Acţiune în constatare. Decizia nr. 367/2012. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 367/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 06-03-2012 în dosarul nr. 367/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR.367
Ședința publică din data de 06.03.2012
PREȘEDINTE - C. M.
JUDECĂTORI - C. N.
- R. C.
GREFIER – CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat recurentul reclamant LUNCASIU C. domiciliat in comuna Gura Vitioarei, ..127, jud. Prahova împotriva sentinței civile nr.1766/27.10.2011 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în contradictoriu cu intimata . P..
Cererea de recurs timbrata cu suma de 5 lei taxa de timbru si 0.15 lei timbru judiciar, anulate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant personal, lipsind intimata.
Procedura de citare este neîndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul reclamant, personal, având cuvântul, arata ca nu mai are alte cereri de formulat in cauza.
Tribunalul, analizând actele si lucrările dosarului, constata cauza in stare de judecata si acorda cuvântul recurentului reclamant asupra recursului.
Recurentul reclamant, personal, având cuvântul, solicita admiterea recursului așa cum a fost formulat. Fără cheltuieli de judecata.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
P. acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de M. sub nr._ din 21 martie 2011, reclamantul Luncașiu C. a chemat în judecată pe pârâta . primar, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să se constate dreptul său de proprietate asupra terenului în suprafață de 4442 mp. situat în comuna P. Sărari, ., pct. Acasă, drept de proprietate dobândit prin uzucapiunea de lungă durată, ca efect al joncțiunii posesiilor.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că este unicul moștenitor al defunctei L. M., decedată la data de 26 decembrie 2008, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 29 din 23 februarie 2011. De la aceasta a dobândit prin moștenire terenul susmenționat, imobil ce fusese dobândit de defunctă de la părinții săi, fără act scris cu peste 40 de ani în urmă.
De asemenea, mai precizează că atât autoarea sa, cât și părinții acesteia și până în prezent reclamantul, au exercitat o posesie utilă, în sensul că posesia a fost continuă, publică, netulburată și sub nume de proprietar, încă din anul 1964, așa cum rezultă din adeverința nr. 337 din 15 februarie 2011.
Totodată, mai arată că, deși terenul menționat în certificatul de moștenitor apare în suprafață de 2300 mp., vecinii terenului sunt aceiași cu cei indicați în acțiune, terenul fiind împrejmuit pe toate laturile și nu și-a schimbat aliniamentul.
În drept, acțiunea nu a fost motivată, s-a depus în copie, plan de situație întocmit de S.C. PUR TOPO SRL, adeverință de rol agricol nr.337/2011, certificatul de moștenitor nr.29/2011, acte de stare civilă iar pârâta deși legal citată nu a formulat întâmpinare prin care să arate excepțiile, dovezile și mijloacele sale de apărare.
În ședința publică de astăzi, 27 octombrie 2011, instanța a invocat din oficiu și a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, asupra căreia se va pronunța mai întâi.
P. sentința civilă nr.1766/27.10.2011 Judecătoria Vălenii de M. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . din oficiu de instanță și a respins cererea formulată de reclamantul Luncașiu C., în contradictoriu cu pârâta . primar, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Deliberând cu prioritate asupra excepției invocate din oficiu, instanța de fond a constatat următoarele:
Uzucapiunea reprezintă un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate asupra unui imobil ca efect al unei posesii îndelungate, după perioada și în condițiile prevăzute de legiuitor. Uzucapiunea apare astfel ca o sancțiune aplicată unui proprietar nediligent, care a lăsat bunul său imobil în proprietatea unei alte persoane, o durata semnificativă de timp, dezinteresându-se de soarta acestuia.
Instanța de fond a stabilit că, potrivit dispozițiilor generale în materie de uzucapiune, aceasta poate fi opusa doar adevăratului proprietar, care a lăsat o alta persoană să posede bunul său în condițiile și în termenul prevăzut de lege. Întrucât reclamantul este cel care promovează acțiunea, acesta stabilește cadrul procesual, în concordanță cu dispozițiile art. 112 pct. 1 din Codul de procedura civilă, trebuind să dovedească existența calității procesuale pasive în persoana pârâtului, respectiv adevăratul proprietar în materia uzucapiunii. Verificarea calității procesuale pasive în persoana pârâtului are prioritate în raport de orice aspecte legate de fondul cauzei.
P. urmare, pentru ca instituția uzucapiunii sa își atingă finalitatea, se impune ca acțiunea în justiție să fie promovată în contradictoriu cu adevăratul proprietar al imobilului situație din care nu rezultă ca pârâta . titularul dreptului de proprietate asupra imobilului ce interesează cauza de față, reclamanții neproducînd niciun titlu care sa legitimeze calitatea de proprietar a pârâtei.
Din cele arătate de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată, instanța de fond a reținut că terenul ce face obiectul acțiunii a fost folosit de mama reclamantului, care îl primise de la părinții săi, fără act scris, în urmă cu peste 40 de ani, iar după decesul mamei sale, în anul 2008, deci de circa 3 ani, terenul este stăpânit de reclamant.
Reclamantul a invocat joncțiunea posesie sale cu cea a mamei sale, al cărei unic moștenitor este, conform certificatului de moștenitor nr.29/2011 depus la dosar însă a învederat instanței faptul că mama sa a avut mai mulți frați și surori, care ar fi decedați în prezent, însă aceștia au copii în viață, respectiv verii primari ai reclamantului.
Având în vedere existența acestor persoane care s-ar putea opune acțiunii formulate de reclamant, avînd un interes în cauză, în calitate de moștenitori ai proprietarilor terenului, că nu există nicio dovadă la dosar conform căreia pârâta ar pretinde vreun drept de proprietate asupra imobilului in litigiu, înseamnă că reclamantul poate formula pretenții invocând un drept de proprietate dobândit prin uzucapiune, prin joncțiunea posesiei sale cu cea a mamei sale, numai împotriva acelor persoane care ar putea formula aceleași pretenții ca și reclamantul în raport de imobilul in litigiu și nicidecum pârâta, care nu are nici un interes și nici nu pretinde vreun drept asupra imobilului in litigiu.
De altfel, în condițiile în care pârâta nu pretinde vreun drept asupra terenului în litigiu, imobil ce ar fi aparținut inițial bunicilor reclamantului Luncașiu C., înseamnă ca reclamantul nu se poate îndrepta cu pretenții cu privire la imobil împotriva pârâtei, care nu are în acest caz calitate procesuală pasiva, constând în inexistența unei identități între persoana pârâtei și persoana care ar putea să pretindă un drept asupra imobilului în litigiu.
Instanța de fond a stabilit că, nu există nicio dovadă la dosar care să ateste că pârâta ar fi deținut vreodată bunurile în litigiu în calitate de proprietară, pentru ca aceasta să aibă calitate procesuală pasivă, iar prezenta acțiune trebuie să fie formulată numai față de persoanele care ar putea să pretindă aceleași drepturi ca și reclamantul, drepturi pe care pârâta nu le-a pretins niciodată.
Față de cele expuse, instanța de fond a admis excepția invocată din oficiu și a respins acțiunea reclamantului ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Critică recurentul-reclamant sentința, susținând că potrivit art.129 alin.4 C.pr.civ., judecătorul în tot cursul procesului este în drept să pună în dezbaterea procesului orice împrejurări de fapt și de drept, iar instanța de fond în virtutea rolului activ trebuia să solicite reclamanților și să permită acestora prin administrarea probatoriului să facă dovada calității procesuale, atât active cât și pasive.
Consideră recurentul-reclamant că, instanța de fond, în mod nelegal a încălcat rolul activ, rămânând în pronunțare asupra excepției, fără a-i permite să facă dovada susținerilor sale.
A solicitat instanței de fond, să constate dreptul său de proprietate dobândit prin uzucapiunea de lungă durată, prin joncțiunea posesiilor mamei sale, al cărei unic moștenitor este, conform certificatului de moștenitor depus la dosar și a posesiei sale, urmând să facă dovada posesiei utile prin administrarea probatoriului ce a fost respins.
Prescripția achizitivă a intervenit în timpul vieții mamei sale, întrucât din conținutul certificatului de moștenitor, reiese că acesta dobândise dreptul de proprietate asupra terenului menționat în certificat datorită stăpânirii în mod continuu, public, netulburat și sub nume de proprietar, vreme de peste 40 de ani.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată cu nr._ din data de 30.11.2011.
Examinând sentința atacata, prin prisma motivelor de recurs formulate, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constata că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Recurentul-reclamant Luncașiu C. a solicitat în contradictoriu cu . P. să se constate dreptul său de proprietate asupra terenului în suprafața de 4.442 m.p., situat în comuna P. Sărari, ., pct.”Acasă”, drept de proprietate dobândit prin uzucapiunea de lungă durată ca efect al joncțiunii posesiilor în calitate de unic moștenitor al def. L. M..
Acest teren a fost folosit de mama recurentului-reclamant, teren pe care aceasta îl primise de la părinții săi, fără act scris, în urmă cu peste 40 de ani, iar după decesul mamei sale, în anul 2008, terenul este stăpânit de recurent.
La instanța de fond s-a arătat de către recurentul-reclamant, că mama sa a avut mai mulți frați și surori, decedați în prezent, iar aceștia au copii în viață.
Instanța de fond, în mod corect a reținut că nu există nicio dovadă la dosar prin care pârâta ar putea pretinde un drept de proprietate asupra terenului în litigiu, iar recurentul-reclamant poate formula pretenții numai împotriva acelor persoane, care la rândul lor ar putea formula aceleași pretenții cu privire la teren pentru că intimata pârâtă nu are niciun interes și nu pate să pretindă vreun drept pentru acest teren.
Intimata-pârâtă nu are calitate procesuală pasivă, la dosar nu a fost depusă nicio dovadă din care să rezulte că ar fi deținut imobilul în litigiu, recurentul-reclamant putând să formuleze acțiunea numai în contradictoriu cu persoanele care ar putea pretinde aceleași drepturi ca și acesta.
Așa fiind, tribunal va respinge ca nefondat recursul potrivit disp. art.312 alin.1 C.pr.civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul reclamant LUNCASIU C. domiciliat in com.Gura Vitioarei, ..127, jud. Prahova împotriva sentinței civile nr.1766/27.10.2011 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în contradictoriu cu intimata . PRIMA, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.03. 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, C. M. C. N. R. C.
GREFIER,
Cardașol I. N.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red.CN./ tehnored.G.E.
2 ex./18.04.2012
D.f. nr._ - Judecătoria Vălenii de M.
J.f. B. L. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1316/2012. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 355/2012. Tribunalul... → |
|---|
