Contestaţie la executare. Decizia nr. 1316/2012. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1316/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 09-10-2012 în dosarul nr. 1316/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1316
Ședința publică din data de 09.10.2012
PREȘEDINTE – M. C.
JUDECĂTOR – C. R.
JUDECĂTOR – F.-L. ȘALAR
GREFIER – I.-N. CARDAȘOL
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenții-contestatori Z. M. și Z. A. ambii domiciliați în ..184, jud. Prahova împotriva sentinței civile nr.1225/21.11.2011 pronunțată de Judecătoria M., în contradictoriu cu intimații C. DE C. M. cu sediul în Câmpina, ., jud. Prahova si S..CIVILĂ P.. A EXECUTORILOR J..T., T. SI G. cu sediul în Ploiești, Piața V., nr.4, .. D, ..
Cererea de recurs timbrată cu suma de 5 lei taxă de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, anulate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții contestatori reprezentați de avocat R. F., intimata C. de C. M. reprezentata de avocat A. M., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentanților părților în dezbateri.
Avocat R. F., având cuvântul, pentru recurenții contestatori, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate, respingerea excepției invocate, trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la instanța de fond, să se aibă în vedere toate actele depuse la dosar, a fost contestat titlul executoriu, au fost invocate dispozițiile art. 4011 și 405 alin. 1, 2 C.proc.civ. Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei C. de credit M., având cuvântul, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică . Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față,
Prin contestația la executare înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ , și, apoi, prin sentința civilă nr. 3869/11.04.2011 trimisă spre competentă soluționare Judecătoriei M. unde a primit nr._ ca urmarea a admiterii excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Ploiești, contestatorii Z. M. și Z. A. au solicitat în contradictoriu cu intimații C. de C. Muscel Câmpina și Societatea Civilă a Executorilor Judecătorești T., T. și G. ca instanța să dispună anularea Somației de executare nr. 100 M/21.01.2011 emisă în dosarul de executare 100/M/2004 de Societatea Civilă a Executorilor Judecătorești T., T. și G. și constatarea nulității absolute a titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. 67/24.12.2002 motivat de faptul că respectivul contract nu a fost semnat de către contestatori și aceștia nu au beneficiat de nicio sumă de bani prevăzută în acest contract.
Prin precizarea depusă la termenul din 11.04.2011 în dosarul Judecătoriei Ploiești cu nr._, contestatorii au arătat că înțeleg să conteste și procesul-verbal privind cheltuielile de executare, solicitând anularea titlului executoriu și a tuturor formelor de executare silită.
De asemenea, au solicitat și suspendarea executării silite.
În motivarea contestației, contestatorii au arătat că titlul executoriu în baza căruia s-a pornit executarea silită, contractul de credit nr. 67/27.10.2002, este un fals întrucât contestatorii nu au împrumutat nicio sumă de bani și nici nu au girat pentru o sumă de bani împrumutată. Din anul 2007, executarea silită nu a mai continuat datorită existenței unei cercetări penale privind încheierea unor contracte de credite false, iar prin Sentința penală nr.209/03.07.2009 pronunțată de către Judecătoria A. s-a dispus anularea unui nr. de 73 contracte de credit încheiate cu intimata C. de C. Muscel Câmpina fără ca din cuprinsul acestei hotărâri judecătorești să rezulte faptul că Z. M. a semnat contractul de credit cu nr. 67/27.10.2002, iar contestatorul Z. A. s-a obligat ca soț la rambursarea creditului, iar condamnarea la pedeapsa de 2 ani închisoare a contestatoarei Z. A. și obligarea acesteia la plata sumei de 11.123,19 lei cu titlu de despăgubiri civile nu are legătură cu contractul de credit nr. 67 ce reprezintă titlul executoriu în prezenta cauză, aceste sume făcând obiectul unui alt dosar de executare.
Contestatorii au mai precizat faptul că la fila 11 din sentința penală nr. 209 / 03.07.2009 pronunțată de către Judecătoria A. se menționează expres că în contractele de credit în care aceștia figurează ca titulari, toate actele premergătoare inclusiv contractele de credit au fost semnate de către alte persoane care au beneficiat și de sumele alocate.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 399 alin. 3, art. 400, art. 402 alin. 3, art. 403 și art. 404 C.proc.civ.
La dosarul cauzei au fost depuse următoarele înscrisuri: somația de plată nr. 100M/21.01.2011, Procesul-verbal privind cheltuielile de executare, contractul de credit cu nr. 67/27.10.2002, fișa specimen de semnătură, împuternicire avocațială și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 194 lei.
Intimata a formulat întâmpinare, invocând excepția tardivității contestației la executare în raport de dispozițiile art. 400 lit. c C.proc.civ. în raport de împrejurarea că primul act de executare silită despre care contestatorii au avut cunoștință a fost la data de 31.08.2005, astfel cum reiese din dosarul de executare silită nr. 100/2004. A mai fost formulată de către contestatori o contestație la executare împotriva aceluiași titlu executoriu, contractul de credit nr.67/24.12.2002, care a fost respinsă ca fiind tardiv formulată prin Sentința civilă nr. 1444/26.11.2007, care a rămas definitivă și irevocabilă.
Totodată, intimata a invocat și excepția autorității de lucru judecat conform dispozițiilor art. 22 C.proc.pen., în raport de împrejurarea că prin Sentința penală nr. 209/03.07.2009 pronunțată de către Judecătoria A. în dosarul nr._ în care contestatoarea Z. M. a avut calitatea de inculpate, s-a dispus anularea unui nr. de 23 de contracte de credit printre care nu se numără și contractul de credit nr. 67/24.12.2002 încheiat de către contestatoare. Autoritatea de lucru judecat nu se manifestă numai sub forma excepției procesuale (non bis in idem) ci și sub forma prezumției de lucru judecat, altfel spus, a efectului pozitiv al lucrului judecat care presupune că ceea ce a stabilit o instanță de judecată să nu fie contrazis de ce a ulterioară.
Intimata a subliniat faptul că este nefondată susținerea contestatoarei potrivit căreia nu a avut cunoștință despre acest contract de credit întrucât la dosarul de executare silită există angajamentul de plată al acesteia înregistrat sub nr. 364/01.02.2011 prin care aceasta s-a obligat să achite integral suma de_,05 lei în tranșe lunare a câte 800 lei începând cu data de 26.02.2011.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115-119, art. 163, art. 399, art. 274 C.proc.civ. și art. 1201 C.civ. și art. 22 C.proc.pen.
La dosarul cauzei, intimata a depus: Sentința penală nr.209/03.07.2009 pronunțată de către Judecătoria A., Decizia penală nr.287/R/16.04.2010 pronunțată de către Curtea de Apel G. (fila 40), Anexa la Sentința penală nr.209/03.07.2009 privind contractele de credit anulate, certificat de înregistrare al contestatoarei, certificat de înregistrare mențiuni, hotărârea Adunării Generale a Asociaților contestatoarei, Sentința civ. nr. 1444/26.11.2007 și Sentința civ. nr. 1582/19.11.2007.
Prin sentința civilă nr. 1225/21.11.2011 pronunțată de Judecătoria M.s-a admis excepția tardivității formulării contestației la executare invocată de către intimata C. de C. “Muscelul” și s-a respins, ca tardivă, contestația la executare formulată de către contestatori.
Pentru a pronunța o asemenea sentință civilă, instanța de fond a reținut că, în raport de art. 137 alin. 1 C.proc.civ., trebuie să analizeze cu prioritate excepția tardivității contestației la executare, întrucât promovarea în termenul legal a contestație reprezintă una dintre condițiile de admisibilitate a contestației. Contestația la executare poate purta fie asupra executării silite înseși, fie asupra oricărui act de executare, fie asupra refuzului organului de executare de a îndeplini un act de executare în condițiile legii, iar potrivit art. 400 alin. 2 se poate formula contestație și în ceea ce privește lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu.
Potrivit art. 399 alin. 3 C.proc.civ., atunci când executarea silită se face în temeiul unui titlu e nu a fost emis de o instanță, în contestația la executare se pot invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, daca legea nu prevede in acest scop o altă cale de atac.
În speță, titlurile executorii în temeiul căruia intimata a pornit executarea silită nu au fost emis de instanțe judecătorești, astfel încât, contestatorii au dreptul de a invoca apărări de fond împotriva lor, cu atât mai mult cu cât legea nu prevede în acest scop o anumită cale de atac.
În ceea ce privește termenul în care o atare cerere poate fi formulată, instanța a reținut că potrivit art. 401 alin. 1 lit. c C.proc.civ., contestația la executare se poate face în 15 zile de la data când contestatorul care contestă executarea însăși a primit somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somația sau executarea se face fără somație.
Pe de altă parte, art. 401 alin. 11 C.proc.civ. stabilește că se poate face contestație privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu oricând înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită. Prin urmare, cum textul art. 401 alin. 11 C.proc.civ. conține o normă cu caracter derogatoriu fata de termenul de 15 zile impus de alin. 1 și 2, instanța a apreciat că trebuie interpretat în sens restrictiv, ca referindu-se exclusiv la contestația privind lămurirea înțelesului întinderii sau aplicării titlului executoriu.
În schimb, când se solicită anularea titlului executoriu contractul de credit nr. 67/24.12.2002, care nu a fost emis de o instanță judecătorească, nu este aplicabilă prevederea de excepție cuprinsă în art. 401 alin. 11 C.proc.civ., ci norma generală, conținută în speță de lit. c) a alin. 1 al art. 401 C.proc.civ.
În acest context, instanța de fond a constatat că o astfel de contestație la executare vizează, în fapt, executarea silită însăși, întrucât odată ce titlul executoriu ar fi anulat, executarea ar înceta, potrivit art. 3715 lit. d) C.proc.civ.
Referitor la actele de executare silită, somație și proces-verbal de cheltuieli de executare nu au fost invocate vicii de formă, singurul motiv de nulitate invocat fiind cel privind titlul executoriu – contractul de credit – care derivă din lipsa consimțământului contestatorilor care nu își însușesc semnătura de pe acest contract, dar acest motiv de nulitate nu poate fi invocat în termenul prevăzut de art. 401 alin. 1 C.proc.civ., întrucât cererea nu are ca obiect stabilirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlurilor executorii, ci însăși anularea lor.
Stabilind, așadar, aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 401 alin. 1 lit. c) C.proc.civ., reținând și că în raport de actele de executare silită întocmite în dosarul 100 M/2004 rezultă că la data de 31.08.2005, conform dovezii de comunicare a publicației de vânzare depus la fila 40 dosar de executare silită, contestatorii au avut cunoștință despre existența unei urmăriri silite în temeiul titlului executoriu Contractul de credit nr. 67/24.12.2002 asupra imobilului proprietate comună a acestora, instanța de fond a constatat că termenul de 15 zile a început să curgă de la această dată.
Nerespectarea termenului procedural de 15 zile atrage decăderea, înțeleasă ca sancțiune care conduce la stingerea dreptului de a mai formula un act de procedură.
Instanța de fond a reținut că petenții au formulat contestație la executare împotriva aceluiași titlu executoriu invocând același motiv de nulitate însă au renunțat la judecarea acestui capăt de cerere astfel cum reiese din cuprinsul Sentinței civ. nr.1444/26.11.2007 pronunțată de Judecătoria M. în dosar nr._ iar la data de 01.02.2011 s-a înregistrat sub nr. 364 angajamentul de plată al contestatoarei Z. M. prin care aceasta s-a obligat să achite integral suma de_,05 lei în tranșe lunare a câte 800 lei începând cu data de 26.02.2011.
Instanța de fond a reținut că a fost formulată contestația la executare la data de 10.02.2011, la mult timp după împlinirea termenului prevăzut de art. 401 alin. 1 lit. c) C.proc.civ.
Împotriva sentinței civile nr. 1225/21.11.2011 pronunțată de Judecătoria M. au declarat recurs contestatorii Z. M. si Z. A., criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Primindu-se dosarul pe rolul Tribunalului Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 27.12.2011.
În motivarea recursului, recurenții-contestatori au arătat că, în fapt, au formulat contestație la executarea silită continuată de B. G. în dosarul de executare nr. 100 M/2004, împotriva: somației din 21.01.2011; titlului executor Contractul de credit nr. 67/2002 emis de fosta Cooperativă de credit Belșugul M.; procesului-verbal de cheltuieli și executării silite însăși. Întrucât instanța de judecata s-a pronunțat numai cu privire la excepția tardivității depunerii contestației la executarea silită, motivele recursului vizează numai acest aspect.
Recurenții-contestatori au arătat că, pentru admiterea excepției, instanța de fond a motivat, speculativ, faptul că au solicitat, printre altele, și constatarea nulității absolute a contractului de credit, însă instanța este în eroare deoarece aceștia au menționat că înțeleg să conteste și titlul executor contractul de credit 67/2002. Faptul ca prin contestarea titlului executor se poate ajunge la anularea acestuia și art. 404 alin. 1 C.proc.civ. nu are nici o legătură cu solicitarea constatării nulității absolute a înscrisului respectiv, fiind 2 instituții juridice diferite.
Atunci când se contestă și titlul executor care nu este emis de o instanță de judecată cu solicitarea de anularea acestuia, norma de drept care este aplicabilă este cuprinsă în art. 401 alin. 1 lit. c C.proc.civ. Din acest punct de vedere, instanța ar fi trebuit să constate ca au depus contestația în termenul de 15 zile de la data când au primit somația din 21.01.2011, precum și că este aplicabilă teza a doua din art. 401 alin. 1 lit. c: „de la data când a luat cunoștință de primul act de executare”, ori contestatorii au luat cunoștință de primul act de executare la data de 31.08.2005 când au luat cunoștința de existenta unei executări silite in baza contractului de credit nr.67/2002.
Recurenții-contestatori au arătat că instanța este din nou în eroare și face o aplicare greșită a legii, întrucât nu a sesizat că teza a doua este aplicabilă numai situației în care debitorul nu a primit somația sau executarea se face fără somație, situație în care nu se regăsesc în speța de față, contestatorii formulând o contestație la executare în care au solicitat și nulitatea contractului de credit, la care au renunțat ulterior. Instanța este în eroare, întrucât în dosarul nr._ s-a solicitat încetarea executării silite și anularea procesului-verbal de licitație precum și constatarea nulității absolute a contractului de credit, ultim capăt de cerere la care s-a renunțat, în speță nefiind solicitată constatarea nulității absolute a titlului.
Recurenții-contestatori au mai arătat că la data de 24.12.2002, fosta C. de credit Belșugul M. a emis Contractul de credit nr. 67. Constatând ca acest contract este un fals nefiind semnat de contestatorii Z., aceștia contestă executarea silită începută în anul 2004. Executarea silită se suspendă de drept pe toată perioada cercetărilor penale și a procesului penal, după care se continuă executarea prin emiterea Somației din 21.01.2011 și, împotriva acestui act de executare contestatorii au depus contestația la executare in termenul legal de 15 zile. Se poate constata că în procesul penal nu s-a constatat ca ar exista vreo legătură între faptele săvârșite de contestatoarea Z. M. pentru care a fost condamnată și contractul de credit nr. 67/2004, sau că acest contract ar fi fost semnat de contestatori.
În drept, recurenții – contestatori și-au întemeiat cererea de recurs pe disp. art. 304 pct. 7, 8, 9, art. 3041 și art. 312 C.proc.civ.
Intimata C. de C. M. Câmpina a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de recurenții-contestatori împotriva sentinței civile nr. 1225/21.11.2011 ca neîntemeiat, având în vedere că se susține în motivele de recurs că instanța de fond a fost în eroare cu privire la actul contestat, în condițiile în care singura critică a contestatorilor viza contractul de credit nr. 67/2002, respectiv s-a solicitat de către aceștia anularea acestui contract de credit, pretinzându-se de către aceștia că nu a avut cunoștință de acest contract de credit că este un fals, că nu au împrumutat nici o sumă de bani și nu au girat nici o persoană pentru vreo sumă de bani împrumutată.
Intimata a arătat că acest motiv de recurs este nefondat, instanța de fond în mod corect apreciind că singura critică formulată de contestatori a fost cu privire doar la acest contract de credit. Prin formularea contestației la executare se tinde la anularea contractului de credit, modalitatea aleasă de aceștia fiind procedura contestației la executare, întrucât ne aflăm în faza executării silite, nefiind două instituții juridice diferite, așa cum susțin contestatorii prin motivele de recurs, ci doar calea aleasă este diferită, instanța de fond, în mod corect, apreciind că motivele contestației la executare sunt apărări de fond împotriva titlului executoriu, că legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac, astfel încât sunt aplicabile disp. art. 401 lit. c) C.proc.civ.
Intimata a susținut că, chiar dacă aceștia au primit somația la data de 21.01.2011, despre existența acestui contract aveau cunoștință încă de la data de 31.08.2005, împrejurare care rezultă pe de o parte din dosarul de executare atașat, iar pe de altă parte din chiar contestația formulată de aceștia, ce face obiectul dosarului nr._, în care s-a pronunțat s.c. nr. 1444/26.11.2007, astfel încât în mod corect instanța a admis excepția tardivității formulării contestației la executarea silită însăși.
Intimata a mai arătat că atât apărătorul contestatorilor, cât și contestatorii, au declarat că nu invocă alte motive de nulitate împotriva actelor de executare, a somației primite și a procesului verbal de cheltuieli de executare, că singurul motiv pentru care au formulat contestația la executare îl reprezintă acel contract de credit pe care pretind că nu l-au semnat și nu au avut cunoștință de existența acestuia, solicitând anularea tuturor formelor de executare și a procesului verbal de cheltuieli numai ca urmare a anulării contractului de credit nr. 67/2002. În mod corect a apreciat instanța de fond că nu a fost investită cu privire la alte motive de nulitate ale actelor de executare prevăzute de disp. art. 372 și urm. C.proc.civ., singurul motiv de nemulțumire al contestatorilor viza numai existența contractului de credit nr. 67/2002.
Conform art. 399 lit. c C.proc.civ., „debitorul care contestă executarea
însăși a primit somația ori de la data de când a luat cunoștință de primul act de executare".
Intimata a mai arătat că nu pot susține contestatorii că au aflat de existența contractului de credit nr. 67/2002 la data de 21.01.2011, în condițiile în care au mai formulat o contestație la executare împotriva aceluiași act la 31.08.2005, iar dacă în prezenta contestație s-ar fi formulat și alte motive de nulitate ale actelor ulterioare, respectiv somația și procesul verbal de executare, această contestație s-ar fi putut judeca pe fond numai cu privire la nulitățile invocate împotriva celor două acte, nu a executării silite însăși.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate de către recurentă, a dispozițiilor legale incidente, tribunalul reține următoarele:
Contestația la executare soluționată prin sentința atacată are ca obiect contestarea executării silite înseși, cât și a titlului executoriu – contractul de credit nr. 67 din 24.12.2002 și a actelor de executare: somația nr. 100 M din 21.01.2011 și procesul-verbal de cheltuieli de executare din 21.01.2011.
Judecătoria a reținut în mod greșit obiectul judecății, considerând că se contestă doar executarea silită înseși, prin prisma motivelor invocate în cererea de chemare în judecată și prin cea modificatoare și completatoare din 11.04.2011.
În aceste condiții, judecătoria a încălcat principiul disponibilității, prin raportare la dispozițiile art. 129 alin. 6 C.proc.civ.
Reținând că obiectul judecății este contestarea executării silite înseși, judecătoria a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 401 alin. 1 lit. c C.proc.civ., respectiv că este tardivă contestația la executare în întregul său.
Această soluție este nelegală, în condițiile în care obiectul contestației viza și contestarea titlului și a actelor de executare emise în 2011.
Prin urmare, tribunalul va admite recursul declarat și, în conformitate cu art. 312 alin. 5 C.proc.civ., va casa sentința recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe, în vederea continuării judecății.
La judecarea cauzei, judecătoria va avea în vedere obiectul cererii cu care a fost sesizată, în raport de care va analiza, cu prioritate, incidența excepțiilor procesuale prevăzute de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de recurenții contestatori Z. M. si Z. A., ambii domiciliați în ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr.1225/21.11.2011 pronunțată de Judecătoria M., în contradictoriu cu intimații C. DE C. M., cu sediul în Câmpina, ., jud. Prahova și S.. CIVILĂ P.. A EXECUTORILOR J.. T., T. SI G., cu sediul în Ploiești, Piața V., nr.4, ..D, ..
Casează în tot sentința recurată și trimite cauza în vederea continuării judecății la Judecătoria M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09 octombrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. R. C. Șalar-F. L.
GREFIER
I.-N. C.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. Ș.F.L. / Tehnored. B.M.D.
2 ex/ 31.10.2012
Df._ J.. M.
Jf. D. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 151/2012. Tribunalul PRAHOVA | Acţiune în constatare. Decizia nr. 367/2012. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
