Fond funciar. Decizia nr. 820/2012. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 820/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 29-05-2012 în dosarul nr. 820/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P.
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 820
Ședința publică din data de 29.05.2012
PREȘEDINTE- M. C.
JUDECĂTORI- N. C.
- C. R.
GREFIER - V. R.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de recurenta-reclamantă N. D., domiciliată în Ploiești, . nr.187 ..16 județul P. și cu domiciliul ales la C.. De av. G. R. A. M., cu sediul ]n B.;ti ., . și de recurenta-pârâtă RENGHEȘ M., domiciliată în Ploiești, . nr.20 . împotriva sentinței civile nr.7595/5.07..2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimații-pârâți S. G. L., domiciliat în Ploiești, . . județul P., S. V., domiciliată în ..467 județul P., C. LOCALĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI F. ARICEȘTII-R., cu sediul în . P. și C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI F. P., cu sediul în Ploiești, . județul P..
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat G. R. A. M. pentru recurenta-reclamantă N. D., recurenta-pârâtă Bengheș M. asistată de avocat Dîrdîiac S., lipsind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat G. R. A. M. pentru recurenta-reclamantă N. D. și avocat Dîrdîiac S. pentru recurenta-pârâtă Rengheș M., având pe rând cuvântul, arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Instanța ia act de cererea părților, constată cauza în stare de jduecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat G. R. A. M. pentru recurenta-reclamantă N. D. solicită admiterea recursului pentru motivele detalitae pe larg în cererea de recurs.
Potrivit testamentului autentificat sub nr.625/29.11.1946, bunicul recurentei-reclamante S. N., a împărțit averea sa la cei șapte copii ai săi, formând pentru fiecare loturi aproximativ egale conținând suprafețe cu destinații similare.Astfel, fiecare dintre copii a primit un lot având destinația de loc de cămin și mai multe terenuri agricole.Tatălui recurentei-reclamante, S. C., i-a revenit suprafața totală de 12,637 ha din care o suprafață de 12.500 mp în satul Stoeneasca, actualmente Ariceștii R., iar autorului părților o suprafață totală de 9,582 ha din care 5000 mp în . nordică a terenului cuvenit tatălui recurentei-reclamante.I s-a eliberat recurentei-reclamante adeverința nr.1068/1992 și un proces vervbal de punere în posesie care nu a fost semnat și însuțit de recurentă pentru suprafața de 1,25 ha pentru că nu reflectă situația reală a terenului și nu corespunde vechiului amplasament. Această situație nu a fost finalizată cu un titlu de proprietate.
Acest motiv de apel a fost grav confundat de toate celelalte instanțe. Expertiza efectuatâ în cauză, care nu conține decât o singură pagină, nu corespunde cu realitatea. Deși reclamanta nu a formulat obiecțiuni, instanța de fond le-a respins.
De asemenea, instanța de fond a omologat așa zisul raport de expertiză, însă, respinge cererea de chemare în judecată în totalitate, deși trebuia să o admită măcar în parte.
Solicită admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare în vederea efectuării probatoriului.
Apărătorul recurentei-pârâte solicită să se constate că recursul formulat de recurenta-reclamantă N. D. este nefondat. Pe aspectul dreptului de a cere, reclamanta s-a mai adresat odată instanței de judecată și prin sentința civilă nr.8726/7.10.2008, instanța de fond a constatat că reclamanta nu mai are dreptul de a cere.
Reclamantei i s-a emis titlul de proprietate pe care nu l-a ridicat pentru că nu dorește.Terenul și construcția face parte din curtea autorului pârâtei Rengheș M.. Există o autorizație de construire din anul 1970, acest teren fiind permanent îngrădit, a fost curtea pârâtei și nu a aparaținut nicodată CAP-ului pentru că a fost partajat între frați.
Din sentința civilă nr.2821/4.04.2001 pronunțată de Judecătoria Ploiești rezultă că recurenta-reclamantă N. D. nu are ce căuta în curtea recurentei-pârâte Bengheș M., nemaiavând dreptul de a cerere. Solicită cheltuieli de judecată conform chitanței nr.237/29.05.2012 în cuantum de 4000 lei,reprezentând onorariu avocat, pe care o depune la dosar.
Cu privire la recursul formulat de Bengheș M., arată că renunță la judecata recursului pe care l-a declarat în prezenta cauză, întrucât motivele ce fac obiectul acestuia, au fost soluționate prin încheierea de îndreptare eroare materială.
La solicitarea instanței, recurenta-pârâtă se legitimează cu C.I. . nr._.
Apărătorul recurentei-reclamante, având cuvântul în replică, arată că față de concluziile depuse de pârâtă privind recursul său, solicită a se studia celelalte hotărâri pronunțate care conțin grave erori privind suprafața de 8,25 ha .A se constata că nu s-a făcut dovada unui titlu emis și neridicat de către recurenta-reclamantă.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată;
Prin acțiunea civilă înregistrată cu nr._ /23.04.2009 la Judecătoria Ploiești, reclamanta N. D. a chemat în judecată pe pârâții S. G. L., S. V., Rengheș M., C. locală de aplicare a legilor fondului funciar Ariceștii R., C. Județeană P. de aplicare a legilor fondului funciar, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/5.06.1997 emis de pe urma defunctului S. I. în ceea ce privește terenul de 8503 mp situat în . 1, 27, P 72, 128/12, 74, 76 precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin titlul de proprietate nr._/1997 s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea moștenitorilor defunctului S. I. asupra terenului de 9,93 ha inclusiv asupra unui teren de 8503 mp, însă prin testamentul nr.625/29.11.1946 numitul S. N. a testat copiilor săi S. I., S. C. diferite suprafețe de teren printre care și un teren de_ mp în favoarea tatălui Său S. C., fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate asupra acestui teren, din care s-a inclus eronat în titlul de proprietate emis în favoarea defunctului S. I. . litigiu de 8503 mp ce a aparținut tatălui său.
La data de 15.06.2009 pârâta Rengheș M. a formulat o întâmpinare solicitând respingerea acțiunii atât timp cât titlul de proprietate a fost emis cu respectarea normelor legale în materie, terenul în litigiu aparținând defunctului S. ion invocând și excepția autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă nr.8726/2008.
De asemenea, pârâții S. G. L., S. V. au formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii, deoarece la emiterea titlului de proprietate s-a ținut seama de terenurile deținute de defunctul S. I. anterior preluării acestora de către stat, invocând și excepția lipsei calității lor procesuale pasive în condițiile în care terenurile de 9,93 ha au fost partajate între moștenitori, terenul în litigiu fiind atribuit în lotul pârâtei Rengheș M..
La data de 15.05.2010 pârâta Rengheș M. a invocat excepțiile lipsei calități procesuale active a reclamantei, a lipsei de interes a acesteia, a inadmisibilități acțiunii, motiv pentru care instanța la data de 15.06.2010 a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților S., a lipsei calității procesuale active a reclamantei și a inadmisibilității acțiunii, precum și a lipsei de interes a reclamantei.
După administrarea probelor cu acte, interogatoriu, expertiză tehnică topometrică, prin sentința civilă nr.7597/5.07.2011 a Judecătoriei Ploiești a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâților ca neîntemeiată, fiind obligată reclamanta la 700 lei cheltuieli de judecată către pârâții S. G. L., S. V..
Pentru a se pronunța o asemenea soluție s-a reținut că potrivit registrelor agricole, cererii de înscriere în CAP, numitul S. I. a deținut în timpul vieții un teren de 9,75 ha, teren cu care s-a înscris în CAP, fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate asupra unui teren de 9,93 ha prin titlul de proprietate nr._/1997, teren din care 8503 mp reprezintă . litigiu pe care se află amplasată construcția aparținând pârâtei Renghgeș M., ce nu constituie vechiul amplasament al terenului aparținând autorului reclamantei căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru terenurile la care era îndreptățit, iar potrivit testamentului existent la dosar autorul pârâților a primit în proprietate de la tatăl său N. S. terenurile de 5000 mp, 6125 mp, 2500 mp și 5000 mp, astfel încât emiterea titlului de proprietate s-a făcut cu respectarea normelor legale în materie.
În baza art.274 C.pr.civ. a fost obligată reclamanta la 700 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat către pârâții S. G. L., S. V..
La data de 5.09.2011 pârâta Rengheș M. a formulat o cerere de îndreptare eroare materială, solicitând instanței completarea dispozitivului sentinței civile nr.7597/5.07.2011 a Judecătoriei Ploiești în sensul obligării reclamantei în favoarea sa la plata cheltuielilor de judecată, motivându-se că s-a omis de către instanță să se pronunțe în acest sens.
În baza sentinței civile nr._/11.10.2011 a Judecătoriei Ploiești a fot admisă cererea formulată de pârâta Rengheș M. împotriva reclamantei și a celorlalți pârâți și s-a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr.7597/5.07.2011 a Judecătoriei Ploiești în sensul obligării reclamantei la plata către pârâtă a sumei de 2680 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorarii avocat, expert, reținându-se că instanța a omis să se pronunțe cu privire la o asemenea cerere accesorie formulată de către pârâtă fiind îndeplinite condițiile prev de art. 281 indice 2 C.pr.civ.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței, trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării unor probe noi, inclusiv cu o expertiză, motivându-se că în baza testamentului nr.625/1946 S. N. a împărțit averea la copii, formând pentru fiecare loturi egale cu privire la terenurile cămin de casă, agricole, fiindu-i atribuit autorului său un teren de_ mp în timp ce autorului pârâților un teren de 9,582 ha din care 5000 mp pct. Stoeneasca, învecinat pe latura de nord cu terenul tatălui său și că în urma cooperativizării s-a preluat de la autorul său diferența de până la_ mp, păstrându-;i în folosință circa 4000 mp, fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului de 8,75 ha extravilan, în loc de 1,25 ha pct. Stoeneasca, aferentă terenului pe care îl deține în posesie, datorită refuzului celor două comisii de a-i atribui terenul pe vechiul amplasament.
În continuare, reclamanta a arătat că terenul în litigiu de 8503 mp se află în stăpânirea pârâților, impunându-se efectuarea unei expertize în scopul verificării suprapunerii terenului ce a aparținut autorului său cu terenul atribuit autorului pârâților prin titlul de proprietate, expertiza efectuată inițial fiind superficială, lacunară, nu oferă informații minime care să permită înțelegerea raționamentului expertului și că eronat i-au fost respinse obiectiunile fără nici o motivare, enumerându-se o argumentație succintă fără să se țină seama de caracterul elocvent al probei cu expertiză, singura aptă să ducă la soluționarea cauzei, mai ales că se impunea anularea parțială a titlului de proprietate pentru . care se suprapune peste vechiul amplasament al autorului său și că sentința nu cuprinde o minimă motivare care să îndeplinească cerințele prev. de art. 261 pct.5 C.rpr.civ. rezumându-se la enunțarea unor idei fără nici o legătură între ele, nefiind aptă să ateste o argumentație logică.
De asemenea, reclamanta a precizat că expertiza a fost analizată superficial, interpretându-se greșit concluziile acesteia privind existența pe teren a construcției pârâtei Rengheș M., fără însă să se stabilească exact vechile amplasamente, suprapunerea efectivă a acestora, existența construcției nefiind un impediment privind anularea titlului, existând în realitate construcții diferite, inclusiv proprietatea sa, fără să existe o referire expresă la cele 2 tipuri de construcție și că în baza testamentului au fost stabilite limitele parcelelor, elementele necesare identificării terenurilor (puț, pomi fructiferi), existente pe teren de care expertul era obligat să țină seama, permițând stabilirea vechiului amplasament, mai ales că expertul s-a limitat la efectuarea unor măsurători a unui număr de 3 parcele din totalul terenului descris în titlu, lipsind de eficiență obiectivele stabilite și că suprapunerea dintre vechiul amplasament și amplasamentul trasat de titlul de proprietate este mult mai mică în realitate, reconstituirea în favoarea sa a terenului de 8,75 ha având un caracter diferit de terenul de 1,25 ha aferent casei părintești.
Totodată, reclamanta a menționat că terenurile ce au aparținut autorului său însumau suprafața de 12,637 ha la care are dreptul în baza legilor fondului funciar, având dreptul la alte reconstituiri până la limita admisă de lege inițial de 10 ha și că s-a făcut o gravă confuzie între actele aferente procedurilor de reconstituire pentru cele două terenuri distincte, respectiv procesul verbal nr.3948/1997 privind terenul de 1,25 ha pe care nu l-a semnat niciodată, nefiind finalizat, la baza emiterii titlului de proprietate stând procesul verbal nr. 2576/2002 privind terenul de 8,75 ha, mai ales că nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru întregul teren de 10 ha, ci doar de 8,75 ha, având dreptul la 1,25 ha conform adeverinței nr.1068/1992, teren asupra căruia are dreptul la punerea în posesie și că eronat s-a considerat că N. S. ar fi tatăl numitului S. D., când în realitate este tatăl lui S. I. și bunicul lui S. D., aspecte ce demonstrează insuficienta aprofundare de către instanța de fond a cauzei.
La data de 2.09.2011 împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și pârâta Rengheș M., solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței, în sensul atribuirii în favoarea sa a cheltuielilor de judecată, motivându-se că deși a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată pe care le-a suportat în primă instanță, eronat nu i-a fost admisă o asemenea cerere.
Primindu-se dosarul la Tribunalul P. cauza a fost înregistrată cu nr._ /4.01.2012.
La data de 29.05.2012 recurenta pârâtă Rengheș M. a declarat că renunță la judecata recursului pe care l-a formulat împotriva sentinței civile nr.7597/2011.
Tribunalul, examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând sama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul declarat de recurenta reclamantă este nefondat pentru următoarele considerente:
În cuprinsul testamentului nr.625/29.11.1946 numitul N. S. a declarat că înțelege să își împartă toate bunurile imobile reprezentând averea sa între toți cei 6 copii, ocazie cu care a dispus, printre altele, ca numitului S. I. să îi revină terenurile situate în . 5000 mp cămin de casă, arabil pe care se află amplasate construcțiile edificate de către acesta, de circa 6125mp pct. La vetre, circa 2500 mp pct. Izlaz, circa 5000 mp pct. La câmp, în timp ce numitului S. C. i-ar fi revenit un teren de circa_ mp cămin de casă, livadă, arabil, situat în .>
Conform cererii din data de 14.12.1960 numitul S. I. s-a înscris în CAP cu terenuri în suprafață totală de 9,75 ha situate în . reconstituit dreptul de proprietate în favoarea moștenitorilor acestuia, respectiv S. D., pârâtei Rengheș M. asupra terenurilor de 9,93 ha în baza titlului de proprietate nr._/5.06.1997, din care 9,5228 ha extravilan și 4072 mp intravilan.
În baza procesului verbal din 17.01.1992 s-a preluat de către stat de la numitul S. C. terenurile în suprafață totală de 8,75 ha situate în .>
În conformitate cu certificatele de moștenitor nr.726/1961, 80/16.1.1989, de pe urma defunctei S. M. decedată la 26.05.1961 au rămas ca moștenitori legali numiții S. N., S. C. în calitate de copii, precum și o masă succesorală compusă din imobilele situate în . în construcții și terenul de 10.000 mp pct. Acasă, în timp ce de pe urma defunctului S. C. au rămas ca moștenitoare legale numita S. E. în calitate de soție supraviețuitoare și reclamantă în calitate de fiică, imobilele situate în . de un teren de 250 mp și dreptul indiviz de ½ din construcții.
Potrivit adeverințelor nr.2637/11.06.1998, 1068/25.03.1992, 2729/27.05.1998 autorizației de construcție nr.18/1973, numiții S. N., S. C. s-au înscris în CAP la 25.02.1962 cu un teren de circa 7500 mp pct. L. mică provenit de la defuncta S. M., numitul S. C. figurând înscris în anul 1951 cu terenuri de 5,25 ha din care 4 ha arabil, 2500 mp livadă, 2500 mp curți construcții, fiindu-i reconstituit reclamantei dreptul de proprietate asupra terenului de 1,25 ha în raport de care s-a emis procesul verbal de punere în posesie nr.3948/12.01.1997, nesemnat de către reclamantă, în timp ce în anul 1973 a fost autorizat numitul S. D. să edifice o construcție.
Prin titlul de proprietate nr._/6.06.2002, procesul verbal nr.2567/31.05.2002 s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea moștenitorilor defunctului S. C., respectiv numitei S. E., reclamantei asupra terenurilor de 8,75 ha situate în .>
În temeiul titlului de proprietate nr._/13.09.2007 s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea moștenitorilor defuncților S. N., S. D. inclusiv reclamantei, pârâților persoane fizice asupra unor terenuri de 18,25 ha situate în .>
În baza extraselor din registrele agricole din perioada 1956-1958 numitul S. I. a figurat înscris în registrele agricole cu terenuri în suprafață totală de 9,25 ha.
Din raportul de expertiză tehnică topometrică ing. G. E., reiese că terenul în litigiu de 8503 mp situat în . de către reclamantă include o parcelă de 2109 mp descrisă în titlul de proprietate nr._/1997, însă nu s-a putut stabili cui a aparținut anterior CAP-ului terenului în litigiu, dacă a reprezentat vechiul amplasament al autorilor reclamantei sau pârâților, suprafața de 8503 mp pretinsă de către reclamantă fiind ocupată de gospodăriile aparținând acesteia din urmă și pârâtei Rengheș M..
Disp.art.8-11 din L.18/1991 modificata, stipuleaza ca stabilirea dreptului de proprietate prin reconstituire asupra terenurilor aflate in patrimoniul CAP-urilor, in favoarea persoanelor fizice indreptatite se face tinandu-se seama de suprafata adusa in CAP care reiese din actele de proprietate, Cartea Funciara, cadastru, cererile de inscriere in CAP, registrul agricol de la data intrarii in CAP, evidentele CAP-ului sau din orice alte probe admise de lege, astfel incat terenurile preluate abuziv de CAP de la persoanele fizice, fara inscriere in CAP sau de stat, fara niciun titlu, revin de drept proprietarilor care au solicitat reconstituirea pe vechile amplasamente daca sunt libere.
De asemenea, disp.art.39 din L.18/1991 modificata, art.16 din L.1/2000 modificata, prevad ca persoanelor ale caror terenuri agricole au fost trecute in proprietatea statului prin efectul Decretului nr.83/1949 si al oricaror acte normative de expropriere sau, dupa caz, mostenitorilor acestora, li se reconstituie dreptul de proprietate, in natura, in limita suprafetei de teren trecuta in proprietatea statului.
Totodata, art.III lit.a pct.i, ii, din Legea nr. 169/1997 modificată și completată stabilesc ca sunt lovite de nulitate absoluta potrivit dispozitiilor legislatiei civile aplicabile la data incheierii actului juridic, acele acte emise cu incalcarea prevederilor legilor fondului funciar si anume, actele de reconstituire sau de constituire a dreptuluid e proprietate in favoarea persoanelor care nu erau indreptatite in baza legii la asemenea reconstituiri sau constituiri, inclusiv in favoarea unor persoane care nu au avut niciodata teren in proprietate predat la CAP, la stat, care nu au mostenit asemenea terenuri in favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale fostilor proprietari solicitate de catre acestia in termen legal.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că autorul reclamantei S. C. a figurat înscris în anul 1962 cu un teren de circa 7500 mp pct. L. M., fiindu-i preluat de către stat la data de 17.01.1952 un teren de 8,75 ha situat în . s-a reconstituit reclamantei în calitate de moștenitoare legală a acestuia în baza legilor fondului funciar dreptul de proprietate asupra terenurilor de 1,25 ha, 8,75 ha prin titlul de proprietate nr._/2002 pentru suprafața de 8,75 ha, în timp ce autorul pârâților defunctul S. I. a figurat înscris în registrele agricole în perioada 1956-1958 cu terenuri de 9,25 ha, înscriindu-se în CAP la 14.12.1960 cu terenuri în suprafață totală de 9,75 ha, astfel încât s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea moștenitorilor acestuia S. D., pârâtei Rengheș M. asupra terenurilor de 9,93 ha prin titlul de proprietate nr._/1997, din care 2109 mp T 1, P 74,76, teren care ar face parte din suprafața totală de 8503 mp pretinsă de către reclamantă că ar fi aparținut autorului său S. C..
Ca atare, atât timp cât autorul pârâților S. I. a figurat înscris în registrele agricole cu terenuri de 9,25 ha, înscriindu-se în CAP cu suprafața de 9,75 ha, fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate prin titlul nr._/1997 asupra terenurilor de 9,93 ha, din care 2109 mp curți construcții, înseamnă că în realitate în mod legal s-a procedat la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea moștenitorilor acestuia, întrucât au fost restituite în natură toate terenurile care au aparținut defunctului, deținute în proprietate efectiv de către acesta la data preluării lor de către stat sau CAP, cu care acesta s-a înscris efectiv în CAP, neexistând nici o dovadă la dosar că s-ar fi restituit în natură în favoarea moștenitorilor defunctului suprafețe de teren care nu ar fi aparținut niciodată în proprietate acestuia din urmă.
De altfel, analizându-se toate evidențele registrului agricol, adeverințele existente la dosar, reiese cu certitudine că autorul reclamantei S. C. a deținut în proprietate în timpul vieții terenuri de 8,75 ha, terenuri preluate de către stat în anul 1952, figurând înscris la un moment dat în anul 1951 cu terenul de 5,25 ha, din care 2500 mp curți construcții, motiv pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea reclamantei nu numai asupra terenurilor preluate efectiv de către stat abuziv de 8,75 ha, ci și asupra terenurilor de 1,25 ha, din care 3997 mp intravilan T 1, P 77, 78, 78/1, reconstituire efectuată în temeiul legilor fondului funciar, fiind emise în favoarea reclamantei titlul de proprietate nr._/2002, procesul verbal nr.3948/1997.
De fapt, în condițiile în care autorului reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor de 8,75 ha, 1,25 ha, din care circa 3997 mp intravilan T 1, P 77, 78, 78/1, suprafață identificată pct. F,E,C.G,F în baza expertizei topo pe care se află amplasate construcțiile reclamantei, iar în anul 1951 autorul reclamantei figura înscris în registrul agricol cu terenul de 5,25 ha, din care numai 2500 mp curți construcții, înseamnă că în realitate reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate și i s-au restituit în natură toate terenurile care au aparținut în proprietate autorului său preluate efectiv de către stat sau CAP de la acesta din urmă, mai ales că reclamantei i s-a restituit terenul de la pct. Acasă în suprafață reală de 3997 mp, caz în care aceasta se află în imposibilitate obiectivă, legală de a pretinde restituirea în natură în intravilan la pct. Acasă a unei suprafețe mai mari de teren decât a aparținut autorului său, urmărind pe cale ocolită deposedarea pârâților persoane fizice de terenurile ce au aparținut autorului lor la pct. Acasă și deci atribuirea în favoarea sa a unei suprafețe mai mari în intravilan decât are dreptul.
În realitate, nu există nici o dovadă la dosar care să ateste că întreaga suprafață de teren de 8503 mp solicitată de către reclamantă ar fi aparținut în proprietate autorului său, ar fi fost preluată de către stat sau CAP de la acesta din urmă, mai ales că expertul topometru s-a aflat în imposibilitate de a identifica acest teren ca fiind vechiul amplasament al autorului reclamantei în raport de actele existente la dosar, sarcina probei în acest sens aparținând în exclusivitate reclamantei și nicidecum pârâților.
Faptul că în cuprinsul testamentului nr.625/29.11.1946 s-a menționat că numitul S. N. ar fi testat în favoarea autorului reclamantei Stănecu C. un teren de circa_ mp cămin de casă, livadă, arabil pe care s-ar afla un puț, pomi fructiferi, nu înseamnă în mod automat că reclamanta are dreptul la restituirea în natură a întregii suprafețe de teren de 8503 mp situată în intravilan . litigiu, deoarece nu există nici o dovadă la dosar că acest testament și-a produs efectele juridice, la data decesului testatorului în perioada 1946-1962 în timpul regimului comunist, dacă într-adevăr la data preluării terenurilor de la autorii părților aceștia din urmă ar fi deținut în proprietate terenurile descrise în testamentul respectiv, mai ales că reclamanta avea obligația să facă dovada datei decesului numitului S. N., a modalității de acceptare a succesiunii acestuia de către copiii acestuia, de transmitere din patrimoniul testatorului în patrimoniul autorului său a terenurilor descrise în testament, iar în lipsa unor asemenea dovezi, orice pretenția a reclamantei este nejustificată.
Împrejurarea referitoare la nesemnarea procesului verbal nr.3948/1997 în temeiul căruia a fost pusă în posesie reclamanta asupra terenului de 1,25 ha din care 3997 mp intravilan T1, P 78, 78/1, 77, constituie prin însăși natura sa o dovadă care atestă că reclamanta încearcă să obțină restituirea în natură la pct. Acasă a unei suprafețe mai mari de teren decât deținută efectiv în proprietate de către autorul său, care a figurat înscris în anul 1951 doar cu . curți construcții, ceea ce este inadmisibil, mai ales că la stabilirea întinderii reale a terenurilor aflate în intravilan se ține seama de suprafețele deținute efectiv în proprietate la data preluării efective de către stat sau CAP de foștii proprietari și nicidecum pur și simplu doar de preferințele, opțiunile solicitanților.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins acțiunea ca neîntemeiată, constatând că la data emiterii titlului de proprietate nr._/1997 au fost respectate dispozițiile legilor fondului funciar privind reconstituirea dreptului de proprietate, restituirea în natură a terenurilor ce au aparținut defunctului S. I., ținându-se seama de registrele agricole, nefiind îndeplinite condițiile prev de art. III din Legea nr.169/1997 în ceea ce privește constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate sus menționat.
Susținerile reclamantei în sensul că în baza testamentului nr.625/1946 S. N. a împărțit averea sa la toți copiii, formând pentru fiecare loturi egale cu privire la terenurile cămin de casă, agricole, fiindu-i atribuit autorului său un teren de_ mp în timp ce autorului pârâților un teren de 9,582 ha, învecinat pe latura de nord cu terenul tatălui său și că în urma cooperativizării s-a preluat de la autorul său diferența de până la_ mp, păstrându-și în folosință circa 4000 mp, nu pot fi avute în vedere, deoarece în realitate nu există nici o dovadă la dosar privind data decesului numitului N. S. și deci data producerii efectelor juridice ale testamentului întocmit de către acesta în timpul vieții, testament care prin însăși natura sa produce efecte juridice numai la data testatorului, nu anterior acestei date, iar în speță actele existente la dosar atestă preluarea efectivă a unor terenuri de 8,75 ha, autorul reclamantei deținând în 1951 doar un teren de 2500 mp curți construcții și nicidecum de circa 4000 mp.
Împrejurările invocate de către reclamantă în sensul că s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului de 8,75 ha extravilan, în loc de 1,25 ha pct. Stoeneasca, aferentă terenului pe care îl deține în posesie, datorită refuzului celor două comisii de a-i atribui terenul pe vechiul amplasament și că terenul în litigiu de 8503 mp se află în stăpânirea pârâților, impunându-se efectuarea unei expertize în scopul verificării suprapunerii terenurilor care au aparținut autorilor părților, expertiza efectuată fiind lacunară, neoferind informații minime care să permită înțelegerea raționamentului expertului, nu au nici un temei legal, întrucât la reconstituirea dreptului de proprietate s-a ținut seama de toate actele existente la dosar ce atestă întinderea reală a suprafețelor preluate de către stat, CAP de la autorul reclamantei, iar în realitate expertiza a fost efectuată pe baza tuturor actelor existente la dosar, stabilind suprapunerea unor terenuri în raport de aceste acte și nicidecum de preferințele reclamantei, indiferent de suprafețele de teren folosite efectiv de către pârâți.
Afirmațiile reclamantei conform cărora eronat i-ar fi fost respinse obiectiunile fără nici o motivare, enumerându-se o argumentație succintă fără să se țină seama de caracterul elocvent al expertizei, singura aptă să ducă la soluționarea cauzei și că se impunea, anularea parțială a titlului de proprietate pentru . care se suprapune peste vechiul amplasament al autorului său, sentința neîndeplinind cerințele prev. de art. 261 pct.5 C.pr.civ., rezumându-se la enunțarea unor idei fără nici o legătură, nefiind aptă să ateste o argumentație logică, nu au nici un corespondent în probele administrate în cauză, deoarece în mod corect au fost respinse obiecțiunile atât timp cât acestea au vizat împrejurări ce puneau în discuție însuși fondul dreptului dedus judecății, fiind imposibil expertului să identifice terenurile în raport de conținutul testamentului, iar în speță, reclamanta nu poate pretinde atribuirea terenului de 2109 mp pe care se află gospodăria pârâtei Rengheș M., în condițiile în care nu a făcut dovada că această parcelă de teren ar fi aparținut în proprietate autorului său, ar fi fost preluată de către stat sau CAP de la acesta din urmă, instanța de fond descriind în cuprinsul considerentelor sentinței toate argumentele de fapt, de drept ce au stat la baza pronunțării soluției.
Apărările reclamantei în sensul că expertiza a fost analizată superficial, interpretându-se greșit concluziile acesteia privind existența pe teren a construcției pârâtei Rengheș M., fără însă să se stabilească exact vechile amplasamente, suprapunerea efectivă a acestora, existența construcției nefiind un impediment privind anularea titlului, fiind construcții diferite, inclusiv proprietatea sa, fără să existe o referire expresă la cele 2 tipuri de construcție și că în baza testamentului au fost stabilite limitele parcelelor, elementele necesare identificării terenurilor (puț, pomi fructiferi), existente pe teren de care expertul era obligat să țină seama, nu au nici o relevanță în cauză, întrucât în baza raportului de expertiză a u fost identificate terenurile, construcțiile, ținându-se seama de situația existentă la fața locului, nefiind posibilă stabilirea cu certitudine a vechiului amplasament al autorilor părților în raport de actele existente la dosar, iar descrierea unor terenuri în raport de anumite elemente în cuprinsul unui testament nu poate constitui o dovadă referitoarele vechile amplasamente în condițiile în care nu există dovada efectivă că acest testament și-a produs efecte juridice, data la care ar fi avut loc transmiterea dreptului de proprietate de la defunctul N. S. la autorii părților.
Motivele invocate de către reclamantă potrivit cărora au fost efectuate măsurători numai cu privire la 3 parcele din totalul terenului descris în titlu, lipsind de eficiență obiectivele stabilite și că suprapunerile dintre terenuri au un coeficient mic, reconstituirea terenului de 8,75 ha având un caracter diferit de terenul de 1,25 ha aferent casei părintești sunt neîntemeiate, deoarece expertul a identificat terenul în litigiu solicitat de către reclamantă, în raport de obiectivele stabilite, ținând seama de includerea unei părți din terenul solicitat în suprafața de 9,93 ha descrisă în titlul de proprietate, iar la stabilirea anumitor drepturi asupra terenului în litigiu în favoarea reclamantei se ține cont de toate reconstituirile de care a beneficiat reclamanta, de întinderea reală a suprafeței de teren din intravilan deținută de autorul său de 2500 mp indiferent de suprafața aflată în imediata vecinătate a construcțiilor reclamantei.
Criticile reclamantei în sensul că terenurile ce au aparținut autorului său însumau suprafața de 12,637 ha la care are dreptul în baza legilor fondului funciar, până la limita admisă de lege inițial de 10 ha și că s-ar fi făcut o confuzie între actele aferente procedurilor de reconstituire pentru cele două terenuri distincte, respectiv procesul verbal nr.3948/1997 privind terenul de 1,25 ha pe care nu l-a semnat niciodată, nefiind finalizat, sunt nefondate, întrucât toate evidențele agricole atestă deținerea în proprietate de către autorul reclamantei a unor terenuri de 10 ha, terenuri reconstituite efectiv, iar în speță nu a existat nici o confuzie între terenurile care au aparținut în proprietate autorului reclamantei, reconstituite acesteia din urmă ținându-se seama de actele existente la dosar, reclamanta fiind pusă în posesie efectiv încă din anul 1997 asupra terenului de 3997 mp pct. Acasă intravilan, teren care depășește ca întindere suprafața deținută de autorul său anterior preluării de către stat sau CAP de 2500 mp.
Aspectele invocate de către reclamantă în sensul că la baza emiterii titlului de proprietate a stat procesul verbal nr. 2576/2002 privind terenul de 8,75 ha, nefiindu-i reconstituit dreptul de proprietate pentru întregul teren de 10 ha, ci doar de 8,75 ha, având dreptul la 1,25 ha conform adeverinței nr.1068/1992 și că eronat s-a considerat că N. S. ar fi tatăl numitului S. D., fiind tatăl lui S. I. și bunicul lui S. D., demonstrând insuficienta aprofundare de către instanța de fond a cauzei, sunt nejustificate, deoarece în realitate s-a reconstituit întreaga suprafață de teren ce a aparținut autorului său de 10 ha, reclamanta fiind cea care a refuzat amplasamentul oferit de cele două comisii privind terenul de 1,25 ha încă din anul 1997, iar reținerea de către instanța de fond a anumitor legături de rudenie între anumite persoane nu atestă nelegalitatea, netemeinicia sentinței, ci pur și simplu s-a ținut seama de actele existente la dosar, de modalitatea în care au fost depuse anumite acte de stare civilă de către părți.
În raport de aceste considerente, tribunalul constatând că nu există nici un motiv de nelegalitate sau netemeinicie, prev de art. 304 pct.1 – 9 C.pr.civ. și ținând seama de disp. art. 304 indice 1 c.pr.civ. în baza art. 312 alin.1 C.pr.civ. va respinge recursul declarat de recurenta reclamantă, ca nefondat.
Totodată, tribunalul având în vedere că recurenta pârâtă a renunțat la judecata recursului, în baza art. 246 C.pr.civ va lua act că recurenta pârâtă a renunțat la judecata recursului.
În baza art. 274 C.pr.civ. va fi obligată recurenta reclamantă la 400 lei cheltuieli de judecată către recurenta pârâtă Rengheș M. reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă N. D., domiciliată în Ploiești, . nr.187 ..16 județul P. și cu domiciliul ales la C.. de av. G. R. A. M., cu sediul în București ., . împotriva sentinței civile nr.7595/5.07..2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu recurenta-pârâtă RENGHEȘ M., domiciliată în Ploiești, . nr.20 ., intimații-pârâți S. G. L., domiciliat în Ploiești, . . județul P., S. V., domiciliată în ..467 județul P., C. LOCALĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI F. ARICEȘTII-R., cu sediul în . P. și C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI F. P., cu sediul în Ploiești, . județul P., ca nefondat.
Ia act că recurenta-pârâtă RENGHEȘ M., domiciliată în Ploiești, . nr.20 . județul P. a renunțat la judecata recursului declarat împotriva sentinței civile nr.7595/5.07..2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu recurenta reclamantă N. D., domiciliată în Ploiești, . nr.187 ..16 județul P. și cu domiciliul ales la C.. de av. G. R. A. M., cu sediul în București ., ., intimații-pârâți S. G. L., domiciliat în Ploiești, . . județul P., S. V., domiciliată în ..467 județul P., C. LOCALĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI F. ARICEȘTII-R., cu sediul în . P. și C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI F. P., cu sediul în Ploiești, . județul P..
Obligă pe recurenta reclamantă la 400 lei cheltuieli de judecată către recurenta pârâtă Rengheș M..
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 mai 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. C. N. C. C. R.
Fiind în C.O.semnează
Președinte instanță,
GREFIER,
V. R.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red.MC/tehnored.MC
2 ex/31.07.2012
d.f.nr._ Judecătoria Ploiești
j.f.L. C. M.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 802/2012. Tribunalul PRAHOVA | Fond funciar. Decizia nr. 824/2012. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
