Pretenţii. Decizia nr. 2779/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2779/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 2779/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2779
Ședința publică din data de 24 Septembrie 2015
PREȘEDINTE - G. M.
JUDECĂTOR - C.-A. M.
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelantul - reclamant S. DE P. PLOIEȘTI, CUI_, cu sediul în Ploiești, .. 4-6, județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 3563/17.03.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-pârât B. C. G., CNP_, domiciliat în ., județ Prahova.
Cerere de apel scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Tribunalul ia act că procedura de citare este legal îndeplinită, că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, astfel că, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului declarat.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, reclamantul S. de P. Ploiești a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B. C. G., obligarea acestuia la plata sumei de 151,61 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată B. C. G..
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în urma comiterii de către pârât a infracțiunii de vătămare corporală din culpă, au fost acordate părții vătămate îngrijiri medicale în perioada 26.04.2013, al căror cost a fost în cuantum de 151,61 lei.
În acest sens, a mai arătat că deși s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru pârât pentru lipsa plângerii prealabile, potrivit art. 313 din Legea nr. 95/2006, prejudiciul se recuperează de către furnizorul de servicii medicale, care se subrogă în drepturile Casei de Asigurări de Sănătate.
Furnizorii de servicii care acordă asistenta medicală prevăzuta la alin. (l) realizează o evidenta distincta a acestor cazuri si au obligația sa comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se afla in relație contractuala aceasta evidenta,in vederea decontării, precum si cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective in vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective (alin. 2).
S. restituie sumele recuperate în urma introducerii în instanță a acțiunilor in pretenții către Casa de Asigurări de Sănătate Prahova, sume care se virează la Fondul Național Unic de Asigurări de Sănătate. Astfel sumele recuperate nu se constituie venituri ale spitalului.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1349 alin 1 si 2 C.civ., art. 313 din Legea nr. 95/2006 și au fost anexate înscrisuri (filele 5-7).
Prin Sentința civilă nr.3563/17.03.2015, Judecătoria Ploiești a admis excepția netimbrării cererii de chemare în garanție a numitului S. C., prin reprezentați legali, invocată de instanța din oficiu și a dispus anularea cererii având ca obiect cerere de chemare în garanție, formulată de către paratul B. C. G., ca netimbrată, respingând cererea de chemare în judecată formulată de S. de P. Ploiești, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în conformitate cu dispozițiilor art. 248 c.pr.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepției de netimbrare, excepție de procedură, absolută și peremptorie, care, în caz de admitere, ar face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
În ceea ce privește obligația de timbrare, instanța de fond a reținut că potrivit art.1 din OUG 80/26.06.2013 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute in prezenta ordonanța de urgență.
Potrivit art.33 alin 1 din OUG 80/26.06.2013 taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar potrivit art.34 alin 3 cererile reconvenționale, cererile de chemare in garanție se timbrează după regulile aplicabile obiectului cererii…
În ceea ce privește sancțiunea netimbrării, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 197 Cod procedura civila în cazul în care cererea este supusa timbrării, dovada taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrare sau timbrarea insuficienta atrage anularea cererii de chemare in judecata, in condițiile legii.
Față de reglementările de mai sus, instanța de fond a constatat că în materia taxelor de timbru, regula este timbrarea cererilor și acțiunilor. Scutirea de la plata acestor taxe constituie excepția, iar potrivit unui principiu esențial al dreptului, excepțiile sunt de strictă interpretare și aplicare (exceptio est strictissimae interpretationis .> Pornind de la cele reținute în paragrafele precedente, instanța a analizat excepția ridicată din oficiu verificând dacă în cazul de față acțiunea a fost timbrată corespunzător.
Instanța de fond a reținut că prin întâmpinarea din data de 11.08.2014 paratul B. C. a solicitat introducerea în cauză a numitului Ș. C. întrucât acesta este unicul răspunzător de producerea accidentului. Prin încheierea din 27.01.2015 instanța de fond a pus în vedere paratului să achite taxa de timbre de 20 lei. Pârâtul nu a contestat modalitatea de stabilire a taxei de timbru, nu a formulat cerere de ajutor public judiciar și nu a achitat până la termenul ulterior de judecata aceasta taxa.
Potrivit art. 197 Cod procedura civila în cazul in care cererea este supusa timbrării, dovada taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrare sau timbrarea insuficienta atrage anularea cererii de chemare în judecata, în condițiile legii. Pentru toate motivele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța de fond a admis excepția de netimbrare a cererii de chemare in garanție a numitului Ș. C., invocată ex officio și, în consecință, a anulat-o.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că la data de 26.04.2013, pârâtul B. C. G., conducând auto cu numărul de înmatriculare_, l-a accidentat pe minorul B. C.. Din referatul cu propunere de neînceperea urmăririi penale dosar 5180/P/2013 fila 11 întocmit de IPJ Prahova, rezultă că minorul Ș. C. a provocat accidentul, traversând . class="NoSpacing"> Prin Rezoluția din data de 23.08.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pârât pentru lipsa plângerii prealabile.
Potrivit art. 1349 C.civ. „(1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. (2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral..”
În speță, s-a reținut că potrivit art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, “(1) Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii si au obligația sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea procesuala a acestora, in toate procesele si cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecata.”
În baza acestui text, a operat subrogația legală a reclamantei în drepturile Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, în patrimoniul căreia s-a produs prejudiciul, prin suportarea cheltuielilor de spitalizare, având în vedere că potrivit art. 209 din Legea nr. 95/2006, CNAS gestionează fondul național de asigurări de sănătate, din care se decontează contravaloarea serviciilor medicale.
Din economia dispozițiilor art. 1349 din noul cod civil reiese faptul că orice persoana are îndatorirea sa respecte regulile de conduita pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, cel care, având discernământ, încalcă aceasta îndatorire răspunzând de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat sa le repare integral.
Însă pentru a fi angajată răspunderea pârâtului, trebuie dovedită îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1349 C.civ., respectiv fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate între acestea și vinovăția.
S-a reținut că, în speță, reclamantul a dovedit existența prejudiciului, constând în leziunile suferite pe minorul Ș. C., calculul contravalorii spitalizării, a faptei ilicite a pârâtului, constând în accidentarea minorului și legătura de cauzalitate între acestea.
Cu privire la vinovăție, însă, instanța de fond a constatat că aceasta este înlăturată ca urmare a faptei victimei însăși, care, astfel cum rezultă din declarația martorului Bârla T., a pârâtului și din referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale, a constat în pătrunderea pe partea carosabilă fără să se asigure, neregulamentar, prin loc nepermis.
Or art. 1349 presupune întrunirea cumulativă a tuturor condițiilor pentru angajarea răspunderii pârâtului.
Având în vedere că instanța de fond a constatat lipsa de vinovăție a pârâtului, a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S. de P. Ploiești.
În motivarea cererii de apel, reclamantul a susținut că în conformitate cu prevederile art.313 alin. 1 și 2 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările si completările ulterioare, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume,furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea procesuală a acestora,in toate procesele si cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată (alin.1).
În acest sens, apelantul – reclamant a susținut că furnizorii de servicii care acordă asistența medicala prevăzuta la alin. (1) realizează o evidență distinctă a acestor cazuri și au obligația să comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se afla în relație contractuala aceasta evidenta, în vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective (alin.2).
Or, apelantul – reclamant a susținut că a acordat îngrijiri medicale părții vătămate Ș. C. la data de 26.04.2013, cheltuielile de spitalizare fiind în cuantum de 151,61 lei.
Astfel, apelantul – reclamant a susținut că restituie sumele recuperate în urma introducerii în instanță a acțiunilor în pretenții către Casa de Asigurări de Sănătate Prahova, sume ce se constituie venituri la Fondul Național Unic de Asigurări de Sănătate și nu se constituie venituri la spital (reclamant).
De altfel, apelantul – reclamant a susținut că decontul de cheltuieli reprezentând cheltuielile de spitalizare se întocmește în conformitate cu prevederile OMS nr.1100/2005 privind introducerea decontului de cheltuieli ce se eliberează pacientului pentru serviciile medicale primite.
În legătură cu plata taxei de timbru în prezenta acțiune, apelantul – reclamant a susținut că în temeiul art. 165 alin.(l) din Legea nr.95/2006 spitalul este instituție publica, aceasta prevedere coroborându-se cu art.30 din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru în conformitate cu care cererile și acțiunile formulate de instituțiile publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora sunt scutite de taxa de timbru când au ca obiect venituri publice.
În acest sens, apelantul – reclamant a susținut că, potrivit art.165 alin.1 din Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare,prevede: „S. este unitatea sanitară cu paturi, de utilitate publică, cu personalitate juridică, ce furnizează servicii medicale".
Mai mult, apelantul – reclamant a susținut că, potrivit art.188 alin.1 din Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare: (…) Spitalele publice sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii și funcționează pe principiul autonomiei financiare."
Pentru aceste motive, apelantul – reclamant a solicitat să se admită apelul și să se judece acțiunea civilă așa cum a fost formulată.
De asemenea, apelantul – reclamant a solicitat judecata în lipsă conform art.411 alin.lpct.2 C.pr. civilă.
În dovedirea pretențiilor sale, apelantul – reclamant a precizat că înțelege să se folosească de Sentința civilă nr.3563 pronunțata la data de 17.03.2015 de către Judecătoria Ploiești;
În drept :art.470 alin.1, art.471 alin.1 C.pr.civ., coroborat cu art.1349 alin.1, 2 C.civ. și art.313 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările si completările ulterioare.
În raport de susținerile reclamantului S. de P. Ploiești din cererea de apel, la data de 16.06.2015, intimatul – pârât B. C. G. a formulat întâmpinare , solicitând respingerea apelului pentru motivele ce urmează a le învedera.
În motivare, intimatul – pârât a susținut că sentința instanței de fond este legală și temeinică.
În acest sens, intimatul – pârât a susținut că instanța de fond a reținut corect în motivarea hotărârii faptul că vinovat de producerea accidentului a fost minorul Ș. C., traversând neregulamentar - prin toc nepermis și fără să se asigure, fapt ce reiese și din referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale nr. S180/P/2013, întocmit de UP Prahova.
Ca urmare, apreciind că nu a fost vinovat de producerea accidentului și că vătămarea suferită de Ș. C. (pentru care a necesitat îngrijire medicala) a fost autoprovocată, intimatul – pârât a considerat că plata cheltuielilor către S. de P. trebuie făcută de Ș. C. prin reprezentanții legali sau se poate deconta prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate, având în vedere că minorul este asigurat al sistemului de asigurare medical de stat în conformitate cu prevederile art. 213, alln.1 din Legea 95/2006, respectiv: toți copiii până la vârsta de 18 ani, tinerii de la 18 ani până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, inclusiv absolvenții de liceu, până la începerea anului universitar, dar nu mai mult de trei luni, ucenici sau studenți și dacă nu realizează venituri din muncă.
Având în vedere că nu este vinovat de producerea accidentului, astfel nefiind întrunite cumulativ a condițiilor prevăzute de art. 1349 din Codul Civil, intimatul – pârât a considerat că nu se poate angaja răspunderea sa.
Față de motivele expuse mai sus, intimatul – pârât a solicitat respingerea apelului formulat de S. de P. Ploiești.
Totodată, intimatul – pârât a precizat că înțelege să se folosească de Sentința nr.3563/2015, de înscrisurile aflate la dosar și orice alte probe necesare.
În drept, intimatul – pârât a invocat art. 470 și urm. NCPC, art. 1349 Cod civil și art. 213 alin 1 Legea nr. 95/2006.
De asemenea, intimatul – pârât a solicitat judecarea și în lipsă.
Primindu-se dosarul la Tribunalului Prahova - Secției I Civilă, cauza a fost înregistrată sub nr._ , la data de 22.05.2015.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel formulate de reclamant, a dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată că aceste motive sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
La data de 26.04.2013, intimatul-pârât, conducând autoturismul cu numărul de înmatriculare_, a accidentat pe minorul Ș. C., în vârstă de 15ani, care a traversat . rezultă din referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale întocmit de IPJ Prahova, aflat la fila 11 dosar fond.
Prin Rezoluția din data de 23.08.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pârât pentru lipsa plângerii prealabile.
Potrivit art. 1349 C civ. aplicabil în cauză, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile sau inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral, iar art. 1357 C civ. prevede că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
În speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, întrucât pentru a fi angajată răspunderea pârâtului, trebuie dovedită îndeplinirea cumulativă a tuturor condițiilor prevăzute de art. 1349 C.civ. și art. 1357 C. civ, și anume existența faptei ilicite, prejudiciul, legătura de cauzalitate între acestea și vinovăția.
Chiar dacă reclamantul a dovedit existența prejudiciului, constând în costurile necesare tratării leziunilor suferite de minorul Ș. C., tribunalul apreciază că nu s-a făcut dovada existenței nici a faptei ilicite a pârâtului ( cum greșit a reținut instanța de fond) și nici a vinovăției acestuia, întrucât accidentarea minorului, s-a datorat culpei exclusive a acestuia, care a traversat . rezultă din conținutul referatului de neîncepere a urmăririi penale, fiind incidente și prevederile art.72 alin4 fin codul rutier, astfel că nu se poate atrage răspunderea civilă a pârâtului.
Pe cale de consecință, față de considerentele expuse tribunalul, apreciază că în mod corect instanța fondului a respins acțiunea ca neîntemeiată, devreme ce nu sunt întrunite condițiile angajării răspunderii civile delictuale a pârâtului, motiv pentru care, în temeiul art. 480 c.pr.civ. va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul - reclamant S. DE P. PLOIEȘTI, CUI_, cu sediul în Ploiești, .. 4-6, județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 3563/17.03.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-pârât B. C. G., CNP_, domiciliat în com. Bucov, ., județ Prahova, ca nefondat.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.09.2015.
Președinte, Judecător,
G. M. C.-A. M.
Grefier,
M. - D. B.
Operator de date cu caracter personal 5595
red. G.M./tehnored. A.Ș.P.
4 ex./ 26.10.2015
d.f. nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. T. N. P.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 2778/2015. Tribunalul PRAHOVA | Pretenţii. Decizia nr. 2781/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
