testament atestă prin însăși natura sa manifestarea de voință a testatorului de a o exhereda, adică de a o înlătura de la moștenire pe reclamantă, în calitate de fiică, având deci efecte juridice constând în înlăturarea acesteia de la succesiunea defunctului și deci de la dobândirea oricărui bun, făcând dovada calității pârâtei de legatar universal cu privire la succesiunea defunctului care a revenit în exclusivitate pârâtei, caz în care era normal și firesc ca în cadrul certificatului de moștenitor să se menționeze calitatea pârâtei de moștenitoare acceptantă a succesiunii fostului său soț, în calitate de legatar universal.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins acțiunea ca neîntemeiată, constatând că în speță nu există nicio dovadă la dosar care să ateste că testamentul a fost încheiat cu nerespectarea disp. art. 948 și urm. cod civil, constând în existența unor manopere dolosive, viclene, a unor acte de violență fizică sau morală săvârșite de către pârâtă la data încheierii testamentului, sub forma dolului sau violenței, ca vicii de consimțământ, mai ales că reclamanta are obligația să facă dovada acestor vicii de consimțământ și nicidecum pârâta, motiv pentru care la data încheierii testamentului testatorul și-a exprimat în mod liber, neîngrădit consimțământul, acționând în deplină cunoștință de cauză, asumându-și consecințele încheierii actului juridic respectiv în favoarea pârâtei.
Susținerile reclamantei în sensul că eronat s-a procedat la disjungerea acțiunii prin încheierea din 25.11.2013 de cererea principală privind dezbaterea succesiunii, soluționarea separată a acestor cereri fără să se țină seama de calitatea dublă, reciprocă a părților, potrivit jurisprudenței și că eronat a fost decăzută din dreptul de a formula cerere privind anularea certificatului de moștenitor nr. 66/2011, considerată ca fiind tardiv introdusă prin încheierea din 26.05.2014, nu pot fi avute în vedere deoarece este atributul instanței de fond să dispună cu privire la cererile formulate de către părți pe parcursul soluționării unei cauze, să cenzureze modalitatea de soluționarea a acestora din punct de vedere procedural, fiind imposibil să se exercite un anumit control de către instanțele ierarhic superioare cu privire la modalitatea de disjungere a unor cereri dispusă pe parcursul soluționării unei cauze, indiferent de practica judiciară, iar reclamanta avea obligația să formuleze anumite cereri cu respectarea dispozițiilor legale în materie, inclusiv în ceea ce privește prima zi de înfățișare în raport de cererea referitoare la anularea certificatului de moștenitor.
Împrejurările invocate de către reclamantă conform cărora se impunea disjungerea cererii privind anularea certificatului de moștenitor nr. 66/2011, soluționarea separată a acesteia, încălcându-i-se dreptul la un proces echitabil, având dreptul să solicite desființarea certificatului de moștenitor emis în scopul de a o înlătura de la succesiune, cererea nefiind tardivă în baza disp. art. 132 cod proc. civilă, constituie simple aprecieri pur subiective ale reclamantei care avea obligația să formuleze toate pretențiile deduse judecății, potrivit manifestării sale de voință, cu respectarea dispozițiilor procedurale care prevăd anumite termene în ceea ce privește formularea unor cereri pe parcursul soluționării unei cauze, iar în speță, nu există nici un impediment ca reclamanta să formuleze pe cale separată o cerere având ca obiect anularea certificatului de moștenitor, neexistând nicio încălcare a drepturilor sale procesuale, nicio normă care să instituie obligativitatea soluționării unui asemenea capăt de cerere împreună cu acțiunile având ca obiect partajarea averii defunctului S. G., anularea testamentului.
Afirmațiile reclamantei potrivit cărora nu au fost respectate disp. art. 129 cod proc. civilă, instanța de fond neavând rol activ, interpretând eronat probele, ținând seama de răspunsurile la interogatoriu ale pârâtei, de declarația nesinceră a martorei D. V., contradictorie față de declarațiile celorlalți martori, respingându-se eronat cererea privind confruntarea martorilor în baza disp. art. 197 cod proc. civilă, nu au relevanță în cauză întrucât la stabilirea situațiilor de fapt, de drept deduse judecății se ține seama de obiectul, natura cauzei, de toate probele administrate în cauză și nicidecum pur și simplu doar de declarațiile martorilor propuși de către reclamantă, de interesele patrimoniale ale acesteia constând în desființarea testamentului, instanța administrând toate probele legale, concludente, pertinente rezultate din dezbateri, mai ales că nu există nicio împrejurare care să impună confruntarea martorilor în condițiile în care aceștia au relatat anumite stări de fapt percepute fie prin intermediul părților care i-au propus, fie în mod personal.
Apărările reclamantei în sensul că se impune înlăturarea declarației martorei D. V., având un caracter nesincer, relatând împrejurări pro causa referitoare la suportarea pasivului succesoral numai de către pârâtă, folosirea în exclusivitate a imobilului în litigiu de către aceasta, nepercepând personal împrejurările relatate, locuind în Ploiești, declarația acesteia aflându-se în contradicție cu declarația martorei M. V. conform căreia a contribuit la suportarea pasivului, a folosit imobilul în litigiu, sunt nejustificate deoarece fiecare martor a relatat anumite împrejurări, ținându-se seama de modul în care le-a perceput, fiind normal și firesc ca la stabilirea raporturilor juridice dintre părți să se țină cont de toate declarațiile martorilor analizate în strânsă legătură cu toate actele existente la dosar, iar în speță folosirea imobilului în litigiu la un moment dat de către reclamantă, suportarea unui pasiv succesoral de către aceasta din urmă exced cauzei, în cadrul căreia se analizează dacă la data întocmirii testamentului consimțământul testatorului a fost sau nu viciat și nicidecum dacă reclamanta a folosit imobilul sau ar fi suportat anumite cheltuieli de mormântare.
Motivele invocate de către reclamantă conform cărora eronat nu s-a ținut seama de declarația martorei M. V., care în calitate de vecină a perceput anumite împrejurări în mod personal, privind alungarea sa din imobil, neîntreținerea defunctului de către pârâtă, lovirea acestuia, fiind găsit dezbrăcat în plină iarnă, căzut, fără ajutor, având vânătăi, abandonat, dorința defunctului de a fi vizitat de către reclamantă sunt neîntemeiate întrucât împrejurările sus menționate nu constituie prin însăși natura lor dovezi în ceea ce privește comportamentul pârâtei la data încheierii testamentului care avut loc în anul 2003, împrejurările vizând diferite stări de fapt ulterioare încheierii testamentului, respectiv în perioada 2010-2011, iar la stabilirea caracterului real al acestor împrejurări se ține cont de toate situațiile de fapt descrise de toți martorii, situații care au vizat existența unor relații încordate între reclamantă și familia tatălui său, a unor neînțelegeri între aceasta și pârâtă în calitate de mamă vitregă, nefăcând dovada exercitării unor manopere dolosive, a unor acțiuni de inducere în eroare a testorului la data încheierii testamentului.
Aspectele invocate de către reclamantă privind refuzul pârâtei de a o primi în imobil, intenția acesteia de a înstrăina toate bunurile deținute de tatăl său, de a-l izola pe defunct în timpul vieții, exercitând violențe asupra acestuia, față de reclamantă, îndepărtându-l de rude, de vecini, ascunzând existența testamentului încheiat în prezența unor persoane din București, nesinceritatea martorei D. V., planul pârâtei de a capta voința defunctului încă de la începutul căsătoriei pentru înlăturarea unicului copil de la moștenire, acapararea averii defunctului, înstrăinarea acesteia, nu au nici un temei legal deoarece toate împrejurările sus menționate reprezintă aprecieri pur subiective ale pârâtei, care nu atestă existența unor vicii de consimțământ la data încheierii testamentului de către testator din partea pârâtei, ci pur și simplu relevă anumite relații de familie între pârâtă și rudele testatorului, fiind dreptul testatorului de a dispune cu privire la bunurile sale în timpul vieții, prin întocmirea unor acte de vânzare-cumpărare în favoarea unor terțe persoane, mai ales că nu există nicio dovadă la dosar care să demonstreze săvârșirea de către pârâtă a unor acte de violență fizică, psihică asupra testatorului la data încheierii testamentului.
Criticile reclamantei în sensul că eronat a fost respinsă cererea privind anularea testamentului fără să existe o analiză a probelor existente la dosar care au dovedit modus operandi al pârâtei privind dolul, sub forma captației, sugestiei, a violenței exercitată de către aceasta și că ulterior încheierii testamentului defunctul s-a îmbolnăvit, starea sa de sănătate s-a agravat până în anul 2010, fiind imobilizat la pat, victima unor violențe, rele tratamente exercitate de pârâtă, în urma cărora a decedat, acțiuni care au legătură cu întocmirea testamentului din anul 2003, sunt nefondate întrucât în mod corect a fost respinsă acțiunea atât timp cât nu există nicio dovadă privind săvârșirea de către pârâtă a unor manopere dolosive de natură să înșele încrederea testatorului, să-l inducă în eroare, împrejurările sus menționate reprezentând simple susțineri ale reclamantei fără nici un corespondent în probele administrate în cauză, iar agravarea stării de sănătate a testatorului în anul 2010, imobilizarea acestuia la pat vizează pur și simplu împrejurări ulterioare încheierii testamentului, ținându-se seama de vârsta testatorului, neexistând nicio dovadă că pârâta ar fi exercitat asupra acestuia rele tratamente de natură să atragă anumite sancțiuni cu privire la persoana pârâtei.
Împrejurările invocate de către reclamantă privind existența unor acte ilicite din partea pârâtei în scopul de a o înlătura de la moștenire, fiind la cea de treia căsătorie, având calitatea de văduvă, de moștenitoare testamentară în urma unor căsătorii anterioare, urmărind să dobândească bunuri, acte care constituie un concern fraudulos, nefiind posibilă analizarea acestora izolat, ci numai în raport de data întocmirii testamentului nu determină în mod automat nulitatea testamentului deoarece toate aceste situații de fapt trebuie analizate prin prisma tuturor probelor administrate în cauză care atestă inexistența unor acte de violență fizică sau psihică a unor mijloace viclene, frauduloase din partea pârâtei la data încheierii testamentului de către testator, iar calitatea pârâtei de persoană aflată la a treia căsătorie, dobândirea de către aceasta a unor bunuri de la foștii soți exced cauzei, vizând strict viața privată a pârâtei care în calitate de soție a testatorului s-a ocupat de acesta din urmă până la deces, mai ales că relațiile dintre reclamantă și tatăl său au fost încordate, existând între cei doi diferite neînțelegeri în timpul vieții testatorului.
Susținerile reclamantei potrivit cărora toate activitățile săvârșite de pârâtă anterior, concomitent, ulterior încheierii testamentului, constând în alungarea sa din imobil, împiedicarea sa în mod violent de a reveni în locuința tatălui său, a celorlalte rude, izolarea defunctului, atitudinea violentă a pârâtei față de defunct, de persoana sa, declararea în fața autorităților că este unica moștenitoare a defunctului, atestă manoperele dolozive folosite de pârâtă pentru a intra în posesia bunurilor defunctului, scopul fraudulos pe care l-a urmărit,având antecedente similare în cazul celorlalte căsătorii anterioare nu au nici un temei legal, întrucât la stabilirea existenței sau inexistenței unor vicii de consimțământ la data încheierii testamentului se ține seama în exclusivitate de relațiile dintre testator și pârâtă și nicidecum de relațiile dintre pârâtă și reclamantă, de comportamentul pârâtei față de rudele testatorului, aceasta având dreptul să decidă cu privire la persoanele care aveau acces în incinta proprietății sale, drept care nu echivalează cu exercitarea unor manopere dolosive, a unor acte de violență din partea pârâtei, fiind dreptul acesteia de a decide cu privire la modalitatea de derulare a unor relații de familie cu rudele și cu fiica testatorului.
În raport de aceste considerente, tribunalul, constatând că nu există nici un motiv de nelegalitate sau netemeinicie, în baza disp. art. 296 cod proc. civilă, va respinge apelul ca nefondat.
Se va lua act că intimata își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta reclamantă N. M., domiciliată în ., jud.Prahova și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, ..57, ..B, ., împotriva sentinței civile nr._/17.11.2014 și a încheierii din data de 26.05.2014 pronunțate de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata - pârâtă S. D., domiciliată în com. Berceni, ., jud. Prahova, ca nefondat.
Ia act că intimata își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
R. C. C. M.
Fiind în CO, semnează
Președintele instanței
GREFIER,
Cardașol I. N.
Fiind în CO, semnează
P. grefier,
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. C.M./ tehnored. TS
4 ex/03.08.2015
Dosar fond –_
Jud. fond – F. R. N.
| ← Suspendare provizorie. Hotărâre din 16-06-2015, Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 269/2015. Tribunalul... → |
|---|
