Contestaţie la executare. Decizia nr. 301/2012. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 301/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 22-02-2012 în dosarul nr. 301/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 301
Ședința publică din data de 22.02.2012
Președinte: L. E.
Judecător: N. A.
Judecător: A. M. L.
Grefier: L. E. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul-contestator R. V. V., domiciliat în comuna M., ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1661/11.10.2011, pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimații B. M. M. A., cu sediul în Ploiești,.. 11, ., jud. Prahova, și T. F. G., domiciliată în București, ., sector 2.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul recurentului-contestator, avocat G. M., lipsind intimații.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxă de timbru, în cuantum de 97 lei, conform chitanței nr._/21.02.2012, și timbru judiciar, în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul-contestator nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă recursului promovat, după care
Apărătorul recurentului-contestator depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă recursului promovat.
Tribunalul pune în discuție excepțiile invocate de intimata T. F. G. prin nota de ședință depusă la dosar, respectiv excepția tardivității formulării contestației, excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. M. M. A. și excepția nulității cererii de chemare în judecată pentru nesemnare de către contestator personal.
Apărătorul recurentului-contestator, având cuvântul, arată că excepțiile invocate de intimata T. F. G. nu sunt excepții noi invocate în recurs, ci au fost invocate la fond, asupra acestora pronunțându-se instanța, prin încheierea de ședință din data de 04.10.2011 (filele 54-55 dosar fond).
Tribunalul, constatând că asupra excepțiile invocate de intimata T. F. G. instanța de fond s-a pronunțat, în sensul respingerii acestora, prin încheierea de ședință din data de 04.10.2011, apreciază că acestea sunt apărări de fond, urmând a fi apreciate ca atare.
Apărătorul recurentului-contestator, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Apărătorul recurentului-contestator, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii contestației la executare, având în vedere că titlul executoriu este reprezentat de o sentință civilă prin care contestatorul a fost obligat a permite intimatei de a avea legături personale cu minora R. I., care se află la tată, astfel că nu trebuia să se formeze dosar de executare silită, întrucât contestatorul nu s-a opus ca mama să aibă legături personale cu minora, procesele-verbale întocmite de către executorul judecătoresc din datele de 12 și 16.08.2011 fiind încheiate anterior încuviințării executării silite, astfel că nu trebuiau puse în sarcina contestatorului niște cheltuieli de executare anterioare încuviințării executării silite, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei vălenii de M. sub nr._ din 30 august 2011 contestatorul R. V. V. a chemat in judecată pe intimații T. F. G. si B. M. M. A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să se dispună anularea somației nr. 374 din 17 august 2011 si a tuturor actelor subsecvente începute in dosarul de executare nr. 374/2011 al B. M. M. A. (inclusiv procesul verbal privind cheltuielile de executare).
In motivarea contestației se arată că prin decizia civila nr. 100 din 2 martie 2011 a Tribunalului Prahova pronunțată în dosarul nr._ s-a dispus încredințarea minorei R. I. spre creștere si educare tatălui R. V. V., hotărâre rămasă irevocabilă, prin respingerea recursului declarat de intimata T. Frehiwor G. la data de 10 mai 2011 prin decizia 364 a Curtii de Apel Ploiești. Se mai arată că prin sentința nr. 1279 din 11 iulie 2011 a Judecătoriei Vălenii de M. s-a dispus obligarea reclamantului a permite intimatei T. să aibă legături personale cu minora. Se mai precizează că, la data de 16 august 2011 s-a prezentat si intimata T. împreună cu executorul judecătoresc pentru a lua fetita, astfel că acest act de executare este întocmit in mod abuziv, astfel că solicită admiterea contestației.
In drept, a invocat dispozitiile art. 399 si urm.cod procedură civilă.
A depus alăturat, în copie, înscrisuri.
La data de 9 septembrie 2011 executorul judecătoresc M. M. A., a depus la dosar, in copie, înscrisurile solicitate de instantă.
La data de 13 septembrie 2011 intimata T. F. G. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea contestației, ca neîntemeiată (fila 39-41).
In cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
După administrarea probelor încuviințate părților, prin sentința civilă nr.1661/11.10.2011 a Judecătoriei Vălenii de M., instanța a respins excepția necompetentei teritoriale ca neîntemeiata, s-a respins excepția nulității cererii de chemare in judecata pentru nesemnarea acțiunii ca neîntemeiata, a respins excepția tardivității formulării acțiunii ca neîntemeiata.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. M. A. M. .
A respins contestației la executare formulata in contradictoriu cu aceasta intimata ca fiind introdusa împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva.
A respins contestația la executare formulată de contestatorul R. V. V., domiciliat în comuna Maneciu, ., jud. Prahova, în contradictoriu cu intimații T. F. G., domiciliată în municipiul București, sector 2, ., jud. Prahova, ca neîntemeiata.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin sentința nr.1279/11.07.2011 pronunțata in dosar nr._ de Judecatoria Valenii de M. pe cale de ordonanța președențială s-a admis in parte cererea intimatei T. F. G. si a fost obligat contestatorul sa permită acesteia sa aibă legături personale cu minora R. I., in sensul de a o lua de la domiciliul contestatorului in prima săptămâna a fiecărei luni, de vineri ora 16,00 pana duminica ora 18,00, o săptămână in luna august, 3 zile in luna decembrie pana la soluționarea dosarului nr._, fiind de asemenea obligat contestatorul sa permită intimatei sa vorbească cu minora la telefonul mobil, in fiecare zi, intre orele 17,00-18,00. Ordonanță a fost data ca executorie fără somație și fără trecerea unui termen.
La data de 27.07.2011 intimata a formulat cerere de executare silita a titlului executoriu reprezentat de sentința nr.1279/11.07.201, ulterior fiind încheiate de către executorul judecătoresc procesele verbale din data de 12 august 2011 si 16 august 2011.
Cu ocazia încheieri primului proces verbal s-a constatat ca la domiciliul debitorului contestator nu s-a găsit nici-o persoana, iar urmare discuției telefonice purtate cu bunica paterna a minorei s-a comunicat organului de executare ca nu înțelege sa respecte hotărârea judecătorească decât „după soluționarea dosarului în instanță”. F. de aceasta împrejurare s-a pus in vedere debitorului contestator ca la data de 16 august 2011 orele 14,00 sa fie prezent la domiciliu pentru aducerea la îndeplinirea a hotărârii judecătorești.
La data de 16 august 2011 mama contestatorului, B. S. a prezentat o procura notariala autentificata sub numărul 537/03.03.2010 ( menționată in cuprinsul procesului verbal) prin care debitorul îi acorda dreptul de reprezentare și a menționat că este de acord cu respectarea hotărârii judecătorești mai sus menționate
La data de 17.08.2011 s-a încheiat si procesul verbal de cheltuieli de executare prin care s-a stabilit suma de 3.134,3 lei ce urma a fi achitata de către debitorul contestator si s-a emis somația nr.374.
Contestatorul debitor susține ca somația nr.374/17.08.2011 nu este legal emisa sub aspectul onorariului executorului judecătoresc, onorariul de avocat si cheltuielile de executare motivat de faptul ca acestea sunt mult prea mari fata de munca depusa in ceea ce privește punerea in aplicare a titlului executoriu.
In ceea ce privește onorariul de executor stabilit in cuantum de 620 lei si cheltuielile de executare stabilite in cuantum de 500 lei, se retine ca sumele plătite cu titlu de onorariu pentru executorul judecătoresc reprezintă cheltuieli cu efectuarea executării silite in conformitate cu disp.art.37 alin.1 din Lg.188/200 si cele ale Ordinului Ministrului Justitiei nr.2550/2006. In cuprinsul procesului verbal sunt precizate cheltuielile de executare ce compun suma de 500 lei, constând in înregistrare, formare dosar, redactare adrese, întocmire procese verbale, chaltuieli de transport ( doua deplasări la domiciliul minorei in localitatea Maneciu) cheltuieli poștale, emitere somație si emitere poprire către terți popriți Raiffeisen Bank, CEC Bank si BRD.
De asemenea se retine ca executarea silita ce are ca obiect plata unor sume de bani, in cazul de fata executarea silita realizându-se prin poprire, onorariul nu poate depăși un anumit plafon determinat prin actele normative menționate raportat la cuantumul obligației de plata a cărei executare se urmărește onorariu ce este stabilit potrivit anexei la Ordinul Ministrului Justitiei nr.2550/2006 punctul 4.
Raportat la aceste prevederi se constata in cauza, ca executorul judecătoresc a aplicat corect, pentru a determina cuantumul onorariului sau dispozițiile art.37 alin.1 din Lg.188/2000.
In ceea ce privește onorariul de avocat stabilit in cuantum de 2000 lei se retine ca potrivit art.274 alin.3 judecători au dreptul sa micșoreze onorariile avocaților când se constata motivat ca sunt nepotrivit de mari fata de valoarea pricini sau munca îndeplinita de avocat.
In cauza de fata susținerile contestatorului debitor în sensul că onorariul perceput de avocat este disproporționat de mare nu sunt întemeiate. Executarea creanțelor a presupus activitatea avocatului împuternicit constând în studierea dosarului de fond și obținerea titlului executoriu consultații acordate creditoarei, formularea cererilor de începere a executării, plata taxelor aferente, deplasări la biroul executorului judecătoresc, urmărirea executării. De asemenea, la momentul stabilirii onorariului de avocat, creditoarea nu putea cunoaște forma în care se va realiza executarea.
Creditorii au dreptul de a beneficia de asistența juridică a unui specialist în drept și în faza de executare, precum și de a-și recupera cheltuielile efectuate în acest scop.
Așadar in cauza de fata ceea ce invoca contestatorul ca fiind o cauza de nulitate a somației nr.374/17.08.2011 si a procesului verbal privind cheltuielile de executare este aceea ca parte din cheltuielile de executare sunt nelegal stabilite împrejurare ce atrage atât anularea acestora dar si a actelor subsecvente.
In cauza s-a stabilit insa ca sumele stabilite cu titlu de cheltuieli de executare au fost legal stabilite astfel ca aceasta susținere apare ca nefondata.
La data de 28.11.2011, recurentul-contestator a declarat recurs împotriva sentinței civile nr.1661/11.10.2011 a Judecătoriei Vălenii de M. arătând că este nelegală și netemeinică, motivând că în mod greșit instanța de fond a respins contestația la executare prin care contestatorul R. V. V. a solicitat anularea somației nr. 374/17.08.2011 si a tuturor actelor subsecvente începute in dosarul de executare nr.374/2011 al B. M. M. A. (inclusiv procesul verbal privind cheltuielile de executare, motivând ca in realitate onorariile executorului judecătoresc, al avocatului dar si cheltuielile efectuate in dosarul de executare au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor legale.
Instanța de fond nu a analizat in mod corect contestația, rezumându-se a analiza doar cheltuielile efectuate in dosarul de executare, fara insa a observa ca executarea silita s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor legale.
Precizează contestatorul că așa cum a menționat si in cererea de chemare in judecata, prin decizia civila nr. 100/02.03.2011 a Tribunalului Prahova pronunțata in dosarul nr._ al Judecătoriei Vălenii de M. s-a dispus încredințarea minorei R. I. spre creștere si educare tatălui R. V. V., hotărâre ce a rămas irevocabila prin DC 364/10.05.2011 a Curții de Apel Ploiești (prin respingerea recursului declarat de către T. F. G.).
Prin sentința nr. 1279/11.07.2011 pronunțata in dosarul nr._ al Judecătoriei Vălenii de M. s-a dispus obligarea recurentului-contestator a permite intimatei sa aibă legături personale cu minora.
Prin cererea ce a făcut obiectul dosarului nr._ a Judecătoriei Vălenii de M., s-a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de către sentința civila nr. 1279/11.07.2011 de către B. M. A. M..
Intimata T. F. G. s-a prezentat la data de 16.08.2011 la domiciliul recurentului pentru a luat fetita, împreuna cu executorul judecătoresc M. A. M., întocmindu-se mai multe acte de executare, insa instanța de judecata s-a pronunțat in dosarul nr._ (încuviințarea executării silite) abia la data de 17.08.2011, după ce instanța de judecata a amânat pronunțarea o zi.
Deși am precizat prin nota de ședința din 04.10.2011 faptul ca orice demers efectuat de către executorul judecătoresc înaintea încuviințării executării silite de către instanța nu poate fi luat in considerare, cu atât mai puțin si orice cheltuieli le-ar fi efectuat in dosarul de executare ce s-a solicitat a fi încuviințat, instanța de fond din prezentul dosar nu s-a pronunțat pe aceasta apărare.
Ne aflam in situația in care s-a format un dosar de executare, s-au efectuat acte si cheltuieli de executare, insa încuviințarea instanței de judecata s-a realizat după aceste demersuri, la o distanta de o zi de când executorul judecătoresc a efectuat actele de executare.
In temeiul art. 373 indice 1 C.pr.civ., astfel cum a fost modificat prin Legea 202/2010, instanța de judecata încuviințează executarea silita printr-o singura încheiere (alin. 2), iar in temeiul acestei încheieri executorul judecătoresc poate proceda la executarea silita a obligației stabilita prin titlu in oricare din formele prevăzute de lege (alin. 3) - in cazul nostru a pune in executare sentința privind legăturile personale cu minora.
Astfel, la data de 16.08.2011 s-a prezentat si intimata T. împreuna cu executorul judecătoresc M. M. A. pentru a lua fetita, in conținutul procesului-verbal consemnându-se următoarele:
„ dna B. S.... precizează faptul ca nu se opune executării in sensul ca ii permite reclamantei (n.r. T.) sa aibă legături personale cu minora"
„mama debitorului menționând ca va respecta hotărârea judecătoreasca".
Pornind de la aceasta situație, recurentul face precizarea asupra faptului ca intimata T. a fost primita in domiciliul recurentului pentru a-si vedea fiica, după soluționarea dosarului nr._ al Judecătoriei Vălenii de M., motiv pentru care nu trebuia sa se apeleze la un executor judecătoresc si pentru a se efectua cheltuieli pe care ulterior sa le achite recurentul. Aceeași atitudine a avut-o si cu alte ocazii, când s-a prezentat tot cu executor judecătoresc, deși nu au fost probleme in ceea ce privea punerea in aplicare a sentinței privind legăturile personale cu minora I..
Apreciază recurentul că, pornind de la analizarea defalcata a cheltuielilor de executare, acestea trebuie cenzurate in condițiile in care sunt rezultatul unei deplasări anterioare (16.08.2011) datei încuviințării executării silite (17.08.2011), fara a fi necesara executarea silita, si bineînțeles fiind vorba de sume mult prea mari raportate la veniturile intimatei T.: cheltuieli de executare 500 lei, onorariu avocat 2000 lei, 620 lei onorariu executor judecătoresc. Acești bani nu au fost plătiți de către T. F. G. întrucât intimata nu are nicio sursa de venit. Din ultimele declarații, reprezentate de răspunsul la interogatoriu, reiese faptul ca si-ar câștiga existenta prin faptul ca este babysitter, insa nu a adus nicio dovada in acest sens. Evident insa ca sta si cu chirie, are si cheltuieli zilnice.
F. de aceste considerente (in sensul ca actele de executare pe baza cărora s-au stabilit cheltuielile au fost întocmite anterior încuviințării executării silite de către instanța de judecata), recurentul-contestator apreciază că recursul este fondat, motiv pentru care solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civila nr. 1661/11.10.2011 pronunțata în cauza si pe fond admiterea contestației la executare formulată în cauză.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, acesta a fost înregistrat sub nr._ la data de 07.12.2011.
La data de 23.01.2012 intimata T. G. Frehiwod (R.) a depus la dosarul cauzei pentru termenul din 25.01.2012, note scrise prin care a solicitat respingerea recursului declarat de recurentul-contestator ca nefondat, cu păstrarea hotărârii de la fond considerând-o legală, invocând, totodată, drept motive de respingere a contestației, tardivitatea formulării contestației, excepția lipsei calității procesual pasive a B. M. A., excepția nulității cererii de chemare în judecată pentru nesemnarea acțiunii de către contestator.
În baza art.274 C.pr.civ. solicită cheltuieli de judecată.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs formulate, a dispozițiilor legale incidente,dar și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 3041 Cod procedură civilă, Tribunalul constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Referitor la excepțiile invocate de intimată prin Notele scrise referitoare la tardivitatea formulării contestației, excepția lipsei calității procesual pasive a B. M. A. și excepția nulității cererii de chemare în judecată pentru nesemnarea acțiunii de către contestator, tribunalul constată că acestea au fost invocate și la instanța de fond care s-a pronunțat asupra acestora prin sentința recurată.
Raportat la probele administrate în cauză și dispozițiile legale incidente, Tribunalul reține că în mod corect a dispus instanța de fond respingerea ca neîntemeiată a tardivității formulării contestației și excepția nulității cererii de chemare în judecată pentru nesemnarea acțiunii de către contestator, precum și admiterea excepției lipsei calității procesual pasive a B. M. A., astfel că aceste motive invocate de către intimată în combaterea recursului sunt nefondate.
În ceea ce privește recursul declarat în prezenta cauză, Tribunalul reține următoarele:
In orice stat de drept, obligațiile stabilite prin hotărâri judecătorești trebuiesc executate de buna voie sau în caz de refuz apelând la mijloacele de constrângere directa sau indirecta puse la indemna creditorului de legiuitor.
Potrivit prevederilor art. 371 indice 1 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar în cazul în care debitorul nu execută de buna voie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, după regulile stabilite în cuprinsul Cărții a V-a acestui cod, dacă legea nu prevede altfel.
În privința obligațiilor de a face intuitu personae a căror executare este imposibil de conceput prin constrângere directă, legiuitorul a identificat mijloace de constrângere judiciară indirectă, prin intermediul patrimoniului debitorului, iar din această categorie fac parte amenzile cominatorii, prevăzute de art. 580 indice 3 din Codul de procedură civilă.
Potrivit dispozițiilor art. 3731 alin. (1) conținute în Secțiunea I1 – „Sesizarea organului de executare. Titlul executoriu”- Cap.I – „Dispoziții generale” al Cărții a V-a din Codul de procedură civilă, faza execuțională se declanșează prin cererea de executarea silită care se depune la executorul judecătoresc, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, iar acesta este obligat să solicite, de îndată, instanței de judecată, încuviințarea executării silite.
Aceste dispoziții generale sunt aplicabile, în lipsa unei prevederi legale exprese, tuturor modalităților și formelor de executare silită, deci și executării silite obligațiilor de a face cu caracter strict personal.
Tot astfel, cu valoare de regulă generală, aplicabilă tuturor modalităților de executare – directă sau indirectă – și tuturor formelor de executare, art. 387 alin. (1) și (2) din codul de procedură civilă statuează că, în afara cazurilor în care legea prevede altfel, executarea poate începe numai după ce se va comunica debitorului o somație cuprinzând mențiunile indicate în alin. (1) pct.1-6, iar dacă în termenul prevăzut în somație, debitorul nu-și execută de bunăvoie obligația, executorul judecătoresc va proceda de îndată la executarea silită.
Așadar, comunicarea somației către debitor, pentru a-și executa de bunăvoie obligația, constituie regula stabilită atât în beneficiul creditorului, cât și al debitorului, iar lipsa somației reprezintă excepția.
Cazurile în care executarea se face fără somație sunt expres și limitativ prevăzute de lege, printre care si art. 581 alin. 4.
In speta, prin sentința nr.1279/11.07.2011 pronunțata in dosar nr._ de Judecătoria Vălenii de M. pe cale de ordonanța președințială s-a admis in parte cererea intimatei T. F. G. si a fost obligat contestatorul sa permită acesteia sa aibă legături personale cu minora R. I., in sensul de a o lua de la domiciliul contestatorului in prima săptămâna a fiecărei luni, de vineri ora 16,00 pana duminica ora 18,00, o săptămână in luna august, 3 zile in luna decembrie pana la soluționarea dosarului nr._, fiind de asemenea obligat contestatorul sa permită intimatei sa vorbească cu minora la telefonul mobil, in fiecare zi, intre orele 17,00-18,00, hotărârea fiind executorie, fără somație și fără trecerea unui termen.
O astfel de obligație nu ar putea fi adusa la îndeplinire, de regula, prin modalitățile de executare obișnuite, respectiv apelând la forța, pentru ca nu ar corespunde principiului interesului superior al minorului, prevăzut de art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 privind protecția si promovarea dreptului copilului.
Susținerea recurentului în sensul că executarea silită s-a făcut fără respectarea dispozițiilor legale nu se justifică, iar critica adusă sentinței recurate în sensul că instanța de fond nu a analizat acest aspect nu poate fi primită întrucât din cuprinsul contestației la executare nu rezultă că acesta ar fi invocat și alte motive de nelegalitate a actelor de executare, ci, făcând referire la situația de fapt, a menționat numai că somația nr.374/17.08.2011 nu este legal emisa sub aspectul onorariului executorului judecătoresc, onorariul de avocat si cheltuielile de executare motivat de faptul ca acestea sunt mult prea mari fata de munca depusa in ceea ce privește punerea in aplicare a titlului executoriu.
Critica referitoare la cuantumul cheltuielilor de executare este, de asemenea, nefondată având în vedere principiul potrivit căruia obligațiile stabilite prin hotărâri judecătorești trebuiesc executate de buna voie, iar în caz de refuz apelându-se la mijloacele de constrângere directa sau indirecta puse la indemna creditorului de legiuitor.
Or, în speță dedusă judecății, punerea în executare a hotărârii obținută în baza art. 581 C.pr. civ., a implicat anumite cheltuieli, chiar anterioare încuviințării silite ca urmare a refuzului debitorului de a-și executa obligația de bună voie începând cu data de 11.07.2011, data pronunțării sentinței.
Astfel, potrivit Procesului verbal de cheltuieli din data de 17.08.2011, cuantumul total al cheltuielilor de executare, respectiv 3134,3 lei compus din onorariul executorului stabilit in cuantum de 620 lei, cheltuielile de executare stabilite in cuantum de 500 lei, 14,30 lei taxe judiciare de timbru și timbre judiciare și 2000 lei onorariul avocatului a fost stabilit în conformitate cu disp. art.37 alin.1 din Lg.188/200 si cele ale Ordinului Ministrului Justitiei nr.2550/2006(în ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc), cu disp. Legii nr. 51/1995 în ceea ce privește onorariul apărătorului, fixat în cuantum rezonabil față de circumstanțele demersului judiciar și cu disp. legii n. 146/1997 privind taxe de timbru.
Prin urmare, raportat la probele administrate în cauză, Tribunalul reține că sentința instanței de fond a fost pronunțată cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor legale invocate, neexistând motive de modificare sau casare a hotărârii conform art. 304 sau 3041 C. pr. civ., astfel că, pentru considerentele arătate, în baza disp. art. 312 alin. 1 C.pr. civ se va respinge recursul ca nefondat
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-contestator R. V. V., domiciliat în comuna M., ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1661/11.10.2011, pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimații B. M. M. A., cu sediul în Ploiești,.. 11, ., jud. Prahova, și T. F. G., domiciliată în București, ., sector 2, ca fiind nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.02.2012.
Președinte, Judecători,
L. E. N. A. A. M. L.
Fiind în C.O., semnează
Președintele Instanței
Grefier,
L. E. N.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. N.A./ Tehnored.G.E.
2 ex. /07.03.2012
D.f._ Jud. Vălenii de M.
J. f. A. M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 987/2012. Tribunalul PRAHOVA | Legea 10/2001. Sentința nr. 1188/2012. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
