Grăniţuire. Decizia nr. 2680/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2680/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 14-09-2015 în dosarul nr. 2680/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2680
Ședința publică din data de 14.09.2015
Președinte: P. A. D.
Judecător: G. D.
Grefier: A. I. A.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta – pârâta N. S. GEROGETA, domiciliată în Eforie Sud, .. 62, județul C. împotriva sentinței civile nr. 231/10.02.2015 pronunțate de Judecătoria Vălenii de M. în contradictoriu cu intimata – reclamantă S. C. D., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat L. N. M., cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova.
Cererea este legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 89 lei, conform chitanței ., nr._/04.05.2015, aflată la fila 11 dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul este legal timbrat, după care,
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, constată că nu s-au formulat cereri noi, nu s-a solicitat încuviințarea unor probe suplimentare, cauza fiind în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului declarat.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Vălenii de M. sub nr._ din 27 martie 2013, reclamanta S. C. D. a chemat în judecată pe pârâta N. S. G., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să se dispună grănițuirea proprietăților părților situate în comuna M., ., jud. Prahova; obligarea pârâtei să-i lase în deplină proprietate și posesie o suprafață de aproximativ 30 mp. pe care aceasta i-a acaparat-o fără drept; obligarea pârâtei să desființeze fereastra care are vedere spre proprietatea ei, construită fără acordul reclamantei și desființarea firelor electrice ce trec pe terenul reclamantei.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că este proprietara unui imobil și un teren în suprafață de 1959 mp. situat în comuna M., ., jud. Prahova, iar în anul 2004 pârâta profitând de faptul că ea locuiește mai mult în străinătate a construit casa pe hotarul comun, a dărâmat gardul despărțitor, a lăsat firele electrice active pe hotarul nou, a construit un gard nou, intrând pe proprietatea reclamantei pe o lățime de 2 m și o lungime de cca. 15 m, a construit un geam cu vedere spre terenul său. A mai susținut că deși a făcut numeroase demersuri pe cale amiabilă, precum si la Primăria comunei M., situația n u s-a putut reglementa, astfel că solicită admiterea acțiunii.
În drept, a invocat dispozițiile art. 560, art. 563 și urm. cod civil, art. 614-616 cod civil.
A depus alăturat, în copie, înscrisuri.
La data de 10 aprilie 2014 reclamanta si-a completat si precizat acțiunea, depunând la dosar înscrisurile si mențiunile solicitate.
La data de 30 aprilie 2013 pârâta a formulat întâmpinare (fila 44-46) și cerere reconvențională (fila 62-64).
A depus alăturat, în copie, înscrisuri.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri si s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate.
Expertiza tehnică topografică a fost întocmită de expert S. A. si depusă la dosar.
Prin Sentința civilă nr. 231 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. a fost respinsă excepția litispendenței, conexității, inadmisibilității și prematurității invocata în cauza de către parata N. S. G. ca neîntemeiate, a fost admisă în parte acțiunea formulata de reclamanta S. C. D., împotriva paratei N. S. G., a fost dispusă grănițuirea proprietăților limitrofe aparținând reclamantei și paratei pe linia de hotar identificata prin raportul de expertiza topografica S. A. si planul de situație anexat respectiv punctele: 19-24-25-26.27-28-29-30-31-32-33-34-35-36-37-38, au fost respinse petitele având ca obiect desființarea ferestrei aflata pe peretele construcției C1 si coșul centralei ca ramase fără obiect, au fost respinse petitele având ca obiect revendicarea suprafeței de aproximativ 30 mp si desființarea firelor electrice aflate la limita dintre fundația construcției aparținând paratei si perete ca neîntemeiate, a fost admisă în parte cererea având ca obiect obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata si obliga parata către reclamanta la plata sumei de 5429 lei reprezentând taxe judiciare de timbru, onorariu de avocat si onorariu de expert.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta din dosarul cauzei a dobândit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 1115/09 septembrie 2004 o suprafața de 802 mp teren si o locuința C1, precum si suprafața de 287 mp teren toate acestea situate in comuna Maneciu, . .
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 1116/9 septembrie 2004 reclamanta a mai dobândit și suprafețele de 764 mp, respectiv 52 mp, precum si doua construcții denumite C1 si C2, de asemenea situate în comuna Maneciu, .. Ulterior dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor s-a procedat la alipirea acestora așa cum rezulta din actul de alipire autentificat sub numărul 2879/24 noiembrie 2005, suprafața totala dobândita fiind de 1959 mp.
La rândul său pârâta este proprietara unui teren in suprafata de 1989 mp potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 5108/27 iulie 2000.
Prin acțiunea introductiva de instanță reclamanta a solicitat grănițuirea proprietarilor, obligarea paratei sa-i lase in deplina proprietate si posesie terenul acaparat ilegal, obligarea paratei sa desființeze fereastra care are vedere spre proprietatea sa, desființarea firelor electrice ce trec pe terenul sau iar prin completarea acțiunii (f.16) a solicitat si desființarea coșului centralei amplasat pe peretele aflat pe hotar.
În cauza instanța de foind a încuviințat pentru reclamanta proba cu înscrisuri, interogatoriul paratei si expertiza topografica iar pentru parata a încuviințat proba cu înscrisuri si proba cu interogatoriul reclamantei, fiind prorogata discuția cu privire la administrarea probei testimoniale cu martori, proba ce a fost respinsa ca nefiind utila cauzei la termenul din data de 13 ianuarie 2015.
Expertiza topografica a fost realizată în cauza de către expert S. A., aceasta fiind depusa la fila 181 dosar.
Urmare măsurătorilor realizate a rezultata ca terenul reclamantei este în suprafață de 1621 mp, iar cel al pârâtei de 2164 mp. S-a stabilit totodată ca linia de hotar respecta actele de proprietate ale parților si este definita de punctele 19-24-25-26.27-28-29-30-31-32-33-34-35-36-37-38 singura diferența fiind pe linia construcție C1, proprietatea paratei, unde nu exista gard.
S-a constatat totodată ca la momentul realizării raportului de expertiza topografica ca fereastra poziționata pe construcția C1, proprietatea paratei era acoperita iar coșul centralei fusese demontat. De asemenea, a precizat expertul ca pe construcția C1 este amplasat un cablu electric izolat la limita dintre fundația construcției și perete, parțial incastrat in zidărie.
Se observa astfel în cauză că potrivit constatărilor expertului topo, părțile stăpânesc fiecare dintre ele suprafețele de teren menționate in actele de proprietate, micile diferențe constatate fiind in tolerantele admise conform regulamentelor in vigoare astfel ca petitul având ca obiect revendicarea unui suprafețe de aproximativ 30 mp este vădit neîntemeiat. In ceea ce privește desființarea firelor electrice aflate la limita dintre fundația construcției aparținând paratei, din constatările expertului se retine ca acestea sunt în parte încastrate in zidărie si nu se afla pe terenul proprietatea reclamantei astfel ca si acest capăt de cerere apare ca vădit neîntemeiat.
Cu privire la petitele având ca obiect desființarea ferestrei aflata pe peretele construcției C1 si coșul centralei, tot potrivit raportului de expertiza s-a reținut ca pe parcursul soluționării cauzei de fata fereastra a fost astupata iar coșul centralei a fost demontat, astfel ca acestea rămân fără obiect.
În ceea ce privește grănițuirea proprietarilor limitrofe se retine ca potrivit art. 560 C.civ. proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.
În cauză, s-a stabilit prin raportul de expertiza topo ca linia de hotar dintre cele doua proprietăți, linie ce respecta actele de proprietate ale acestora, este delimitata prin punctele: 19-24-25-26.27-28-29-30-31-32-33-34-35-36-37-38 evidențiate pe schița de plan.
În ceea ce privește excepția litispendenței, conexității, inadmisibilității si prematurității invocate in cauza de către parata N. S. G. s-a reținut că acestea au fost soluționate prin încheierea de ședința din data de 08.10.2013 potrivit motivelor expuse in respectiva încheiere.
În consecința, având in vedere considerentele din cele ce preced instanța de fond a admis în parte acțiunea și a dispus grănițuirea proprietarilor limitrofe aparținând reclamantei și pârâtei pe linia de hotar identificata prin raportul de expertiza topografica S. A. si planul de situație anexat respectiv punctele: 19-24-25-26.27-28-29-30-31-32-33-34-35-36-37-38.
De asemenea, a respins petitele având ca obiect desființarea ferestrei aflata pe peretele construcției C1 și coșul centralei ca ramase fără obiect, a respins petitele având ca obiect revendicarea suprafeței de aproximativ 30 mp si desființarea firelor electrice aflate la limita dintre fundația construcției aparținând pârâtei și perete ca neîntemeiate.
Reținându-se faptul că acțiunea reclamantei a fost admisa în parte, cererea acesteia privind obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecată a fost de asemenea admisă în parte, instanța obligând parata la plata cheltuielilor de judecata in suma de 5429 lei reprezentând taxe judiciare de timbru, onorariu de avocat si onorariu de expert.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta N. S. G., solicitând în temeiul art. 466 C.pr.cvila, ca potrivit art.479 pct 1 și 2 să se constate că în cauza de față este de fapt o aplicare greșita a legii și să se dispună admiterea apelului in raport de disp. art. 480 pct. 2, schimbarea în tot a hotărâri apelate, în sensul respingerii cererii formulata de reclamanta, pentru motivele ce urmează a le învedera.
În ceea ce privește primul motiv de apel, pârâta a susținut că o primă critica adusă sentinței mai sus menționate vizează modalitatea nelegală în care instanța a înțeles să soluționeze pe fond cererea reclamantei, dispunând admiterea în parte și grănițuirea proprietăților, pe aceeași linie de hotar existenta anterior introducerii cererii si pentru care nu s-a făcut dovada modificării hotarului sau inexistentei hotarului despărțitor dintre cele două proprietăți.
În acest sens, apelanta – pârâtă a învederat că inițial s-a formulat o cerere prin care se solicită și revendicarea unei suprafețe de teren, susținere nereala deoarece reclamanta deține o suprafața de teren mai mare decât are dreptul.
Astfel, apelanta – pârâtă a susținut că, din actul de alipire datat 24.11.2005, aflat la fila 9 din dosar, rezultă că suprafața din acte este de 339 mp., iar cea găsită la măsurători este de 343 m.p.
Mai mult, apelanta – pârâtă a susținut că pentru punctele 1 și 2, la parcelele II și IV, suprafața reală din acte era de 1566 mp., cea găsită la măsurători era de 1616 m.p., iar cea identificată de expert este de 1621 mp.
Or, apelanta – pârâtă a susținut că, din expertiza efectuată în cauză, ca răspuns la obiectivele fixate de către instanța, experta a precizat următoarele (expertiză care a fost întocmită de expert S. A. și se află la filele 181-183 din dosar): „Între proprietățile pârtilor există la aceasta data o delimitare materializată prin gard, între punctele 19-20 si 23-24-25-26-27^38-29-30-31 -32-33-34-35-36-37-38, punctele 20-21 -22-23 reprezentând zidul construcției CI.”
De altfel, apelanta – pârâtă a susținut că aceleași coordonate le-a menționat instanța în sentința pronunțata, fără sa apară vreo modificare a hotarului existent, neexistând deci niciun motiv legal care să conducă la admiterea cererii.
În acest sens, apelanta – pârâtă a susținut că nu a existat nicio modificare a situației anterioare referitoare la linia de hotar nici în ceea ce privește zona ce definește linia construcției CI.
Astfel, apelanta – pârâtă a susținut că experta a arătat: „Linia de hotar conform actelor de proprietate este definita fiind liniă construcției CI, proprietatea paratei unde in acest moment nu exista gard.” și deci, această zonă se află între coordonatele 20-23 pe care instanța le-a menținut.
De asemenea, apelanta – pârâtă a susținut că în același raport de expertiza se mai menționează: „Actuala linie de hotar respecta actele de proprietate, singura diferență fiind linia CI proprietatea paratei, unde în acest moment nu există gard.”
Experta a arătat în raport de construcția CI, faptul că aceasta se află pe hotar în acest moment.
Astfel, față de aceste împrejurări, apelanta – pârâtă a solicitat să se constatate că prezenta acțiune a fost dată cu încălcarea disp. art 560 Cod civil.
Mai mult, apelanta – pârâtă a susținut că putea să fie obligată să contribui la grănițuire numai în condițiile în care se efectua o reconstituire a hotarului și se fixau semne corespunzătoare.
Or, apelanta – pârâtă a susținut că în cauza de față acțiunea trebuia respinsă în totalitate, respectiv și cu privire la acest capăt de cerere pe care instanța de fond l-a admis în mod greșit.
În ceea ce privește al doilea motiv de apel, pârâta a susținut că o a doua critică o constituie modalitatea în care instanța de fond a soluționat cererea privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 6429 lei, reprezentând taxa de timbru, onorariu-de avocat și onorariu de expert.
Astfel, apelanta - pârâtă a susținut că o s-a avut în vedere de către instanța chitanța de plata a onorariului de avocat de 4000 lei, ce a fost întocmită cu o zi înainte de termenul de judecată.
Or, reclamanta nu face dovada cheltuielilor la acest capitol, onorariul de avocat, pentru celelalte termene suma de 4000 lei fiind o suma exagerată pentru un termen de judecată, fie el, chiar și ultimul.
Mai mult, apelanta - pârâtă a susținut că, greșeala instanței este însă una și mai importantă, în sensul că nu a respectat dispozițiile art. 560 cod civil în condițiile în care s-ar aprecia că este vorba despre o grănițuire acolo unde nu există hotar, ceea ce nu este cazul de față, cheltuielile sunt suportate în mod egal.
Or, apelanta - pârâtă a susținut că, admițând aceasta obligație in sarcina sa de a plați o suma de bani de 5429 lei pentru o cerere de chemare în judecata formulata în mod neîntemeiat si numai în scop șicanatoriu, instanța de fond" a procedat la pronunțarea unei hotărâri fără sa verifice situația de fapt reală.
Față de aceste împrejurări, apelanta - pârâtă a solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată în apel.
În drept, apelanta - pârâtă a invocat disp. art. 466 C.pr.cvila, art. 479 pct. 1 și 2 și disp. art. 480 pct 2.
Intimata – reclamantă S. C. D. a formulat întâmpinare la data de 05.06.2015 (f.14 dosar), prin care a solicitat instanței respingerea apelului pentru motivele ce urmează a le învedera.
Astfel, intimata – reclamantă a arătat în ceea ce privește un prim aspect, că în mod greșit se susține de către apelanta, că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 560 C.Civ. deoarece din lecturarea textului nu rezultă ca pentru a fi admisa o acțiune în grănițuire este obligatoriu ca linia de hotar rezultata, sa fie diferita de hotarul existent fizic. Rezulta insa din text, ca proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați la grănițuire prin reconstituirea hotarului si fixarea semnelor corespunzătoare (cu atat mai mult cu cât, o porțiune dintre terenurile sale nu este delimitată printr-un gard), ori în cauza linia de hotar nu a fost niciodată stabilita nici prin acordul pârtilor și nici printr-o alta hotărâre judecătoreasca.
Mai mult, intimata – reclamantă a susținut că practica instanțelor este constantă și unanimă, în sensul de a considera admisibila o astfel de acțiune, daca anterior nu s-a realizat o altă grănițuire fie prin acordul proprietarilor, fie pe cale judiciară.
Or, intimata – reclamantă a susținut că a gândi altfel, înseamnă a nega o prerogativa a dreptului de proprietate, care da dreptul titularului să-și delimiteze și îngrădească proprietatea fără ca aceasta cale sa aducă atingere dreptului de proprietate a vecinului sau.
În speță, intimata – reclamantă a susținut că a pretins și dovedit că între ei părțile în proces au existat nenumărate discuții și neînțelegeri atât referitoare la linia de hotar, cât și la construcția realizata de apelanta pe terenul său, astfel că admiterea acțiunii este pe deplin justificata sub aspectul grănițuirii.
Mai mult decât atât, intimata – reclamantă a susținut că nu există nicio condiție legală, de fond sau procedurală, care să prevadă admisibilitatea acțiunii numai în cazul când linia de hotar este diferită față de hotarul fizic existent.
În ceea ce privește un al doilea aspect referitor la cheltuielile de judecată, apelanta - pârâtă a susținut că instanța de fond a aplicat în mod corect în cauza, dispozițiile procedurale privind obligarea la cheltuielile de judecata in raport cu culpa procesuala si specificul acțiunii în grănițuire, în care potrivit art. 560 C.Civ., cheltuielile de grănițuire se suporta în mod egal.
Mai mult, intimata – reclamantă a susținut că în mod greșit se susține că suma de 4 000 lei a fost acordată doar pentru un singur termen de judecata, în realitate aceasta suma reprezentând contravaloarea serviciilor prestate anterior introducerii acțiunii pentru obținerea Certificatului fiscal de la Primăria Manecîu în vederea stabilirii taxei judiciare de timbru, redactarea acțiunii, asistarea și reprezentarea pârtii pe tot parcursul procesului, inclusiv la judecata în fond a cauzei, ocazie cu care s-a depus respectiva chitanța și, chiar dacă nu interesează, chitanța a fost întocmită la data la care ea, intimata i-a achitat integral apărătorului său, onorariul stabilit prin contractul de asistenta juridică.
În drept, intimata – reclamantă a invocat disp. art. 205 C.P.C.
În temeiul art. 223 alin 3 C., apelanta - pârâtă a solicitat judecarea cauzei in lipsă.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr._ /2015, la data de 23.04.2015.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel formulate de către pârâtă, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3041 Cod procedura civila, tribunalul constată că aceste motive sunt fondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
In ce privește primul motiv de apel, prin care se invoca in esența faptul ca instanța a dispus grănițuirea pe vechea linie de hotar deși ar fi trebuit, in opinia apelantei, sa respingă acțiunea ca neîntemeiata, Tribunalul constata ca soluția instanței de fond este cea corecta deoarece chiar si in situația in care se constata ca linia de hotar se află pe același amplasament ca si cea preexistenta, nimic nu împiedica partea interesata sa apeleze la instanța pentru a obține o hotărâre judecătoreasca care sa dea eficiență juridica situației de fapt existente.
Așa cum s-a stabilit in mod constant in literatura de specialitate si in jurisprudență, operațiunea de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre doua proprietăți vecine, poate avea loc in situația in care nu exista linie de hotar stabilită prin convenția părților sau prin hotărâre judecătoreasca, iar semnele de hotar sunt controversate, așa cum este cazul si in speța de față.
Chiar dacă instanța de fond stabilește linia de hotar pe amplasamentul deja existent, are obligația de a se pronunța prin admitere asupra acestui capăt de cerere deoarece introducerea acestei acțiuni de către reclamant demonstrează că există un litigiu cu privire la linia de hotar existentă, iar faptul că au fost identificate semne de hotar pe teren, față de care instanța s-a putut orienta, determină pronunțarea soluției, în sensul stabilirii liniei de hotar raportat la aceste semne.
De altfel, o asemenea soluție este fireasca, in contextul in care instanța este datoare să stingă în acest mod litigiul cu privire la grănițuirea celor două proprietăți, prin stabilirea liniei de hotar raportat la semnele de hotar reținute, o soluție contrara fiind de natura a conduce la perpetuarea conflictului existent între părți.
In ceea ce privește al doilea motiv de apel , prin care apelanta critica modalitatea in care au fost stabilite cheltuielile de judecata, Tribunalul constată că acesta este fondat deoarece conform art.584 Cod civil cheltuielile granițuirii, inclusiv cele de judecata, se împart pe jumătate, întrucât operațiunea de delimitare a hotarelor folosește ambelor părți .
In prezenta cauza, reclamantei i-au fost respinse celelalte capete de cerere, astfel ca aceste cheltuieli la care va fi obligat apelantul pârât vor fi diminuate proporțional și cu modul de soluționare a tuturor capetelor de cerere formulate prin acțiune.
In cauza, prima instanța a admis doar capătul de cerere principal referitor la grănițuire, astfel încât cele doua părți sunt datoare sa suporte in mod egal taxa judiciara de timbru aferenta acestui capăt de cerere, taxa fixa de 19 lei conform Legii 146/1997, apelantul pârât fiind dator la plata sumei de 9,5 lei.
De asemenea, apelantul pârât va plăti doar o parte din onorariul datorat pentru expertiza efectuata in cauza, având in vedere ca onorariul a fost stabilit de către prima instanța in raport de complexitatea obiectivele solicitate de reclamanta si care au corespuns celor trei capete de cerere din acțiune, cereri din care prima instanța a admis-o doar pe cea privind grănițuirea.
Prin urmare din totalul onorariului de expert in suma de 1400 lei achitat in întregime de reclamanta, Tribunalul va retine că, doar suma de 500 lei este aferenta obiectivului prin care s-a cerut delimitarea celor doua proprietăți ( aproximativ o treime ), onorariu ce va fi suportat in mod egal, astfel încât apelantul pârât datorează reclamantei intimate suma de 250 lei.
De asemenea, Tribunalul va cenzura si onorariul de avocat achitat de către reclamanta si in temeiul art. 451 al. 2 NCPC, va pune in sarcina de plata a apelantului pârât, doar o parte din acesta, respectiv suma de 250 lei din totalul de 4000 lei, reținând pe de o parte ca acest onorariu a fost achitat de reclamanta înainte de ultimul termen de judecata, respectiv la data de 02.02.2015, conform chitanței eliberate de cabinet de avocatura L. N. M., (chitanța aflata la fila 203 dosar de fond), iar pe de alta parte având in vedere necesitatea ca aceste cheltuieli sa fie recuperate numai in măsura in care constituie cheltuieli necesare care au fost făcute in mor real si in limita unui cuantum rezonabil .
O astfel de interpretare a dispozițiilor art. 453 NCPC corespunde cu jurisprudența națională si cu jurisprudența CEDO, așa cum a statuat recent Înalta Curte de Casație si Justiție, prin dec. civ. nr. 1223/2014) .
Astfel, Tribunalul va avea in vedere diminuarea acestui onorariu de avocat la suma de 500 lei, proporțional capătului de cerere admis de prima instanța, respectiv grănițuirea, suma din care apelantul pârât este dator sa suporte jumătate, pentru considerentele arătate in precedent.
Concluzionând, in temeiul art. 480 NCPC, Tribunalul va admite apelul declarat de apelanta – pârâta N. S. GEROGETA, domiciliată în Eforie Sud, .. 62, județul C. împotriva sentinței civile nr. 231/10.02.2015 pronunțate de Judecătoria Vălenii de M. în contradictoriu cu intimata – reclamantă S. C. D., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat L. N. M., cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova și, în consecință: va schimbă în parte sentința atacată în sensul că va obligă pârâta la plata către reclamanta a sumei totale de 509,5 lei, din care 9,5 lei (jumătate din taxa judiciară de timbru aferentă cererii de grănițuire), 250 lei (parte din onorariul expert) și 250 lei (parte din onorariu avocat).
Totodată, va menține în rest dispozițiile sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta – pârâta N. S. GEROGETA, domiciliată în Eforie Sud, .. 62, județul C. împotriva sentinței civile nr. 231/10.02.2015 pronunțate de Judecătoria Vălenii de M. în contradictoriu cu intimata – reclamantă S. C. D., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat L. N. M., cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova și, în consecință:
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că obligă pârâta la plata către reclamanta a sumei totale de 509,5 lei, din care 9,5 lei (jumătate din taxa judiciară de timbru aferentă cererii de grănițuire), 250 lei (parte din onorariul expert) și 250 lei (parte din onorariu avocat).
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.09.2015.
Președinte, Judecător,
P. A. D. D. G.
Grefier,
A. I. A.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red.D.G./ Tehnored. A.Ș.P.
4 ex/17.09.2015
d.f. nr._ – Judecătoria Vălenii de M.
J.f. A. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 377/2015. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 381/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
