Obligaţie de a face. Sentința nr. 5266/2012. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5266/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 01-02-2012 în dosarul nr. 69/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 69
Ședința publică de la 01 Februarie 2012
Președinte: L. E.
Judecător: N. A.
Grefier: L. E. N.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta-reclamantă D. A. C., domiciliată în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 5266/12.05.2011, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. PLOIEȘTI, P. P., cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25 ianuarie 2012, declarațiile și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța pentru a da posibilitatea intimatului-pârât să depună la dosar concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 01 februarie 2012, când a dat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, la data de 19.02.2010 sub nr._, reclamanta D. A. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. PLOIESTI P. P. obligarea acestuia să îi permită accesul gratuit la calea publică, respectiv la . proprietatea pârâtului situat în Ploiești, ..
În subsidiar reclamanta a solicitat să se constate că a dobândit un drept de trecere pe terenul pârâtului prin prescripția achizitivă de lungă durată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este proprietara unui teren în suprafață de 312 mp situat în Ploiești, ., teren ce face parte dintr-o suprafață mai mare de teren moștenit împreună cu fratele său, Chisnoiu M. de la defuncții lor părinți, C. I. și Chisnoiu A..
Pe acest teren dobândit prin cumpărare de părinți în anul 1968, existau locuința părinților și anexele gospodărești.
A mai precizat reclamanta că prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr._/15.12.2004 de B.N.P. T. M., reclamanta împreună cu fratele său, a împărțit averea succesorală, reclamanta dobândind suprafața de teren de 213 mp situat în Ploiești, ., iar fratele său a dobândit suprafața de teren de 435 mp și construcțiile aflate pe acest teren.
Cu ocazia perfectării acestui act de partaj voluntar, ocazie cu care s-a și intabulat imobilul respectiv, s-a constatat că imobilul bun succesoral nu are nici o ieșire directă la calea public, respectiv la . la respectiva stradă se face pe un teren aflat în domeniul privat al Municipiului Ploiești.
Susține reclamanta, forțată de împrejurarea că trebuie să perfecteze actul notarial și că avea nevoie să obțină autorizație de construire pentru o locuință pe care dorea să o edifice pe terenul respectiv, a acceptat propunerea Primăriei Ploiești de a încheia un contract de închiriere pentru alee servitute de trecere la data de 08.11.2001, închiriind astfel de la Primărie un teren în suprafață de 79,50 mp pe care să o poată accede la . a fost nevoit să își mute adresa poștală de pe . altă stradă la care imobilul în discuție avea acces pentru a nu fi nevoit să închirieze o suprafață de teren de la Primărie.
Totodată a mai arătat reclamanta că, ulterior a descoperit o . înscrisuri din care rezulta că terenul părinților a fost situat la . și avea acces la această stradă, acces care nu le-a fost restrâns sau condiționat nici un moment de autoritățile locale. Astfel, inițial, în anii 1960 a existat o stradă paralelă cu actuala . purta numele tot de . stradă având acces părinții săi și poarta în curtea lor.
Ulterior, acea stradă a fost abandonată de municipalitate și în aceste condiții accesul părinților și al lor implicit s-a făcut pe un teren despre care era de notorietate că este un teren viran. Acest acces s-a desfășurat neîntrerupt și neîngrădit vreme de peste 30 de ani, fără ca cineva să îi împiedice sau să invoce vreun drept.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În susținerea cererii, reclamanta a depus la dosar în fotocopie următoarele înscrisuri: act de partaj voluntar ( fila 8), autorizație de construire nr. 311/2005 ( fila 9), certificat nr._ ( fila 10), Hotărârea nr. 169 ( fila 11), proces verbal ( fila 12), contract de închiriere pentru alee servitute de trecere ( fila 13), adresa nr._/2010 ( fila 44), plan de amplasament si delimitare ( fila 46), adresa nr. 80/2010 ( fila 47), act adițional nr. 2 încheiat la data de 17.07.2008 ( fila 48), act adițional nr. 2 încheiat la data de 23.10.2007 ( fila 49).
Pârâtul deși legal citat nu a formulat întâmpinare în cauză.
La termenul de 08.09.2010, instanța în temeiul art. 167 alin.1 C.pr.civ, constatând legalitatea, pertinența și concludența probelor, precum și faptul că acestea pot duce la dezlegarea pricinii, a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtului, proba testimonială cu un martor și proba cu expertiza în specialitatea topografie, iar pentru pârât a încuviințat în combaterea cererii proba cu înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 10.11.2010, a fost audiat martorul încuviințat reclamantei, numitul C. A. V., depoziția acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei ( filele 37,38).
La data de 17.02.2011, a fost depus la dosar raportul de expertiză în specialitatea topografie întocmit de expert A. P..
La termenul de judecată din data de 06.05.2011, instanța a luat act de susținerile reclamantei și ale pârâtului în sensul că nu formulează obiecțiuni la raportul de expertiză în specialitatea topografie, dată la care având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 12.05.2011.
P. sentința civilă nr. 5266/12.05.2011, Judecătoria Ploiești a respins cererea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată și s-a luat act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că potrivit Actului de partaj voluntar autentificat sub nr._/13.12.2004 de către Biroul Notarului Public T. M. din mun. Ploiești (fila 8 dosar), reclamanta a primit, în deplină și exclusivă proprietate, terenul intravilan curți construcții, în suprafață de 312 m.p., situat în mun. Ploiești, ., jud. Prahova, identificat prin coordonatele topo: 14, 16, 17, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 20, 14, cu număr cadastral provizoriu 9817, conform schițelor de plan care fac parte integrantă din act. Accesul de la terenul descris, la drumul public se face printr-un drum de acces în suprafață de 79 m.p., proprietatea Consiliului Local Ploiești, identificat prin coordonatele topo: 18, 19, 20, 13, 18, cu număr cadastral provizoriu 9818, conform schițelor de plan.
Conform Autorizației de construire nr. 311 din 09.05.2005, emisă de Primăria Municipiului Ploiești – P. (fila 9 dosar), s-a autorizat, la cererea reclamantei, executarea lucrărilor de construire pentru locuință P+1 și branșament electric aerian, pe terenul situat în mun. Ploiești, jud. Prahova, cod poștal 2000, ., în baza proiectului pentru autorizarea lucrărilor de construire (PAC) din sept. 2005, elaborat de c. Arh. Heni V..
P. Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Ploiești nr. 169 din 28.10.2004 (fila 11 dosar), s-a aprobat închirierea directă a terenului în suprafață de 79,50 m.p., configurat în schița de plan anexa la hotărâre, prin punctele de contur 1-10-11-12-8-9-1, pentru creare alee – servitute de trecere la imobilul aflat în proprietatea reclamantei, situat în Ploiești, . (art. 2 din Hotărâre). Conform dispozițiilor art. 3 din Hotărârea menționată, contractul de închiriere va fi încheiat pe o perioadă de trei ani, cu drept de prelungire, iar chiria va fi calculată în conformitate cu prevederile Hotărârii Consiliului Local nr. 9/2004.
În baza acestei Hotărâri, a fost încheiat Contractul de închiriere pentru alee servitute de trecere din data de 08.11.2004 (fila 13 dosar), prin care Consiliul Local al Municipiului Ploiești, în calitate de locator a închiriat direct reclamantei, în calitate de chiriaș, suprafața de teren de 79,50 m.p. din imobilul situat în ., configurat în schița de plan anexă la Hotărârea Consiliului Local Ploiești nr. 169/28.10.2004, prin punctele de contur 1-10-11-12-8-9-1, pentru creare alee – servitute de trecere la imobilul aflat în proprietatea reclamantei, situat în Ploiești, . (art. 2 din contract). Contractul s-a încheiat pe o perioadă de 3 ani, cu începere de la data de 08.01.2004, până la 07.11.2005, la expirarea termenului prevăzut, contractul putând fi reînnoit cu acordul ambelor părți, prin act adițional (art. 3 și 4 din contract). P. dispozițiile art. 6 din contract, s-a convenit ca prețul închirierii, respectiv chiria să fie echivalentul în lei a 4,88 Euro/lună, conform Hotărârii nr. 9/2004 a Consiliului Local al Municipiului Ploiești, plata chiriei urmând a se face în lei la cursul Băncii Naționale a României leu/Euro valabil la data efectuării plății.
Conform adresei emisă de Primăria Municipiului Ploiești nr._/02.12.2010 (fila 44 dosar), M. Ploiești deține în proprietate un teren situat în Ploiești, ., în suprafață de 882,70 m.p. Acesta face parte din domeniul privat al localității, potrivit Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Ploiești nr. 169/28.10.2004. P. aceeași Hotărâre de consiliu, s-a aprobat închirierea directă a unei suprafețe de 79,50 m.p. din terenul proprietatea privată a municipiului Ploiești, pentru creare alee – servitute de trecere la imobilul proprietatea reclamantei, situat în Ploiești, .. Astfel, s-a încheiat Contractul de închiriere nr._ din data de 08.11.2004, prelungit prin actul adițional nr. 2/17.07.2008. Se mai precizează în cuprinsul adresei că, prin adresa nr. 80/2010, reclamantei i s-a comunicat faptul că, la data de 07.11.2010, contractul de închiriere a expirat și a fost invitată la sediul Direcției Gestionare Patrimoniu din Primăria Mun. Ploiești, în vederea semnării procesului-verbal de predare-primire a terenului situat în . și a achitării chiriei restante.
Conform raportului de expertiză în specialitatea topografie, întocmit de expert A. P. (fila 63 dosar), terenul proprietatea reclamantei a fost identificat, pe planul de situație, ca SABCDEF = 325 m.p. Pe acest teren a fost edificată o locuință, care a fost reprezentată pe plan. La data efectuării expertizei, terenul proprietatea reclamantei era loc înfundat. De asemenea, pe schița de plan a fost reprezentat terenul proprietatea Consiliului Local Ploiești, situat în Ploiești, ., pe care există calea de acces a reclamantei, reprezentat pe plan ca Sabefcd = 891 m.p., terenul menționat fiind loc viran. La data efectuării expertizei, pe terenul Consiliului Local Ploiești era delimitată cu gard o cale de acces pentru imobilul proprietatea reclamantei, reprezentată pe plan ca: Sabefcd = 101 m.p.
Instanța a mai reținut că, raportat la materialul probator administrat în cauză, reclamanta solicită obligarea pârâtului să îi permită „accesul gratuit la calea publică”, pe terenul proprietatea pârâtului, situat în Ploiești, ., iar în subsidiar, instanța să constate că a dobândit un drept de trecere pe terenul pârâtului, prin „prescripția achizitivă de lungă durată”. Instanța reține că acest teren, în suprafață de 79,50 m.p. (conform raportului de expertiză topografie 101 m.p.), face parte din domeniul privat al Municipiului Ploiești, fiind o parte dintr-un teren învecinat cu terenul reclamantei, în suprafață totală de 882,70 m.p. (891 m.p., conform raportului de expertiză în specialitatea topografie).
Atât timp cât terenul în suprafață de 79,50 m.p. (conform raportului de expertiză topografie 101 m.p.), a fost închiriat reclamantei de către Consiliul Local al Municipiului Ploiești, prin Contractul de închiriere pentru alee servitute de trecere din data de 08.11.2004, instanța a reținut că, față de regimul juridic al terenului menționat, nu există niciun temei legal pentru ca reclamanta să folosească acest teren cu titlu gratuit.
Mai mult, față de aspectele menționate în cuprinsul adresei emisă de Primăria Municipiului Ploiești nr._/02.12.2010 (fila 44 dosar), instanța a reținut că reclamanta nu a mai achitat chiria convenită prin contract pentru terenul închiriat, astfel că invocă propria culpă pentru a obține protecția unui drept, contrar principiului „nemo auditur propriam turpitudinem allegans”.
În ceea ce privește instituția „prescripției achizitive de lungă durată”, respectiv a uzucapiunii, solicitată de reclamantă, instanța a reținut că uzucapiunea (prescripția achizitivă) reprezintă un mod de dobândire a unui drept real prin efectul posedării lucrului un timp, determinat, starea de fapt transformându-se în stare de drept. Condiția esențială pentru a opera uzucapiunea reprezintă justificarea unei posesii utile și neviciate. Posesia trebuie să fie, așadar, continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar (art. 1847 Cod civil).
Raportând aceste dispoziții legale la situația de fapt din prezenta cauză, instanța a reținut că, în speță, reclamanta nu a făcut dovada posesiei terenului cale de acces timp de 30 de ani. Mai mult, în speță nu este îndeplinită nici condiția posesiei „sub nume de proprietar”, întrucât reclamanta a încheiat un contract de închiriere cu privire la terenul solicitat, având calitatea de detentor precar, posesia exercitată fiind afectată de viciul precarității.
Împotriva sentinței civile nr.5266/12.05.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești a declarat apel reclamanta D. A. C., criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului, apelanta-reclamantă a arătat că instanța de fond nu s-a preocupat sau s-a preocupat prea puțin de primul capăt de cerere al acțiunii, respectiv acela prin care a solicitat obligarea paratului sa-i permită accesul gratuit la calea publica, respectiv la . proprietatea paratului din Ploiești, ..
Apelanta-reclamantă a mai arătat că întreaga motivare a sentinței atacate se referă la împrejurarea ca prin încheierea unui contract de închiriere cu paratul pentru o cale de acces la drumul public a devenit detentor precar si, prin urmare, nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a uzucapa respectiva cale de acces.
A precizat apelanta-reclamantă că nu a existat o motivare a respingerii în integralitate a acțiunii, așa încât trebuie să se reia susținerile făcute in fata instanței de fond, susțineri care au fost dovedite cu probele administrate in cauza.
La instanța de fond apelanta-reclamantă, in principal, a solicitat instanței sa dispună obligarea paratului sa-i permită accesul gratuit la calea publica, respectiv la . proprietatea paratului situat in Ploiești, ., iar în subsidiar, a solicitat sa se constatate ca a dobândit un drept de trecere pe terenul paratului prin prescripția achizitiva de lunga durata.
Mai solicită a se observa că din probele administrate in cauza rezulta următoarea situație de fapt: reclamanta, in calitate de fiica a defuncților Chijnoiu I. si A., a moștenit împreuna cu fratele său, Chisnoiu M., imobilul din Ploiești, ., imobil pe care l-a partajat prin actul de partaj voluntar aut. sub nr._/15.12.2004.
Arată că terenul in cauza avea adresa poștala in ., iar ieșirea la calea publica, respectiv la . pe un teren viran interpus intre proprietatea părinților săi și .> Precizează că acest fapt rezulta din înscrisurile depuse de apelanta-reclamantă la dosar, dar si din declarația martorului audiat in cauza, vecin cu terenul acestora si care a declarat ca știe despre situația terenului încă din copilărie.
Susține apelanta reclamantă că la momentul partajării imobilului bun succesoral, fratele acesteia, Chijnoiu M., a primit o parte din teren si locuința, mutându-si adresa poștala din .. Liliacului, iar apelanta-reclamantă a primit partea de teren libera de construcții, teren despre care s-a apreciat la acel moment ca ar fi fără ieșire la calea publica.
Menționează că lămuritoare in acest sens este adresa arhitectului-sef al mun. Ploiești, dna S. M., care arata ca " prin studierea bazei de date existente la DGDU a reieșit ca proprietățile existente si limitrofe . ) au avut o retragere de la calea publica de 22,00 mp..." Aceasta fraza susține punctul său de vedere ca, deși terenul moștenit era cu adresa la . calea publica se realiza pe acest teren viran, proprietățile având " o retragere de la calea publica".
Totodată arată că din Hotărârea nr. 169/28.10.2004 a Consiliului Local Ploiești, rezulta împrejurarea că terenul viran aflat in fata proprietății sale a fost inclus în patrimoniul Mun. Ploiești abia prin acea hotărâre, iar includerea s-a făcut tocmai în scopul de a închiria o parte din el pentru crearea unei servituți de trecere.
Apelanta-reclamantă consideră că, atâta vreme cat terenul inițial, aparținând autorilor săi a avut ieșire la calea publica si a avut adresa la ., este firesc ca si terenul proprietatea apelantei-reclamante (desprins din terenul autorilor săi și păstrând adresa pe Luminișului 10 ) sa aibă acces la calea publica.
Precizează că în speță, așa cum rezulta din actul de partaj voluntar, dar si din adresa arhitectului-sef, lotul fratelui apelantei-reclamante a primit un alt acces, la o alta . Liliacului, in timp ce lotul apelantei-reclamante a rămas cu vechiul acces si cu vechea adresa, . și terenul apelantei-reclamante a devenit brusc loc înfundat prin fapta paratului care și-a trecut terenul din fata în proprietate si a forțat-o să accepte o situație, aceea de a plați o chirie, care este inacceptabilă.
Expertiza efectuată confirmă motivarea apelantei-reclamante, arată că singurul acces la calea publica este pe terenul viran din fata terenului său si delimitează calea de trecere.
Nu în ultimul rând, urmează a se observa că paratul nu a răspuns la interogatoriul propus de apelanta-reclamantă, astfel încât solicită aplicarea art.225 cod procedura civila.
Apelanta-reclamantă solicită să fie obligat paratul să-i permită accesul gratuit pe terenul sau către . s-a procedat pana in noiembrie 2004, ori să se constatate ca a dobândit ca efect al uzucapiunii de 30 de ani si prin joctiunea posesiilor ( posesia sa cu posesia autorilor săi ) acest drept de servitute de trecere la calea publica, aceasta uzucapiune fiind reglementata de dispozițiile Codului Civil.
Primindu-se dosarul pe rolul Tribunalului Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel formulate, a dispozițiilor legale incidente,dar și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 295 Cod procedură civilă, Tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Apelanta reclamantă a solicitat, în principal, obligarea intimatului pârât să îi permită accesul gratuit la calea publică, respectiv la . proprietatea pârâtului situat în Ploiești, ., iar în subsidiar, să se constate că a dobândit un drept de trecere pe terenul pârâtului prin prescripția achizitivă de lungă durată.
Potrivit actului de partaj voluntar autentificat sub nr._/13.12.2004, apelanta a primit în lotul său terenul intravilan curți-construcții, în suprafață de 312 mp, situat în Ploiești, ., jud. Prahova, fratele acesteia, Chisnoiu M. primind teren în suprafață de 435 mp și construcția aflată pe acesta, situat la aceeași adresă.
Din cuprinsul aceluiași act mai rezultă că accesul de la terenul ce a făcut obiectul partajului voluntar la drumul public se face printr-un drum de acces în suprafață de 79 mp, proprietatea Consiliului Local.
Cum corect a reținut și instanța de fond, prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Ploiești nr. 169 din 28.10.2004, avându-se în vedere și referatul nr._/31.08.2004, a fost încheiat Contractul de închiriere pentru alee servitute de trecere din data de 08.11.2004 prin care Consiliul Local al Municipiului Ploiești, în calitate de locator a închiriat reclamantei, în calitate de chiriaș, suprafața de teren de 79,50 m.p. din imobilul situat în ., pentru creare alee – servitute de trecere la imobilul aflat în proprietatea reclamantei, situat în Ploiești, . . Contractul s-a încheiat pe o perioadă de 3 ani, cu începere de la data de 08.01.2004, până la 07.11.2005, la expirarea termenului prevăzut, contractul putând fi reînnoit cu acordul ambelor părți, prin act adițional .
P. dispozițiile art. 6 din contract, s-a convenit ca prețul închirierii, respectiv chiria să fie echivalentul în lei a 4,88 Euro/lună, conform Hotărârii nr. 9/2004 a Consiliului Local al Municipiului Ploiești, plata chiriei urmând a se face în lei la cursul Băncii Naționale a României leu/Euro valabil la data efectuării plății.
Așadar, pretențiile apelantei de a obliga intimatul pârât să îi permită accesul gratuit la calea publică pe suprafața de teren de 79,50 mp, proprietatea intimatului, astfel cum a fost identificată în raportul de expertiză întocmit de expert A. P., nu poate fi primită întrucât față de dispozițiile legale incidente, respectiv art. 618-619 Codul civil, aplicabile la momentul soluționării cauzei, proprietarul locului înfundat poate să ceară vecinului său dreptul de trecere spre calea publică, pentru folosirea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi pentru pagubele ce i le-ar produce.
Loc înfundat este acela care nu are nici o ieșire la calea publică (imposibilitate absolută) sau care are o ieșire cu inconveniențe grave sau periculoase.
Spre deosebire de alte servituți legale, servitutea de trecere nu este gratuită, proprietarul fondului aservit fiind în drept să primească de la proprietarul fondului dominant o despăgubire proporțională cu pagubele ce s-ar putea produce cu ocazia stabilirii drumului de trecere. Despăgubirea trebuie să fie corect calculată, echivalentul terenului luat din folosința proprietarului însemnând folosința la prețul de circulație.
Or, în speța dedusă judecății este de observat că intimatul a creat o servitute de trecere la imobilul aflat în proprietatea apelantei reclamantei, situat în Ploiești, ., aceasta având obligația de a achita chiria stabilită potrivit contractului, obligație nerespectată, astfel cum rezultă din cuprinsul adresei emisă de Primăria Municipiului Ploiești nr._/02.12.2010.
Este adevărat că terenul inițial ce a aparținut autorilor apelantei și care a făcut obiectul partajului voluntar a avut ieșire la calea publică, însă accesul de la acest teren la drumul public s-a făcut printr-un drum de acces în suprafață de 79 mp, proprietatea Consiliului Local, astfel cum s-a reținut în actul de partaj voluntar autentificat sub nr._/13.12.2004, iar împrejurarea, potrivit susținerilor acesteia că li s-a permis accesul în mod gratuit într-o anume perioadă de timp, nu justifică pretențiile apelantei reclamante.
În ceea ce privește subsidiarul acțiunii, în mod corect instanța de fond a respins cererea reclamantei, iar critica acesteia în sensul că în cauză trebuia reținută joncțiunea posesiilor, respectiv posesia sa și a autorilor săi, nu poate fi primită, în cauză apelanta nefăcând dovada exercitării unei posesii continue, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, astfel cum prevăd disp. art 1847 Cod civil, mai mult, din probele administrate rezultând că atât apelanta, cât și autorii acesteia au folosit terenul în suprafață de 79,50 m.p. în calitate de detentori precari.
Critica privind neaplicarea disp. art. 225 C.pr. civ. este neîntemeită deoarece prezumția de recunoaștere tacită în favoarea celeilalte părți nu are caracter absolut întrucât legea nu determină consecințe invariabile, lăsându-le la aprecierea instanței și numai în ipoteza în care este posibilă administrarea altor probe, refuzul de a răspunde la interogatoriu trebuie socotit ca un început de dovadă care urmează să fie completat cu alte probe spre a stabili împrejurările reale ale cauzei.
Or, în cauză, a fost administrat un probatoriu complex, astfel că lipsa răspunsului la interogatoriu de către pârât nu se poate socoti o mărturisire deplină.
P. urmare, raportat la probele administrate în cauză Tribunalul reține că sentința instanței de fond a fost pronunțată cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor legale invocate.
Pentru considerentele arătate, în temeiul disp. art. 296 c.pr. civ. se va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta-reclamantă D. A. C., domiciliată în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 5266/12.05.2011, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. PLOIEȘTI, P. P., cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, ca nefondat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 01.02.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. E. N. A.
Grefier,
L. E. N.
Red: A.N.Tehnored: D.D.
D.F._ Judecătoria Ploiești/J.F. A. V.
4ex./ 07.02.2012
Operator de date cu caracter personal: 5595
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 138/2012. Tribunalul PRAHOVA | Fond funciar. Hotărâre din 02-02-2012, Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
