Validare poprire. Decizia nr. 2778/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2778/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 2778/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2778
Ședința publică din data de 24 Septembrie 2015
PREȘEDINTE - G. M.
JUDECĂTOR - C.-A. M.
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta-terț poprit V. S. STRUCTURI SRL, CUI_, J 40/_/2001, cu sediul în București, ., ., ., sector 5 și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, .. 13, ., ., împotriva sentinței civile nr. 2100/13.02.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata - creditoare E. K. ROMANIA SRL, cu sediul în Ploiești, ., ., județ Prahova și intimatul - debitor R. V., domiciliat în . Seaca, nr. 19, județ Prahova.
Cerere de apel scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata - creditoare E. K. România SRL reprezentată de avocat M. M., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură, apelanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare, solicitând proba cu înscrisuri, după care,
Tribunalul pune în discuția părții prezente cererea de suplimentare a probatoriului cu înscrisuri.
Reprezentantul intimatei-creditoare, având cuvântul, solicită admiterea acestei probe.
Tribunalul încuviințează pentru apelantă proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei.
Reprezentantul intimatei-creditoare, având cuvântul, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea apelului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentantul intimatei-creditoare, având cuvântul, solicită respingerea apelului, menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală, arătând că la dosar există adresa emisă de ITM din care rezultă că intimatul-debitor era angajatul terțului poprit pe o perioadă de 1 an de zile, iar suma de bani trebuia reținută din salariul acestuia, însă acest lucru nu s-a întâmplat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Tribunalul ia act de susținerile părții prezente și, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului declarat.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, creditoarea E. K. Romania a solicitat, în contradictoriu cu debitorul R. V. și terțul poprit, V. S. Structuri SRL validarea popririi împotriva terțului poprit pentru suma de 6557,01 euro reprezentând debit si cheltuieli aferente executării silite ce face obiectul dosarului 5414/2013 al S.C.P. Ex. Trifina T. si G. și amendarea terțului poprit potrivit disp. art. 789 alin. 9 C. pr. civ. întrucât nu s-a conformat dispozițiilor organului de executare si nici nu a oferit o motivație pentru nerespectarea acestora.
În motivare, a arătat că împotriva debitorului a pornit executarea silita ce face obiectul dosarului 5414/2013 al S.C.P. Ex. Trifina T. si G. - executarea silita fiind încuviințata de către Judecătoria Ploiești prin încheierea din data de 04.12.2013.
Din lucrările dosarului de executare silita a rezultat ca debitorul realizează venituri din munca, fiind angajat la terțul poprit, conform adresei din data de 11.02.2014 a ITM Prahova, iar în urma furnizării acestei informații de către autoritățile publice, executorul judecătoresc a dispus înființarea popririi la terț, asupra veniturilor de natură salarială pe care debitorul le realizează, poprirea fiind comunicata societății pârâte la data de 25.02.2014 – însă deși potrivit disp. art. 786 C. pr. civ., terțul poprit avea obligația ca in termen de 5 zile de la fiecare plata salariala sa consemneze suma de bani stabilita in cuantumul legal din salariul datorat debitorului, nici pana la momentul redactării cererii de chemare în judecată, nu si-a îndeplinit obligația legala menționată.
De asemenea, având in vedere atitudinea terțului poprit de a ignora dispozițiile executorului judecătoresc, a solicitat amendarea acestuia potrivit disp. art. 789 alin. 9 C. pr. civ.
Debitorul legal citat nu a formulat întâmpinare.
Terțul poprit a formulat întâmpinaresolicitând respingerea cererii ca neîntemeiata, precizând ca debitorul a fost salariatul sau pana la data de 08.05.2014, iar in perioada februarie 2014-mai 2014 debitorul nu a muncit decât 10 zile la începutul lunii februarie 2014, după care acesta a declarat verbal ca este in concediu medical.
În urma probelor administrate în cauză, Judecătoria Ploiești a pronunțat sentința civilă nr. 728/02.04.2012 prin care a admis în parte cererea a dispus validarea popririi înființată prin adresa de poprire din data de 21.02.2014 emisă de Societatea Civila Profesionala de Executori Judecatoresti Trifina, T. si G. în dosarul de executare nr. 5414/2013 asupra veniturilor datorate debitorului de către terțul poprit, a obligat terțul poprit atât la plata către creditoare a sumelor datorate debitorului pentru perioada 25.02.2014–08.05.2014, până la concurența sumei de 6557,01 lei, reprezentând debit si cheltuieli de executare, cât și la plata sumei de 20 de lei reprezentând cheltuieli de judecata respectiv, taxa judiciara de timbru, respingând capătul de cerere privind amendarea terțului poprit, ca neîntemeiat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, în urma încuviințării executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. RF_, prin încheierea pronunțata de Judecătoria Ploiești, in data de 04.12.2013 SCPEJ Trifina, T. și G. a emis dispoziția de poprire în dosarul de executare nr. 5414/2013, pentru suma de 6557,01 euro reprezentând debit si pentru suma de 3946,52 lei reprezentând cheltuieli de executare, comunicată terțului poprit la data de 25.02.2014 – prima instanță reținând și că din adresa nr. 176/13.01.2015 emisă de ITM rezultă că debitorul a figurat angajat la terțul poprit cu contract de munca, în perioada 03.07._14.
Instanța de fond a mai reținut că, potrivit art. 789 alin. 1 N.c.p.c., dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi, iar potrivit art. 789 alin 4 C.pr.civ. dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit îi datorează sume de bani debitorului, instanța va da o hotărâre de validare a popririi, prin care îl va obliga pe terțul poprit să îi plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, în caz contrar, va hotărî desființarea popririi .
Prima instanța a mai reținut - în raport de specificul popririi care presupune participarea indispensabilă a trei părți: creditorul popritor (urmăritor), debitorul poprit (urmărit) și terțul poprit, între aceste trei subiecte de drept stabilindu-se tot atâtea raporturi juridice - ca două preced înființarea popririi, și anume raportul de creanță dintre creditor și debitor, precum și cel dintre debitor și terțul poprit, creditorul având obligația de a justifica calitatea procesuală a tuturor părților implicate în procedura popririi, respectiv existența creanței față de debitorul urmărit, precum și raportul juridic stabilit între acesta din urmă și terțul poprit.
Din situația de fapt expusă și raportat la prevederile legale amintite, prima instanță a apreciat că sunt îndeplinite condițiile validării popririi - constatând că s-a făcut dovada creanței pe care creditoarea o are împotriva debitorului aceasta rezultând din titlul executoriu în baza căruia s-a încuviințat executarea silită; de asemenea din adresa ITM Prahova rezultând existența raportului juridic obligațional între debitor și terț in perioada 25.02._14.
Totodată, judecătorul fondului a apreciat că împrejurarea că debitoarea nu mai este salariata terțului poprit nu este de natură să determine o soluție de respingere a cererii, având în vedere că este exclusiv culpa terțului că nu s-a conformat dispoziției de poprire și nu a procedat la reținerea sumei poprite din veniturile datorate debitorului.
Apreciindu-se deci că terțul poprit nu a dovedit în fața instanței că și-a îndeplinit obligația și nici nu a invocat o împrejurare temeinică care să justifice neexecutarea, instanța de fond a dispus validarea popririi înființate în dosarul de executare nr. 5414/2013 al SCPEJ Trifina T. G. asupra veniturilor datorate debitorului de către terțul poprit și a obligat terțul poprit la plata către creditoare a sumelor datorate debitorului pentru perioada 25.02.2014–08.05.2014, până la concurența sumei de 6557,01 euro in lei la cursul BNR din ziua plății, reprezentând împrumut nerestituit si cheltuieli de executare.
Cu privire la capătul de cerere privind amendarea terțului poprit, instanța a reținut că potrivit art.789 al.9 cpc terțul poprit care cu rea-credință a refuzat îndeplinirea obligațiilor, poate fi amendat cu o sumă cuprinsă între 2000 lei și_ lei - din textul de lege rezultând că trebuie îndeplinite două condiții pentru a fi admis un astfel de capăt de cerere: neîndeplinirea obligației de către terț si reaua-credință.
În acest sens, prima instanță a reținut că în sistemul de drept românesc, buna-credință se prezumă, astfel încât sarcina probei revine celui care invocă reaua-credință - prin urmare creditoarea ar fi trebuit să facă dovada că neexecutarea obligației de către terțul poprit s-a datorat relei sale credințe - or, in cauza prezenta creditoarea nu a făcut o astfel de dovadă, în condițiile în care simpla neexecutare nu înseamnă rea-credință, la baza acestei situații putând sta o varietate de motive – considerente față de care instanța de fond a respins acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
Totodată, în baza art.453 C.pr.civ., constatându-se culpa procesuala a terțului poprit, instanța de fond a obligat terțul poprit să achite creditoarei cheltuieli de judecată în sumă de 20 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
Împotriva sentinței civile nr. 2100/13.02.2015 a declarat apel, în termen legal, terțul poprit V. S. Structuri SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea cererii de apel, anularea in tot a sentinței apelate, iar pe fondul cauzei, respingerea cererii de validare a popririi ca neîntemeiata, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de apel, apelantul - terț poprit arată că paratul R. V. I. a fost salariat in perioada 03.07._14, in baza contractului individual de munca nr. 189/02.07.2013, așa cum rezulta si din adresa I.T.M. nr. 176/13.01.2015, însă, existenta unui contract individual de munca nu semnifică faptul că s-a si prestat munca de către salariat, astfel că în perioada februarie 2014 - mai 2014 debitorul a lucrat doar 10 zile la începutul lunii martie 2014, după care potrivit unei declarații verbale a arătat ca este in concediu medical, fără însă a cunoaște cu certitudine dacă nu a făcut acest gest doar pentru a nu i se poprii veniturile salariate.
Prin urmare, în lunile ianuarie - martie 2014 pârâtul R. V. I. figurează absent, cu excepția celor 10 zile lucrate in luna martie 2014, motiv pentru care la data de 08.05.2014 i s-a desfăcut contractul individual de munca înregistrat cu nr. 189/02.07.2015.
In drept, cererea de apel este întemeiată pe art. 466 si urm. C.pr.civ.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 28.04.2015.
In raport de motivele de apel, intimata creditoare a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond întrucât din adresa nr. 176/13.01.2015 rezultă că debitorul R. V. I. a fost angajatul terțului poprit cu contract de muncă în perioada 03.07.2013 – 08.05.2014, iar la data de 25.02.2014 a fost comunicată terțului poprit dispoziția de poprire, astfel că în mod corect instanța de fond a admis în parte cerea și a obligat terțul poprit la plata sumelor datorate debitorului pentru perioada 25.02.2014 – 08.05.2014 până la concurența sumei de 6557,01 euro dar în limita a 1/3 din salariul încasat de debitor în fiecare lună.
Intimata a invocat în acest sens prevederile art. 786 alin. 1 Ncpc, potrivit cărora terțul poprit este obligat ca în termen de 5 zile de la data primirii dispoziției de poprire, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadență să consemneze suma de bani în contul executorului judecătoresc, însă terțul poprit nu s-a conformat dispozițiilor legale în vigoare.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Conform prevederilor art. 781 alin.(1) N.c.p.c., sunt supuse urmăririi silite prin poprire sumele de bani (.….) urmăribile, datorate debitorului ori deținute în numele său de o a treia persoană sau pe care aceasta din urmă i le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente
În speță, prin sentința civilă nr. 2100/13.02.2015, s-a dispus admiterea în parte a cererii de validare a popririi și obligarea terțului poprit la plata către creditoare a sumelor datorate debitorului R. V. pentru perioada 25.02._14, pana la concurenta sumei de 6.557,01 lei si 20 lei cheltuieli de judecata.
Conform susținerilor apelantei - terț poprit și înscrisurilor depuse la dosar, rezultă că intimatul-debitor R. V. I. a fost salariatul acesteia in perioada 03.07._14, in baza contractului individual de munca nr. 189/02.07.2013, așa cum rezulta si din adresa I.T.M. nr. 176/13.01.2015.
Existenta unui contract individual de munca nu constituie însă o certitudine că s-a și prestat efectiv munca de către salariat - astfel în cauză se constată că în perioada februarie 2014 - mai 2014 debitorul a lucrat doar 10 zile la începutul lunii martie 2014, fără a face dovada unei imposibilități și justificări legale privind neprezentarea sa le serviciu în restul perioadei menționate – împrejurare ce rezultă din statele de plată pe lunile februarie, martie, aprilie depuse de apelantă în copie la dosar.
În consecință, absențele nemotivate ale debitorului au fost de natură a atrage diminuarea corespunzătoare a drepturilor salariale ale acestuia, deci, a sumele de bani datorate debitorului de către terțul poprit și care puteau face obiectul validării popririi solicitate de executorul judecătoresc și dispuse în consecință de instanță începând cu data de 25.02.2014.
În aceste condiții de altfel, la data de 08.05.2014, intimatului-debitor i s-a desfăcut contractul individual de munca înregistrat cu nr. 189/02.07.2015 - iar față de împrejurările arătate care denota practic reaua-credință a debitorului, nu se poate imputa terțului-poprit imposibilitatea popririi sumelor dispuse de executorul judecătoresc, în condițiile în care asemenea sume nu mai erau datorate debitorului față de absențele nemotivate ale acestuia de la locul de muncă.
În acest sens totodată, apare ca nefondată reținerea instanței de fond, în sensul că „terțul poprit nu a invocat o împrejurare temeinică, care să justifice neexecutarea popririi” și, pe cale de consecință, apare ca netemeinică și soluția primei instanțe de validare a popririi și obligare a terțului poprit la plata către creditoare a sumelor datorate debitorului pentru perioada 25.02._14 pană la concurența sumei de 6557,01 lei reprezentând debit și cheltuieli de executare, în condițiile în care, față de atitudinea de rea-credință a debitorului, terțul poprit nu îi mai datora acestuia sumele menționate în perioada arătată.
În raport de considerentele arătate, tribunalul, în baza art. 296 C.pr.civ., va admite apelul formulat și va schimba în parte sentința instanței de fond apelată, în sensul că va respinge cererea de validare poprire ca neîntemeiată, iar pe cale de consecință, potrivit art. 789 alin. 4 c.pr.civ. va desființa poprirea înființată la data de 21.02.2014 în dosarul de executare nr.5414/2013 al SCPEJ Trifina, T. și G., menținând dispozițiile sentinței privind respingerea capătului de cerere privind amendarea terțului poprit.
De asemenea, în temeiul art. 453 N.c.p.c., va lua act că apelanta-terț poprit nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta-terț poprit V. S. STRUCTURI SRL, CUI_, J 40/_/2001, cu sediul în București, ., ., . și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, .. 13, ., ., împotriva sentinței civile nr. 2100/13.02.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata - creditoare E. K. ROMANIA SRL, cu sediul în Ploiești, ., ., județ Prahova și intimatul - debitor R. V., domiciliat în . Seaca, nr. 19, județ Prahova.
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că respinge cererea de validare poprire ca neîntemeiată. Pe cale de consecință, potrivit art. 789 alin. 4 c.pr.civ. desființează poprirea înființată la data de 21.02.2014 în dosarul execuțional nr.5414/2013 al SCPEJ Trifina, T. și G..
Menține dispozițiile sentinței privind respingerea capătului de cerere privind amendarea terțului poprit.
Ia act că apelanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.09.2015.
Președinte, Judecător,
G. M. C. A. M.
Grefier,
M. D. B.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. CAM./CAM
5 ex./04.12.2015
d.f. nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. N. D. G.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2775/2015. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 2779/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
