Pretenţii. Decizia nr. 3290/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3290/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 09-12-2015 în dosarul nr. 3290/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVASECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 3290
Ședința publică din data de 09.12.2015
Președinte: P. – A. A.
Judecător: Ș. O.-C.
Grefier: S. L.-F.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul-pârât O. S. BUCȘANI, Cod fiscal RO_, J_, cu sediul în com. Bucșani, ., împotriva sentinței civile nr. 8667/02.07.2015, pronunțate de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. D., CNP_, domiciliat în Ploiești, ., jud. Prahova.
Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 5 alin. 3 Titlul XIII din Legea nr. 247/2005.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul apelantului-pârât, consilier juridic T. D. A. și intimatul-reclamant, personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin Serviciul Registratură, la data de 12.10.2015, intimatul-reclamant a depus întâmpinare, la data de 30.10.2015, apelantul-pârât a depus răspuns la întâmpinare, iar la data de 09.12.2015, apărătorul intimatului-reclamant, avocat P. T., a depus cerere de lăsare a cauzei la ultima strigare, având de susținut o altă cauză la Tribunalul București – Secția Penală, după care:
Intimatul-reclamant, având cuvântul, arată că a luat legătura cu apărătorul său, care a menționat că nu poate ajunge, aflându-se în mun. București. Totodată, arată că este de acord cu soluționarea cauzei în lipsa apărătorului său și, eventual, cu amânarea pronunțării pentru ca acesta să depună concluzii scrise.
Tribunalul, verificându-și competența, constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze cauza, conform disp. art. 482, art. 131 și art. 95 pct. 2 NCPC.
De asemenea, pune în discuție excepția inadmisibilității apelului, invocată de intimatul-reclamant, prin întâmpinare.
Intimatul-reclamant, având cuvântul asupra excepției invocate, solicită instanței să o admită, conform argumentelor din cuprinsul întâmpinării.
Reprezentantul apelantului-pârât, având cuvântul asupra excepției invocate, solicită instanței să respingă excepția invocată, având în vedere că instanța de fond a fost investită cu soluționarea unei cereri în materia executării silite a obligațiilor, conform art. 906 alin. 4 NCPC, cererea fiind soluționată prin sentință pronunțată cu drept de apel, indicarea căii de atac fiind o soluție susținută și de practica instanțelor de judecată, deoarece lipsirea unei părți de orice mijloc legal de a ataca această soluție îngrădește dreptul la un proces echitabil. Totodată, arată că dosarul nr._/2013, care a avut ca obiect stabilirea cuantumului penalităților a fost soluționat prin sentință și nu prin încheiere, cu drept de apel, calea de atac fiind soluționată prin decizie pronunțată de Tribunalul Prahova.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra excepției inadmisibilității apelului, invocate prin întâmpinare de intimatul-reclamant.
Intimatul-reclamant, având cuvântul, solicită instanței să aprecieze dacă se impune sau nu amânarea pronunțării.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, reclamantul A. D., în contradictoriu cu pârâtul O. Sivic Bucșani, a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care acesta să fie obligat la plata sumei de 174.900 lei, cu titlu de penalități de întârziere.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr. 2564/11.03.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești, s-a stabilit în sarcina pârâtului din prezenta cauză obligația de a-i elibera amenajamentul pentru suprafața de pădure de 743 ha.
Din cauza faptului că debitorul său nu a înțeles să execute, de bună voie, această obligație, a fost nevoit să se adreseze instanței de judecată, pentru constrângerea debitorului obligației de a face, de a-și îndeplini obligația.
A mai arătat că, astfel, prin sentința civilă nr. 9209/19.06.2014 a Judecătoriei Ploiești, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1923/16.12.2014 a Tribunalului Prahova, s-a stabilit în sarcina debitorului, obligația de plată a unei penalități în valoare de 300 lei pe zi de întârziere, de la data de 01.07.2013 până la executarea obligației stabilită prin titlul executoriu, respectiv prin sentința civilă nr. 2564/11.03.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
A considerat că au trecut mai mult de 3 luni de zile, fără ca pârâtul să-și îndeplinească obligațiile stabilite.
În drept, și-a motivat cererea pe disp. art. 905 alin. 4 cu referire la art. 194 NCPC.
În dovedire, au fost depuse înscrisuri, respectiv extras de pe portalul instanțelor de judecată privind dosarul nr._/281/2013 și sentința civilă nr. 9209/19.06.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/281/2013.
Pârâtul a depus întâmpinare la data de 17.03.2015, prin care a solicitat respingerea cererii, întrucât, în vederea executării sentinței civile nr. 2564/2011, a solicitat Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice (ICAS) Pitești, întocmirea amenajamentului silvic, pentru suprafața de 734 ha, considerând că pârâtul nu poate elabora amenajament silvic, neavând atribuțiile legale în acest sens.
A arătat că, în ceea ce privește predarea amenajamentului silvic al suprafeței de 734 ha, pentru 2009-2012, așa cum a fost stabilită prin sentința care reprezintă titlu executoriu, instanța a stabilit, în sarcina sa o obligație neconformă dispozițiilor legale și normelor tehnice care reglementează amenajarea pădurilor.
A menționat că ICAS Pitești elaborează amenajamentul silvic al suprafeței de 734 ha, conform titlului executoriu, așa încât aducerea la îndeplinire a obligației sale depinde de o altă instituție.
La data de 06.04.2015, reclamantul a depus precizări, prin care a arătat că există o hotărâre judecătorească definitivă de stabilire penalități, că au trecut mai mult de 3 luni de la data comunicării acesteia și că debitorul nu și-a îndeplinit obligația stabilită prin sentința civilă nr. 2564/11.03.2011 a Judecătoriei Ploiești.
A considerat că se află în fața unei proceduri speciale, care are ca obiect numai stabilirea valorii penalităților stabilite și care se circumscrie, exclusiv, conținutului art. 905 alin. 4 NCPC.
La termenul de judecată din data de 18.06.2015, reclamantul a depus o cerere precizatoare, prin care a arătat că înțelege să-și majoreze cuantumul obiectului cererii de la suma de 174.900 lei la suma de 214.800 lei.
În cauză, a fost administrată, la solicitarea ambelor părți și dispoziția instanței, proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Prin sentința civilă nr. 8667/02.07.2015 Judecătoria Ploiești a admis cererea de chemare în judecată formulată și precizată și a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 214.800 lei, reprezentând penalități de întârziere, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 2564/11.03.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea având ca obiect fond funciar, formulată de reclamanții A. D., P. C., G. D. E., Kilkus C. L., G. S., M. F. și D. C., în contradictoriu cu pârâții O. S. Bucșani, Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Manești, A. I. și G. I. și, în consecință, a obligat pârâtul O. S. Bucșani să predea pârâtei Comisia Locală Mănești de Fond Funciar, suprafața de 734 ha pădure, cu documentația specifică ținerii evidenței, inclusiv amplasamentul terenului forestier, amenajamentul suprafeței de teren forestier, pentru perioada 2009-2012.
Întrucât pârâtul O. S. Bucșani nu și-a respectat obligația stabilită prin titlul executoriu mai sus menționat, reclamantul s-a adresat Judecătoriei Ploiești cu o cerere, ce face obiectul dosarului nr._/281/2013, prin care a solicitat ca pârâtul să fie obligat să plătească, în favoarea sa, o penalitate de 300 lei, stabilită pe zi de întârziere, de la data de 01.07.2013 până la executarea obligației prezentate în titlul executoriu, în conformitate cu disp. art. 905 NCPC.
Astfel, prin sentința civilă nr. 9209/19.06.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/281/2013, instanța a admis cererea formulată de reclamantul A. D. și, în consecință, a obligat pârâtul O. S. Bucșani să plătească reclamantului penalități de 300 lei, stabilite pe zi de întârziere, de la 01.07.2013 și până la executarea obligației stabilită prin titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2564/11.03.2011 a Judecătoriei Ploiești.
Din probatoriul administrat în cauză, pârâtul nu a făcut dovada îndeplinirii obligației stabilită prin Sentința civilă nr. 2564/11.03.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._, respectiv de a-i elibera reclamantului amenajamentul pentru suprafața de 743 ha.
Potrivit disp. art. 906 alin. 4 NCPC (după renumerotare), „dacă în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalității debitorul nu execută obligația prevăzută în titlul executoriu, instanța de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitivă ce i se datorează cu acest titlu, prin încheiere definitivă, dată cu citarea părților.”
În consecință, instanța de fond a reținut că cererea formulată de către reclamant este întemeiată, acesta fiind lipsit de posibilitatea de dezdăunare efectivă, în lipsa unei hotărâri judecătorești care să stabilească, în mod cert, cuantumul obligației de plată a pârâtului față de reclamant, aferent perioadei 01.07._15, obligație decurgând din sentința civilă nr. 9209/19.06.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/281/2013.
Fiind de principiu deci că penalitățile reprezintă sume de bani sau orice valoare patrimonială pe care părțile le pot stabili ca sancțiune în sarcina debitorului pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare din culpă a oricărei obligații., precum și că suma stabilită în cadrul acestor penalități nu poate fi considerată certă și lichidă, revine instanței de judecată îndatorirea de a proceda la transformarea acelor penalități stabilite pe zi de întârziere în daune compensatorii, stabilind, potrivit regulilor dreptului comun privind răspunderea civilă, suma ce reprezintă prejudiciul efectiv cauzat creditorului, prin întârzierea executării.
În atare situație, concluzia ce se impune, sub acest ultim aspect, este aceea că hotărârea judecătorească prin care s-au stabilit penalități pe zi de întârziere nu este susceptibilă de executare silită, fiind necesar ca aceste penalități să fie transformate, mai întâi, de către instanța de judecată, la cererea creditorului, în daune compensatorii.
Instanța de fond a apreciat că susținerile pârâtului în sensul că instanța a stabilit, prin titlul executoriu, în sarcina sa, o obligație neconformă dispozițiilor legale și normelor tehnice care reglementează amenajarea pădurilor, nu sunt relevante în cauză, având în vedere că această apărare o putea invoca numai în calea de atac împotriva titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2564/11.03.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._, nicidecum în cauza pendinte.
În această procedură specială prev. de art. 906 NCPC, instanța de fond verificând puterea de lucru judecat a hotărârii prin care s-au stabilit penalitățile pe zi de întârziere, a procedat numai la transformarea acestora într-o sumă de bani definitivă ce i se datorează, cu acest titlu, creditorului obligației stabilită prin titlul executoriu.
În lumina acestor considerente, instanța de fond a admis cererea astfel cum a fost formulată și precizată și l-a obligat pe pârât să plătească reclamantului suma de 214.800 lei, reprezentând penalități de întârziere.
În temeiul art. 453 NCPC și având în vedere principiul disponibilității, instanța de fond a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Direcția Silvică Dâmbovița - O. S. Bucșani, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și pe fond, respingerea cererii ca neîntemeiată, susținându-se că hotărârea instanței este nelegală si neîntemeiata.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova la data de 22.09.2015 sub același număr de dosar, respectiv nr._ .
La data de 12.10.2015, reclamantul a formulat întâmpinare prin care a susținut faptul că apelul formulat de pârâtul-debitor este inadmisibil sub aspectul legalității.
Astfel, s-a arătat că sentința civila nr. 8667/02.07.2015 pronunțata in dosarul_ s-a dat potrivit dispozițiilor art. 905 (art. 906 după numerotare) alin. 4 NCPC, "dacă în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalității debitorul nu executa obligația prevăzuta in titlu executoriu, instanța de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitiva ce i se datorează cu acest titlu, prin încheiere definitiva, data cu citarea pârtilor" .
Sub acest aspect, reclamantul a susținut că sunt îndeplinite toate condițiile impuse de textul de lege pentru ca sentința civila nr. 8667/02.07.2015 sa fie definitivă.
Pe fondul cauzei, reclamantul a solicitat respingerea apelului declarat de pârât, arătând că, în opinia sa, criticile din apel sunt nefondate.
La data de 30.10.2015, pârâtul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției inadmisibilității apelului invocată de reclamant, având în vedere că instanța a fost investită cu o cerere prin care creditorul solicită fixarea sumei ce reprezintă penalități, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 906 alin. 4 NCPC.
Cererea formulată este o acțiune specifică materiei executării silite a obligațiilor de a face este prevăzută de art. 906 (4) NCPC și a fost soluționată de instanța de judecată prin sentința civilă nr. 8667/2.07.2015, pronunțată cu drept de apel.
Indicarea căii de atac a apelului este o soluție susținută și de practica instanțelor de judecată deoarece lipsirea unei părți de orice mijloc legal de a ataca această soluție îngrădește dreptul la un proces echitabil.
La termenul de judecată din data de 09.12.2015, în temeiul dispozițiilor art. 482 raportat la art. 248 NCPC, tribunalul a pus în discuția părților excepția inadmisibilității apelului, invocată de reclamant prin întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției invocate, conform art. 482 raportat la art. 248 NCPC, tribunalul constată că excepția este întemeiată, urmând a o admite, pentru următoarele considerente.
Prezenta cauză are ca obiect o acțiunea civilă formulată de reclamantul A. D. împotriva pârâtului O. S. Bucșani, prin care a solicitat a se constata îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 905 alin. 4 NCPC și, în consecință, să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei datorate cu titlu de penalități în cuantum de 300 lei/zi de întârziere, începând cu data de 01.07.2013, la zi, cuantum precizat de reclamant la suma de 214.800 lei.
Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 05.02.2015.
Conform prevederilor art. 3 din Legea 76/2012 privind punerea în aplicare a NCPC, dispozițiile Codului de Procedură Civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ., respectiv după data de 15.02.2013.
Prin urmare, cauza de față este supusă exclusiv prevederilor Noului Cod de Procedură Civilă (NCPC).
Așa cum s-a arătat mai sus, textul legal aplicabil în cauză este reprezentat de dispozițiile art. 905 alin. 4 NCPC. Conform acestor prevederi legale, dacă în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalității debitorul nu execută obligația prevăzută în titlul executoriu, instanța de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitivă ce i se datorează cu acest titlu, prin încheiere definitivă, dată cu citarea părților.
Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. 1 pct. 1 NCPC, sunt hotărâri definitive (…) hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului.
De asemenea, se mai reține că art. 457 alin. 1 NCPC consacră principiul legalității căii de atac, în sensul că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.
Or, în speța de față, așa cum în mod corect a stabilit și instanța de fond în dispozitivul sentinței, hotărârea judecătorească dată în temeiul dispozițiilor art. 905 alin. 4 NCPC este definitivă și nu poate fi atacată cu apel, și nici cu recurs.
Prin urmare, observând că pârâtul O. S. Bucșani a exercitat împotriva sentinței civile nr. 8667/02.07.2015 a Judecătoriei Ploiești calea de atac a apelului, deși această hotărâre este definitivă prin ea însăși, conform art. 905 alin. 4 NCPC, ținând seama și de prevederile art. 457 alin. 1 NCPC, analizând cu prioritate, conform art. 482 raportat la art. 248 NCPC, excepția de inadmisibilitate a apelului declarat de pârâtă, tribunalul constată că acesta este inadmisibil, deoarece această cale de atac nu este prevăzută de lege.
În consecință, tribunalul va admite excepția inadmisibilității apelului, invocată de intimat, și va respinge apelul declarat de pârât O. S. Bucșani, ca fiind inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția inadmisibilității apelului, invocată de intimat.
Respinge apelul declarat de apelantul-pârât O. S. BUCȘANI, Cod fiscal RO_, J_, cu sediul în com. Bucșani, ., împotriva sentinței civile nr. 8667/02.07.2015, pronunțate de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. D., CNP_, domiciliat în Ploiești, ., jud. Prahova, ca inadmisibil.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.12.2015.
Președinte, Judecător,
P. – A. A. Ș. O.-C.
Grefier
S. L.-F.
Red. O.C.Ș./Tehnored. B.G.G.
4 ex./14.12.15
d. f. nr._ Judecătoria Ploiești
j. f. D. M.-A.
Operator de date cu caracter personal nr .5595
| ← Fond funciar. Hotărâre din 10-12-2015, Tribunalul PRAHOVA | Pretenţii. Decizia nr. 3292/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
