Accesiune. Decizia nr. 1170/2012. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1170/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 13-09-2012 în dosarul nr. 1170/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.1170
Ședința publică din data de 13.09.2012
PREȘEDINTE - C. N.
JUDECĂTORI - H. A. G.
- M. C. A.
GREFIER - Ș. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta - reclamantă B. C. domiciliată în com. Băltești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr.1517/3.02.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata - pârâtă ., cu sediul în com. B. ., județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta reclamantă personal și asistată de avocat Gaborfi L., lipsind intimata-pârâtă.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 4,00 lei conform chitanței . nr._ și timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentei reclamante depune la dosar împuternicire avocațială, dovada achitării taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar aferente căii de atac exercitate, precum și un set de înscrisuri reprezentând practică judiciară și, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Tribunalul, având în vedere că nu sunt alte cereri de formulat sau probe noi de administrat, constată recursul in stare de judecată si acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Apărătorul recurentei reclamante, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, apreciind că, în cauza de față, . are calitate procesuală pasivă; recurenta a posedat tot timpul acest teren, iar certificatul de moștenitor a fost emis în anul 2002 anterior intrării în vigoare a Noului Cod de procedură Civilă.
De asemenea, arată că a depus la dosar mai multe hotărâri pronunțate, prin care face dovada că unitatea administrativ teritorială poate sta în calitate de parte în acțiunile având ca obiect uzucapiune.
In consecință, solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru a se pronunța asupra fondului acțiunii, astfel cum a fost formulată.
TRIBUNALUL :
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ / 2011, reclamanta B. (fostă B.) C. a chemat în judecată pârâta . S. I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate dreptul acesteia de proprietate asupra imobilului situat în com. B., . nr. 941, jud. Prahova compus din teren în suprafață de cca. 324 mp. si construcție în suprafața de 48,30 mp., în virtutea uzucapiunii de lungă durată, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că reclamanta stăpânește terenul din anul 1979, prin amenajarea terenului viran pe care erau depozitate gunoaie, pe care, ulterior, a edificat o construcție din cărămidă în suprafață de 48,30 mp., fiind înregistrata si in registrul agricol, așa cum rezultă din adeverința nr.1729 /1995 emisa de Consiliul Local B..
În decursul timpului, a posedat imobilul în tot timpul prevăzut de lege, mai mult de 30 de ani, posesia exercitată nefiind afectată de vreun viciu, fiind una utilă - întrunindu-se cumulativ si concomitent atât elementul material - corpus, constând în stăpânirea în fapt, nemijlocit, pentru sine a bunului, cât si elementul intențional, psihologic - animus, reprezentat de faptul că a stăpânit bunul pentru sine, acționând ca un adevărat proprietar.
În drept, reclamanta a invocat disp. art.1847 si urm. si art.1890 C.civ., art.111 C.pr.civ.
Reclamanta a formulat cerere completatoare și precizatoare prin care a solicitat să se constate că este proprietara construcției edificate pe teren, conform disp. art.492 C.civ., în virtutea accesiunii imobiliare.
În raport de susținerile reclamantei, pârâta a formulat în baza disp. art.115 – 118 C.pr.civ., întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, arătând că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se constate dreptul de proprietate asupra imobilului situat în com. B., . nr. 941, jud. Prahova, compus din teren în suprafață de cca. 324 mp si construcția în suprafață de 48,30 mp., invocându-se ca temei legal disp. art.1847, 1890 C.civ. și art.111 C.pr.civ.
În speța dedusă judecații, există ipoteza prevăzuta de teza a - II - a a art.111 C.pr.civ., deoarece bunurile imobile asupra cărora reclamanta solicită să i se constate un drept de proprietate sunt evidențiate în certificatul de moștenitor nr.133/13.03.2002, act conform căruia a fost dezbătută moștenirea de pe urma defunctului B. I., de pe urma căruia au rămas cota indiviza de 1/2 din terenul în suprafața de 300 mp. (terenul care face obiectul litigiului) situat în com. B., . cota indiviză de 1/2 din construcțiile aflate pe acest teren (construcția în litigiu), restul cotelor aparținând reclamantei.
Din cuprinsul acestui certificat de moștenitor mai rezultă că de pe urma defunctului B. I. au rămas, în calitate de moștenitori acceptanți (deci, cu vocație succesorală concretă), alături de reclamantă (în calitate de soție supraviețuitoare) și B. L. - fiica defunctului și B. Lavinius - fiu al defunctului.
Potrivit art. 1113 din Noul Cod Civil, în prezent în vigoare, „certificatul de moștenitor face dovada calității de moștenitor, legal sau testamentar, precum si dovada dreptului de proprietate al moștenitorilor acceptanți asupra bunurilor din masa succesorala, în cota care se cuvine fiecăruia”.
Din interpretarea acestui articol cu referire la speța dedusă judecații, rezultă că reclamanta, dacă dorește să dobândească un drept exclusiv asupra imobilelor în litigiu are la îndemână o acțiune în realizarea dreptului - ieșirea din indiviziune, astfel că, sub acest aspect se arată că cererea de chemare în judecată fiind o acțiune în constatare este inadmisibilă în lumina disp. art.111 teza a II-a C.pr.civ.
Certificatul de moștenitor menționat aduce în discuție și o altă problemă de drept, anume aceea a lipsei calității procesuale pasive a Comunei B., excepție pe care o invocă în situația în care se va trece peste excepția inadmisibilității acțiunii.
Astfel, potrivit modificărilor codului civil, certificatul de moștenitor atestă atât calitatea de moștenitor, cât și dovada dreptului de proprietate al moștenitorilor acceptanți asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia, context în care, dacă reclamanta pretinde că a stăpânit în virtutea uzucapiunii de lungă durată, poate să opună această stare de fapt numai celorlalți coindivizari care au interes în cauză, respectiv fiicei și fiului său cu care, în mod normal, ar trebui să se judece.
Pârâta nu pretinde și nu are niciun drept asupra imobilelor pretins a fi uzucapate de reclamantă și, prin urmare, nu are calitate procesuală pasivă în acest litigiu.
S-a mai arătat că acțiunea reclamantei este inadmisibilă cât privește capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate asupra construcției de pe teren, în virtutea uzucapiunii, dispozițiile legale nereglementând instituția uzucapiunii asupra construcției, ci ar putea fi vorba de accesiunea imobiliară artificială, reglementată de disp. art.577 - 597 C.civ (firește daca face dovada
îndeplinirii condițiilor cerute in textele de lege).
P. sentința civilă nr.1517/03.02.2012 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii ca neîntemeiata, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei . acțiunea formulată de reclamanta B. (fostă B.) C., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin cererea introductivă, reclamanta B. (fostă B.) C. în contradictoriu cu pârâta . S. I., s-a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate dreptul acesteia de proprietate asupra imobilului situat în com. B., . nr. 941, jud. Prahova compus din teren în suprafața de cca. 324 mp. și construcție în suprafață de 48,30 mp., în virtutea uzucapiunii de lungă durată, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
P. precizarea acțiunii din data de 09.06.2011, s-a solicitat să se facă aplicabilitatea art.492 C.civ., text de lege care reglementează accesiunea imobiliară în ceea ce privește construcția, urmând ca și această susținere să fie cenzurata de instanță.
Cât privește excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă, instanța de fond a respins-o ca neîntemeiata, reținând că aceasta nu reprezintă o veritabila excepție de procedură, toate aspectele invocate de pârâtă privind îndeplinirea condițiilor privind admisibilitatea acțiunii în constatare, având în vedere temeiul de drept invocat, în subsidiar, de reclamantă.
Constatând că reclamanta și-a întemeiat acțiunea atât pe dispozițiile art. 1847 C.civ., art.1890 C.civ., art.492 C.civ., art.111 C.pr.civ. fiind indicate în subsidiar și raportat la art.84 C.pr.civ., potrivit cărora instanța va da calificarea juridica cererii, nefiind ținuta de temeiul de drept invocat de reclamant, reținând ca scopul acțiunii promovată de reclamantă îl constituie dobândirea dreptului de proprietate ca efect al împlinirii termenului de prescripție achizitivă, în principal, instanța de fond a respins excepția invocată ca fiind neîntemeiată.
Instanța de fond a constatat că reclamanta stăpânește terenul din anul 1979, prin amenajarea terenului viran pe care erau depozitate gunoaie, pe care ulterior a edificat o construcție din cărămida în suprafață de 48,30 mp., fiind înregistrată și în registrul agricol, așa cum rezultă din adeverința nr.1729/1995 emisă de Consiliul Local B., arătând că, în decursul timpului, a posedat acest imobil în tot timpul prevăzut de lege, mai mult de 30 de ani, posesia exercitată nefiind afectată de vreun viciu.
Având în vedere înscrisurile depuse în susținerea, respectiv combaterea excepției invocate și anume, certificatul de moștenitor nr.133/13.03.2002 prin care imobilul în litigiu a făcut parte din averea succesorală rămasă de pe urma defunctului B. I., decedat la data de 01.12.1994, de pe urma căruia au rămas ca moștenitori reclamanta și numiții B. L., fiica și B. Lavinius, fiu, instanța de fond a reținut că imobilul nu aparține pârâtei.
Totodată, s-a reținut că pârâta a arătat că imobilul în litigiu nu face parte din domeniul public sau privat al Comunei B., instanța de fond a constatat că imobilul ce face obiectul cauzei are regim juridic de proprietate particulară, având ca posesor proprietar pe reclamanta din prezenta cauză.
Rezultă, așadar, că imobilul în discuție nu face parte nici din domeniul public și nici din domeniul privat al administrației locale, pârâta . să invoce vreun drept asupra terenului ce face obiectul cererii de chemare în judecată.
Instanța de fond a reținut că, în temeiul dispozițiilor art.4 din Legea nr. 213/1998, domeniul privat al statului sau al unităților administrativ - teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor și care nu fac parte din domeniul public. Asupra acestor bunuri statul sau unitățile administrativ-teritoriale au drept de proprietate privată.
În consecință, întrucât, în speță, . invoca un drept de proprietate asupra imobilului în litigiu, deoarece nu este proprietarul terenului în litigiu, rezultă că nu are calitatea de subiect al raportului juridic dedus judecății și, având în vedere că, în temeiul art.112 pct.2 C.pr.civ., reclamantul fiind cel care pornește acțiunea trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă a pârâtului, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Comunei B., excepție peremptorie și, pe cale de consecință, a respins acțiunea formulată împotriva acesteia ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă, reclamanta fiind în posesia unui înscris care atestă că a moștenit imobilul în litigiu.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat, recurs, în termen legal reclamanta B. (fostă B.) C., invocând motivul de nulitate prev. de art.304 pct.9 C.pr.civ., arătând că, în mod eronat a fost respinsă acțiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă – . abstracție de practica judiciară instituită la nivel național și de dispozițiile legale care reglementează domeniul privat al localității.
Dezvoltând motivele de recurs, reclamanta a învederat că instanța de fond nu a luat în considerare prevederile art.36 alin.1 din Legea nr.18/1991 privind fondul funciar, terenul ce formează obiectul acțiunii, fiind un teren viran, ocupat în anul 1974 de reclamantă și soțul acesteia cu îngăduința organului administrativ, așa cum s-a precizat în cuprinsul cererii, teren care aparținea proprietății socialiste de stat, neaparținând la acea dată vreunei persoane fizice sau juridice, situație întâlnita frecvent în acea perioadă datorită legislației specifice, în toată țara, inclusiv la nivelul municipiului Ploiești, unde cartiere întregi de locuințe se confruntă cu aceasta problematică.
În virtutea textului de lege invocat, odată cu apariția Legii nr.18/ 1991, terenurile proprietate de stat, au trecut de drept, prin efectul direct al legii, în proprietatea și administrarea unităților administrativ - teritoriale, cum este și cazul suprafeței de teren în litigiu, cu precizarea că terenul aparține domeniului privat al localității, aspect ce rezultă din prevederile Legii nr.213/1998 și Legii nr.18/1991 care definesc domeniul public și privat, regimul juridic aplicabil fiind cel de drept comun, bunul putând fi uzucapat.
De altfel, pârâta a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive prin raportare la certificatul de moștenitor de pe urma defunctului B. I., pe care îl consideră ca titlul de proprietate în lumina dispozițiilor noului cod civil, iar în combaterea excepției a susținut că certificatul de moștenitor nu valorează titlul de proprietate, fiind emis în anul 2002, anterior intrării în vigoare a noului cod civil.
A apărut o problemă de drept, pe care prima instanță n-a rezolvat-o, concluzionând sec și ambiguu că imobilul nu aparține pârâtei și nu are interes să invoce vreun drept asupra acestui teren.
În opinia reclamantei, această situație a fost privită în mod simplist, cunoscut fiind faptul că astfel de imobile nu pot fi înscrise în cartea funciară, iar regimul lor juridic este nedefinit, în condițiile în care circuitul civil al bunurilor trebuie clar delimitat și clarificat.
În acest sens, reclamanta a invocat minuta nr.6/_/1154/2008 din 11 iunie 2008 încheiata la nivelul C.S.M. și membrii Comisiei pentru unificarea practicii judiciare care au concluzionat că în acțiunile în constare, în care se invocă uzucapiunea pot fi chemați în judecată toți cei care pot invoca un drept.
În speța dedusa judecații, numai . și administrator al terenurilor care aparțin patrimoniului comunei ar putea invoca un drept asupra suprafeței aflate în posesia reclamantei, conform Legii nr.215/ 2001, Legii nr.213/1998, Legii nr.18/1991, art.646 și 680 C.civ., având calitate procesual pasivă, mai ales că, timp de mai mult de 30 de ani nu a fost revendicat de nicio persoană fizică și juridică.
Reclamanta a solicitat admiterea recursului, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru continuarea judecății pricinii.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
În raport de motivele de recurs formulate de reclamantă, pârâta . a formulat, în baza art.308 alin.2C.pr.civ., întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat (f.9).
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp. art.3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar se reține că, potrivit certificatului de moștenitor nr.133/13.03.202 de pe urma defunctului B. I. decedat la data de 01.12.1994, cu ultimul domiciliu în . au rămas ca moștenitori legali acceptanți reclamanta B. C. în calitate de soție supraviețuitoare, B. L. și B. F., ambii în calitate de descendenți de gradul I, masa succesorală fiind compusă din cota indiviză de ½ din terenul în suprafață de 300 mp. situat în com. B., . cota de ½ din construcțiile aflate pe acest teren.
Conform mențiunilor certificatului de moștenitor, cota de ½ din teren a fost dobândită de defunct prin cumpărare, fără act scris, de la fostul C.A.P. B., în timpul căsătoriei cu soția supraviețuitoare, iar cota de ½ din construcții a fost dobândită prin edificare în aceeași perioadă, restul cotei de ½ din teren și construcții aparținând soției supraviețuitoare.
Este cunoscut faptul că unul dintre cele mai importante efecte ale posesiei, când aceasta se prelungește în timp, este uzucapiunea sau prescripția achizitivă.
Uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru, prin posedarea neîntreruptă a acestuia în tot timpul fixat de lege.
Cel care pretinde că a dobândit dreptul de proprietate sau alt drept real prin uzucapiune trebuie să facă dovada că a posedat bunul în timpul prevăzut de lege și că posesia a fost una utilă, adică a fost o posesie propriu – zisă, iar nu o detenție precară și că această posesie nu a fost viciată.
Regularitatea posesiei este prezumată de lege.
Literatura de specialitate a statuat că succesorii sunt presupuși că stăpânesc bunul moștenit în stare de indiviziune, unii pentru alții, motiv pentru care posesia lor, având caracter echivoc, nu este aptă a fundamenta dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Atunci, însă, când unul dintre moștenitori stăpânește cu titlu de proprietar un bun succesoral, în condițiile unei posesii utile, el poate dobândi, prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra acelui bun.
Dobândirea dreptului de proprietate în aceste condiții se poate realiza numai dacă posesia a durat cel puțin 30 de ani, ceea ce rezultă din art.729 C.civ., din al cărui conținut se desprinde, între altele, ideea că împărțeala nu poate fi cerută atunci când unul dintre moștenitori poate opune prescripția.
Stăpânirea de către unul dintre moștenitori a unui bun succesoral poate duce la dobândirea prin uzucapiune a dreptului de proprietate numai dacă a intervenit o manifestare exterioară de voință a moștenitorului care să demonstreze că a înțeles să transforme posesia dintr-una comună în una exclusivă, adică s-a produs o intervertire în fapt a posesiei prin anumite acte.
În speță, potrivit adeverinței nr.1729/03.05.1995 eliberată de Consiliul Local al . C. (actuală B.) figurează în registrul agricol din anii 1992 – 1995, volum Colonie Pleașa, fila 24 cu o casă de locuit și teren curți – construcții în suprafața de 324 mp.
Dată fiind această prezentare analitică a instituției uzucapiunii, precum și situația de fapt, astfel cum a fost reținută mai sus, este evident că instanța de fond, în virtutea rolului activ de care trebuia să dea dovadă, conform art.129 alin.5 C.pr.civ., trebuia să pună în discuția părților, fără însă a aduce atingere principiului disponibilității, necesitatea stabilirii cadrului procesual, în raport de certificatul de moștenitor nr.133/13.03.202 eliberat de pe urma defunctului B. I. decedat la data de 01.12.1994, cu ultimul domiciliu în ..
De altfel, prin notele scrise depuse de reclamantă la termenul de judecată din data de 13.01.2012 (f.28 – dos. fond), aceasta a solicitat introducerea în cauză a moștenitorilor defunctului B. I., respectiv B. L. și B. F., indicând totodată și domiciliile acestora, cerere asupra căreia instanța de fond nu s-a pronunțat.
Pentru considerentele arătate, tribunalul urmează ca, în baza art.312 alin.1 C.pr.civ. rap. la art.312 alin.3 Teza a – II – a C.pr.civ., să admită recursul, să caseze sentința atacată și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond pentru ca, ulterior stabilirii corecte a cadrului procesual, să se procedeze la administrarea probatoriilor specifice (înscrisuri, interogatorii, martori, expertiză tehnică de specialitate topometrică) soluționării unei acțiuni în constatarea dobândirii dreptului de proprietate, prin uzucapiunea de lungă durată, asupra terenului în suprafață de cca.324 mp., respectiv a dreptului de proprietatea asupra construcției aflate pe acest teren, în condițiile art.492 C.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta - reclamantă B. C. domiciliată în com. Băltești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr.1517/3.02.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata - pârâtă ., cu sediul în com. B. ., județul Prahova și, în consecință:
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, potrivit considerentelor prezentei decizii.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.09.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
N. C. A. G. H. C. A. M.
GREFIER
M. Ș.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./tehnored. AGH
3 ex. – 01.10.2012
d.f.nr._ – Judecătoria Ploiești
j.f.I. M.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 5115/2012.... | Contestaţie la legea electorală. Sentința nr. 369/2012.... → |
|---|
