Contestaţie la executare. Hotărâre din 18-01-2012, Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 18-01-2012 în dosarul nr. 76/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P.
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILA Nr. 76
Ședința publică din data de 18.01.2012
Președinte: A. P. A.
Judecători: O. C. Ș.
M. R.
Grefier: C. M. K.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta-contestatoare C. G. domiciliată în Ploiești, ., ., jud. P. împotriva sentinței civile nr. 7656/06.07.2011 a Judecătoriei Ploiești în contradictoriu cu intimatele . SA cu sediul în București, ., nr.8-12, sector 1 și C. J. de P. P. cu sediul în Ploiești, ..1, jud. P..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta contestatoare asistată de avocat E. A., lipsind intimatele.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul nu este timbrat și că intimata . SA a depus la dosar întâmpinare, precum și că intimata . SA a depus la dosar, prin fax, o cerere de amânare a cauzei întrucât apărătorul său se află la Judecătoria Oradea, după care,
Apărătorul recurentei contestatoare depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 102 lei conform chitanței . nr._ și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
Tribunalul, având în vedere împrejurarea că cererea de amânare nu este însoțită de nicio dovadă dar și că la dosar nu există nicio împuternicire avocațială, respinge cererea de amânare ca neîntemeiată și pune în discuția părților excepția tardivității introducerii cererii de recurs.
Apărătorul recurentei contestatoare, avocat E. A., având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea excepției tardivității introducerii recursului, arătând faptul că recursul a fost expediat prin poștă la data de 21.10.2011, iar ultima zi în care ar fi putut să depună cererea de recurs era 22.10.2011.
Tribunalul, având în vedere împrejurarea că hotărârea instanței de fond a fost comunicată recurentei contestatoare la data de 06.10.2011, calea de atac fiind depusă prin scrisoare recomandată la data de 21.10.2011 (fila 9 dosar recurs) a fost respectat termenul legal prevăzut de lege, calculat pe zile libere conform prevederilor art. 101 C.pr.civ., termen care s-a împlinit la data de 24.10.2011, respinge excepția tardivității introducerii recursului.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și modificarea sentinței recurate, iar pe fonul cauzei, admiterea în totalitate a contestației la executare.
Arată că contractul de împrumut prevede o clauză penală abuzivă potrivit dispozițiilor legale în materie, o astfel de clauză neputând exista într-un astfel de contract.
Învederează că o astfel de clauză penală este abuzivă întrucât urmărește împovărarea persoanelor care doresc să formuleze astfel de cereri de împrumut.
De asemenea, mai arată că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra cauțiunii. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub numărul_, contestatoarea C. G. a formulat în contradictoriu cu intimatele . SA și C. Județeană de P. P. contestație la executare împotriva somației nr. 92 din data de 20.10.2010, precum si împotriva tuturor actelor de executare prin care s-a dispus înființarea unei popriri asupra pensiei la terțul poprit C. Județeana de P. P., executare ce formează obiectul dosarului nr. 92/2008 al B. M. S.. De asemenea, a solicitat si suspendarea executării silite, in temeiul disp. 403 alin. 1 Cpr.civ..
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că in cadrul dosarului de executare nr. 92/2008, s-a dispus inițial infiintarea popririi asupra pensiei, poprire care a fost sistata in cursul anului 2009, la solicitarea B. M. S., intrucat debitul si cheltuielile de executare au fost achitate in integralitatea lor.
A mai precizat contestatoarea ca a solicitat la acea data întocmirea ultimului act de executare, fiind achitate toate pretențiile creditoarei, insa spre surprinderea sa, a constatat ca in data de 20 oct.2010, la mai bine de un an de la achitarea debitului si a cheltuielilor de executare, s-a emis somație pentru suma de 4999,08 lei reprezentând penalități nedatorate in toata aceasta perioada.
Intimata . SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestatiei ca neîntemeiată, continuarea executării silite de către B. M. S. in dosarul de executare nr. 92/2008, respingerea cererii de suspendarea a executării silite si obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu.
Intimata a invocat excepția netimbrarii sau a insuficientei timbrări a acțiunii - sub rezerva verificării acestui aspect de către instanța de judecata. De asemenea, a invocat excepția tardivității contestației la executare, potrivit art. 401 alin. 1 din Codul de procedura civila: „Contestația se poate face in termen de 15 zile de la data cand contestatorul: a) a luat cunoștința de actul de executare pe care-l contesta sau de refuzul de a indeplini un act de executare; b) cel interesat a primit dupa caz comunicarea ori instiintarea privind infiintarea popririi. Daca poprirea este infiintata asupra unor venituri periodice, termenul de contestație pentru debitor incepe cel mai târziu la data primei rețineri din aceste venituri de către terțul poprit; c) debitorul care contesta executarea insasi a primit somația ori de la data cand a luat cunoștința de primul act de executare, in cazurile in care nu a primit somația sau executarea se face fara somație." Or analizând incidența dispoziitlor legale anterior menționate in cauza de fata, rezulta fara echivoc ca d-na C. a formulat si depus contestația la executare la data de 01.11.2010 la un interval de 2 ani si 6 luni de la data la care a luat cunoștința de executarea silita prin poprire asupra pensiei. Executarea silita impotriva contestatoarei a inceput la data de 23.05.2008, conform adresei emisa de B. M. S., prin care i s-a adus la cunoștința faptul ca s-a infiintat poprire asupra pensiei la terțul poprit C. Județeană de P. P..
Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiata pentru următoarele considerente:
La data de 05.04.2007 intre . SA in calitate de creditor si d-na C. G. in calitate de împrumutat s-a incheiat contractul de credit pentru nevoi personale nr. 16402N. Obiectul contractului l-a reprezentat acordarea de către creditor a unui credit in valoare de 3.600,00 lei imprumutatului pentru finanțarea nevoilor personale nenominalizate ale acesteia in limita valorii creditului acordat. Valoarea totala a contractului a fost stabilita la suma de 5.263,20 lei, cuprinzând capital, dobânda si taxa de analiza si care urma sa fie achitata potrivit art. 3.3. din contract si graficului de rambursare ce constituie anexa la contract, in 24 de rate lunare, egale, in valoare de 219.30 lei. Fiecare rata lunara era scadenta, potrivit aceluiași articol, la data de 25 ale fiecărei luni, data dupa care se percep penalități de 0,5% pe fiecare zi de intarziere aplicate asupra debitului neachitat pana la data incasarii sale efective. Potrivit contractului incheiat, penalitățile puteau depasi cuantumul debitului. In conformitate cu prevederile art. 7.1. din contract, in cazul in care împrumutatul inregistreaza intarzieri mai mari de 30 de zile la plata ratelor scadente, toate obligațiile de plata asumate prin contract si neachitate inca devin exigibile anticipat si scadente.
Începând cu rata numărul 3 scadenta la data de 25.06.2007 si achitata la data de 03.09.2007 contestatoarea a înregistrat intarzieri de 70 de zile, fapt ce a condus la aplicarea dispozițiilor art. 7.1 din contract, pe cale de consecința intreg debitul era in drept sa devină exigibil anticipat. Aceeași situație se regaseste si in cazul următoarelor rate pana la sfârșitul perioadei de contractare (de la rata cu numărul 4-pana la rata cu numărul 24), contestatoarea inregistrand astfel un număr total de 8.406 zile, la care au fost aplicate penalități de intarziere in cuantumul stabilit prin contract.
In acest context, societatea intimata in calitate de creditor, ar fi avut posibilitatea legala sa inițieze executarea silita a contractului inca din luna august 2007.
De asemenea, intimata arata ca incepand cu octombrie 2007 si pana in iulie 2008, contestatoarea a sistat efectuarea oricărei plați in contul . SA, in toata aceasta perioada rămânând in pasivitate, având o atitudine confortabila oferita probabil de o eventuala prezumție ca nu datorează nimănui nimic, acest comportament nefiind justificat in nici un fel de către contestatoare. Folosirea abuziva, cu rea-credinta a unor drepturi atrage răspunderea pentru pagubele pricinuite.
Contestatoarea a inregistrat un număr foarte mare de zile de intarziere la plata ratelor, cu toate ca a avut cunoștința de consecința faptelor sale, . SA fiind in drept sa inițieze oricând procedura executării silite impotriva acesteia. Având in vedere ca doamna C. nu a inteles sa-si achite obligațiile sale contractuale complet si la timp, . SA, in temeiul dispozițiilor art. 45 din Ordonanța 28/2006 privind reglementarea unor masuri financiar-fiscale (in vigoare la data semnării contractului, in prezent fiind abrogata parțial de Legea 93/2009 a instituțiilor financiare-nebancare) care conferă contractelor de credit incheiate de instituțiile financiare nebancare caracterul de titlu executoriu, coroborate cu dispozițiile art. 3711 din codul de procedura civila, la data de 16.05.2008 a solicitat B. M. S. sa inceapa procedura de executare silita impotriva contestatoarei.
D. urmare, la data de 23.05.2008, in temeiul dispozițiilor art. 454 cod proc. civ, executorul a emis o adresa de infiintare a popririii asupra veniturilor doamnei C., adresa care a fost transmisa atat terțului poprit C. Județeană de P. P., cat si debitoarei. La data de 20.10.2008, d-na C. a mers la sediul B. M. in vederea incheierii unui angajament de plata prin care se obliga ca pana la data de 05.11.2008 sa achite suma de 1.500,00 lei, urmând ca restul creanței sa fie achitat eșalonat pana la data de 30.03.2009. Asa cum rezulta din situația plaților atașata prezentei intampinari, acest angajament de plata nu a fost niciodată respectat de către contestatoare. Având in vedere ca d-na C. nu si-a respectat obligațiile de plata stabilite in sarcina sa, de asemenea având in vedere ca plățile au fost efectuate la intervale foarte mari de timp, in speța, au devenit aplicabile prevederile art. 3.3 din contract cu privire la penalitățile de intarziere, pe cale de consecința, in prezent suma datorata de d-na C. cu titlu de penalități de intarziere este de 4.999,08 lei.
F. de sustinerile contestatoarei prin intermediul contestației la executare, intimata . SA intimata a formulat unele precizări.
Intimata C. JUDEȚEANĂ DE P. P. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestatiei ca neîntemeiată.
În motivarea în fapt, intimata C. JUDEȚEANĂ DE P. P. a aratat ca prin dispoziția de poprire, inregistrata sub nr._/25.10.2010, Biroul Executorului Judecătoresc M. S. a solicitat in folosul creditoarei TBI C. I. SA, înființarea unei popriri asupra veniturilor din pensia debitoarei C. G. (Dosar de pensie nr._), pana la concurenta sumei de 4.999,08 lei, reprezentând penalități conform titlului executor.
Dispoziția de poprire menționata a fost dispusa in cadrul Dosarului de executare nr. 92/2008 si a fost însoțita de Contractul de credit pentru nevoi personale nr. 16402N/05.04.2007, precum si Anexa nr. 1 la contractul de nevoi personale.
Astfel, începand cu luna decembrie 2010, C. JUDEȚEANĂ DE P. P. a procedat, in calitate de tert poprit, la instituirea unei rate lunare de 340 lei, in conformitate cu prevederile art. 409 si următoarele din Codul de Procedura Civila., pana la concurenta sumei de 5000 lei. Au fost aplicabile prevederile art. 409 alin. (1) si (2) din Codul de Procedura Civila, conform cărora salariile si alte venituri periodice realizate din munca, pensiile acordate in cadrul asigurărilor sociale, precum si alte sume ce se plătesc periodic debitorului si sunt destinate asigurării mijloacelor de existenta ale acestuia pot fi urmărite pana la 1/3 din venitul lunar net, precum si orice alte datorii, iar in situația in care sunt mai multe urmariri asupra aceleiasi sume, urmarirea nu poate depasi ½ din venitul lunar net al debitorului. Suma poprita a fost virata la CEC BANK SA Ploiești, in contul de consemnatiuni indicat in dispoziția de poprire, pe seama si la dispoziția Biroului Executorului Judecătoresc M. S., iar înființarea popririi asupra acestei sume s-a realizat in baza titlului executoriu indicat mai sus si cu respectarea dispozitiilor art. 454 pct. 1 si 2 din Codul de Procedura Civila.
Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 456 al aceluiași act normativ, terțul poprit este obligat ca, in termen de 15 zile de la comunicarea popririi, sa consemneze suma de bani si sa trimită dovada executorului.
La termenul de judecata din data de 21.03.2011 contestatoarea a depus la dosarul cauzei completare la contestatia la executare prin care a aratat ca pana la momentul sistarii popririi prin adresa din 15.09.009 s-a achitat suma totala de 5987,60 lei. Conform art. 3712 alin. 2 C.p.c. in cazul in care prin titlul executoriu au fost acordate dobanzi, penalitati sau alte sume, fara a fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de organul de executare, potrivit legii.
A mai precizat contestatoarea ca de la momentul sistarii popririi – luna octombrie 2009 – si pana la cererea din 20.10.2010 prin care se insista in executarea silita a trecut mai mult de un an, situatie in care sunt aplicabile disp. art. 389 C.p.c.
Prin încheierea din 21.03.2011 instanța a admis cererea de suspendare a executării silite a titlului executoriu reprezentând contractul de credit nr. 16402N/2007 ce face obiectul dosarului de executare nr. 92/2008 al B. M. S., pentru considerentele expuse pe larg în încheiere.
Prin cererea înregistrată la data de 18.05.2011 contestatoarea a formulat completare la acțiune, în sensul că a solicitat desființarea în parte a titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut nr. 16402N/05.04.2007 sub aspectul clauzei penale inserate la art. 3.3 alin. 2 din contract, întrucât prin clauza penală se încalcă dispozițiile Legii nr. 313/1879.
Intimata . SA a formulat întâmpinare la cererea precizatoare, solicitând respingerea contestației la executare și continuarea executării silite de catre B. M. S. în dosarul de executare nr. 92/2008.
În ceea ce privește excepția tardivității invocată de către intimata . SA, instanța a reținut că aceasta nu a insistat în soluționarea acesteia, având în vedere atitudinea procesuală a intimatei care la solicitarea instanței privind formularea unor cereri sau invocarea unor excepții, aceasta a precizat că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat.
După administrarea probatoriilor, Judecătoria Ploiești a pronunțat sentința civilă nr.7656/06.07.2011, prin care a admis în parte contestația la executare, a anulat somația nr.92/20.10.2010 și actele subsecvente și a respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect anularea contractului de împrumut nr.16402N/05.04.2007.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în urma cererii de executare silită a titlului executoriu reprezentând contractul de credit mai sus menționat, s-a întocmit dosarul de executare nr. 92/2008, iar prin procesul-verbal din 23.05.2008 B. M. S. a stabilit în temeiul art. 3717 alin.2 și 3 Cod proc. civ. cheltuielile ocazionate cu executarea silită în cuantum de 546,61 lei, în aceeași zi, fiind emisă și adresa de înființare a popririi asupra drepturilor salariale/pensie la terțul poprit C. Județeană de pensii P., în cadrul căreia se menționează că terțul poprit urmează a efectua poprirea asupra pensiei contestatoarei în cuantum de 1/3 din sumă până la concurența sumei de 4.192 lei conform titlului executoriu și cheltuieli de executare în cuantum de 546 lei.
A arătat instanța de fond că deși debitul inițial și cheltuielile de executare au fost achitate în întregime, potrivit adresei înaintată de B. către contestatoare, care se coroborează cu adresele către CEC Bank și, deși poprirea supra veniturilor contestatoarei a fost sistată, la data de 15.09.2009 potrivit adresei de sistare a popririi emisă de B. M. S. coroborată cu Adeverința nr._/14.10.2009, în urma cererii de continuare a executării silite, la data de 20.10.2010 a fost emisă o nouă somație de executare prin care contestatoarea era somată ca în termen de o zi de la primirea somației să achite suma de 4999,08 lei reprezentând penalități conform titlului executoriu, fără a i se aduce la cunoștință contestatoarei faptul că mai are de achitat suma de 4999,08 lei la momentul începerii executării silite.
În ceea ce privește perimarea executării silite invocată de către contestatoare prin cererea precizatoare formulată la data de 21.03.2011, instanța de fond a reținut că executarea silita se pornește și se realizează la cererea și stăruința creditorului, prin intermediul organelor de executare legal instituite, iar între dispoziția de sistare a popririi din data de 15.09.2009 și cererea de continuare a executării urmată de emiterea somației în data de 20.10.2010, nu a mai fost efectuat nici un act de executare silită sau vreun act care să fie asimilat cu un act de executare silită.
În ceea ce privește cererea de chemare în judecată formulată de către intimată în contradictoriu cu contestatoarea C. G., având ca obiect partaj judiciar, prima instanța a reținut că cererea de chemare în judecată poate avea ca efect întreruperea cursului prescripției dreptului la acțiune în sens material, însă nu poate fi interpretat ca o modalitate de întrerupere a cursului perimării executării silite întrucât nu poate valora act de executare și Chiar și în cazul în care s-ar admite că cererea de partajare a bunurilor comune de către creditorii unuia dintre debitori, în vederea executării silite a bunurilor proprii ale debitorului, întrerupe cursul perimării executării silite, aceasta întrerupere are caracter temporar și depinde de soluția dată cererii.
S-a arătat că în cauză, prin sentința civilă nr. 300/18.01.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de către creditoarea . I. S.A, reținându-se în esență faptul că debitoarea este unica proprietară a imobilului.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect desființarea în parte a titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut nr. 16402N/05.04.2007, sub aspectul clauzei penale inserate la art. 3.3. alin.2 din contract, judecătoria a reținut că este neîntemeiat întrucât contestatoarea nu putea formula apărări de fond împotriva titlului executoriu în măsura în care avea posibilitatea formulării unei acțiuni în constatarea nulității absolute a clauzelor contractuale abuzive, o acțiune imprescriptibilă, evaluabilă în bani și supusă legii taxelor judiciare de timbru și întrucât contestatoarea nu a ales această cale de atac, instanța a reținut că aceste cauze de nulitate ale titlului executoriu nu mai puteau fi invocate pe calea contestației la executare.
Chiar și în cazul în care se apreciază că aceste apărări de fond sunt admisibile și pot fi analizate pe calea contestației la executare, instanța a apreciat că susținerile contestatoarei sunt neîntemeiate, deoarece la data încheierii contractului de credit, erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice, dar și dispozițiile Legii 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale, contestatoarea a semnat contractul în cunoștință de cauză, semnarea contractului de credit fiind un proces de voință liber și conștient al împrumutatului, iar penalitatea reprezintă un mijloc de protecție al creditorului cu privire la neexecutarea obligației de plată către împrumutat.
De asemenea, instanța a reținut faptul că nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 313/1879 și nici ale Deciziei nr. XI/2005 pronunțată de către ICCJ întrucât contractul încheiat între contestatoare și intimata este un contract comercial și nu civil, fiind incidente prevederile legii 289/2004 care se completează cu dispozițiile Legii nr. 58/1998 privind activitatea bancară, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 148/2000 privind publicitatea, cu modificările și completările ulterioare, ale Ordonanței Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale Codului penal, ale Codului comercial, precum și ale Codului civil, în măsura în care acestea nu conțin dispoziții contrare.
Împotriva acestei sentințe a declarat în termen legal recurs contestatoarea, C. G..
Arată recurenta că instanța de fond în mod greșit nu a dispus anularea titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut nr. 16402N/05.04.2007, reținând faptul că recurenta - contestatoare nu putea formula apărări de fond împotriva titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut, fiind în contradicție cu dispozițiile art. 399 alin. 3 Cod. Proc. Civ.
A precizat recurenta că prin clauza penală menționată mai sus, în articolul de mai sus, se încalcă dispozițiile Legii 313/1879 în vigoare și în prezent astfel că este evident faptul că în art. 3.3. din Contract este stipulată o clauză penală contrară legii, având în vedere actele emanate de la intimata-creditoare, acte din care reiese ca s-a procedat ia calcularea de penalități de întârziere pentru 8406 zile, ceea ce depășește cu mult cele 747 zile calendaristice cuprinse în perioada 03.09._09 pentru care au fost calculate.
A mai precizat recurenta că în mod greșit prima instanță nu a ținut cont de decizia înaltei Curți de Casație și Justiție -Secțiile Unite - in Decizia nr.lX din 24 oct.2005 și nu a avut în vedere practica recentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene, respectiv prevederile Directivei 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele în contractele cu consumatorii, transpusă în Legea 193/2000 și cele ale Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind contractele de credit pentru consumatori transpusă în OUG 50/2010.
A mai arătat recurenta că deși prin încheierea din data de 29.06.2011 instanța de fond a reținut concluziile contestatoarei prin apărător și pe capătul de cerere referitor la întoarcerea executării în ceea ce privește penalitățile de întârziere în cuantum de 1400 lei percepute în mod abuziv a omis să se pronunțe, aceiași situație fiind și în ceea ce privește cheltuielile de judecată, pe care, deși le-a solicitat, instanța de fond a luat act că nu au fost solicitate.
În ceea ce privește cererea de suspendare, recurenta a solicitat restituirea cauțiunii în cuantum de 500 lei achitată.
În temeiul art.308, alin.2 cod pr. civ., intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității recursului.
În motivarea excepției, s-a arătat că potrivit dispozițiilor art. 301 din Codul de Procedura Civila, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii daca legea nu dispune altfel și deși nu se cunoaște data la care recurenta a primit hotărârea Judecătoriei Ploiești, probabilitatea ca aceasta sa fi primit hotărârea instanței de fond cu cel puțin o zi înainte, de data la care intimata a primit comunicarea este destul de crescută, insa, in lipsa unei dovezi concrete in acest sens, se va raporta la data la care a intrat in posesia sentinței, si anume data de 06.10.2011.
A apreciat intimata că depășirea termenul peremptoriu de 15 zile prevăzut de lege este mai mult decât evidenta in acest context întrucât data înregistrării recursului este 24.10.2011, or, ultima zi in care recurenta putea sa formuleze recurs a fost 21.10.2011, hotărârea recurata fiindu-i transmisa cei mai târziu la 06.10.2011.
Pe fondul cauzei solicitam respingerea recursului ca neîntemeiat si nefundat.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp.art.3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este fondat, în limita și pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Inițial, Judecătoria Ploiești a fost investită cu o contestație împotriva actelor de executare ce fac obiectul unui dosar de executare, aflat pe rolul B.E.J. M. S..
Pe parcursul soluționării cauzei, în fața instanței e fond, contestatoarea și-a completat cererea de chemare în judecată și cu un petit vizând desființarea în parte a titlului executoriu și care în cauza pendinte este reprezentat de un contract de credit bancar.
Acest petit a fost respins de către instanța de fond.
Ori, așa cum în mod legal a apreciat judecătoria, într-un prim raționament al considerentelor sentinței recurate, contestatoarea nu putea formula apărări de fond împotriva titlului executoriu, de vreme ce avea deschisă posibilitatea formulării unei acțiuni în constatarea nulității absolute a clauzelor pretins abuzive.
Împrejurarea că, în subsidiar, instanța a făcut și o analiză a fondului respectivei solicitări, nu îndrituiește recurenta să obțină reformarea hotărârii sub aspectul soluției date petitului în discuție, prin raportare la fondul raportului juridic litigios, atâta vreme cât o contestație la titlu cu asemenea conținut nu poate fi primită față de dispozițiile art.399, alin.3 cod pr. civ.
Așa fiind, sunt nefondate criticile recurentei, vizând respectivele aspecte.
Criticile recurentei vizând greșita soluționarea a capătului de cerere privind întoarcerea executării sunt fondate.
Astfel, așa cum rezultă și din dovezile aflate la dosar, deși executarea se încheiase, executorul judecătoresc a emis o nouă somație și a somat contestatoarea recurentă să achite suma de 4.999,08 lei, fiindu-i poprită acesteia suma de 1.400 lei, de către terțul poprit C. Județeană de P. P..
Tribunalul reține că, deși judecătoria a anulat această somație nu a dispus și întoarcerea executării, recurenta fiind prejudiciată în acest sens.
Așa fiind, față de dispozițiile art.4041 și următ. cod pr. civ., precum și de soluția pronunțată de instanța de fond, va dispune întoarcerea executării silite în ceea ce privește această sumă de bani.
Cu privire la cheltuielile de judecată, tribunalul reține că, astfel cum rezultă și din practicaua încheierii de amânare a pronunțării, aceste cheltuieli au fost solicitate de către apărătorul recurentei, astfel că în mod nelegal, prima instanță a luat act că acestea nu au fost solicitate.
Cu privire la restituirea cauțiunii, față de soluția pronunțată de prima instanță, precum și de dispozițiile art.7231 cod pr. civ., tribunalul constată că și această critică este întemeiată, cauțiunea fiind o garanție pentru reaua credință în exercitarea contestației la executare, ceea ce nu este cazul în speța dedusă judecății, întrucât, recurenta contestatoare a făcut pe deplin dovada că executarea a continuat, deși nu se mai impunea, așa cum s-a arătat în precedent.
Pentru toate aceste motive, având în vedere și dispozițiile art.312, cod pr. civ., tribunalul urmează să admită recursul, iar pe cale de consecință va casa în parte sentința civilă nr. 7656/06.07.2011 a Judecătoriei Ploiești, în sensul că dispune întoarcerea executării silite în ceea ce privește suma de 1.400 lei și va admite cererea privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată și obligă intimata la 1.000 lei către contestatoare.
În temeiul art.7231 cod pr. civ., tribunalul va dispune restituirea cauțiunii achitată, în cuantum de 500 lei.
Tribunalul va menține în rest dispozițiile sentinței atacate.
În temeiul art.274 cod pr. civ., tribunalul va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-contestatoare C. G. domiciliată în Ploiești, ., . împotriva sentinței civile nr. 7656/06.07.2011 a Judecătoriei Ploiești în contradictoriu cu intimatele . SA cu sediul în București, ., nr.8-12, sector 1 și C. J. DE P. P. cu sediul în Ploiești, ..1, jud. P..
Casează în parte sentința civilă nr. 7656/06.07.2011 a Judecătoriei Ploiești, în sensul că dispune întoarcerea executării silite în ceea ce privește suma de 1.400 lei.
Admite cererea privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată și obligă intimata la 1.000 lei către contestatoare.
Dispune restituirea cauțiunii achitată, în cuantum de 500 lei, prin recipisa de consemnare nr._/1 în dosarul nr._, la data de 21.03.2010 la CEC Bank.
Menține în rest dispozițiile sentinței atacate.
Ia act că recurenta nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 18.01.2012.
Președinte, Judecători,
A. P. A. O. C. Ș. M. R.
fiind plecat din instanță semnează
președintele instanței
Grefier,
C. M. K.
fiind plecat din instanță
semnează prim grefier
Operator de date cu caracter personal nr.5595.
Red.R.M.
2 ex.- 05.03.2012
d.f._ Judecătoria Ploiești
j.f. E. C. D.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 4579/2012. Tribunalul PRAHOVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 77/2012. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
