Contestaţie la executare. Decizia nr. 1333/2012. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1333/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 09-10-2012 în dosarul nr. 1333/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P. - SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1333
Ședința publică din data de 09.10.2012
REȘEDINTE - M. C.
JUDECĂTORI - C. R.
- F. L. ȘALAR
GREFIER - I. N. CARDAȘOL
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta contestatoare . SRL cu sediul în Vălenii de M., ..20, jud. P. și la C..Av.C. D. – B., ., ., parter, jud. B. împotriva sentinței civile nr. 774/05.04.2012 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimații C. I. domiciliat în Timișoara, ., . și B. EXECUTORULUI JUDECĂTORESC N. E. M. cu sediul în Vălenii de M., ., jud. P..
Cererea de recurs timbrată cu suma de 97 lei taxă de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, anulate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, consideră cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față constată:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de M. la nr._ din 14 decembrie 2011, contestatoarea S.C. R. S. P. S.R.L. a chemat în judecată pe intimații C. I. și B. Executorului Judecătoresc N. E. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea formelor de executare întocmite în dosarul execuțional nr. 145/2011 al B. N. E. M., suspendarea executării până la soluționarea contestației la executare; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că prin sentința civilă nr. 3336/PI/10 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul T. s-a dispus obligarea sa la plata sumei de 2302,04 lei reprezentând drepturi salariale neacordate.
A mai susținut că, în ceea ce privește anularea formelor de executare silită dispuse in dosarul execuțional, având in vedere actele care s-au comunicat, consideră că nu sunt respectate toate aspectele de ordin procedural, ceea ce face ca formele de executare să fie lovite de nulitate.
De asemenea, a precizat că, executarea trebuie lămurită si înțelege să solicite acordarea termenelor legale, urmând să i se respecte drepturile referitoare la cuantificarea sumei, modalitatea de executare, etc, susținând totodată că înțelege ă conteste si cuantumul cheltuielilor de executare care au fost stabilite prin procesul verbal atașat notificării, cheltuieli care au fost stabilite la suma totală de 6911,78 lei + 2302,04 = 9213,82 lei.
In ceea ce privește capătul de cerere privind suspendarea executării pană la soluționarea contestației la executare, con testatoarea a arătat că activitatea sa a fost foarte mult afectată, atât din punct de vedere financiar cat si din punct de vedere al reputației, astfel că o eventuală continuare a executării va afecta activitatea curentă a societății sale, astfel că solicită admiterea contestației.
In drept, a invocat dispozițiile art. 399 si următoarele cod procedură civilă.
La data de 10 ianuarie 2012, intimatul N. E. M. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că organul de executare nu are interese proprii si in consecință, nu are calitatea de parte in proces, astfel încât solicită respingerea contestației la executare față de B. N. E. M. .
La aceeași dată, B. N. E. M., a depus la dosar, în copii xerox actele întocmite in dosarul de executare nr. 145/2011.
La data de 8 februarie 2012 intimatul C. I. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare, motivând că prezenta cerere este formulată cu rea credință, pentru a tergiversa plata obligației către el, iar formele de executare sunt parcurse in condițiile procedurii legale, precum și că nu sunt motive pentru suspendarea executării silite.
Prin sentința civilă nr.719/29.03.2012, Judecătoria Vălenii de M. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a B.E.J. N. E. M. și a respins cererea formulată față de acesta, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Totodată instanța a respins contestația la executare, astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată, și a luat act de renunțarea reclamantei la capătul de cerere privind suspendarea executării silite.
Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a reținut că prin cererea adresată B.E.J. N. E. M. la data de 19.08.2011, intimatul C. I. a solicitat efectuarea procedurilor legale în vederea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.3336/PI/10.06.2011 pronunțată de Tribunalul T., prin care s-a dispus obligarea contestatoarei S.C. R. S. SRL să încheie contractul individual de muncă în formă scrisă pentru perioada 01.08._08 și să-i achite acestuia suma de 2302,4 lei, reprezentând diferențe de salariu neacordate.
A motivat instanța de fond că, după obținerea încuviințării executării silite, prin procesul verbal întocmit la data de 14.09.2011, executorul judecătoresc a stabilit cheltuielile de executare în cuantum de 6911,78 lei, din care suma de 6200 lei reprezintă onorariul executorului judecătoresc pentru obligația de a face, iar 285,20 lei reprezintă onorariul executorului judecătoresc pentru recuperare creanță, onorariu cu privire la care contestatoarea a solicitat micșorarea acestuia .
A precizat prima instanță că în ceea ce privește onorariul de executor, conform Ordinului Ministerului Justiției nr.2550/2006, onorariul ce se cuvine executorului judecătoresc pentru executarea silită a obligației de a face este cuprins între 60 lei și 5200 lei ( pentru persoana juridică), la care se adaugă TVA, rezultând suma de 6448 lei, iar pentru recuperarea sumei de 2302,4 lei, onorariul stabilit conform art.37 alin.1 lit.a din L 188/2000, este în cuantum maxim de 10% din din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite, respectiv 2302,04 lei, la care se adaugă TVA, rezultând suma de 284,49 lei, in stanța de fond concluzionând astfel că executorul judecătoresc nu a depășit limita maximă a onorariului .
A mai arătat prima instanță că referitor la diminuarea acestui onorariu solicitat de contestatoare în baza art.274 C.pr.civ., dispozițiile art.274 alin.3 C.pr.civ. sunt aplicabile strict cheltuielilor reprezentând onorariul avocaților și nu se poate aplica prin analogie și cheltuielilor reprezentând onorariul executorului judecătoresc, neexistând nici un temei legal pentru ca instanța să dispună micșorarea acestui onorariu, în condițiile în care se încadrează între minimul și maximul stabilit de Legea nr.188/2000 și Ordinul Ministerului Justiției nr.2550/2006, astfel încât pretenția contestatoarei este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii contestației la executare.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că în mod eronat in stanța de fond a apreciat că nu există niciun temei legal pentru a dispune micșorarea onorariului executorului judecătoresc în condițiile în care se încadrează între minimul și maximul stabilit de Legea 188/2000 și OMJ 2550/2006, cât timp disp.art.274 - 277 c.pr.civ. privitoare la cheltuielile de judecată, vizează întregul proces civil care parcurge două faze, respectiv judecata și executarea silită, ceea ce înseamnă implicit că aceste texte de lege sunt incidente și în faza de executare silită.
A susținut recurenta că, pe calea contestației la executare instanța are dreptul să verifice modalitatea de stabilire a onorariului executorului judecătoresc, să analizeze dacă valoarea acestuia este în concordanță cu normele legale și dacă reflectă munca depusă de executorul judecătoresc, invocând în acest sens sentința civilă nr.709/2009 or, sentința atacată deschide calea abuzurilor executorului judecătoresc N. E. de a percepe, indiferent de complexitatea cauzei și actele întreprinse în vederea recuperării creanței, tarifele maxime prevăzute de legea 188/2000 și OMJ nr.2550/2006, care de fapt reprezintă o îmbogățire fără justă cauză.
Primindu-se dosarul la Tribunalul P., cauza a fost înregistrată nr._, la data de 04.05.2012.
Tribunalul, examinând sentința recurată în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.304 și art.3041 c.pr.civilă, constată că recursul este nefondat având în vedere următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 3336/PI/10.06.2011 a Tribunalului T. s-a admis acțiunea formulată de reclamantul intimat în prezenta cauză C. I. și a fost obligată pârâta contestatoare din prezenta cauză . să încheie cu reclamantul contract individual de muncă în formă scrisă pentru perioada 01.08.2007 – 01.02.2008, precum și să-i plătească acestuia suma de 2302,04 lei reprezentând diferențe de salariu neacordată, sentință rămasă definitivă și irevocabilă la data de 20.07.2011, iar prin încheierea din data de 22.08.2011 Judecătoria Vălenii de M., ca instanță de executare, a admis cererea de încuviințare a executării silite formulată de B. N. E. M. la solicitarea creditorului C. I. și a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.3336/PI/10.06.2011 pronunțată de Tribunalul T..
În cadrul dosarului de executare silită nr.145/2011 al B. N. E. M., s-au întocmit mai multe acte de executare silită constând în somația din data de 14.09.2011, prin care debitoarea a fost somată ca în termen de o zi de la primirea somației să achite creditorului suma de 2302,04 lei reprezentând diferențe salariu neacordate și cheltuieli de executare în sumă de 6911,78 lei, precum și ca în termen de 10 zile de la primirea somației să încheie cu creditorul contract individual de muncă în formă scrisă, pentru perioada 01.08.2007 - 01.02.2008, proces verbal de cheltuieli de executare din data de 14.09.2011 conform căruia din totalul cheltuielilor de executare de 6911,78 lei suma de 6200 lei reprezintă onorariu executor judecătoresc pentru obligația de a face, iar 285,20 lei reprezintă onorariu executor judecătoresc pentru recuperare creanță, dispoziții de înființare poprire din data de 19.09.2011, pe contul debitoarei până la concurența sumei de 9214,18 lei, adresate mai multor terți popriți, adrese către Primăria Orașului Vălenii de M. în vederea identificării bunurilor mobile și imobile aparținând debitoarei, și adrese înaintate terților popriți prin care executorul judecătoresc a adus la cunoștința acestora că suma a fost recuperată integral, fiind virată de terțul poprit Banca Transilvania, motiv pentru care a dispus ridicarea interdicțiilor prev. de art.4542 c.pr.civilă.
Potrivit art.399 c.pr.civilă persoanele interesate sau vătămate prin executare pot formula contestație la executare împotriva fie a executării silite, a oricărui act de executare, fie, în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul întinderea sau aplicarea titlului executoriu, astfel încât nerespectarea dispozițiilor privind executarea silită însăși sau efectuarea unui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
Art.3717 alin.2 c.pr.civ. prevede că cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, iar sumele ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc prin proces verbal pe baza dovezilor prezentate de partea interesată în condițiile legii, procesul verbal de cheltuieli de executare constituind titlu executoriu.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, reiese că prin sentința civilă nr.3336/PI/10.06.2011, contestatoarea a fost obligată să încheie cu intimatul contract individual de muncă în formă scrisă pentru perioada 01.08._08 și să-i plătească suma de 2302,04 lei sentință rămasă definitivă și irevocabilă la data de 20.07.2011, titlu executoriu ce a fost pus în executare de către creditorul C. I., formându-se dosarul de executare nr.145/2011 al B. N. E. M., dosar în cadrul căruia s-au întocmit mai multe acte de executare constând în somație din data de 14.09.2011, proces verbal de cheltuieli de executare din data de 14.09.2011, dispoziții de înființare a popririi pe contul debitoarei până la concurența sumei de 9214,18 lei, din care 2302,40 lei reprezentând diferențe salariu neacordate și 6911,78 lei cheltuieli de executare, întreaga sumă fiind virată pe seama și la dispoziția B. N. E. M. de către terțul poprit Banca Transilvania.
Ca atare, atât timp cât debitoarea nu și-a executat de bună voie obligațiile instituite în sarcina sa prin titlul executoriu sus menționat, constând în încheierea unui contract de muncă cu creditorul pentru o anumită perioadă de timp și plata către acesta a unei sume de bani reprezentând diferențe salariale neacordate, înseamnă că în mod corect creditorul a procedat la executarea silită a debitoarei, actele de executare fiind întocmite cu respectarea dispozițiilor legale în materia executării silite și cu respectarea dispozitivului titlului executoriu, debitoarea având obligația de a achita și cheltuielile de executare ocazionate de declanșarea procedurii de executare silită în integralitatea lor, procedură generată de neîndeplinirea, de către debitoare, a obligațiilor instituite în sarcina sa prin titlul executoriu, tocmai pentru a fi constrânsă de a le aduce la îndeplinire.
În ceea ce privește cuantumul onorariul executoriului judecătoresc în sumă totală de 6485,20 lei din care 6200 lei onorariu pentru obligația de a face și 285,20 lei pentru recuperarea creanței de 2302,04 lei, acesta a fost calculat de executorul judecătoresc în raport cu normele legale incidente, respectiv OMJ nr. 2550/2006, Legea nr.188/2000, cu actele și formele de executare îndeplinite, cu natura, tipul obligațiilor stipulate a fi aduse la îndeplinire, astfel încât nu se impune reducerea acestui onorariu ținând seama totodată și de munca depusă de executorul judecătoresc pentru aducerea la îndeplinire a obligațiilor puse în sarcina debitoarei prin titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr.3336/PI/10.06.2011 și care nu au fost aduse la îndeplinire de bunăvoie de către aceasta.
Or, în condițiile în care onorariul fixat pentru obligația de a face și pentru cea de recuperare a creanței, de către executorul judecătoresc N. E. M. se încadrează între limitele minime și maxime prevăzute de OMJ 2550/2006, iar executorul a întocmit o . acte de executare pentru aducerea la îndeplinire a obligațiilor instituite în sarcina debitoarei și pe care aceasta nu le-a adus la îndeplinire de bună voie, înseamnă că pretenția contestatoarei de a fi redus onorariul executorului judecătoresc pe motiv că ar fi nejustificat de mare în raport cu munca depusă și complexitatea cauzei este neîntemeiată.
Astfel, în mod corect instanța de fond a analizat situația de fapt și a respins contestația la executare precizată ca neîntemeiată, întrucât onorariul stabilit este în concordanță cu normele legale în vigoare, complexitatea dosarului de executare și munca depusă de executorul judecătoresc.
Criticile recurentei în sensul că în mod eronat instanța de fond ar fi apreciat că nu există niciun temei legal pentru a dispune micșorarea onorariului executorului judecătoresc, și că disp. art. 274 - 277 c.pr.civ. privitoare la cheltuielile de judecată vizează întregul proces civil, respectiv atât faza judecății cât și faza executării silite, ceea ce înseamnă implicit că aceste texte de lege sunt incidente și în faza de executare silită, nu pot fi avute în vedere deoarece cuantumul onorariului de executor s-a stabilit ținându-se seama de natura obligațiilor stabilite prin titlul executoriu în sarcina contestatoarei, de formele și actele de executare întocmite în vederea constrângerii debitoarei de a-și executa obligațiile, caz în care, în speță, cuantumul onorariului de 6.324 lei nu este exagerat de mare, ci dimpotrivă, este un onorariu rezonabil, corespunzător activității desfășurate de către executor, înscriindu-se în limitele prevăzute de dispozițiile în materie în cazul persoanelor juridice la care se adaugă TVA-ul, ținând seama și de actele de executare îndeplinite, de tipul obligațiilor instituite în sarcina debitoarei.
Susținerile recurentei în sensul că, pe calea contestației la executare instanța trebuia să verifice modalitatea de stabilire a onorariului executorului judecătoresc, să analizeze dacă valoarea acestuia este în concordanță cu normele legale și dacă reflectă munca depusă de executorul judecătoresc, conform sentinței civilă nr. 709/2009, iar în speță, instanța, nefăcând asemenea verificări, prin soluția pronunțată deschide calea abuzurilor executorului judecătoresc N. E. de a percepe, indiferent de complexitatea cauzei și actele întreprinse în vederea recuperării creanței, tarifele maxime prevăzute de Legea nr.188/2000 și OMJ nr.2550/2006, care de fapt reprezintă o îmbogățire fără justă cauză, sunt neîntemeiate întrucât instanța de fond a analizat cuantumul onorariului executorului judecătoresc în raport cu normele legale incidente, complexitatea dosarului de executare, obligațiile instituite în sarcina debitoarei și pe care aceasta nu le-a adus la îndeplinire de bună voie, actele întocmite de către executor, în scopul aducerii la îndeplinire a acestor obligații, ocazie cu care a constatat că executorul a stabilit onorariul în mod legal, ținând seama de toate criteriile sus menționate și de plafoanele instituite de Ordinul Ministrului Justiției, neexistând nicio dovadă la dosar privind pretinsul abuz săvârșit de către executorul judecătoresc cu ocazia stabilirii cuantumului onorariului.
De altfel, invocarea unor hotărâri judecătorești privind dreptul instanțelor de a cenzura cuantumul onorariilor executorilor, nu are relevanță în cauză în condițiile în care acest drept al instanței se analizează în raport de situația de fapt dedusă judecății, or, în speță, o asemenea situație nu justifică diminuarea onorariului cât timp contestatoarea-debitoare nu a executat de bună-voie obligațiile instituite în sarcina sa prin titlul executoriu, astfel că intimatul a fost nevoit, la rândul său, să demareze executarea silită a contestatoarei în vederea constrângerii acesteia de a-și executa obligațiile instituite în sarcina sa.
Prin urmare, tribunalul în raport de aceste considerente, constatând că hotărârea instanței de fond nu este lovită de niciuna din nulitățile prev. de art.304 c.pr.civ., în baza art.312 alin .1 c.pr.civ va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta contestatoare . SRL cu sediul în Vălenii de M., ..20, jud. P. și la C..Av.C. D. – B., ., ., parter, jud. B. împotriva sentinței civile nr.774/05.04.2012 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în contradictoriu cu intimații C. I. domiciliat în Timișoara, ., ., . EXECUTORULUI JUDECĂTORESC N. E. M. cu sediul în Vălenii de M., ., jud. P., ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 9.10.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. R. C. Șalar F. L.
GREFIER
Cardașol I. N.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red.CR/Tehnored.CIN
2 ex./01.11.2012
d.f._ – Judec. Vălenii de M.
j.f.B. L. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1332/2012. Tribunalul... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 552/2012. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
