Acţiune în constatare. Decizia nr. 802/2012. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 802/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 29-05-2012 în dosarul nr. 802/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.802
Ședința publică din data de 29.05.2012
PREȘEDINTE - M. C.
JUDECĂTORI - N. C.
- C. R.
GREFIER - V. R.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul –reclamant B. T. E., domiciliat în comuna Bălțești, ., județul Prahova împotriva sentinței civile nr._/23.11.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. D. I. M., domiciliat în Ploiești, ..159, ., M. D. I. M., domiciliat în ., M. D. G., domiciliat în Ploeiești, ., . ., C. LOCALĂ DE A. A LEGII 18/1991 CHIOJDEANCA, cu sediul în ., C. JUDEȚEANĂ PRAHOVA DE F. F., cu sediul în Ploiești, județul Prahova, V. N., domiciliat în București, ..202, ., ., V. C., domiciliat în Ploiești, . . ., C. P., domiciliat în S., ..3, județul Prahova, C. D., domiciliată în Ploiești, ..21 . județul Prahova, D. G. S., domiciliată în Rovato BS_, Via Patrioti nr.14, Italia.
Recursul a fost timbrat conform chitanței nr._/29.05.2012 în cuantum de 80 lei și timbru judiciar de 0,5 lei-fila 22 dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-reclamant asistat de avocat Gaborfi L., lipsind intimații-pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului-reclamant depune chitanța nr._/ 29.05.2012 în cuantum de 80 lei și timbru judiciar de 0,5 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și în temeiul art.305 Cod pr.civ., solicită proba cu acte noi, acte pe care solicită a fi comunicate intimaților-pârâți.
Tribunalul admite pentru recurentul-reclamant proba cu acte noi, constând în declarații extrajudiciare și consideră că acestea nu se comunică intimaților, neexistând nici o obligație din partea instanței în acest sens, în raport de actele depuse la dosar.
Apărătorul recurentului-reclamant arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Instanța ia act de cererea recurentului-reclamant, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului-reclamant solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.Cu cheltuieli de judecată, conform chitanței nr.43/26.04.2012 în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat, pe care o depune la dosar.
Instanța rămânând în deliberare, a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Vălenii de M., sub nr._, reclamantul a chemat în judecată pe pârâți, solicitând instanței să constate că este proprietarul terenului în suprafață de 2000 mp, situat în . și să-i fie recunoscut dreptul de proprietatea asupra acestuia.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că în anul 1975 bunicul acestuia, M. D., în prezent decedat, i-a donat un teren intravilan în suprafață de 2000 mp, situat în ., având următoarele vecinătăți: la nord M. D.I. M., la sud, Răilescu T., la est G. Ș., la vest drumul comunal Chiojdeanca.
Din anul 1975 deține și folosește continuu terenul în cauză ca un adevărat proprietar, nefiind tulburat de nimeni în posesia sa.
În drept au fost invocate prevederile art.1890 și urm.C.civ..
În dovedire s-au atașat următoarele înscrisuri: plan de situație (filele 2 din dosar), adeverință emisă de Primăria Chiojdeanca (filele 11 din dosar).
La data de 11.12.2006 împotriva sentinței civile nr.1092/14.09.2006, pronunțată în cauză reclamantul a formulat recurs.
Prin decizia civilă nr.348/21.03.2007 a fost admis recursul declarat de către reclamant, a fost casată sentința recurată și cauza a fost trimisă spre rejudecare către Judecătoria Ploiești.
La data de 18.04.2007 cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ .
La data de 29.06.2007 a fost depusă la dosar adresa emisă de Primăria comunei Chiojdeanca, prin care au arătat că pentru terenul în suprafață de 2000 mp nu a fost eliberat titlu de proprietate, ci doar s-a reconstituit dreptul de proprietate conform poziției nr.164/267 anexa 3.
La data de 06.02.2008 pârâții M. D.I. și M. D.G. au depus la dosar întâmpinare prin care arată că masa succesorală nu a fost dezbătută și nu a fost eliberat titlul de proprietate, neavând cunoștință de existența vreunui act de donație și nici de o construcție pe acest teren. Totodată au mai arătat că reclamantul mai are trei frați, care trebuiau să participe la dezbaterea succesorală.
În dovedire pârâții au depus la dosar adeverința emisă de Consiliul Local Al Comunei Chiojdeanca, sentința civilă nr.1092/14.09.2006.
La data de 25.05.2011 reclamantul a depus la dosar cerere precizatoare prin care solicită să constate dreptul său de proprietate asupra terenului în suprafață de 2090 mp situat în ., astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiza B. N., în virtutea uzucapiunii de lungă durată, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
Sub aspect probatoriu s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri (depuse la dosar), proba cu interogatoriul pârâților și proba cu expertiza tehnică judiciară specialitatea topografie B. N. (filele 53-54 din dosar).
Prin sentința civilă nr._/23.11.2011 Judecătoria Ploiești a respins acțiunea precizată formulată de reclamantul B. T. E., precum și cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiate.
S-a luat act că pârâții nu au solicitat plata cheltuielilor de judecată
În fapt, terenul în litigiu este pretins a fi fost donat reclamantului de către bunicul său, în anul 1975, din acel an și până în prezent acesta posedând în mod exclusiv și sub nume de proprietar imobilul respectiv, nefiind tulburat de nimeni.
Astfel cum rezultă din chitanțele de la filele 140-149 din dosar, pentru imobilul respectiv au plătit de-a lungul timpului impozitele aferente atât reclamantul cât și pârâții.
Din raportul de expertiză tehnică – completare 2 a rezultat că terenul în cauză nu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, nu a făcut obiectul înscrierii la CAP și nici nu a făcut parte din terenurile pentru care s-a pronunțat sentința civilă nr._/28.09.2010 de către Judecătoria Ploiești.
Instanța de fond a constatat, de asemenea, sub aspectul legitimării procesuale pasive, faptul că în cauză este vorba despre un caz de intervertire a precarității în posesie, prevăzut de art. 1858 pct. 2 C. Civ., terenul în cauză fiind stăpânit inițial de defunctul M. D., autorul părților în cauză.
Astfel fiind, instanța de fond a constatat că reclamantul a înțeles să transforme posesia exercitată asupra imobilului în cauză din comună (fiind vorba de un imobil aflat în posesia inițială a bunicului său) în exclusivă, în acest fel justificându-se calitatea procesuală pasivă a pârâților.
În aceste condiții urmează a fi analizat dacă sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii de lungă durată, anume posesia îndelungată, utilă și sub nume de proprietar.
Sub acest aspect, instanța de fond a reținut, din analiza probatoriului administrat în cauză, că posesia reclamantului întrunește atât elementul material cât și pe cel psihologic, înțelegând să se comporte cu privire la acest teren ca adevărat proprietar.
Cu privire la durata posesiei însă, având în vedere incidența în cauză a intervertirii precarității în posesie, instanța de fond a reținut că din materialul probator administrat în cauză nu rezultă existența unui contract de donație încheiat de reclamant cu bunicul său, aspect care, coroborat cu împrejurarea că impozitul pentru acesta a fost achitat periodic de toate părțile, iar nu doar de către reclamant, rezultă că acest teren a rămas în masa partajabilă de pe urma defunctului M. D., astfel încât reclamantul este prezumat a fi stăpânit acest imobil nu în nume propriu, ci în calitate de comoștenitor.
Împrejurarea că pe rolul agricol și fiscal al reclamantului figurează imobilul respectiv nu este de natură să schimbe cele reținute mai sus, câtă vreme aceste evidențe au rol informativ și atestă persoana în a cărei stăpânire, eventual, se află imobilul, fără a fi însă în mod absolut necesar corespunzătoare realității de fapt (o singură persoană să figureze pe rolurile respective însă mai multe persoane să stăpânească în fapt terenul/construcția). Pentru aceasta este necesar ca cele relevate de rolul fiscal și agricol să fie susținute și de alte mijloace de probă administrate în cauză, ceea ce însă nu este cazul în speță, pârâții contestând în permanență cele afirmate de reclamant și susținând că terenul face parte din masa partajabilă rămasă de pe urma defunctului.
Momentul de la care reclamantul a intervertit precaritatea în posesie nu se află însă în niciun caz la nivelul anului 1975, când defunctul M. D. se afla în viață, și nici măcar la data decesului acestuia, întrucât pentru a constata intervertirea precarității este necesară probarea existenței unei manifestări de voință exprese și neechivoce.
În aceste condiții, instanța de fond a apreciat că primul astfel de act prin care reclamantul a arătat că înțelege să-și atribuie calitatea de dominus asupra terenului este cel al desființării și reedificării construcției pe acesta, anume, astfel cum rezultă din înscrisurile de la filele 122 – 128, anul 1997.
Or, un termen de prescripție achizitivă de lungă durată început în anul 1997 se împlinește la nivelul anului 2027, astfel încât la acest moment condițiile uzucapiunii de 30 de ani cu privire la terenul în cauză, în ceea ce privește posesia reclamantului, nu sunt întrunite.
Pentru considerentele expuse mai sus și în baza art. 1847, art. 1860 și art.1890, C.civ., instanța a respins acțiunea precizată ca neîntemeiată.
Dată fiind soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză, pârâții necăzând în pretenții și nefiind așadar întrunite condițiile prevăzute de art. 274 C. Proc. Civ., cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanta criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Critică reclamanta sentința arătând că în mod greșit instanța de fond face abstracție de toate probele administrate în cauză, data la care începe să curgă termenul de prescripție fiind anul 1975 când terenul apare în rolul fiscal cât și în registrul agricol pe numele reclamantului.
Instanța de fond minimalizează rolul registrului agricol și fiscal considerând că a doar un rol informativ, afirmația fiind contrazisă de legiuitor care în cuprinsul Legii fondului funciar enumără registrul agricol printre înscrisurile care fac dovada suprafețelor agricole ce trebuie reconstituite foștilor proprietari.
O dovadă a manifestării de voință prin care reclamantul și-a atribuit calitatea de dominus asupra terenului o constituie și rolul fiscal deschis în anul 1975 pe numele său, dată de la care considerându-se proprietar al terenului a înțeles să-și îndeplinească obligația legală de plată a impozitului și a dat o declarație în acest sens.
Chiar dacă intimații pârâți susțin că în anumiți ani nu a achitat impozitul, chitanțele sunt pe numele acestuia, ceea ce denotă reaua credință a acestora fiind evident că au făcut un simplu serviciu ca rude apropiate ale reclamantului de a-i achita cu banii săi obligațiile fiscale.
Un alt aspect care trebuie luat în considerare este că pe acest teren recurentul reclamant a edificat o casă în decursul anului 1975, construcție pe care a demolat-o în anul 1997 pe baza autorizației de demolare care putea fi emisă numai proprietarului, ceea ce atestă faptul că reclamantul s-a comportat ca un adevărat proprietar încă de la data intrării în stăpânirea terenului fiind un act din care rezultă intenția fermă a acestuia de a fi proprietar exclusiv.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrata sub nr._ la data de 17.02.2012.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp.art.3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Recurentul reclamant a posedat terenul în litigiu în suprafață de 2000 mp situat în . pretins a fi donat acestuia de către bunicul său, din anul 1975 și până în prezent. Acesta nu a fost tulburat de nimeni în exercitarea posesiei asupra terenului și astfel cum rezultă din chitanțele de la dosar a achitat impozitul pentru imobil de –a lungul timpului.
Din probele administrate în cauză rezultă că terenul a fost stăpânit mai întâi de autorul părților, defunctul M. D..
Recurentul reclamant s-a comportat cu privire la acest teren ca un adevărat proprietar numai că în ceea ce privește durata posesiei nu este îndeplinită condiția prevăzută de lege întrucât nu este încheiat un contract autentic de donație din care să rezulte expres că autorul reclamantului i-ar fi donat terenul acestuia și celelalte părți au achitat impozitul pentru teren, teren care face parte din masa partajabilă.
Condiția esențială pentru a opera uzucapiunea reprezintă justificarea unei posesii utile si neviciate. Posesia trebuie sa fie, așadar, continuă, neîntrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar (art. 1847 Cod civil).
În ceea ce privește situația bunurilor asupra cărora exista un drept de proprietate indiviz, coproprietarii sunt presupuși că stăpânesc bunurile unii pentru alții cât timp se găsesc în stare de indiviziune, motiv pentru care posesia lor, având un caracter echivoc, nu poate fundamenta dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Prin excepție însa, stăpânirea de către unul dintre coproprietari au unui bun proprietate . duca la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, daca a intervenit o manifestare exterioara din partea sa, care sa demonstreze că a înțeles să transforme posesia din . s-a produs o intervertire a posesiei, în speța de față nefiind făcută această dovadă.
Susținerea recurentului reclamant că în mod greșit instanța de fond a reținut că registrul agricol are doar rol informativ când în realitate este documentul oficial de evidență primară unitară în care se înscriu date privind gospodăriile populației, este nejustificată întrucât așa cum reține și instanța de fond există posibilitatea ca o singură persoană să figureze la rolul respectiv dar în realitate mai multe persoane să stăpânească în fapt terenul respectiv.
Așa fiind tribunalul va respinge recursul declarat de recurentul reclamant ca nefondat potrivit disp. art. 312 alin. 1 C. pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul – reclamant B. T. E., domiciliat în comuna Bălțești, ., județul Prahova împotriva sentinței civile nr._/23.11.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. D. I. M., domiciliat în Ploiești, ..159, ., M. D. I. M., domiciliat în ., M. D. G., domiciliat în Ploiești, ., . ., C. LOCALĂ DE A. A LEGII 18/1991 CHIOJDEANCA, cu sediul în ., C. JUDEȚEANĂ PRAHOVA DE F. F., cu sediul în Ploiești, județul Prahova, V. N., domiciliat în București, ..202, ., ., V. C., domiciliat în
Ploiești, . . ., C. P., domiciliat în S., ..3, județul Prahova, C. D., domiciliată în Ploiești, . ., D. G. S., domiciliată în Rovato BS_, Via Patrioti nr.14, Italia, ca nefondat,
IREVOCABILĂ
Pronunțată în ședința publică, azi, 29.05.2012
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. C. N. C. C. R.
GREFIER
V. R.
Operator date cu caracter personal 5595
Red / tehnored. CN.
2 ex/07.07.2012
D.f._ Judecătoria . Ploiești
J.f. C. M. I.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 849/2012. Tribunalul PRAHOVA | Fond funciar. Decizia nr. 820/2012. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
