Acţiune în constatare. Decizia nr. 138/2012. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 138/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 02-02-2012 în dosarul nr. 138/2012
ROMANIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 138
SEDINTA PUBLICA DIN DATA DE 02.02.2012
PREȘEDINTE – H. A. G.
JUDECĂTORI – C. I.
P. A. A.
GREFIER –C. M. A.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenții-pârâți S.C."H. .. cu sediul în com. Drajna, ., jud. Prahova și C. D. com. Drajna, ., nr. 140, jud. Prahova împotriva sentinței civile nr. 793/03.05.2011 a Judecătoriei Vălenii de M. în contradictoriu cu intimații-reclamanți N. P., Ș. F., C. P., P. A., P. M. V., E. E., S. M. și N. F., toți cu domiciliul ales la S. M. F. și ASOCIAȚII, în București, sector 4, .. 1, ., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare, a răspuns recurentul-pârât C. D. personal și în calitate de reprezentant legal al recurentei-pârâte S.C. H. . avocat S. V., lipsind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul – pârât C. D. depune la dosar dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 290 lei, și timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei.
Instanța pentru a da posibilitate apărătorului intimaților să se prezinte în instanță lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare, a răspuns recurentul-pârât C. D. personal și în calitate de reprezentant legal al recurentei-pârâte S.C. H. . avocat S. V., și intimații – reclamanți reprezentați de avocat C. M..
Părțile, având pe rând cuvântul învederează instanței că nu mai formulează alte cereri,
Instanța având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul intimaților – reclamanți, având cuvântul învederează instanței că invocă excepția nulității recursului pentru nemotivare, întrucât motivele nu au legătură cu prezenta cauză, nu sunt indicate articolele de lege pe care să se întemeieze, ce anume a fost greșit în hotărârea atacată, și solicită ca potrivit art. 302 coroborat cu art. 304 C pr. civ., partea să fie decăzută din dreptul de a formula motive de recurs la acest moment.
Apărătorul recurenților – pârâți solicită respingerea excepției invocate de apărătorul intimaților – reclamanți, întrucât recursul este întemeiat potrivit art. 304 C pr civ pct. 7,8,9, precum și că au arătat în motivele de recurs motivele de neegalitate.
Recurentul – pârât C. D., având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la excepția invocată.
Apărătorul recurenților – pârâți, având cuvântul, solicită modificarea sentinței, respingerea acțiunii întrucât instanța de fond a admis acțiunea în revendicare fără ca reclamanții și prezinte titlul de proprietate, terenul a fost în proprietatea unui CAP; reclamanții nu au obținut titlu de proprietate; Comisia de aplicare a legii 18/1991 Drajna, a emis o adeverința care se află a dosarul cauzei, în prezent nu este emis titlul de proprietate, dreptul reclamanților fiind constituit prin punere în posesie și titlu de proprietate, potrivit filei 47 dosar. În dosarul 1855/2007, reclamanții s-au judecat cu Comisia Locală, însă nu s-a reconstituit Terenul di punctul „acasă”, și nu au fost puși în posesie și emis titlul de proprietate; Din actele aflata la dosarul 1855/2007 rezultă că reclamanții nu au fost puși în posesie întrucât mai există o persoană, aceștia nefiind proprietari exclusivi; instanța de fond respingând excepția ca fiind prematur formulată.
Mai arată apărătorul recurenților – pârâți că societatea a încheiat în_ un proces verbal de vânzare – cumpărare, potrivit file 18 dosar, pentru 150 m și chioșc, cumpărat prin scoatere la licitație (potrivit f. 30-31 dosar), pentru 18 000 lei, obținând un titlu de proprietate în baza unui act de 1936 (fila 166 dosar). Cu privire la motive, instanța de fond a înțeles să constate un drept privind o accesiune imobiliară artificială pe un teren, și solicită acordarea dreptului de accesiune imobiliară artificială a aparținut cooperativei, și a fost îmbunătățită de .. Mai arată că s-au formulat obiecțiuni, acestea fiind respinse de către instanța de fond, învederând că societatea reclamanta a fost prejudiciată prin admiterea acțiunii. Solicită modificarea sentinței, admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Recurentul – pârât C. D., având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, admiterea recursului formulat de ..
Apărătorul intimaților – reclamanți, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor, învederând instanței că în ceea ce privește titlul de proprietate la dosar trei contracte de vânzare – cumpărare, învederând că în dosarul la cere s-a făcut trimitere există o hotărâre judecătorească prin care a fost respinsă reconstituirea în baza legii 18/1991, precum și că nu există dovada referitor la faptul că terenul a fost în proprietatea CAP-ului; Referitor la adresa către Primăria Drajna, apărătorul intimaților arată că nu se cunoaște regimul juridic, precum și că aceste terenuri au intrat în proprietatea acestora de la momentul încheierii contractului de vânzare – cumpărare. Contractul de vânzare – cumpărare, privind terenul de 166mp, este considerat ca fiind parte componentă din cele trei contracte, învederând că există la dosar factura fiscală, licitația fiind organizată pentru chioșc, rame de geam, ulterior pe factura fiind indicat terenul la aceiași bani; arătând că potrivit Înaltei curți de casație și Justiție factura fiscală este un document justificativ, neavând calitate de act juridic, depunând la dosar concluzii scrise.
Mai arată apărătorul intimaților – reclamanți, că în 2007-2008 s-a încercat încheierea litigiului pe cale amiabilă, la acel moment s-a cumpărat chioșchiul având o altă valoare. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea înregistrată pe rolul instanței sub nr. 2675/331 din 4 noiembrie 2008 reclamanții P. N., S. F., P. C., P. A., P. M. V., E. E., S. M. si N. F. a chemat în judecată pe pârâții C. D. si ., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să fie obligați pârâții să lase în deplină proprietate si posesie terenul in suprafață de cca. 150 mp. situat in ., nr. 106, jud. Prahova si să se constate că asupra construcției edificate de către pârâți pe terenul proprietatea lor, reclamanții au un drept de proprietate în conformitate cu art. 480 si art. 483 si urm. cod civil, care reglementează accesiunea imobiliară.
In motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt moștenitorii legali ai defunctului N.I.P., care a dobândit prin actele de vânzare cumpărare mai multe suprafețe de teren, respectiv: 2090 mp. prin actul de vânzare cumpărare nr. 258/1921; 2000 mp. prin actul de vânzare-cumpărare nr. 202/1930; 2200 mp. prin actul de vânzare-cumpărare nr. 6598/1936 care se află în continuarea suprafeței de 2000 mp. cumpărată în anul 1930. Mai susțin că, in anul 1997 pârâții au edificat pe o suprafață de aproximativ 150 mp. din terenul proprietatea lor o construcție cu destinația spațiu comercial, în speță magazin. De asemenea, mai precizează că deși a solicitat pârâților să le lase in deplină proprietate terenul ocupat, aceștia continuă să desfășoare activități comerciale, punându-i in imposibilitatea de a folosi terenul, motive pentru care solicită admiterea acțiunii.
In drept, au invocat dispozițiile art. 493, art. 494, art. 480, art. 483 cod civil si art. 112 cod procedură civilă.
Au depus alăturat, în copie, înscrisuri.
La data de 11 decembrie 2008, reclamanții si-au precizat si modificat acțiunea, în sensul că in baza art. 494 cod civil, solicită obligarea pârâților la lăsarea în deplină proprietate si posesie a construcției către reclamanți, ca urmare a accesiunii imobiliare artificiale (fila 29-31).
La data de 29 aprilie 2009 pârâții au formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea acțiunii ca nelegală si netemeinică și au invocat excepția lipsei calității procesuale active (fila 44-45).
In cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, au fost audiați martorii Bolînu C., Soficaru M. si s-a dispus efectuarea unor expertize tehnice topografică si construcții.
Prin sentința civilă nr. 793/03.05.2011, pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în dosar nr._, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active, ca neîntemeiată, fiind admisă in parte acțiunea formulată de reclamanți. Astfel, paratii au fost obligați sa lase în deplina proprietate, liniștita posesie și pașnica folosință imobilul in suprafata de cca. 150 mp (166 mp potrivit masuratorilor), situat în comuna Drajna, ., nr.106, jud.Prahova, teren identificat prin raportul de expertiza tehnica in specialitatea topografie Panaitoiu D. si care face parte integranta din prezenta sentinta.
S-a constatat, de asemenea, ca reclamantii au dobandit prin efectul accesiunii imobiliare artificiale dreptul de proprietate asupra constructiei (chiosc – extinsa prin constructia magazin) edificata de parati pe terenul mai sus mentionat si identificata prin raportul de expertiza tehnica in specialitatea constructii C. C. si care face parte integranta din prezenta sentinta. Totodată paratii au fost obligați sa lase in deplina proprietate si posesie constructia edificata pe terenul de cca.150 mp (166 mp potrivit masuratorilor). A fost respins capatul de cerere privind obligarea paratilor la ridicarea constructiei edificate pe teren ca lipsita de obiect. De asemenea, a fost respins capatul de cerere privind obligarea paratilor la plata de daune interese pentru lipsa de folosinta a terenului ca neintemeiata.
Mai mult decât atât, paratii au fost obligați catre reclamanti la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 1220 lei reprezentand taxa judiciara de timbru si onorariu de expert.
În motivarea sentinței, asupra excepției lipsei calității procesuale active, instanța de fond a hotărât că, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 110/16.01.2008, pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. și decizia civilă nr. 218/11.03.2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, potrivit certificatelor de moștenitor nr. 78/1957 și 110/1989, reclamanții sunt moștenitori ai defunctilor P. N. si P. E., autori ce au dobandit dreptul de proprietate asupra mai multor suprafete de teren pe raza localitatii Drajna, ., jud.Prahova potrivit contractelor de vanzare nr.6598/1936, 469/1930 si 258/1921. De altfel, prin expertiza topo dispusa in cauza s-a stabilit ca suprafata de teren revendicata face parte din suprafata totala de 4999 mp ce se regaseste in cuprinsul contractelor de vanzare cumparare incheiate de autorii reclamantilor si enumerate mai sus.
Pe fondul cauzei, Judecătoria Vălenii de M. a reținut că autorii reclamantilor au dobandit prin contractele de vanzare cumparare nr.6598/1936, 469/1930 si 258/1921 un teren identificat ca fiind in suprafata totala de 4999 mp (parte din totalul suprafetei de cca 6380 mp potrivit celor trei contracte de vanzare cumparare) si situat in intravilanul comunei Drajna, ., nr.106, jud.Prahova.
In concret asa cum rezulta din actele de proprietate exhibate de cate reclamanti, autorii acestora au cumparat succesiv mai multe loturi de teren invecinate in final rezultand un teren in suprafata totala de cca.6.380 mp.
Obiectul actiunii de fata nu il constituie insa suprafata integrala ce rezulta din cele trei acte de proprietate ci doar suprafata de cca 150 mp pe care se afla edificate un chiosc si alte constructii, acestea din urma de catre parati.
Din sentinta civila nr.110/16 ianuarie 2008 pronuntata de Judecatoria Valenii de M. si decizia nr. 218/ 11.03.2008 pronuntata de Tribunalul Prahova rezulta ca reclamantii au formulat cerere de reconstituire pentru suprafata totala de teren ce se regaseste in cele trei acte de vanzare cumparare, cerere ce a fost insa respinsa de catre Comisia Judedteana Prahova prin hotararea nr.5369/25.05.2007.
Impotriva hotararii comisiei judetene reclamantii au formulat plangere in conditiile prevazute de art.53 din Lg.18/1991 R. plangere ce a fost respinsa prin sentinta civila nr.110/16 ianuarie 2008 pronuntata de Judecatoria Valenii de M. si mentinuta prin decizia Tribunalului Prahova motivat de faptul ca reclamantii nu au facut dovada preluarii terenurilor de catre stat, respectiv prin CAP sau alta forma.
Instanța de fond a constatat că reclamanții au probat dreptul lor de proprietate asupra terenului în litigiu, întrucât prin hotărârile sus-menționate s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că terenurile în privința cărora s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate nu au fost preluate de stat și nici nu s-a dovedit că au ieșit în vreo altă modalitate din patrimoniul reclamanților.
S-a mai reținut că pârâtul C. D. in dovedirea dreptului sau de proprietate asupra terenului in litigiu a depus factura nr.1/10.04.1993, prin care in urma unei licitatii organizate de fosta . dobandit un chioșc rame-geam si un teren in suprafata de 150 mp situat in punctul C. din ..
Procedand la compararea actelor de proprietate exhibate de parti se retine ca reclamantii opun acte de vanzare cumparare incheiate in forma autentica iar paratul in dovedirea dreptului de proprietate asupra terenului opune o factura, respectiv factura nr.1/10.04.1993 in care este mentionata si suprafata de 150 mp.
F. de aceasta imprejurare dar si fata de prevederile art.46 din Lg.18/1991, in vigoare la data emiterii facturii, se retine ca in ceea ce priveste terenurile situate in intravilan sau extravilan, acestea pot fi instrainate prin acte juridice intre vii incheiate in forma autentica, nerespectarea formei autentice fiind sanctionata cu nulitatea absoluta.
Chiar daca societatea vanzatoare a organizat o licitatie in vederea instrainarii unor bunuri aflate in patrimoniul sau aceasta imprejurare nu o exonera de la incheierea ( in ceea ce priveste terenul) contractului de vanzare cumparare in forma autentica.
Astfel paratul desi a dobandit dreptul de proprietate asupra chioscului, in ceea ce priveste terenul nu detine decat un drept de folosinta.
F. de cele mai sus invederate rezulta faptul ca titlul cel mai bine caracterizat il reprezinta actele de vanzare cumparare prezentate de reclamanti si nu factura fiscala prezentata de parati acest din urma act avand doar natura juridica a unui antecontract de vanzare cumparare ce nu transfera dreptul de proprietate asupra terenului in litigiu dând naștere doar la un drept de creanță.
D. fiind faptul ca reclamanții din prezenta cauza au probat faptul ca sunt proprietarii terenului in litigiu, instanța de fond a decis ca, in temeiul art.482 C.civ., acești au dreptul sa dobândească prin accesiunea imobiliara artificiala si dreptul de proprietate asupra construcției chiosc – extinsa prin constructia magazin.
Constatand ca petitul privind obligarea paratilor la ridicarea constructiei edificate pe teren se afla . subsidiaritate fata de petitele privind revendicarea si accesiunea imobiliara, instanța de fond a respins capătul de cerere respectiv, ca rămas fără obiect.
Privitor la capatul de cerere constand in obligarea paratilor la plata de daune interese pentru lipsa de folosinta a terenului, Judecătoria Vălenii de M. a reținut că, din probele administrate in cauza nu s-a facut dovada cuantumului acestor daune interese, respingând capătul de cerere având acest obiect, ca neintemeiat.
Împotriva acestei sentințe, recurenții-pârâți . și C. D. au formulat recurs, criticând-o drept nelegală și netemeinică, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii, cu obligarea intimaților-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, au învederat că titlul invocat de intimați, respectiv actele de vânzare-cumpărare datând din anii_, nu fac dovada dreptului de proprietate pentru terenul ce face obiectul cauzei, întrucât acesta a aparținut CAP Drajna, intimații neavând nici un titlu de proprietate asupra acestuia, eliberat în temeiul legii nr. 18/1991.
De asemenea, au susținut că unind excepția lipsei calității procesuale active cu fondul, instanța de judecată a trenat cauza în mod nejustificat, efectuând cheltuieli inutile, încălcându-le, în final, drepturile.
Totodată, au susținut că au dovedit cu înscrisuri, respectiv factura nr. 1/10.04.1993 depusă la dosar, cumpărarea imobilului în cauză, în urma licitației organizată de . susținut că deși au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză construcții, arătând că însuși aprecierea reclamanților cu privire la valoarea chioșcurilor a fost de 3.000 euro, prețul stabilit de expert este derizoriu, solicitând instanței de recurs efectuarea unei noi expertize în specialitatea construcții.
Mai mult decât atât, au precizat că instanța de fond a admis cererea formulată de intimați, în sensul constatării dobândirii ca efect al accesiunii imobiliare artificiale a dreptului de proprietate asupra construcției, fără o motivare legală în raport de situația de fapt. S-a susținut că nu s-au avut în vedere condițiile în care aceștia au cumpărat imobilul în cauză, fiind cumpărători de bună-credință.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3041 C.p.c., Tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 137 alin.1 C.p.c., „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii”. Iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, „excepțiile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii”.
Tribunalul reține faptul că excepția lipsei calității procesuale active este o excepție de fond care, dacă se invocă în cadrul unei acțiuni în revendicare, cum ar fi prezenta acțiune, se impune unirea acesteia cu fondul. Aceasta nu este o regulă generală, însă dacă, așa cum se întâmplă în prezenta cauză, este negată înseși calitatea de proprietari a intimaților-reclamanți asupra terenului în litigiu, această excepție reprezintă nu numai o excepție, ci chiar o apărare de fond. Astfel, calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cea care este titularul dreptului afirmat, în cadrul unei acțiuni în revendicare fiind necesară o examinare atentă a probelor administrate spre a se dovedi proprietatea.
Astfel cum a reținut și instanța de fond și cum s-a stabilit prin sentința civilă nr. 110/16.01.2008, pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 218/11.03.2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosar nr._, intimații-reclamanți sunt moștenitorii defuncților P. N. și P. E., autori care, prin contractele de vânzare-cumpărare nr. 6598/1936, 469/1930 și 258/1921, au dobândit dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 4.999 mp.(parte din suprafața totală de 6.380 mp.), situat în intravilanul comunei Drajna, ., nr. 106, jud. Prahova.
Prin sentința civilă nr. 110/16.01.2008, pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., a fost respinsă plângerea formulată de intimații-reclamanți împotriva hotărârii Comisiei Județene nr. 5369/25.05.2007, prin care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren de 6380 mp., situat în comuna Drajna, ., pct. C. – la moară – Acasă. S-a reținut astfel că, nici în motivarea plângerii inițiale și nici a precizării acesteia, intimații nu au arătat și nu au dovedit modul în care terenurile pentru care li s-a reconstituit dreptul de proprietate, cât și pentru diferența solicitată ulterior, au fost preluate abuziv de către CAP de la autorii lor, fără înscriere în CAP sau de către stat, fără nici un titlu. Sentința civilă respectivă a fost menținută, prin respingerea ca nefondat a recursului declarat de intimații din prezenta cauză, prin decizia civilă nr. 218/11.03.2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosar nr._ .
Prin raportul de expertiză construcții efectuat de expert C. C., pe suprafața de teren de 150 mp., care face obiectul prezentei acțiuni, au fost identificate construcțiile edificate de recurenții-pârâți, respectiv un magazin, un chioșc și o magazie.
De asemenea, Tribunalul reține că acțiunea în revendicare este acea acțiune reală, prin care proprietarul care a pierdut posesia unui bun solicită restituirea acestuia de la posesorul neproprietar.
Constată că intimații-recurenți au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în cauză, având în vedere că acesta nu a fost preluat de stat și nici nu s-a dovedit că ar fi ieșit prin vreo altă modalitate din patrimoniul autorilor acestora.
De asemenea, se reține faptul că recurentul-pârât C. D., în dovedirea dreptului sau de proprietate asupra terenului în litigiu a depus factura nr.1/10.04.1993, prin care în urma unei licitații organizate de fosta . dobândit un chioșc rame-geam și un teren in suprafață de 150 mp situat in punctul C. din ..
Tribunalul apreciază că, în ceea ce privește terenurile situate în intravilan sau extravilan, față de prevederile art. 46 din Legea nr. 18/1991, în vigoare la data emiterii facturii, acestea pot fi înstrăinate, ad validitatem, doar prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică, nerespectarea acestei forme, fiind sancționată cu nulitatea absolută.
De asemenea, Tribunalul reține că, potrivit deciziei nr. 1017/26.03.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă, „factura fiscală nu este decât un document justificativ, care stă la baza înregistrărilor în contabilitate furnizorului sau prestatorului și a cumpărătorului, respectiv beneficiarului neavând calitatea de act juridic, care să trebuiască să îndeplinească cerințele art. 948 Cod civil, (nici chiar atunci când probează existența unui contract comercial consensual, pentru care părțile nu au confecționat un instrumentum)”.
Astfel cum a reținut și instanța de fond, deși recurentul C. D. a dobândit dreptul de proprietate asupra construcției, chioșcului, asupra terenului nu are decât un drept de folosință, în timp ce intimații au fost proprietari asupra terenului, în mod continuu, în baza actelor de vânzare-cumpărare, încheiate în formă autentică, sus-menționate.
Cu privire la susținerea recurenților referitoare la o lipsă de motivare legală a instanței de fond privitoare la admiterea cererii formulată de intimați, cu privire la dobândirea dreptului de proprietate asupra chioșcului, prin accesiune artificială imobiliară, Tribunalul reține că aceasta este lipsită de fundament, din moment ce, în motivarea sentinței recurate sunt indicate temeiurile legale de admitere a acesteia, respectiv art. 482, 488 și 492 Cod civil.
În ceea ce privește obiecțiunile formulate de pârâți, referitoare la valoarea construcțiilor menționată în cadrul raportului de expertiză în specialitatea construcții, întocmită în cadrul dosarului de fond, Tribunalul reține că recurenții nu au indicat niciun argument de natură să conteste valoarea științifică a expertizei, să indice motivele pentru care această valoare ar fi incorectă, limitându-se a contesta valoarea imobilului. Se reține din încheierea ședinței publice din data de 19.04.2011, în cadrul căreia a fost pus în discuție raportul de expertiză construcții efectuat că obiecțiunile formulate de recurenți, nefiind dublate de probe care să demonstreze că expertul a greșit, nu pot determina refacerea sau întocmirea unei noi expertize. Astfel, instanța de fond, în mod corect, a respins cererea recurenților, prin apărător, de efectuare a unei noi expertize, din moment ce, așa cum rezultă din conținutul raportului de expertiză construcții întocmit în cauză, expertul și-a expus pe larg și motivat punctul de vedere, cu indicarea actelor normative avute în vedere, descriind fiecare parte componentă a bunului identificat, le-a evaluat și a stabilit gradul de uzură.
Având în vedere aceste considerente, Tribunalul, în baza art. 321 C.p.c., art. 3041 C.p.c., cu referire la prevederile art.1169 C.civ., va respinge recursul, ca nefondat.
Va lua act de faptul că intimații nu au solicitat plata cheltuielilor de judecată în acest cadru procesual.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții-pârâți S.C."H. .. cu sediul în com. Drajna, ., jud. Prahova și C. D. com. Drajna, ., nr. 140, jud. Prahova împotriva sentinței civile nr. 793/03.05.2011 a Judecătoriei Vălenii de M. în contradictoriu cu intimații-reclamanți N. P., Ș. F., C. P., P. A., P. M. V., E. E., S. M. și N. F., toți cu domiciliul ales la S. M. F. și ASOCIAȚII, în București, sector 4, .. 1, ., ., ca nefondat.
Ia act că intimații nu au solicitat plata cheltuielilor de judecată în acest cadru procesual.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 02.02.2012.
Președinte, Judecători,
H. A. GabrielaIrina CioponeaPavel A. A.
Grefier,
C. M. A.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./tehnored. CI
2 ex./29.02.2012
Dosar fond_ Judecătoria Vălenii de M.
Judecător fond- A. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 133/2012. Tribunalul... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 5266/2012. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
