Fond funciar. Hotărâre din 02-02-2012, Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 02-02-2012 în dosarul nr. 170/2012
ROMANIA
TRIBUNALUL P.
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 170
Ședința publică din data de 02.02.2012
PREȘEDINTE – H. A. G.
JUDECĂTORI – C. I.
P. A. A.
GREFIER – M. A. C.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenții petenți O. N. și O. Ș., ambii cu domiciliul în . Caplii, ., jud. P. împotriva sentinței civile nr. 930/23.03.2011 a Judecătoriei Câmpina în contradictoriu cu intimații C. L. M. DE A. A L. F. FUNCIAR, cu sediul în ., C. JUDEȚEANĂ P. P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în Ploiești, .-4, jud. P., P. JUDEȚULUI P., cu sediul în Ploiești, jud. P., B. E. și I. P., ambii cu domiciliul în com. M., .. P..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta petentă O. N. personal și reprezentată de avocat M. B., recurentul petent O. Ștrefan reprezentat de avocat M. B., și intimații pârâți Briginaru E. și I. P., personal și asistați de avocat A. M., lipsind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul intimaților depune la dosarul cauzei decizia civilă nr. 13/12.01.2012 a Tribunalului P..
Părțile, având cuvântul pe rând învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat.
Instanța având în vedere că nu mai sunt cereri e formulat, constată recursul în stare de judecată, și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurenților – petenți, având cuvântul, solicită admiterea recursului casarea și trimiterea spre rejudecare a cauzei la instanța de fond, anularea în tot a hotărârii, cu cheltuieli de judecată.
Învederează că a depus în dovedirea acțiunii numeroase înscrisuri, respectiv sentințele civile 2312/1987, și nr. 3372/1999, Procesul verbal nr. 21/2001, contract de vânzare cumpărare, și arată că au obținut dreptul de proprietate în baza legii 18/1991, care face trimitere la art. 36 care face referire la situația persoanelor care au obținut titlul de proprietate înainte de anul 1989.
Mai arată apărătorul recurenților – petenți că era normal ca dreptul de proprietate îi viza pe recurenți, precum și că nu există o cerere a intimaților pârâți Briginaru E. și I. P. privind obținerea titlului de proprietate, și totuși aceștia au obținut acest drept, acesta fiind obținut în mod nelegal.
Mai susține apărătorul recurenților – petenți că la instanța de fond a apreciat necesar efectuarea unei expertize topografice, precum și că instanțe de fond nu a fost avut în vedere acest lucrul.
Apărătorul intimaților - pârâți Briginaru E. și I. P., având cuvântul, învederează instanței că se invocă sentința 3372/_ pretinzând proprietate imobiliară, teren, și învederează că în momentul în care s-a obținut sentința, terenul era in proprietatea statului, mai mult dispozițiile hotărârii din 1999 nu se cunoștea terenul, suprafața și vecinii. Mai arată că în acest dosar se atacă ordonanța președințială; s-a luat hotărâre definitivă și irevocabilă în dosarul nr._, s-a cerut anularea titlului, pe motiv nu s-a depus cerere de casare, analizarea tranzacției, și mai arată că atât în motivarea de fond cât și în motivele de recurs nu se atacă ordinului prefectului; solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina, sub nr._, reclamanții O. N. și O. Ș. au chemat în judecată civilă pe pârâții C. L. M. pentru aplicarea Legii 18/1991, C. Județeană P., P. Județului P., B. E. și I. P., pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea Ordinului Prefectului nr.250 din 11.04.2006 și obligarea pârâtei C. L. M. să întocmească documentația și să o înainteze Comisiei Județene P. în vederea eliberării titlului de proprietate pe numele reclamanților în temeiul art.36 din Legea 18/1991 și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că la data de 11.04.2006 a fost emis Ordinul nr.250/2006, dar acesta a fost emis nelegal întrucât pârâții B. E. și I. P. nu sunt proprietarii construcțiilor edificate pe terenul de 1.000 mp situat în com.M., ..253 și nu au folosința asupra terenului, conform sentinței civile nr.3372/1999 pronunțată de Judecătoria Câmpina.
Reclamanții au mai precizat că potrivit sentinței civile nr.3372/1999 ei sunt proprietarii de drept a terenului și construcțiilor edificate pe acesta și pârâții nu erau îndreptățiți la obținerea unui astfel de act întrucât aceștia nu mai dețineau în proprietate imobilul construcție.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe disp.art.23, 36 din Legea 18/1991, art.III din Legea 169/1997.
În dovedirea acțiunii reclamanții au solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu, martori și expertiză.
Pârâta C. L. M. a depus în copie la dosar Decizia nr.390/20.02.1979 (f.8), Decizia nr.15/2.03.1979 (f.9), tabelul nominal (f.10).
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta C. L. M. a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Câmpina față de obiectul cererii ce constă în anularea unui act administrativ, iar legiuitorul a prevăzut o procedură prevăzută de Legea 554/2004.
Pârâta a invocat excepția tardivității formulării acțiunii întrucât reclamanții au luat cunoștință de existența acestui ordin în cursul anului 2008 în cadrul dosarului nr._ soluționat de Judecătoria Câmpina.
Pe fondul cauzei pârâta a arătat că Ordinul nr.250/2006 a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale.
În drept, pârâta și-a întemeiat cererea pe disp.art.115-118 din codul de procedură civilă.
În dovedirea susținerilor sale, pârâta a depus în copie la dosar Decizia nr.15/02.03.1979 (f.21), Decizia nr.390/1979 (f.22) și a solicitat probe cu înscrisuri, interogatoriul reclamanților.
C. Județeană P. a înaintat documentația ce a stat la baza emiterii Ordinului nr.250/2006, respectiv Ordinul nr.250/2006 și tabelul nominal (f.30-31), memoriul justificativ nr.2204/30.03.2006 (f.32), Decizia nr.13/2010 pronunțată de Tribunalul P. (f.35).
Pârâții I. P. și B. E. a formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și au arătat că au cumpărat, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4111/1978, o locuință situată în . a trecut în proprietatea statului, iar prin sentința civilă nr.1285/1987 pronunțată de Judecătoria Câmpina s-au partajat bunurile realizate în timpul căsătoriei, fără ca terenul în litigiu să facă parte din masa bunurilor comune.
Reclamanții au mai arătat că abia în anul 2006 pârâta B. E. a devenit proprietara terenului în suprafață de 1.000 mp, în indiviziune cu I. P. și în mod corect a fost emis titlul de proprietate nr.474/2006 conform art.36 alin.3 din Legea 18/1991.
În drept, pârâții și-au întemeiat cererea pe disp.art.115 din codul de procedură civilă și Legea 18/1991.
În dovedirea susținerilor lor, pârâții au solicitat probe cu interogatoriul reclamanților, înscrisuri și martori.
A fost atașat dosarul nr._ al Judecătoriei Câmpina.
La dosar a fost înaintată de Primăria ..1158 din 15.03.2011 din care rezultă că pârâții nu au fost membrii CAP (f.142).
La cererea reclamanților a fost audiată martora Pantaia E. (f.135), iar la cererea pârâților a fost audiat martorul R. V. (f.136).
În ceea ce privește excepția tardivității formulării acțiunii invocată de pârâta C. L. M. instanța de fond a reținut că reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul că au solicitat să se constate nulitatea absolută a ordinului nr. 250/2006 (f.76) și nu se prevede un termen pentru formularea unei astfel de acțiuni, nulitatea absolută poate fi invocată oricând.
În ședința publică din 26.05.2010 instanța a respins excepția de necompetență materială invocată de pârâta C. L. M..
Prin sentința civilă nr. 930/23.03.2011, Judecătoria Câmpina a respins excepția tardivității formulării acțiunii și a necompetenței materiale, invocate de pârâta C. L. M. și a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4111/1978 pârâții B. E. și I. P. au dobândit în proprietate casa de locuit situată în . aferent a trecut în proprietatea statului conform art.30 din Legea 58/1974.
Conform deciziei nr.390 din 20.02.1979 a fostului Consiliu Popular al jud.P., terenul în suprafață de 250 mp situat în com.M., . trecut în proprietatea statului, dobânditorii construcției fiind pârâții (f.34), iar prin decizia nr.15/02.03.1979 s-a atribuit pârâților I. P. și I. E., în folosință pe durata existenței construcției, terenul proprietate de stat, în suprafață de 250 mp aferent construcției, în schimbul unei taxe anuale prevăzută de art.49 din Legea 4/1973 (f.33).
Conform memoriului justificativ nr.2204/30.03.2006, C. L. M. a propus constituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1.000 mp în favoarea pârâților (f.32) iar prin Ordinul nr.250/2006 s-a dispus trecerea în proprietatea actualilor proprietari ai locuințelor a terenurilor preluate în baza art.36 din Legea 58/1974 (f.30).
Prin decizia civilă nr.13 din 12.01.2010 pronunțată de Tribunalul P. a fost modificată în parte sentința civilă nr.2280/2009 a Judecătoriei Câmpina și a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea precizată și completată privind constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr.474/2006.
Potrivit art.36 alin.3 din Legea 18/1991, sunt îndreptățiți dea formula cerere de atribuire în proprietate a terenurilor intravilane, acele persoane care au în folosință pe durata existenței construcției astfel de terenuri ca efect al preluării acestora conform art.30 din Legea 58/1974 și Legea 18/1991 prevede că sunt îndreptățiți actualii proprietari ai locuințelor.
Totodată, instanța reține că pentru constituirea dreptului de proprietate este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții, respectiv existența unui contract de vânzare-cumpărare a unei locuințe, existența unui act de atribuire a terenului în folosință și construcția să existe la data intrării în vigoare a Legii 189/1991.
Dispozițiile art.36 alin.6 din Legea 18/1991 stabilesc că atribuirea terenurilor se realizează prin ordin al Prefectului la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situației juridice a terenurilor.
Prin acțiunea formulată reclamanții au arătat că din analiza sentinței civile nr.3372/1999 pronunțată de Judecătoria Câmpina, prin care s-a luat act de tranzacția încheiată între părți, rezultă că reclamanții sunt proprietarii de drept ai terenurilor și construcțiilor edificate pe teren.
Din motivarea deciziei nr.13 din 12.01.2010 pronunțată de Tribunalul P., hotărâre irevocabilă, rezultă cu privire la tranzacția intervenită între părți că aceasta nu cuprinde locația imobilelor, doar se precizează că sunt situate în intravilanul satului Cocorăștii Caplii nr.253 (f.38).
În ceea ce privește îndeplinirea cumulativă a cerințelor pentru constituirea dreptului de proprietate, instanța reține că pârâții îndeplinesc aceste condiții, în sensul că au dobândit o locuință printr-un contract de vânzare-cumpărare, respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4111/1978 (f.63 dosar atașat), existența unui act de atribuire a terenului prin care s-a constituit un drept de folosință, act ce trebuie să provină de la autoritățile publice locale, respectiv decizia nr.15 din 02.03.1979 (f.33) precum și faptul ca această construcție să existe la data intrării în vigoare a Legii 18/1991.
Împotriva acestei sentințe, recurenții-reclamanți au formulat recurs, criticând-o drept nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului, au învederat faptul că instanța de fond a administrat un probatoriu incomplet, în raport de considerentele expuse de instanță, în sensul neprecizării în conținutul tranzacției ce a făcut obiectul sentinței civile nr. 3372/1999 a locației terenului în suprafață de 1000 mp. Au susținut că, față de inexistența unei identități între terenul ce a făcut obiectul convenției din 1989, regăsit în dispozitivul sentinței nr. 3372/1999, se impune efectuarea unui raport de expertiză topografică care să identifice terenul și să poziționeze construcțiile aflate pe acesta, stabilind, în raport de actele existente la dosar, cine sunt actualii deținători ai acestor bunuri.
De asemenea, recurenții au susținut că instanța de fond a realizat o greșită interpretare a probatoriului administrat în cauză, nereferindu-se la sentința civilă nr. 2312/31.08.1987, potrivit căreia, între intimații B. și I. s-a realizat partajul bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, dispunându-se partajarea acestora conform expertizei întocmite de M. M., varianta a II-a completare, casa de locuit revenindu-i pârâtei B. E., împreună cu anumite bunuri mobile, iar pârâtului I. P., anumite bunuri mobile. Pornind de la actul în cauză, recurenții au susținut că instanța de fond trebuia să constate că nici B. E. și nici I. P. nu dețin titlu pentru imobilele care au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4111/1978. Au susținut că bunurile în cauză se află în proprietatea lor, conform sentinței civile nr. 3372/1999 și a procesului-verbal de punere în posesie nr. 21/16.07.2001.
Totodată, au susținut că instanța de fond a realizat o interpretare greșită a dispozițiilor legale, neluând în seamă situația actuală a terenului și a construcțiilor. Astfel, s-a arătat că fiind vorba despre o constituire a dreptului de proprietate, în mod greșit s-a eliberat titlul de proprietate pe numele celor doi soți, întrucât recurenții sunt actualii proprietari și deținători ai construcțiilor.
În drept, au invocat prevederile art. 299 și urm. Cod civil.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3041 C.p.c., Tribunalul reține următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4111/1978 pârâții B. E. și I. P. au dobândit în proprietate casa de locuit situată în . aferent a trecut în proprietatea statului conform art.30 din Legea 58/1974.
Conform deciziei nr.390 din 20.02.1979 a fostului Consiliu Popular al jud.P., terenul în suprafață de 250 mp situat în com.M., . trecut în proprietatea statului, dobânditorii construcției fiind pârâții (f.34 dosar fond), iar prin decizia nr.15/02.03.1979 s-a atribuit pârâților I. P. și I. E., în folosință pe durata existenței construcției, terenul proprietate de stat, în suprafață de 250 mp aferent construcției, în schimbul unei taxe anuale prevăzută de art.49 din Legea 4/1973 (f.33 dosar fond).
Conform memoriului justificativ nr.2204/30.03.2006, C. L. M. a propus constituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1.000 mp în favoarea pârâților (f.32 dosar fond), iar prin Ordinul nr.250/2006 s-a dispus trecerea în proprietatea actualilor proprietari ai locuințelor a terenurilor preluate în baza art.36 din Legea 58/1974 (f.30 dosar fond).
Prin decizia civilă nr. 13 din 12.01.2010 pronunțată de Tribunalul P., au fost admise recursurile declarate de B. E. și I. P., fiind modificată în parte sentința nr.2280/2009 a Judecătoriei Câmpina, în sensul că a fost respinsă acțiunea precizată și completată privind constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr.474/2006, ca neîntemeiată.
În considerentele acestei decizii s-a reținut că, la emiterea titlului de proprietate au fost avute în vedere disp.art.36 pct.3 din Legea 18/1991, iar recurenții având un drept de folosință cu privire la teren, atribuirea terenurilor deținute în folosință are loc în temeiul art.36 alin.3 din Legea 18/1991 și, potrivit pct.6, se va face prin ordinul Prefectului la propunerea primăriilor în baza verificării situației juridice a terenurilor.
Potrivit art.36 alin.3 din Legea 18/1991, sunt îndreptățiți de a formula cerere de atribuire în proprietate a terenurilor intravilane, acele persoane care au în folosință pe durata existenței construcției astfel de terenuri ca efect al preluării acestora conform art.30 din Legea 58/1974 și Legea 18/1991 prevede că sunt îndreptățiți actualii proprietari ai locuințelor.
Totodată, instanța reține că pentru constituirea dreptului de proprietate este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții, respectiv existența unui contract de vânzare-cumpărare a unei locuințe, existența unui act de atribuire a terenului în folosință și construcția să existe la data intrării în vigoare a Legii 189/1991.
Potrivit art.36 alin.6 din Legea 18/1991, modificată și completată prin Legea 247/2005, atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin.2-5 se face prin decizia prefecturii la propunerea primăriilor făcută pe baza verificării situației juridice a terenurilor.
Această propunere a primăriei apare ca fiind un act condiție, în absența căruia prefectul nu poate emite ordinul de atribuire în proprietate a terenului.
Astfel cum, în mod corect, a constatat instanța de fond, prin dispozițiile alin. 6 ale art.36 din Legea 18/1991 s-a constituit o procedură specială de solicitare și emitere a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor aflate în posesia statului, potrivit căreia, după verificarea situației juridice a terenului, se propune de către primării, emiterea ordinului de punere în posesie asupra terenului.
Cu privire la suprafața de teren ce poate face obiectul constituirii dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției cumpărată în baza legii nr. 58/1974, astfel cum a reținut instanța de fond, potrivit intenției comune a părților din actul de înstrăinare care a fost să transmită dobânditorilor întreaga suprafață deținută de teren aferent casei de locuit, precum și curtea și grădina din jurul acestora, Tribunalul reține că dobânditorii terenului sunt îndreptățiți la constituirea dreptului de proprietate asupra întregii suprafețe de teren conform voinței comune a părților, justificat pe considerente de echitate dar și pe principiul voinței interne, prevăzute de art.977 din codul civil, respectiv a suprafeței de 1000 mp.
De asemenea, Tribunalul reține că, în prezenta cauză, sunt îndeplinite cumulativ condițiile necesare constituirii dreptului de proprietate în patrimoniul intimaților B. E. și I. P., în sensul că, aceștia au dobândit o locuință printr-un contract de vânzare-cumpărare, respectiv contractul autentificat sub nr. 4111/1978, că există un act de atribuire a terenului prin care s-a constituit un drept de folosință, act ce provine de la autoritățile publice locale, respectiv decizia nr. 15/02.03.1979 și faptul că respectiva construcție exista la data intrării în vigoare a Legii nr.18/1991.
Având în vedere aceste considerente, Tribunalul, în baza art. 321 C.p.c., art. 3041 C.p.c., va respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți, ca nefondat.
Va lua act de faptul că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții petenți O. N. și O. Ș., ambii cu domiciliul în . Caplii, ., jud. P. împotriva sentinței civile nr. 930/23.03.2011 a Judecătoriei Câmpina în contradictoriu cu intimații C. L. M. DE A. A L. F. FUNCIAR, cu sediul în ., C. JUDEȚEANĂ P. P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în Ploiești, .-4, jud. P., P. JUDEȚULUI P., cu sediul în Ploiești, jud. P., B. E. și I. P., ambii cu domiciliul în com. M., .. P., ca nefondat.
Ia act că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 02.02.2012.
Președinte, Judecători,
C. R. IoanaIrina CioponeaMonica C.
Grefier,
C. M. A.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. CI
2 ex./27.02.2012
Dosar fond_ Judecătoria Câmpina
Judecător fond- C. M.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 5266/2012. Tribunalul PRAHOVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 161/2012. Tribunalul... → |
|---|
