Fond funciar. Decizia nr. 381/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 381/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 16-09-2015 în dosarul nr. 381/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVASECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 381
Ședința publică din data de 16.09.2015
Președinte: P.-A. A.
Judecător: Ș. O.-C.
Judecător: M. C.-A.
Grefier: S. L.-F.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă R. I., domiciliată în Ploiești, ., ., județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1663/06.02.2015, pronunțate de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatele - pârâte C. L. P. DE FOND FUNCIAR, cu sediul în . și C. JUDEȚEANĂ PRAHOVA DE FOND FUNCIAR, cu sediul în Ploiești, județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reprezentanta recurentei-reclamante, avocat Ș. M. în substituire avocat M. C. și reprezentanta intimatei-pârâte C. L. P. de Fond Funciar, avocat N. M., lipsă fiind intimata C. Județeană Prahova de Fond Funciar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentei-reclamante și apărătorul intimatei-pârâte, având cuvântul pe rând, arată că nu au cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Apărătorul recurentei-reclamante, având cuvântul în dezbateri, solicită instanței să observe că sentința pronunțată de Judecătoria Ploiești este lovită de nulitatea prevăzută de disp. art. 304 pct.9 cod proc. civilă anterior, dar și examinarea sentinței recurate sub toate aspectele de nelegalitate, conform art. 3041 cod proc. civilă anterior, precizând că instanța de fond a apreciat că, deși recurenta are calitatea de moștenitare a defunctei R. E., nu a făcut dovada formulării unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren de 0,30 ha situată pe raza comunei P., județul Prahova și nu poate beneficia de acest drept. În opinia sa, susținerile instanței nu corespund probatoriului administrat în cauză, în condițiile în care a dovedit că, după . Legii nr. 18/1991, R. E. a formulat cererea de reconstituire nr.418/11.03.1991 pe care C. L. P. a înaintat-o Comisiei Locale Boldești-Scăeni, astfel cum rezultă din adresa nr.1888/11.05.2011, cererea nefiind soluționată niciodată și neregăsindu-se în evidențe. Cu toate acestea, existența unei astfel de solicitări reiese din corespondența purtată de autoarea sa și cele două comisii, conform adresei de la fila 121 dosar fond. La data de 28.06.2011 C. L. Boldești-Scăeni i-a comunicat faptul că cererea nu figurează în evidențele sale, dar la data de 19.07.2011 a afirmat că a fost găsită această cerere, dar se referă la o altă persoană. Subliniază că aceste împrejurări nu au fost avute în vedere de instanța de fond care ar fi trebuit să se raporteze la situația de fapt și să constate că s-a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, înregistrată sub nr. 418/11.03.1991. Întrucât cererea formulată în anul 1991 nu primise nicio soluționare, așa cum rezultă din circuitul inexplicabil al documentelor între cele două comisii, R. E. a formulat cererea nr.238/18.03.1998, în baza Legii nr. 169/1997, cerere despre care partea adversă nu a făcut dovada că ar fi fost soluționată vreodată. În continuare, autoarea recurentei s-a adresat cu o cerere de reconstituire în baza Legii nr.247/2005, dar nici aceasta nu a fost avută în vedere. Față de cele arătate, solicită să se aprecieze că modalitatea în care instanța de fond a înțeles să motivele soluția dispusă este contrazisă de împrejurările la care a făcut referire, existând 3 cereri formulate potrivit legilor fondului funciar, urmând ca, în principal, să se dispună admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și admiterea acțiunilor conexe, astfel încât să se constate calitatea recurentei de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile identificate prin raportul de expertiză A. F.-G. și acordarea cheltuielilor de judecată efectuate la fond, nu în recurs. În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate cu trimitere spre rejudecare, pentru lămurirea tuturor împrejurărilor cauzei, situație în care cheltuielile de judecată vor fi reglate la final.
Apărătorul intimatei-pârâte C. L. P. de Fond Funciar, având cuvântul în dezbateri, solicită instanței să dispună respingerea recursului pentru toate motivele invocate și cererile cu care instanța a fost investită, arătând că obiectul celor două acțiuni conexe vizează anularea hotărârii Comisiei Locale P. de Fond Funciar, cerere pe care o apreciază ca inadmisibilă, în raport de prevederile art.27 alineatul 3 din HG 890/2005 cu raportare la art.51 din Legea nr. 18/1991 modificată, persoanele nemulțumite de propunerile de stabilire a dreptului de proprietate de către comisiile comunale, orășenești sau municipale putând face, în termen de 10 zile de la afișare, contestație adresată comisiei județene. Mai arată că, în baza Legii nr.247/2005, prin intermediul cererii nr.208/30.11.2005, recurenta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2500 mp și nu pentru suprafața de 3.500 mp teren solicitată în cauză, cerere soluționată prin propunerea de invalidare pe care o contestă astăzi, deși avea posibilitatea de a face contestație adresată comisiei județene în termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii, transmisă cu confirmare de primire, întrucât recurenta nu avea domiciliul pe raza comunei P.. Totodată, la data de 11.03.1991, în baza Legii nr. 18/1991, prin cererea înregistrată la C. Locala P. sub nr.418, s-a solicitat să se reconstituie dreptul de proprietate pentru o suprafața de 2.500 mp (iar nu 3.500 mp), de către o anumită persoană cu numele de R. E. și întrucât aceasta avea domiciliul indicat în cerere pe raza orașului Boldești-Scaieni, C. L. P., prin intermediul adresei nr.505/15.04.1991, a înaintat cererea nr.418/l 1.03.1991, către C. Locala Boldești-Scăeni. În urma analizării cererii de reconstituire nr.418/11.03.1991, comisia a concluzionat faptul că petiționara cu numele de R. E. este o altă persoană, cu alți autori, fiind o coincidență de nume cu autoarea recurentei, fiindu-i înaintată în acest sens adresa nr.6086/19.07.2011, emisă de P. Orașului Boldești-Scaieni, fără a se formula o contestație împotriva acesteia.
Totodată, apărătorul intimatei-pârâte apreciază că cererea recurentei-reclamante este neîntemeiată și în raport de situația juridică a terenului în suprafață de 3.500 mp rămas de pe urma defunctului I. Ș., reconstituit în baza Legii nr.18/1991, în favoarea numitului I. I., prin intermediul Hotărârii nr.84/08.08.1991, în baza evidențelor agricole constând în: registrul agricol aferent perioadei 1959-1961 și adeziunii CAP datând din 18.02.1962, înscrisuri din care rezultă că autorul figura cu teren în suprafață de 0,30 ha. Astfel, potrivit registrului agricol, în perioada 1959-1960 defunctul I. Ș. a figurat cu o suprafață totală de 1,06 ha teren, iar în anul 1961 acesta deținea numai suprafața de 0,30 ha, întrucât diferența de 0,76 ha a fost trecută la rolul fiului său I. T., potrivit mențiunilor din registrul agricol și, întrucât în anul 1961 defunctul I. Ș. deținea numai 0,30 ha teren, în anul 1962 s-a înscris cu această suprafață în CAP, potrivit adeziunii existente la dosar. Având în vedere că în anul 1991, în baza Legii nr. 18/1991, nici autoarea reclamantei (defuncta R. E.), dar nici recurenta-reclamantă, nu au formulat cerere de reconstituire pentru suprafața de 0,30 ha teren, de pe urma defunctului I. Ș., singurul solicitant fiind I. T., în baza prevederilor art. 8-11 din Legea nr.18/1991, pârâta C. L. P. a soluționat cererea acestuia, recunoscând în favoarea sa dreptul de proprietate pentru întinderea respectivă, fiind eliberat procesul-verbal de punere în posesie și titlul de proprietate. De altfel, recurenta nu a contestat titlul de proprietate, deși solicită aceeași suprafață de teren și același amplasament. Față de situația prezentată, considerând că solicitarea recurentei-reclamante de a fi considerată persoana îndreptățită la recunoașterea dreptului de proprietate nu se circumscrie niciunui temei de drept din materia fondului funciar, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul recurentei-reclamante, având cuvântul în replică, arată că nelegalitatea sentinței civile recurate vizează aspectele evidențiate prin cererea de recurs, instanța nu a făcut referire la împrejurările invocate prin întâmpinare, motivând doar că recurenta nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, celelalte circumstanțe nefiind avute în vedere nici pe cale de excepție, nici din oficiu, motiv pentru care solicită să fie înlăturate susținerile apărătorului intimatei-pârâte și să fie avute în vedere doar aspectele asupra cărora s-a pronunțat instanța de fond.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului funciar de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, sub nr._, reclamanta R. I. a solicitat ca prin hotărârea ce se va dispune în cauza să se dispună obligarea pârâților la eliberarea Titlului de Proprietate pentru suprafața de 3500 mp și daune cominatorii.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că autorul acesteia, I. Ș., a avut in proprietate suprafața de 4800 mp teren pe raza . mp in punctul Roaba, 4000 mp vie, 2500 mp pădure si 3500 mp în punctul Galmeia.
Astfel, a arătat reclamanta că în anul 1998 mama acesteia a formulat o cerere in vederea restituirii suprafețelor de tern, iar după decesul mamei, în anul 2005, a formulat o noua cerere prin care s-a solicitata aceeași suprafața de teren de 3500 mp.
La cerere au fost atașate mai multe înscrisuri respectiv: adresa emisa de Comisa Locala de Aplicare a Legilor Fondului Funciar către . primarului, cerere privind declararea întregii suprafețe de tern cu care membrii familiei au fost înregistrați în registrul agricol, copie registru agricol 1959-1962, proces verbal de punere in posesie, cerere adresata primarului comunei P., certificat de deces, acte de stare civila. f.5-73 dosar). Instanța pe parcursul cercetării judecătorești a admis excepția de coexistate a cauzei înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești_ cu cauza înregistrată sub numărul_, cauza rămânând pe rolul Judecătoriei ca ultimul număr menționat.
De asemenea, în cauza s-a încuviințat cererea formulata de către părți privind efectuarea unei expertize topo, raportul fiind înaintat la f.179 dosar.
Prin Sentința civilă nr. 1663/06.02.2015 Judecătoria Ploiești a admis excepția tardivității formulării unui nou capăt de cerere privind constatarea nulității absolute a Titlului de Proprietate_/26.09.2002 și a respins ca neîntemeiată acțiunea conexatăa și precizată, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin cererea adresată Judecătoriei Ploiești reclamanta R. I. a solicitat ca pârâta sa fie obligată la eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 3500 mp teren, ce a aparținut autoarei reclamantei.
Prin cererea nr. 208/30.11.2005 reclamanta a formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de tern de 3759 mp în punctul Gîlmea, . atașate la dosar, Comisa Locala P. a formulat o propunere de invalidare soluție ce a fost comunicata reclamantei prin intermediul adresei nr. 843/2006.
Așa cum rezulta din întâmpinarea formulată de către Comisa Locala de aplicare a Legilor Fondului Funciar P., în baza Legii 18/1991, de pe urma defunctului I. Ș., în favoarea numitului I. I. a fost reconstituit un drept de proprietate conform Hotărârii nr. 84/_ pentru suprafața de tern de 0,30 ha.
Analizând copiile registrelor agricole, dar și din cererile atașate la dosar (f. 13-22), se retine că autorul reclamantei a figurat cu suprafața de teren de 0,30 ha, întrucât suprafața de teren de 0,76 ha teren a fost trecuta la rolul lui I. T..
Așa cum rezultă din conținutul art. 8 din Legii nr.18/1991 „stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc in patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face in condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept”, în continuare alineatul 3 făcând referire la aspectul ca stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate in limitele unei suprafețe minime de 0,50 ha pentru fiecare persoana îndreptățita, potrivit legii.
Din conținutul actelor de stare civilă, aflate la filele 63-65 dosar, a rezultat că reclamanta este moștenitoarea autorului de pe urma căruia se solicita eliberarea titlului de proprietate, astfel ca sub acest aspect calitatea sa procesuala nu poate fi pusa la îndoială.
Cu toate acestea, instanța de fond a reținut că cererea de reconstituire a fost formulată doar pentru suprafața de 0,30 ha, aceasta fiind și suprafața pentru care s-a eliberat titlu de proprietate, așa încât simpla calitate de moștenitoare a autorului comun nu conferă reclamantei din prezenta cauza în mod automat calitatea de beneficiar al titlului de proprietate, în lipsa unei cereri de reconstituire formulate in temeiul legilor fondului funciar pentru suprafețele de teren deduse judecății.
Potrivit dispozițiilor art. 11 din Legea 18/1991 „suprafața de teren adusă in cooperativa agricola de producție este cea care rezultă din acte de proprietate, cartea funciară, cadastru, cereri de înscriere in cooperativa agricolă de la data intrării in cooperativă, registrul agricol de la data intrării in cooperativa, evidențele cooperativei sau, in lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori”.
Din conținutul documentației care a stat la baza emiterii titlului de proprietate (filele 67-76 dosar), instanța de fond a constatat că de pe urma autorilor comuni s-a reconstituit doar suprafața de teren care a rezultat din acte, așa încât nu se poate reconstitui o suprafața de teren mai mare, atât timp cât atât din acte, cât și din raportul de expertiză, atașat la f. 179-180 dosar, rezulta ca suprafața de teren de 3000 mp a aparținut autorului reclamantei.
Pentru identitate de rațiuni, pe cale de consecință, instanța de fond a respins ca neîntemeiate și capătul de cerere privind obligarea pârâtelor Comisii de fond funciar la despăgubiri cominatorii.
Ipotetic, o astfel de cerere ar putea fi promovata in măsura în care printr-o hotărâre judecătorească reclamantei i s-ar fi recunoscut un drept asupra unei suprafețe de teren, cu obligarea pârâtelor la eliberarea titlului de proprietate, daunele cominatorii fiind posibil a se solicita ori de cate ori se aduce atingere autorității instituite prin hotărârea judecătoreasca rațiunea fiind aceea de a asigura securitatea raporturilor civile dintre parți
Cum însă situația nu este aplicabila speței, și cum în privința daunelor cominatorii se poate dispune numai atunci când organul îndrituit în a executa o hotărâre a nesocotit aceste dispoziții, judecătoria a respins ca nefondată cererea.
De asemenea, instanța de fond a mai menționat că, în speță, cu ocazia dezbaterilor reclamanta a solicitat să se constate nulitatea Titlului de Proprietate nr._/2002.
Față de momentul la care s-a formulat această cerere completatoare, constatându-se că a fost depășit termenul pana la care reclamanta avea această posibilitate, instanța de fond a admis excepția tardivității formulării unui nou capăt de cerere privind constatarea nulității absolute a Titlului de Proprietate_/26.09.2002, iar sub aspectul fondului a respins ca neîntemeiată acțiunea conexată și precizată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta R. I., apreciind-o ca fiind afectată de nulitatea prevăzută de dispozițiile art. 304 pct.9 C.proc.civ.
În motivarea cererii de recurs, reclamanta a susținut că în mod greșit a procedat instanța de fond atunci când i-a respins acțiunea care privește contestația împotriva modului de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,30 ha situata pe raza comunei P., județul Prahova, reținându-se de către instanța de fond că petenta nu ar fi făcut dovada formulării unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar pentru terenul ce a aparținut autorului I. Ș., soluție care, în opinia sa este greșită.
Astfel, reclamanta a susținut că, potrivit mențiunilor din registrul agricol din perioada 1959-1962 (filele 14-15), autorul I. Ș. figura la rol cu suprafața de 1,06 ha, din care 0,76 ha a trecut de la rolul acestuia la rolul fiului său, I. T., astfel încât a intrat în CAP doar cu suprafața de 0,30 ha, din care 0,20 ha la punctul Gâlmeia si 0,10 ha la punctul Nisipoasa (fila 13).
Reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut exclusiv pe numele nepotului de fiu, I. I., deși cerere de reconstituire formulase și R. E., în calitate de nepoata de fiica. În acest sens, s-a arătat că R. E. a formulat cererea de reconstituire nr. 418/11.03.1991, pe care C. Locala P. a înaintat-o Comisiei Locale Boldești-Scăeni, astfel cum rezultă din adresa nr. 1888/11.05.2011 (fila 121 dosar).
De asemenea, reclamanta precizat că la fila 122 dosar se afla adresa de înaintare nr. 505/15.04.1991 și Tabelul Nominal cu un număr de 9 (nouă) cereri adresate Comisiei Locale P., și care ar fi trebuit soluționate de C. Locala Boldesti-Scaeni.
Or, nu se explică din ce motiv cererea formulată de R. E. a fost înaintată spre soluționare unei alte comisii, din moment ce terenurile ce au aparținut lui I. Ș. se aflau pe raza teritorială a ., singura explicație fiind faptul că celelalte persoane ale căror cereri au fost direcționate la Boldești-Scaeni sunt rudele lui R. E., cert este că această cerere formulata în anul 1991 nu s-a mai regăsit nici la C. Locala P. și nici la C. Locala Boldesti-Scaeni.
De altfel, aceasta din urma comisie locala a trimis reclamantei două adrese cu mențiuni contradictorii, pentru ca prin Adresa nr. 6086/28.06.2011 (fila 125) să se arate că cererea lui R. E. lipsește și nu se cunoaște unde se afla terenul pentru care s-a solicitat reconstituirea, iar ulterior prin Adresa nr. 6086/19.07.2011 (fila 126) se susține că persoana menționată la poziția 5 din tabel este o altă persoana decât autoarea R. E..
Față de faptul că cererea formulată în anul 1991 nu primise nicio soluționare, așa cum rezultă din circuitul inexplicabil al documentelor între cele doua comisii, reclamanta a susținut că R. E. formulează Cererea nr.238/18.03.1998, de data aceasta în baza Legii 169/1997 (fila 20).
Reclamanta a menționat că nici această nouă solicitare nu a primit o soluționare, C. Locala P. nefăcând dovada invalidării cererii, așa cum a susținut la întrebarea nr. 3 la interogatoriu (fila 95 dosar).
După formularea acestei noi cereri, C. Locala P. îi comunică Adresa nr. 502/26.03.1998 (fila 28), prin care se solicită depunerea de dovezi privind dovedirea calității de moștenitoare pentru Ș. I., cu confirmare de primire la data de 02.04.1998 (fila 29).
Prin răspunsul la întrebarea nr. 3 din interogatoriul ce i-a fost luat de către reclamanta R. I., pârâta susține că prin aceasta adresa ar fi invalidat cererea de reconstituire, ceea ce nu corespunde realității, însă o altă împrejurare rezultă cu certitudine, și anume faptul că nici cererea formulată în baza Legii 169/1997 nu a fost soluționată de comisie.
De asemenea, reclamanta a susținut că niciodată pârâta nu a comunicat reclamantei că dreptul de proprietate asupra terenurilor ce aparținuseră defunctului I. Ș. fusese reconstituit prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 84/1991 (filele 16 si 17) și, ulterior, s-a eliberat procesul verbal de punere în posesie nr. 1116/18.07.2002 (fila 19) și titlul de proprietate nr._/26.09.2002 (fila 18).
Situația juridică a terenurilor ce au aparținut lui I. Ș. nu a fost menționată de pârâtă nici în procedura de la Legea 247/2005, C. Locala P. păstrând tăcerea asupra actelor de reconstituire, astfel încât reclamanta a fost in imposibilitate de a-si valorifica drepturile sale legitime.
De altfel, instanța de fond a recunoscut calitatea de moștenitoare a reclamantei de pe urma defunctului I. Ș., dar nu și calitatea de persoana îndreptățită la reconstituire pentru terenurile care au aparținut acestuia, interpretând în mod eronat înscrisurile existente, preluând fără a cenzura motivarea autorității administrative locale în sensul că autoarea R. E. nu ar fi formulat cerere de reconstituire în temeiul legilor fondului funciar pentru suprafețele de teren deduse judecații.
În acest sens, s-a apreciat că refuzul comisiei locale de a soluționa cererile de reconstituire formulate de autoarea R. E. este mai mult decât evident, rezultând atât din nefinalizarea niciuneia din procedurile demarate de R. E. în baza legilor fondului funciar, cât și din omisiunea de a comunica situația juridica a terenurilor ce au aparținut defunctului I. Ș..
În aceste condiții, reclamanta a cerut să se constate calitatea reclamantei de persoana îndreptățită Ia reconstituire pentru terenurile ce au aparținut defunctului I. Ș., astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiza A. F.-G. și să fie obligate pârâtele Ia reconstituirea și în persoana reclamantei a dreptului de proprietate pentru acest teren.
În consecință, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot hotărârea primei instanțe și, pe fond admiterea acțiunii conexe astfel cum a fost formulată și precizată, cu cheltuieli de judecată.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova la data de 29.07.2015, sub același număr de dosar, respectiv nr._ .
Intimata-pârâtă C. Locala P. de Fond Funciar a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat, motivat de considerentele ce urmează a le învedera.
În motivare, intimata-pârâtă a susținut că, sub un prim aspect, trebuie menționat faptul ca obiectul celor doua acțiuni conexe cu care a fost investita instanța de judecata, vizează următoarele solicitări, structurate in ordine cronologica: anularea hotărârii Comisiei Locale P. de Fond Funciar iasă cum este menționat in cererea precizata existenta in dosarul nr._, conexat la prezentul dosar), hotărâre care, in accepțiunea recurentei-reclamante, vizează propunerea de invalidare a cererii de reconstituire formulata de aceasta in baza Legii 247/2005, înregistrata sub nr. 208/30.11.2005; reconstituirea, in favoarea acesteia, a dreptului de proprietate pentru suprafața de 3.500 mp teren, de pe urma defunctului I. Ș. (solicitare ce formează obiect al cererilor din ambele dosare conexate); obligarea Comisiei Locale P. de Fond Funciar Ia întocmirea procesului verbal de punere in posesie pentru suprafața de 3.500 mp teren si înaintarea documentației către C. Județeană de Fond Funciar (cerere ce formează obiect al acțiunilor din cadrul celor doua dosare conexate); obligarea Comisiei Județene de Fond Funciar la eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 3.500 mp teren (solicitare ce face obiect al acțiunilor din ambele dosare conexate).
În ceea ce privește un prim aspect referitor la solicitarea având drept obiect anularea hotărârii Comisiei Locale P. de Fond Funciar, pârâtă a menționat că are un caracter inadmisibil în raport de prevederile art. 27 alin. 3 din HG 890/2005, cu raportare la art. 51 din Legea 18/1991 modificată.
Potrivit dispozițiilor legale menționate, persoanele nemulțumite de propunerile de stabilire a dreptului de proprietate de către comisiile comunale, orășenești sau municipale, pot face, în termen de 10 zile de la afișare, contestație adresata comisiei județene, pe care o depun la comisia comunala, orășeneasca, comunala sau municipala.
Astfel, în ceea ce privește comisiile județene, acestea sunt competente să soluționeze contestațiile și să valideze ori să invalideze măsurile stabilite de comisiile locale.
În ceea ce o privește pe recurentă, în baza Legii nr.247/2005, prin intermediul Cererii nr. 208/30.11.2005, aceasta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 3.759 mp teren in punctul Gîlmea, ..
În continuare, s-a formulat propunere de invalidare a cererii respective, soluție ce a fost comunicată recurentei prin intermediul adresei nr. 843/17.03.2006 cu confirmare de primire la data de 04.04.2006, așa cum impun dispozițiile art. 27 alin. 2 și 4 din HG 890/2005, întrucât reclamanta nu avea domiciliul în ..
Deși potrivit conținutului adresei nr. 843/17.03.2006, dar și prevederilor art. 27 alin. 3 din HG 890/2005, reclamanta avea obligația să formuleze contestație împotriva propunerii de invalidare, în termen de 10 zile de la comunicare, contestație care este soluționata de C. Județeană, aceasta nu s-a conformat in acest sens, ci a investit instanța de judecata cu o astfel de solicitare, aspect care conferă un caracter inadmisibil al cererii, întrucât nu a fost epuizată procedura obligatorie impusa de prevederile fondului funciar, la care a făcut referire anterior.
În ceea ce privește un al doilea aspect, pârâtă a susținut că solicitările având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3.500 mp teren, emiterea procesului verbal de punere în posesie și eliberarea titlului de proprietate, sunt neîntemeiate având in vedere situația juridica atât a recurentei, dar și a terenului respectiv.
În condițiile în care, așa cum a invocat în precedent, reclamanta nu a respectat finalizarea procedurii obligatorii, instanța de judecata nu poate reconstitui dreptul de proprietate la cererea directa a persoanei interesate, fără ca aceasta să se fi adresat în prealabil ambelor comisii, deoarece astfel ar însemna o substituire în atribuțiile acestora, aspect care nu este reglementat de nicio dispoziție legală.
Instanța devine competentă și are atribuții să efectueze controlul judecătoresc, numai după ce în prealabil s-au pronunțat atât comisia locala, cât și comisia județeană.
Întrucât recurenta-reclamanta nu dispune de o reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 3.500 mp, nu se poate da eficiență nici solicitărilor de eliberare a procesului verbal de punere în posesie și a titlului de proprietate cu privire la întinderea respectiva de teren.
Este neîntemeiată susținerea din motivele de recurs, prin care se învederează faptul ca autoarea recurentei, defuncta R. E. ar fi formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, în baza Legii 18/1991.
Astfel, la data de 11.03.1991, în baza Legii nr. 18/1991, prin cererea înregistrată la C. Locala P. sub nr. 418, s-a solicitat să se reconstituie dreptul de proprietate pentru o suprafața de 2.500 mp (iar nu 3.500 mp), de către o anumită persoană cu numele de R. E. și întrucât aceasta avea domiciliul indicat în cerere pe raza Orașului Boldești-Scăeni, C. Locala P., prin intermediul adresei nr. 505/15.04.1991, a înaintat cererea nr. 418/11.03.1991, către C. Locala Boldești Scaieni.
Potrivit Adresei nr. 6086/19.07.2011 emisă de P. Orașului Boldești Scăieni și comunicată recurentei din prezenta cauza, în urma analizării cererii de reconstituire nr.418/11.03.1991, a concluzionat faptul că petiționara cu numele de R. E. s-a dovedit ca fiind o alta persoana cu alți autori, fiind o coincidență de nume cu autoarea reclamantei.
Din cele prezentate, rezultă că, în baza Legii 18/1991, numita R. E., autoarea recurentei, nu a formulat nicio cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 3.500 mp teren de pe urma defunctului I. Ș., în evidentele sa neexistând un astfel de înscris.
Referitor la situația juridica a terenului in suprafața de 3.000 mp, ce a rămas de pe urma defunctului I. Ș., pârâta a precizat că, în baza Legii 18/1991, în favoarea numitului I. I., prin intermediul Hotărârii nr. 84/08.08.1991, a fost reconstituit dreptul de proprietate, eliberându-se procesul verbal de punere în posesie nr. 1116/18.07.2002 și titlul de proprietate nr._/26.09.2002.
În acest sens, pârâta a susținut că la baza reconstituirii dreptului de proprietate de pe urma defunctului I. Ș. au fost avute în vedere evidentele agricole constând în: registrul agricol aferent perioadei 1959-1961 și adeziunea CAP datând 18.02.1962, înscrisuri din care rezultă că autorul figura cu teren în suprafață de 0,30 ha.
Astfel, potrivit registrului agricol, in perioada 1959-1960 defunctul I. Ș. a figurat cu o suprafața totală de 1,06 ha teren, iar în anul 1961 acesta deținea numai suprafața de 0,30 ha, întrucât diferența de 0,76 ha a fost trecută la rolul fiului sau I. T., potrivit mențiunilor din registrul agricol și întrucât în anul 1961 defunctul I. Ș. deținea numai 0,30 ha teren, in anul 1962 s-a înscris cu această suprafață în CAP, potrivit adeziunii existente la dosar.
Având în vedere că în anul 1991, în baza Legii 18/1991, nici autoarea reclamantei (defuncta R. E.), dar nici reclamanta nu au formulat cerere de reconstituire pentru suprafața de 0,30 ha teren, de pe urma defunctului I. Ș., singurul solicitant fiind numai I. T., in baza prevederilor art. 8-11 din Legea nr.18/1991, pârâta C. Locala P. a soluționat cererea acestuia, recunoscând în favoarea sa dreptul de proprietate pentru întinderea respectiva.
De altfel, potrivit raportului de expertiza topo efectuat in cauza, terenul solicitat de reclamanta nu a putut fi identificat motivat de faptul că acesta se afla în proprietatea unei terțe persoane, numitul I. T., care nu este parte in dosar, situație față de care nu se poate vorbi de un amplasament concret al suprafeței de 3.500 mp și întrucât la momentul anului 1991, de pe urma defunctului I. Ș. a formulat cerere de reconstituire numai numitul I. I., având in vedere și faptul că recurenta nu a contestat titlul de proprietate eliberat în favoarea, acestuia, sub aspectul persoanelor beneficiare ale reconstituirii, solicitarea acesteia de a fi considerată persoana îndreptățită la recunoașterea dreptului de proprietate nu se circumscrie niciunui temei de drept din materia fondului funciar, situație față de care solicită respingerea recursului ca neîntemeiată.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate de către recurenta-reclamantă, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3041 C.proc.civ., tribunalul constată că aceste motive sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Prin cererile introductive de instanță, astfel cum au fost precizate și modificate ulterior, reclamanta R. I. a solicitat, în esență, anularea Hotărârii Comisiei Locale P. prin care s-a propus invalidarea cererii de reconstituire formulată de aceasta, în calitate de moștenitoare a defunctului I. Ș., pentru o suprafață de teren de 3.500 mp, situată în pct. Gâlmeia, . Locale P. la punerea sa în posesie pentru acest teren și la întocmirea documentației aferente, precum și obligarea Comisiei Județene Prahova la emiterea titlului de proprietate pentru această suprafață de teren, sub sancțiunea aplicării de daune cominatorii.
Potrivit actelor de stare civilă depuse în copie la dosar, tribunalul observă că reclamanta este strănepoata numitului I. Ș., astfel: I. Ș. a avut o fiică, C. I., la rândul său, aceasta din urmă a avut o fiică, C. (căsătorită R.) E., iar reclamanta este fiica acesteia din urmă.
Din înscrisurile depuse în copie de C. L. P., respectiv extras din Registrul Agricol pentru anii 1959-1961 privind pe I. Ș., cerere de înscriere CAP formulată de I. Ș., tribunalul reține că, într-adevăr, acesta a deținut în intravilanul . de teren de 0,30 ha.
Conform dispozițiilor art. 8 din Legea 18/1991, stabilirea dreptului de proprietate privată (…) se face în condițiile prezentei legi (alin. 1), de prevederile legii beneficiază membrii cooperatori (…), precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora (alin. 2), iar alienatul 3 al aceluiași articol prevede că stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere.
Așadar, acest text de lege instituie o . reglementări cu caracter general referitoare la modalitatea de stabilire a dreptului de proprietate.
În primul rând, această procedură de reconstituire a dreptului de proprietate demarează exclusiv la cererea persoanei interesate.
În al doilea rând, de prevederile legii nu beneficiază numai persoanele care au fost deposedate abuziv, de către autoritățile comuniste, ci și moștenitorii acestora, stabiliți în condițiile legii civile.
Prin recursuldeclarat, reclamanta a arătat că în mod greșit instanța de fond nu i-a admis acțiunea, deoarece, susține reclamanta, autoarea sa, R. E., a formulat o cerere de reconstituire în acest sens.
Examinând înscrisurile depuse la dosar, precum și relațiile comunicate de părți, se observă că, în fața instanței fond, reclamanta a susținut că autoarea sa, R. E., ar fi formulat o cerere de reconstituire încă de la momentul apariției Legii 18/1991, mai precis prin cererea înregistrată la P. .. 418/11.03.1991.
Legat de acest aspect, tribunalul reține că, într-adevăr, la Registratura Primăriei . înregistrată o cerere de reconstituire din partea unei persoane cu numele de R. E..
Însă, așa cum a arătat C. L. P., prin precizările aduse, prin adresa nr. 505/15.04.1991 P. . Primăriei or. Boldești-Scăeni un număr de 9 cereri de reconstituire, formulate de persoane care își aveau domiciliul pe raza or. Boldești-Scăeni (fila 122 dosar fond).
Acest aspect a fost confirmat și de P. or. Boldești-Scăeni care, prin adresa nr. 6086 din 19.07.2011 (fila 126 dosar fond), i-a comunicat reclamantei faptul că numita R. E., menționată la poz. 5 din „tabelul cu cetățenii care locuiesc în Boldești-Scăeni și au depus cereri la . una și aceeași persoană cu mama reclamantei, fiind doar o coincidență de nume.
De altfel, reclamanta nu a susținut că mama sa ar fi avut domiciliul pe raza or. Boldești-Scăeni și nici nu a prezentat vreo dovadă în acest sens. Mai mult decât atât, potrivit actului de identitate al mamei sale, R. E., depus în copie la dosar (fila 42 dosar fond) aceasta a avut domiciliul pe raza com. P. Noi, .> Este adevărat că, anterior adresei din data de 19.07.2011, P. or. Boldești-Scăeni emisese la data de 28.06.2011, prin care îi comunica reclamantei faptul că „P. . adresa cu nr. 505/15.06.1991 privind cetățenii din Boldești-Scăeni care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor situate pe teritoriul . dreptul mamei dvs. R. E. apare suprafața de 0,25 ha și mențiunea lipsă cerere” (fila 125 dosar fond), însă, în mod evident, autoritățile locale s-au aflat în eroare la momentul întocmirii acestei prime adrese, prin prisma coincidenței de nume, de aceea au și revenit ulterior, la data de 19.07.2011, cu o nouă adresă, menționată mai sus.
Prin urmare, tribunalul constată că, prin probele administrate în cauză, reclamanta nu a făcut dovada că ea însăși, ori autoarea sa, R. E., ar fi formulat în anul 1991 cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru o suprafață de teren de 0,35 ha, aceste susțineri ale reclamantei din recursul declarat urmând a fi înlăturate.
Pe de altă parte, tribunalul reține, potrivit relațiilor comunicate de C. L. P., un alt moștenitor al defunctului I. Ș., respectiv numitul I. I., a formulat în anul 1991 cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile ce au aparținut autorului său (și al reclamantei), I. Ș..
În acest sens, prin Hotărârea Comisiei Județene Prahova nr. 84/08.08.1991 (fila 16 dosar fond) a fost validată propunerea Comisiei Locale P. și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren de 0,30 ha în intravilanul .> De asemenea, a fost emis și titlul de proprietate nr._/26.09.2002 (fila 18 dosar fond) pe numele lui I. I., în calitate de moștenitor al defunctului I. Ș., pentru suprafața de 0,30 ha pe raza satului Nisipoasa, ..499 mp în T 1 P 52 arabil și 501 mp în T 1 P 51 curți construcții.
Potrivit raportului de expertiză întocmit de expert A. F. G., cu completat (filele 110-111 și 179-180 dosar fond), se reține că reclamanta a indicat acest teren, menționat mai sus, ca fiind cel pentru care solicită, la rândul ei, reconstituirea dreptului de proprietate, în calitate de moștenitoare a defunctului I. Ș..
Din această expunere a situației de fapt, rezultă că sunt nefondate criticile reclamantei, în sensul că în mod greșit s-ar fi reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de teren de 0,30 ha, doar pe numele lui I. I., în calitate de moștenitor al defunctului I. Ș., cu toate că și R. E. (autoarea reclamantei) ar fi formulat cerere de reconstituire în anul 1991.
În continuare, tribunalul mai reține că sunt reale susținerile reclamantei, în sensul că în anul 1998, după apariția Legii 169/1997, autoarea acesteia, R. E., a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru respectiva suprafață de teren, cerere înregistrată la P. .. 238/18.03.1998 (filele 6 și 27 dosar fond).
În legătură cu această cerere, se mai observă că prin adresa nr. 502/26.03.1998 P. . solicitat autoarei reclamantei, R. E., pentru a se putea analiza cererea sa de reconstituire, să depună noi înscrisuri doveditoare (fila 28 dosar fond). Această adresă a fost primită de soțul lui R. E. la data de 02.04.1998 (fila 29 dosar fond). Reclamanta nu a făcut dovada că s-ar fi dat curs acestei cereri și s-ar fi comunicat Comisiei Locale P. înscrisurile solicitate.
În sfârșit, potrivit susținerilor reclamantei, confirmate și de pârâta C. L. P., se mai reține că, după . Legii 247/2005, reclamanta a formulat la data de 30.11.2005 cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de teren în litigiu, înregistrată sub nr. 208/30.11.2005 (fila 20 dosar fond).
La data de 15.09.2011 reclamanta a formulat contestație împotriva propunerii Comisiei Locale P. de respingere a cererii de reconstituire, înregistrată la P. .. 20/15.09.2011 (fila 25 dosar fond), însă cele două pârâte (C. L. P. și C. Județeană Prahova nu au făcut dovada soluționării, până la momentul sesizării instanței de judecată, a respectivei contestații).
Prin urmare, în ce privește cererea de reconstituire formulată de autoarea reclamantei în anul 1998, tribunalul apreciază că procedura de soluționare a acesteia nu a putut fi finalizată din culpa autoarei reclamantei, care nu a dat curs adresei Comisiei Locale de a completa documentația cu noi înscrisuri.
De asemenea, referitor la cererea de reconstituire formulată de reclamanta însăși în anul 2005, tribunalul constată că aceasta nu a putut fi finalizată până la momentul sesizării instanței de judecată, deoarece, deși C. L. a comunicat reclamantei propunerea sa de respingere a cererii de reconstituire la data de 04.04.2006 (fila 24 dosar fond), aceasta a înțeles să o conteste abia la data de 15.09.2011, conform celor arătate mai sus.
Cu toate acestea, în virtutea liberului acces la justiție, statuat de Constituția României, precum și de Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, tribunalul urmează a analiza dacă, în concret, cererea de reconstituire formulată de reclamantă, pentru suprafața de teren de 0,30 ha, este întemeiată sau nu.
Astfel, tribunalul observă că la momentul formulării primei cereri de reconstituire de către autoarea reclamantei, R. E., respectiv 18.03.1998, terenul solicitat de aceasta nu se mai afla la dispoziția comisiei locale spre a fi retrocedat petenților.
Așa cum s-a menționat anterior, prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 84/08.08.1991 s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren în litigiu numitului I. I., un alt moștenitor al defunctului I. Ș..
Chiar dacă, după cum s-a precizat mai sus, reclamanta și mama ei sunt, la rândul lor, moștenitoare ale defunctului I. Ș., tribunalul apreciază că, prin prisma momentului la care acestea au formulat pentru prima dată cerere de reconstituire, anul 1998, respectiv anul 2005, terenul în litigiu era deja în circuitul civil, fiind reconstituit numitului I. I., astfel că nu mai putea face obiectul unei noi reconstituiri.
Nu pot fi primite spre analiză susținerile reclamantei, cu privire la faptul că numitul I. I. nu ar fi fost îndreptățit să i se reconstituie dreptul de proprietate cu privire la această suprafață de teren, deoarece reclamanta nu a înțeles să sesizeze instanțele de judecată, cu respectarea dispozițiilor procedurale în vigoare, și cu o cerere de constatare a nulității titlului de proprietate nr._/26.09.2002, emis pe numele lui I. I..
Ceea ce tribunalul a constatat în cauza de față este inexistența dreptului reclamantei de a i se reconstitui dreptul de proprietate pentru suprafața de teren în litigiu, de 0,30 ha, în calitate de moștenitoare a defunctului I. Ș., deoarece, chiar dacă reclamanta a făcut dovada calității sale de moștenitoare a defunctului I. Ș., la momentul formulării cererii de reconstituire terenul respectiv se afla deja în circuitul civil, fiind reconstituit unei terțe persoane, și nu mai putea face obiectul unei noi reconstituiri.
În raport de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 5, cu aplicarea art. 3041 C.proc.civ., tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă R. I. împotriva sentinței civile nr. 1663/06.02.2015, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._ .
De asemenea, în baza art. 274 C.proc.civ., se va lua act că intimata C. L. P. nu a solicitat cheltuieli de judecată
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă R. I., domiciliată în Ploiești, ., ., județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1663/06.02.2015, pronunțate de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatele - pârâte C. L. P. DE FOND FUNCIAR și C. JUDEȚEANĂ PRAHOVA DE FOND FUNCIAR, ca fiind nefondat.
Ia act că intimata-pârâtă C. L. P. nu solicită cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.09.2015.
Președinte, Judecători,
P.-A. A. Ș. O.-CorneliuMihăilescu C.-A.
Fiind în C.O. semnează
Președintele Tribunalului
Grefier,
S. L.-F.
Red. O.C.Ș./tehnored. A.Ș.P.
2 ex./29.10.15
d. f._ - Judecătoria Ploiești
j. f. D. S. A.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 2680/2015. Tribunalul PRAHOVA | Evacuare. Decizia nr. 2736/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
