Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1233/2012. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1233/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 17-02-2012 în dosarul nr. 1233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. P.
SECTIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1233
Ședința publică din data de 17 Februarie 2012
PREȘEDINTE: C. I.
GREFIER: B. M. – D.
M. public a fost reprezentat de procuror D. G. din cadrul Parchetului de pe lângă T. P.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile, având ca obiect Legea 221/2009, formulată de reclamantul E. E., domiciliat în ., prin procurator E. I., domiciliat în Ploiești, .. 22, ., ., județ P., în contradictoriu cu pârâtul S. R. - P. M. FINANȚELOR P., cu sediul în București, ., sector 5.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul reprezentat de procurator E. I., lipsind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
T. pune în vedere procuratorului reclamantului să depună la dosar înscrisuri și precizare la acțiune, în sensul de a indica contravaloarea chiriei pentru casa confiscată și terenul din jurul acesteia.
Procuratorul reclamantului, având cuvântul, arată că își precizează acțiunea, solicitând suma de 5 000 de Euro pentru daune materiale și suma de 5 000 Euro pentru daune morale. Totodată, arată că nu insistă în cererea privind obligarea statului la plata contravalorii bunurilor aflate la fila 11 verso din dosar.
Procuratorul reclamantului, având cuvântul, arată că nu mai are alte cereri prealabile de formulat ori excepții de invocat, solicitând acordarea cuvântului asupra probelor.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, arată că nu mai are alte cereri prealabile de formulat ori excepții de invocat, solicitând acordarea cuvântului asupra probelor.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat ori excepții de invocat, tribunalul acordă cuvântul asupra probelor.
Procuratorul reclamantului, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile existente la dosarul cauzei.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile existente la dosarul cauzei.
T. încuviințează, în temeiul art. 167 alin. 1 cod p. civilă proba cu înscrisurile existente la dosar, solicitate de reprezentantul reclamantului și de reprezentantul Parchetului.
Procuratorul reclamantului, având cuvântul, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Procuratorul reclamantului, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată, în sensul obligării pârâtului la plata daunelor morale și materiale.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, solicită respingerea acțiunii precizate pe toate capetele de cerere, întrucât capătul de cerere privind plata daunelor materiale nu este întemeiat, iar în ce privește capătul de cerere referitor la plata daunelor morale, arată că legea și-a încetat efectele juridice.
TRIBUNALUL
P. acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului P. sub nr._ la data de 20.01.2012, reclamantul E. E., prin mandatar E. E. I., a chemat în judecată pe pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata daunelor morale și materiale pentru perioada de 2 ani petrecută în temnițele comuniste și amenda penală de 400 lei, pedeapsă la care a fost condamnat de T. M. G., prin sentința penală nr. 975/05.12.1951.
În motivare, a precizat că a fost arestat în baza mandatului de arestare nr. 975/1952 pentru săvârșirea infracțiunii de „uneltire contra orânduirii sociale” și eliberat cu biletul nr. 9912/1953 din Penitenciarul Jilava.
Reclamantul, prin mandatar, a solicitat plata contravalorii muncii prestate forțat în fabricile închisorilor comuniste și a contravalorii lipsei de folosință a casei de locuit ocupată abuziv în perioada cuprinsă între_01. A precizat că, prin dispoziția nr. 204/15.10.2001 a primăriei comunei Pîrscov, casa i-a fost restituită în natură.
Reclamantul nu și-a întemeiat, în drept, acțiunea.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri. Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
La data de 17.02.2012, reclamantul și-a precizat și completat acțiunea, solicitând obligarea pârâtului la plata sumelor de 5.000 euro, cu titlu de daune materiale (reprezentând contravaloarea muncii prestate forțat în fabricile închisorilor comuniste și contravaloarea lipsei de folosință a casei de locuit ocupată abuziv, situată în ., în perioada cuprinsă între_01) și de 5.000 euro, cu titlu de daune morale, menționând că nu insistă în cererea privind obligarea statului la plata contravalorii bunurilor aflate la fila 11 verso din dosar, iar imobilul i-a fost restituit în natură.
Analizând înscrisurile existente la dosarul cauzei, tribunalul reține următoarele:
Așa cum rezultă din biletul de liberare nr. 9912/1953, eliberat de MAI – Serviciul Penitenciare, prin sentința penală nr. 975/05.12.1951, pronunțată de T. M. G., reclamantul E. C. E., a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare și 400 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale.
Se reține că, ulterior, prin dispoziția nr. 204/15.10.2001 a Primarului comunei Pîrscov, jud. B., i-a fost restituit reclamantului imobilul confiscat prin sentința nr. 853/1957 a Tribunalului București.
P. procesul-verbal încheiat la data de 13.12.2001, de Consiliul Local Pîrscov, jud. B., s-a procedat la predarea-primirea imobilului confiscat prin sentința penală nr. 853/1957 a Tribunalului B..
T. reține că, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 221/2009, „constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945”.
De asemenea, potrivit art. 5 alin. 1 lit. a din același act normativ, „orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, (…), poate/pot solicita instanței (…), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de 10.000 euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic”.
Totodată, conform lit.b) al aceluiași articol, persoanele menționate anterior pot solicita și „acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 rep., cu modificările și completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005, privind reforma în domeniile proprietății și justiției, cu modificările și completările ulterioare”. Mai mult decât atât, aceste persoane pot beneficia, potrivit lit. c) a aceluiași articol și de „repunerea în drepturi, în cazul în care prin hotărâre judecătorească de condamnarea s-a dispus decăderea din drepturi sau degradarea militară”.
Practic, prin solicitarea formulată de reclamant privind obligarea pârâtului la plata sumei de 5.000 euro, cu titlu de daune morale, reclamantul susține că i-a fost cauzat un prejudiciu nepatrimonial, constând în consecințele dăunătoare, neevaluabile în bani, care au influențat relațiile sociale și au adus atingere dreptului său la libertate individuală, ca urmare a condamnării și persecuțiilor suferite.
Referitor la repararea acestui prejudiciu, se cuvine făcută precizarea că, prin natura sa, daunele morale nu sunt susceptibile de un calcul precis, nici sistemul nostru legislativ și nici chiar normele comunitare neprevăzând un mod concret care să le repare pe deplin, fie ele constând în dureri fizice sau psihice, întrucât plata unei sume de bani abia dacă ar putea aduce victimei unele alinări sau satisfacții în această materie, iar principiul reparării integrale a unui eventual prejudiciu nu poate avea decât un caracter estimativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănesc.
În schimb, se poate acorda victimei o indemnizație cu caracter compensatoriu ce ar tinde la oferirea unui echivalent care, prin excelență, poate fi chiar și o sumă de bani, de natură a-i permite să-și aline prin anumite avantaje rezultatul dezagreabil al faptei ilicite exercitată împotriva sa.
Acesta a fost și raționamentul legiuitorului la adoptarea Legii nr.221/2009, care în forma sa inițială prevedea în cuprinsul art.5 alin.1 lit.a teza I posibilitatea persoanei care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, a soțului sau descendenților până la gradul al II-lea inclusiv, de a solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a legii, obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
Prevederea legală menționată anterior a fost, însă, declarată ca fiind neconstituțională prin decizia nr.1358 pronunțată de Curtea Constituțională la data de 21.10.2010, publicată în Monitorul Oficial al României nr.761/15.11.2010.
În cuprinsul acestei decizii, Curtea Constituțională a reținut că scopul acordării de despăgubiri pentru daunele morale suferite de persoanele persecutate în perioada comunistă este nu atât repararea prejudiciului suferit, prin repunerea persoanei persecutate într-o situație similară cu cea avută anterior - ceea ce este și imposibil, ci finalitatea instituirii acestei norme reparatorii este de a produce o satisfacție de ordin moral, prin însăși recunoașterea și condamnarea măsurii contrare drepturilor omului, principiu care reiese din actele normative interne, fiind în deplină concordanță cu recomandările Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.
S-a mai apreciat, totodată, că „nu poate exista decât o obligație «morală» a statului de a acorda despăgubiri persoanelor persecutate în perioada comunistă”, menționându-se, de asemenea, că de altfel, „Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, prin Hotărârea din 12 mai 2009 în Cauza Ernewein și alții împotriva Germaniei și prin Hotărârea din 2 februarie 2010 în Cauza K. și Iouri Kiladze contra Georgiei, că dispozițiile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu impun statelor membre nicio obligație specifică de a repara nedreptățile sau daunele cauzate de predecesorii lor”.
Totodată, s-a mai reținut ca instanța de la Strasbourg are o jurisprudență constantă în sensul că art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție nu garantează dreptul de a dobândi un bun (Hotărârea din 23 noiembrie 1983 în Cauza V. der Mussele contra Belgiei, Hotărârea din 9 octombrie 2003 în Cauza Slivenko contra Letoniei, Hotărârea din 18 februarie 2009 în Cauza Andrejeva contra Letoniei).
P. urmare, Curtea Constituțională a constatat că, a fortiori, nu se poate concluziona că în materia despăgubirilor pentru daunele morale suferite de foștii deținuți politici în perioada comunistă ar exista vreo obligație a statului de a le acorda, precum și că despăgubirile pentru daunele morale suferite în perioada comunistă trebuie să fie drepte, echitabile, rezonabile și proporționale cu gravitatea și suferințele produse prin aceste condamnări sau măsuri administrative și că despăgubirile prevăzute de dispozițiile de lege apreciate a fi neconstituționale au același scop ca și indemnizația prevăzută de art.4 din Decretul-lege nr.118/1990 și nu pot fi considerate drepte, echitabile și rezonabile, prin urmare acordarea de despăgubiri pentru daunele morale suferite de foștii deținuți politici, astfel cum a fost reglementată prin art.5 alin.1 lit.a teza I din Legea nr.221/2009 contravine art.1 alin.3 și 5 din Legea fundamentală privind statul de drept, democratic și social, în care dreptatea este valoare supremă.
Conform prevederilor art.31 alin.3 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „dispozițiile din legile [...] constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul [... ], nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept."
În speță, tribunalul constată că, la momentul pronunțării prezentei hotărâri, s-a împlinit termenul de 45 zile de la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei prin care s-a constatat neconstituționalitatea art.5 alin.1 lit.a teza I din Legea nr.221/2009, fără ca în acest interval Parlamentul să fi pus de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției, astfel că respectivele dispoziții și-au încetat efectele juridice.
În ceea ce privește daunele solicitate de reclamant, în cuantum de 5.000 euro, cu titlu de daune materiale și reprezentând evaluarea muncii prestate forțat în fabricile închisorilor comuniste și contravaloarea lipsei de folosință a casei de locuit ocupată abuziv, situată în ., în perioada cuprinsă între_01, T. reține că nu sunt întrunite dispozițiile Legii nr. 221/2009 actualizată, privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, acestea neacordând posibilitatea reparării acestui gen de prejudiciu.
De asemenea, reține că, prin precizarea obiectului prezentei cereri, reclamantul a specificat că nu mai insistă în cererea privind obligarea statului la plata contravalorii bunurilor aflate la fila 11 verso din dosar.
P. urmare, față de aceste considerente, T. va respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul E. E., domiciliat în ., prin procurator E. I., domiciliat în Ploiești, .. 22, ., ., județ P., în contradictoriu cu pârâtul S. R. - P. M. FINANȚELOR P., cu sediul în București, ., sector 5, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.02.2012.
Președinte, Grefier,
I. C. M.-D. B.
Operator date cu caracter personal 5595
Red/tehnored IC
4 ex./13.03.2012
| ← Fond funciar. Decizia nr. 205/2012. Tribunalul PRAHOVA | Acţiune în constatare. Decizia nr. 257/2012. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
