Acţiune în constatare. Sentința nr. 1649/2012. Tribunalul PRAHOVA

Recurenta-pârâtă arată că prin cererea de chemare in judecata reclamantul Visoiu I. a solicitat in contradictoriu cu . sa i se constate dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren de circa 200 mp, aflata in continuarea terenului de 1415 mp teren deținut in temeiul TP_//01.07.1996, teren situat in . care a edificat fără autorizație de cons­truire o anexa gospodăreasca . In motivarea cererii sale, reclamantul a invocat uzucapiunea de lunga durata susținând ca poseda acest imobil teren si construcția de peste 30 de ani si ca a exercitat asupra acestuia o posesie pașnica, de lunga durata si sub nume de proprietar motiv pentru care a apreciat ca sunt întrunite condițiile uzucapiunii de lunga durata ca mod de dobândire a dreptului de proprietate asupra.

Mai menționează că instanța de fond in urma probatoriilor administrate interogatoriu, expertize tehnice de specialitate si proba testimoniala cu martori a apreciat acțiunea reclamantului ca fiind întemeiata si a dispus admiterea acesteia.

Recurenta-pârâtă apreciază sentința primei instanțe e vădit neîntemeiata având in vedere următoarele considerente: coroborând susținerile reclamantului cu expertiza tehnica topo administrata rezulta cu claritate ca in fapt deținerea terenului s-a făcut prin acaparare abuziva; nu exista nici o proba care sa confirme ca terenul in suprafața de circa 200 mp este situat in prelungirea terenului aflat in proprietatea reclamantului astfel cum se motivează in cererea de chemare in judecata . Dimpotrivă rezulta clar din expertiza ca terenul se afla vis-a-vis de proprietatea reclamantului si nu are nici o legătura cu terenul destinația curți construcții.

Deci însăși motivarea cererii sale de chemare in judecata pornește de la susțineri nereale întrucât terenul in cauza a fost ocupat in mod abuziv de către acesta si nu are nici o legătura cu terenul destinația curți construcții aflat in proprietatea sa.

Mai mult decât atât din planul topo al expertizei se demonstrează ca terenul in cauza aparține domeniului public fiind înconjurat de teren cu acest regim juridic . Acest lucru este atestat de însuși expertul topo in partea scrisa a lucrării, in care delimitează clar terenul, acesta figurând înconjurat pe toate cele 4 laturi de domeniu public.

In condițiile in care terenul se afla in prelungirea terenului reclamantului, așa cum se susține, cel puțin pe una dintre laturi exista un "rest de proprietate" pentru a se putea motiva acțiunea in constatare prin uzucapiune, ce efect al unui excedent de teren fata de cel obținut prin Titlu de proprietate.

Or, o asemenea situație nu transpare si in atare condiții nu se poate susține ca argument pentru dovedirea uzucapiunii ca mod de dobândire a dreptului de proprietate.

Pentru terenul in cauza, reclamantul nu a figurat nici măcar prin simpla declarație de înscriere la rol fiscal, deși susține ca îl poseda din anul 1963. In realitate insa reclamantul poseda din anul 1963 doar terenul asupra căruia i s-a constituit drept de proprietate prin TP_/01.07.1996 si nu terenul de 200 mp asupra căruia solicita sa i se constate drept de proprietate. Deci, si din acest punct

de vedere apreciază ca publicitatea ca atribut al posesiei in virtutea căreia se constata dreptul de proprietate prin posesia de lunga durata nu este dovedită.

Faptul ca doi martori susțin ca acest teren a fost deținut de reclamant nu ilustrează decât publicitatea fata de aceștia si nu fata de autoritatea publica locala. Instanța de judecata deși i-a pus in vedere reclamantului prin încheierea de ședința din data de 29.04.2010 sa depună istoric d eroi agricol si fiscal asupra terenului din comuna M., ., nu mai solicita acest document si admite acțiunea in mod cu totul neîntemeiat.

A mai precizat recurenta că din actele comunicate instanței terenul in cauza se afla in zona in care se va construi podul peste pârâul Provita, investiție de interes public si in atare condiții o arie de_ mp - 743 mp intravilan si_ mp teren extravilan au fost trecuți in domeniul public al localității conform HCL 36/12.04.2011. Aceste demersuri au fost determinate de investiția mai sus menționata, iar terenul in cauza se afla, in momentul de fata chiar la gura podului astfel încât constatarea unui drept de proprietate in aceste condiții cu certitudine va implica împiedicarea demarării lucrărilor pentru pod. Așa zisa completare a raportului de expertiza tehnica topo in care expertul " stabilește " ca terenul nu aparține domeniului public este total greșita întrucât la data la care se făcuse aceasta expertiza, terenul aparținea domeniului public in virtutea HCL 36/2011.

Mai mult decât atât completarea expertizei tehnice topo nu cuprinde nici un argument de ordin tehnic prin care sa se susțină o asemenea concluzie, aspect ce ridica serioase semne de întrebare privind valabilitatea acestei lucrări.

In condițiile in care terenul este înconjurat numai de teren ce aparține domeniului public este clar ca si terenul solicitat de către reclamant are aceiași încadrare juridică, pe care insa expertul nu o stabilește, deși a avut la dispoziție documente care atestau aceasta situație. Dintr-o simpla analiza a schiței plan întocmita de expert cu planul de situație - anexa la HCL 36/2004 rezultă cert ca terenul asimilat adresei poștale a reclamantului aparține domeniului public, si data fiind sentința instanței de fond prin care reclamantul este " împroprietărit" cu acest imobil, va împiedica edificarea podului - investiție de interes public.

Coroborând concluziile raportului de expertiza tehnica topo cu declarațiile martorilor se poate susține ca expertul nu a identificat terenul in cauza întrucât expertul identifica terenul ce face obiectul acțiunii la adresa . 643 - număr ce corespunde adresei reclamantului, martorul Z. P. susține in declarația sa de la fila 44 dosar ca terenul este " peste drum de locuința", aceasta identificare se face si de către martora N. M. - fila 43 dosar - in care si aceasta arata ca terenul se afla - "vis a vis de locuința sa"( a reclamantului n.n.)., din schița plan efectuata de către expert nu se realizează o identificare corect întrucât nu se poziționa terenul si fata de locuința reclamantului pentru a se certifica numărul poștal 643 atribuit terenului de 200 mp curți construcții ce face obiectul acțiunii

In situația in care instanța analiza corect probele administrate in cauza trebuia să dispună din oficiu refacerea raportului de expertiză întrucât acesta nu este concludent.

A mai precizat recurenta că in zona respectiva a existat o practica a ocupării abuzive a terenurilor si edificarea de anexe pe acestea, motiv pentru care s-a adoptat HCL 37/2011, de desființare pe cale administrativa a lucrărilor ilegal edificate pe terenuri ce aparțin domeniului public sau privat al localității.

Cetățenii aflați in situații similare cu cea a reclamantului au înțeles si au dat curs acestor demersuri de intrare in legalitate prin desființare, insa reclamantul nu dorește sa se supună acestor rigori ci încerca, in mod nefondat sa își constituie un drept de proprietate prin intermediul acestei acțiuni .

A mai menționat recurenta că folosirea acestor construcții pentru creștere si adăpostire animale a dus la producerea de resturi si dejecții animaliere pe care reclamantul le depozitează direct in albia pârâului, ceea ce contravine normelor de mediu si legislației incidente cursurilor de apa.

In drept a invocat disp. art. art 304 pct 9 Cod de Procedura civila.

Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, acesta a fost înregistrat sub nr._ la data de 04.08.2011.

La data de 28.11.2011 intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea recursului formulat de recurenta-pârâtă ca nefondat.

Intimatul-reclamant menționează că prin sentința civila recurată i s-a constatat dreptul de proprietate asupra unui teren situat in comuna Magureni, ., in suprafața de 200mp, cu destinația curți-construcții, precum si asupra unei construcții situata pe acest teren, compusa din garaj si porumbar, in temeiul dispozițiilor art. 1890, art. 492 Cod civil coroborate cu dispozițiile art. 111 Cod procedura civila. Imobilele teren si construcție ce au făcut obiectul acțiunii au fost identificate si evaluate prin cele doua Raporturi de expertiza efectuate in cauza, respectiv Raportul de expertiza topometrica Troasca A. (inclusiv completare) si raportul de expertiza construcții N. M..

Astfel, recurenta critica soluția pronunțata de instanța sub mai multe aspecte, vădit nefondate, fata de actele si lucrările dosarului: respectiv apartenența terenului în litigiu domeniului public, deși recurenta nu a formulat astfel de întâmpinări, lipsa unei adeverințe de rol fiscal și agricol, iar faptul că o suprafață de teren a fost trecuta in domeniul public al comunei in vederea construirii unui pod a fost avut in vedere de instanța, care, a dispus completarea Raportului de expertiza topometrica prin stabilirea ca obiectiv in sarcina expertului verificarea documentației Primăriei corn. Magureni aferenta HCL 36/2011 in vederea stabilirii acestui aspect.

F. de toate aceste aspecte intimatul-reclamant consideră legala si temeinica sentința pronunțata in prezenta cauza de Judecătoria Câmpina, considerând că, criticile recurentei-pârâte sunt nefondate si pur șicanatorii si malițioase.

Intimatul-reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata.

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs formulate, a dispozițiilor legale incidente,dar și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 3041 Cod procedură civilă, Tribunalul constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

P. hotărârea recurată a fost admisă acțiunea formulată de intimatul reclamant, s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenul in suprafață de 200 mp, situat în com. M. . jud. Prahova delimitat pe schița de plan anexa a raportului de expertiza Troasca A. de pct. A-B-C-D-A și a construcției: garaj in suprafata utila de 19,11 mp, copertina stânga in suprafață de 30,51 mp si copertina dreapta in suprafață de 22,14 mp, astfel cum a fost identificată pe schița de plan de expert N. M. și s-au omologat cele două rapoarte de expertiză.

Critica recurentei în sensul că terenul în litigiu aparține domeniului public, nefiind posibil dobândirea dreptului de proprietate pe calea uzucapiunii nu poate fi primită.

Astfel, din coroborarea raportului de expertiza topometrica completare cu depozițiile martorilor, răspunsul la interogatoriu, adresa nr. 5075/26.10.2010 (filele 41, 55 dosar fond) rezultă, fără putință de tăgadă, că terenul în litigiu nu face parte din domeniul public al . nu a făcut obiectul legilor fondului funciar.

Susținerea recurentei în sensul că potrivit Hotărârii Consiliului Local nr. 36/12.04.2011 terenul face parte din domeniul public nu se justifică întrucât raportul de expertiză topometrica completare dispus ca urmare a invocării hotărârii menționate și față de care aceasta nu a formulat obiecțiuni, nu confirmă această ipoteză și, mai mult, hotărârea menționată a fost emisă la o dată ulterioară sesizării instanței.

Critica privind lipsa unei adeverințe de rol fiscal si agricol pentru imobilele ce fac obiectul acțiunii nu se justifică întrucât inscrierea la rolul fiscal și agricol nu este o condiție de admisibilitate a acțiunii intemeiata pe uzucapiunea de lunga durata si pe accesiunea imobiliara, ci altele sunt condițiile obligatorii de indeplinit: posesia utila, neviciata si sub nume de proprietar exercitata cel puțin 30 de ani, precum si accesiunea imobiliara artificiala in cazul construcției, in sensul codului civil, cu mențiunea ca publicitatea ceruta de legea civila pentru a uzucapa nu se refera la evidente fiscale sau egricole, ci la posesia publica, in percepția căreia reclamantul intimat este proprietar al terenului in litigiu, condiții pe care intimatul reclamant le-a îndeplinit.

În ceea ce privește cea de a treia critică, Tribunalul reține că în baza Hotărârii Consiliului Local nr. 36/12.04.2011 s-a dispus completarea raportului de expertiză topometrica, iar expertul, deplasându-se la Primăria Magureni si consultând actele indicate a concluzionat ca terenul nu se afla in arealul trecut in domeniul public, fapt ce nu a fost contestat de către recurentă.

Corespunde realității că terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, așa cum prevede art. 5 alin. 2 din Legea nr. 18/1991.

Însă, raportat la probele administrate în cauză, terenul din litigiu nu face parte din domeniul public deoarece nu se încadrează în prevederile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 și art. 3 alin. 4 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acestora.

Terenul în litigiu face parte din domeniul privat al comunei și el este supus dispozițiilor de drept comun conform art. 6 din Legea nr. 18/1991 și art. 5 alin. 2 din Legea nr. 213/1998, respectiv poate fi dobândit prin uzucapiune,

P. urmare, cum corect a reținut și instanța de fond, potrivit probelor administrate, rezultă ca intimatul reclamant a exercitat o posesie de lunga durata in înțelesului Codului civil asupra unui teren in suprafața de 200mp identificat in Raportul de expertiza Troasca A., in prezenta unui reprezentant al Primăriei Magureni, concretizata si de construirea fără autorizație de construcție a unui garaj și a unei copertine.

Potrivit afirmațiilor recurentului, în zonă există o practică a ocupării abuzive a terenurilor și edificarea de anexe pe acestea.

Uzucapiunea, ca mod de dobândire a proprietății asupra unui imobil reprezintă, în mod indirect și o sancțiune a fostului proprietar care, prin pasivitatea lui, a făcut ca timp îndelungat, în speță peste 30 de ani, bunul să se afle în posesia altei persoane ce s-a comportat ca un adevărat proprietar.

P. urmare, raportat la probele administrate în cauză, Tribunalul reține că sentința instanței de fond a fost pronunțată cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor legale invocate, neexistând motive de modificare sau casare a hotărârii conform art. 304 sau 304¹ C. pr. civ., astfel că, pentru considerentele arătate, în baza disp. art. 312 alin. 1 C.pr. civ se va respinge recursul ca nefondat.

În baza disp. art. 274 C.pr. civ. va obliga recurenta-pârâtă la plata către intimatul-reclamant a sumei de 1.000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, sumă stabilită prin reducerea celei de 3.000 lei solicitată cu acest titlu, în baza art.274 alin.3 C.pr.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă ., cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 1649/02.06.2011, pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimatul-reclamant V. I., cu domiciliul în comuna M., ., jud. Prahova, ca nefundat.

Obligă recurenta-pârâtă la plata către intimatul-reclamant a sumei de 1.000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, sumă stabilită prin reducerea celei de 3.000 lei solicitată cu acest titlu, în baza art.274 alin.3 C.pr.civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publici azi 22.02.2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

L. E. N. A. A. M. L.

Fiind în concediu studii,

semnează,

Președintele Instanței

Grefier,

L. E. N.

Operator date cu caracter personal 5595

Red NA/ tehnored. GE

2 ex./08.03.2012

d.f._ Judec. Câmpina

j.f. L. I. D.