Fond funciar. Decizia nr. 989/2012. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 989/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 26-06-2012 în dosarul nr. 989/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P.
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.989
Ședința publică din data de 26.06.2012
PREȘEDINTE - R. C.
JUDECĂTORI - C. M.
- ȘALAR F. L.
GREFIER – CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenții - reclamanți G. P. M. și G. A. ambii domiciliați în Ploiești, Ș. G., nr.5, ..8, jud. P., împotriva sentinței civile nr.4998/06.05.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimații pârâți C. L. PLOIEȘTI DE A. A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, C. JUDEȚEANĂ P. DE A. A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR și INSTITUȚIA P. P. toate cu sediul în Ploiești, .-4, jud. P..
Cererea de recurs scutită de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
P. acțiunea civilă înregistrată cu nr._ /03.12.2010 la Judecătoria Ploiești, reclamanții G. P. M., G. A. au chemat în judecată pe pârâții C. L. Ploiești de A. a legilor Fondului Funciar, C. Județeană P. de A. a legilor Fondului Funciar, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună constituirea în favoarea lor a unui ,drept de proprietate asupra cotei indivize de teren de 32,86 mp aferente imobilului proprietatea lor situat în Ploiești, .. 5, .. 8 și obligarea pârâților la eliberarea titlului de proprietate în favoarea lor.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au dobândit un drept de proprietate asupra apartamentului sus-menționat în baza contractului de construire nr. 1180/2010, Procesului – verbal nr. 1010/2003, ocazie cu care au primit în concesiune terenul aferent de 32,86 mp, teren asupra căruia au dreptul să li se atribuie în proprietate în temeiul L. 85/1992.
La data de 15.03.2011 reclamanții și-au precizat acțiunea, solicitând introducerea în cauză a Instituției Prefecturii, obligarea Comisiei Locale Ploiești la constituirea în favoarea lor a unui drept de proprietate asupra terenului în litigiu, în temeiul disp. art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, obligarea instituției Prefecturii să emite un ordin de constituire pentru terenul în litigiu, în baza dispozițiilor sus-menționate, motiv pentru care la data de 01.04.2011 s-a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârât a Instituției Prefecturii.
După administrarea probelor cu acte, interogatoriu, prin sentința civilă nr. 4998/06.05.2011 a Judecătoriei Ploiești a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea precizată formulată de reclamanți împotriva pârâților.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție s-a reținut că în baza contractului de construire nr. 1180/1990, Procesului – verbal nr. 1010/2003, reclamanții au dobândit în proprietate imobilul situat în Ploiești, .. 5, ., iar ulterior, reclamanții au solicitat pârâților constituirea unui drept de proprietate asupra terenului aferent acestui imobil de 32,86 mp, eliberarea titlului de proprietate în acest sens, însă reclamanții nu au dreptul la o asemenea constituire în baza legilor fondului funciar, în condițiile în care nu sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 36 din legea nr. 18/1991, modificată, atât timp cât terenul aferent imobilului a fost concesionat de către Consiliul Local Ploiești către . vederea edificării unor locuințe, locuințe care cad sub incidența disp. art. 10 din Legea nr. 85/1992.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, cu plata cheltuielilor de judecată, motivându-se că sentința cuprinde motive contradictorii, străine de natura pricinii atât timp cât nu există nicio referire la disp. art. 2, art. 10 alin. 1, 3, 4 din Legea nr. 85/1992 privind înstrăinarea locuințelor finanțate din fondurile statului, prin licitație publică, dată la care cumpărătorul dobândește dreptul de proprietate pe cote părți de construcție, inclusiv asupra terenului aferent clădirii, teren a cărei atribuire se face în condițiile L. nr. 18/1991 și că imobilul în litigiu face obiectul normelor legale sus-menționate în condițiile în care s-a decis edificarea acestuia în anii 1990-1991 de către ., fiind în imposibilitate de a suporta costurile edificării, a procedat la vânzarea la licitație a întregului proiect, licitație adjudecată de ., care le-a înstrăinat imobilul în litigiu.
În continuare, reclamanții au arătat că în cuprinsul contractului de construire a imobilului nu se specifică terenul aferent, aspect necunoscut la momentul respectiv, datorită posibilităților de negociere în cazul unei eventuale concesionări cu proprietarul terenului, nicidecum cu constructorul și că a fost pronunțată o hotărâre cu încălcarea disp. art. 304 pct. 9 C. pr. civ., atât timp cât au fost reținute eronat situațiile cu privire la semnarea contractului de construire, a procesului –verbal de predare – primire, referitoare la luarea la cunoștință a situației juridice a terenului aferent locuinței, mai ales că, deși au cunoscut existența raportului juridic dintre Consiliul Local Ploiești și . cuprinsul contractului nu s-a individualizat nicio suprafață de teren pe care ar prelua-o, neinstituindu-se nicio obligație atât timp cât aceasta nu era certă și că procesul – verbal de predare – primire din 2003 a fost semnat cu obiecțiuni în ceea ce privește concesiunea, depunând constructorului o adresă în acest sens.
De asemenea, reclamanții au precizat că . a răspuns obiecțiunilor, aspect ce demonstrează achiesarea acesteia la obiecțiuni, nefiind obligați la încheierea contractului de concesiune atât timp cât au dreptul la constituirea unui drept de proprietate asupra cotei părți din terenul aferent locuinței și că, eronat nu a fost analizat efectul cererii lor, inclusiv din punct de vedere practic privind plata unui impozit anual în favoarea bugetului local sau de stat, mai ales că în cazul concesiunii plata are ca efect, pe lângă plata impozitului anual, plata unei redevențe aflată la discreția Consiliului Local, terenurile aparținând domeniului privat al statului putând fi înstrăinate în temeiul disp. art. 13 din Legea nr. 50/1991, efectuând demersuri în acest sens, inclusiv în baza L. nr. 1/2010.
Primindu-se dosarul la Tribunalul P., cauza a fost înregistrată cu nr._ /05.09.2011.
Tribunalul examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform memoriului tehnic justificativ existent la dosar, procesului- verbal de predare – primire nr. 1010/15.05.2003, contractului de construire nr. 1180/05.07.1999, . a convenit cu reclamanții, în calitate de cumpărători, să edifice în favoarea acestora din urmă, imobilul situat în Ploiești, .. 5, ., în schimbul sumei de_ dolari SUA, ocazie cu care la data de 15.05.2003, . predat reclamanților imobilul sus-menționat, specificându-se în cuprinsul procesului – verbal nr. 1010/2003 că terenul aferent apartamentului contractat este de 43,03 mp reprezentând 4,78% din suprafața totală concesionată de . la Consiliul Local Ploiești pentru construirea blocurilor respective, teren ce va fi folosit de reclamanți cu titlu de concesiune până în anul 2091 pe baza unui contract ce urmează să fie încheiat cu Consiliul Local Ploiești.
P. contractul de concesiune din data de 22.07.1992 Consiliul Local Ploiești a concesionat către . terenul de 901 mp situat în Ploiești, . o durată de 99 de ani, în schimbul achitării unei redevențe anuale de 203 927 lei, în vederea edificării blocurilor de locuințe L1 și L2.
Potrivit cererilor nr._/19.08.2010,_/02.12.2010, 1338/24.05.2004, adreselor fn/17.09.2010, nr. 45/29.03.2010, 72/22.04.2010, 49/11.03.2010, 401/16.02.2010, 636/21.10.2008, 1648/2003, 1145/2004, reclamanții au fost notificați de către Municipiul Ploiești să încheie contracte de concesiune pentru cota indiviză de teren aferent imobilului în litigiu de 43,03 mp, fiind somați să achite o redevență, majorări de întârziere în valoare de 549,90 lei și au fost acționați pe cale judecătorească în acest sens, reclamanții formulând cereri de constituire a dreptului de proprietate în temeiul dispozițiilor legilor fondului funciar, obiecțiuni la . data predării apartamentului în litigiu.
Disp. art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 modificată stipulează că terenurile proprietate de stat aflată în intravilanul localității atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției în vederea construirii de locuințe, proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor în proprietatea acestora integral sau după caz, proporțional cu cota deținută din construcție.
Totodată, disp. art. 2, 10 alin. 1, 3, 4 din Legea nr. 85/1992 prevăd printre altele, că locuințele edificate în urma finanțării din fondurile statului în curs de execuție, nerepartizate nominal până la data intrării în vigoare a acestei legi, pot fi înstrăinate prin licitație publică, caz în care, odată cu dobândirea dreptului de proprietate asupra locuinței, cumpărătorul dobândește și dreptul de proprietate pe cote părți, de construcție, precum și asupra terenului aferent clădirii, atribuire care se face în condițiile L. nr. 18/1991.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că la data de 22.07.1992 Consiliul Local Ploiești a concesionat către . teren de 901 mp situat în Ploiești, . vederea edificării unor blocuri de locuințe L1, L2, în schimbul încasării unei redevențe anuale de 203.927 lei, însă ulterior, prin contractul de construire nr. 1180/1999, .-a asumat obligația să construiască în favoarea reclamanților, în schimbul unui preț achitat în rate, un imobil, situat în Ploiești, .. 5, ., apt. 8, ocazie cu care . reclamanților imobilul sus-menționat la data de 15.05.2003, dată la care s-a specificat că terenul aferent imobilului de 43,03 mp urmează să fie folosit de reclamanți cu titlu de concesiune până în anul 2091, pe baza unui contract ce urmează să fie încheiat cu Consiliul Local Ploiești, astfel încât, între părți au existat neînțelegeri cu privire la modalitatea de folosire a terenului în litigiu, reclamanții invocând asupra terenului un drept de proprietate prin constituire în temeiul legilor fondului funciar.
Ca atare, atât timp cât, reclamanții au dobândit în proprietate imobilul situat în Ploiești, .. 5, ., apt. 8, în baza unui contract de construire nr. 1180/1991, imobil predat acestora la data de 15.05.2003, dată la care s-a specificat că terenul aferent imobilului are suprafața de 43,03 mp, iar în temeiul contractului de concesiune din data de 22.07.1992 Consiliul Local Ploiești a concesionat . teren de 901 mp în vederea edificării unor blocuri de locuințe, inclusiv a blocului L2, teren din care face parte și terenul de 43,03 mp, înseamnă că, în realitate, terenul în litigiu de 32,86 mp inclus în 43,03 mp aparținând domeniului privat al localității, nu a fost atribuit reclamanților în folosință veșnică sau pe durata existenței construcției, în vederea edificării apartamentului ori cu ocazia cumpărării acestuia, ci dimpotrivă la data contractării locuinței era concesionat efectiv în favoarea unei societăți comerciale pentru edificarea unor blocuri de locuință.
De altfel, în condițiile în care, terenul în litigiu nu a fost atribuit în folosință veșnică, în vederea edificării apartamentului sau în folosință pe durata existenței acestuia în favoarea reclamanților, înseamnă că, în realitate, reclamanții nu pot pretinde un drept la constituire în baza art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, deoarece niciodată reclamanții nu au fost titularii unui drept de folosință asupra acestui teren de la data contractării construcției sau de la data atribuirii efective a acesteia, mai ales că dispozițiile sus-menționate prevăd, în mod expres, cu caracter obligatoriu, imperativ, că terenurile proprietate de stat trec la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor în proprietatea acestora, numai în cazul în care terenurile respective au fost atribuite efectiv în folosință fie pentru edificarea de locuințe proprietate personală, fie pe durata existenței construcției, condiții neîndeplinite de către reclamanți.
De fapt, analizându-se conținutul propriu-zis al contractului de construire nr. 1180/1999 reiese cu certitudine că reclamanții au dobândit în proprietate apartamentul în litigiu a cărei edificare au contractat-o cu . schimbul achitării unui preț în rate, dată la care au cunoscut efectiv că, au achiziționat, în calitate de proprietari, fără nicio altă condiție, numai apartamentul, și nicidecum și terenul aferent acestuia, neexistând nicio mențiune, nicio clauză cu privire la terenul aferent apartamentului, iar contractul nr.1180/1999 a fost semnat fără nicio obiecțiune din partea reclamanților, motiv pentru care, aceștia se află în imposibilitate legală, obiectivă de a pretinde un drept de proprietate prin constituire în baza legilor fondului funciar.
Faptul că, în cuprinsul procesului – verbal nr. 1010/2003 s-a menționat că reclamanții au formulat obiecțiuni la data predării apartamentului cu privire la regimul juridic al terenului în litigiu și că disp. art. 10 alin. 1, 3, 4 din Legea nr. 85/1992 prevăd dobândirea de către cumpărătorii construcției și a unui drept de proprietate asupra terenului aferent, teren a cărei atribuire s-ar realiza în condițiile L. nr. 18/1991, nu înseamnă în mod automat că reclamanții au un drept de proprietate prin constituire asupra terenului în litigiu, deoarece în realitate apartamentul nu a fost achiziționat de către reclamanți în temeiul L. nr. 85/1992, lege care reglementează regimul juridic a anumitor categorii de locuințe edificate din fondurile statului, categorie din care nu face parte apartamentul finanțat exclusiv din fondurile aparținând reclamanților, iar la data contractării apartamentului, reclamanții au cunoscut că au dobândit în proprietate numai acest apartament, fără nicio altă condiție, clauză cu privire la terenul aferent acestuia din urmă.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins acțiunea precizată ca neîntemeiată, constatând că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 modificată, în ceea ce privește constituirea unui drept de proprietate asupra terenului în litigiu în favoarea reclamanților.
Susținerile reclamanților în sensul că sentința ar cuprinde motive contradictorii, străine de natura pricinii atât timp cât nu există nicio referire la disp. art. 2, art. 10 alin. 1, 3, 4 din Legea nr. 85/1992 privind înstrăinarea locuințelor finanțate din fondurile statului, prin licitație publică, dată la care cumpărătorul dobândește dreptul de proprietate inclusiv asupra terenului aferent clădirii, teren a cărei atribuire se face în condițiile L. nr. 18/1991, nu pot fi avute în vedere, deoarece sentința nu cuprinde aspecte contradictorii, străine de natura cauzei, ținând seama de situațiile de fapt, de drept reale deduse judecății, iar dispozițiile sus-menționate nu devin incidente în cauză, în condițiile în care apartamentul dobândit de către reclamanți nu a fost finanțat din fondurile statului, înstrăinat prin licitație publică, ci dimpotrivă, reclamanții au fost cei care au contractat pe cheltuiala lor exclusivă edificarea acestuia.
Împrejurările invocate de către reclamanți conform cărora imobilul în litigiu ar face obiectul normelor legale sus-menționate în condițiile în care s-a decis edificarea acestuia în anii 1990-1991 de către . a vândut la licitație proiectul, licitație adjudecată de ., care le-a înstrăinat imobilul în litigiu, nu îi îndreptățesc pe reclamanți la atribuirea în proprietate prin constituire a terenului în litigiu, întrucât, în realitate împrejurările sus-menționate atestă tocmai modalitatea în care s-a procedat la predarea unor terenuri în concesiune de către autoritățile locale în favoarea . scopul edificării unor locuințe proprietate personală ale unor persoane fizice, terenuri atribuite în folosință societății respective în schimbul încasării de către Consiliul Local Ploiești a unei redevențe pe o perioadă mare de timp, de 99 ani.
Afirmațiile reclamanților, în sensul că, în cuprinsul contractului de construire a imobilului nu se specifică terenul aferent, aspect necunoscut la momentul respectiv, datorită posibilităților de negociere în cazul unei eventuale concesionări cu proprietarul terenului, nu au relevanță în cauză, deoarece reclamanții nu mai pot pretinde după un interval mare de timp imposibilitatea cunoașterii conținutului contractului, contract pe care l-au semnat în deplină cunoștință de cauză, ocazie cu care au cunoscut efectiv bunul care a făcut obiectul contractului, inexistența unui drept de proprietate asupra unui teren pe care s-a edificat blocul respectiv.
Apărările reclamanților în sensul că a fost pronunțată o hotărâre cu încălcarea disp. art. 304 pct. 9 C. pr. civ., atât timp cât au fost reținute eronat situațiile privind semnarea contractului de construire, a procesului –verbal din 2003, referitoare la luarea la cunoștință a situației juridice a terenului aferent locuinței și că în cuprinsul contractului nu s-a individualizat nicio suprafață de teren pe care ar prelua-o, neinstituindu-se nicio obligație datorită incertitudinii acesteia, procesul – verbal din 2003 fiind semnat cu obiecțiuni, nu au niciun temei legal, întrucât sentința a fost pronunțată cu respectarea normelor legale în materie, neexistând nicio împrejurare reținută eronat, stabilindu-se raporturile juridice reale dintre părți cu privire la terenul în litigiu al cărui regim juridic a fost cunoscut de către reclamanți, iar dimpotrivă, în cuprinsul procesului – verbal din 2003, indiferent de obiecțiunile reclamanților, s-a menționat expres regimul juridic al terenului, obligația reclamanților de a încheia un contract de concesiune cu privire la terenul aferent apartamentului.
Motivele invocate de reclamanți potrivit cărora . a răspuns obiecțiunilor, achiesând la obiecțiuni, fiind imposibil să fie obligați la încheierea contractului de concesiune atât timp cât au dreptul la constituirea unui drept de proprietate asupra cotei părți din terenul aferent locuinței și că, eronat nu s-a analizat efectul cererii lor, inclusiv din punct de vedere practic privind plata unui impozit anual sunt neîntemeiate deoarece . avea obligația să răspundă la obiecțiunile reclamanților care aveau, la rândul lor, obligația să clarifice raporturile juridice cu privire la terenul în litigiu în raport de autoritățile locale, teren asupra căruia nu au un drept la constituire, iar la stabilirea unui asemenea drept nu se ține seama de plata sau neplata unor impozite în anumite conturi, ci dacă, într-adevăr, reclamanții îndeplinesc sau nu condițiile prevăzute de Legea nr. 18/1991 pentru a beneficia de constituire asupra terenului în litigiu.
Criticile invocate de către reclamanți în sensul că s-ar afla la discreția Consiliului Local privind plata unei redevențe, terenurile aparținând domeniului privat al statului putând fi înstrăinate în temeiul disp. art. 13 din Legea nr. 50/1991, efectuând demersuri în acest sens, inclusiv în baza L. nr. 1/2010, sunt nefondate, întrucât, indiferent de efectele concesiunii, de existența dispozițiilor sus-menționate, reclamanții nu au niciun drept la atribuirea în proprietate prin constituire a terenului în litigiu în baza legilor fondului funciar, norme care reglementează în mod expres, imperativ cazurile în care titularii drepturilor de proprietate asupra unor construcții au dreptul la atribuirea terenurilor aferente acestora în anumite condiții, neîndeplinite în realitate de către reclamanți.
În raport de aceste considerente, tribunalul constatând că nu există niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie prev. de art. 304 pct. 1 – 9 C. pr. civ. și, ținând seama de disp. art. 3041 C. pr. civ., în baza art. 312 alin. 1 C. pr. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE L.
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții - reclamanți G. P. M. și G. A. ambii domiciliați în Ploiești, Ș. G., nr.5, ..8, jud. P., împotriva sentinței civile nr.4998/06.05.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimații pârâți C. L. PLOIEȘTI DE A. A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, C. JUDEȚEANĂ P. DE A. A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR și INSTITUȚIA P. P. toate cu sediul în Ploiești, .-4, jud. P., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.06.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
R. C. C. M. Șalar F. L.
Fiind în CO semnează
Președintele instanței
GREFIER
Cardașol I. N.
Fiind în CO semnează
P. – grefierul instanței
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. M.C./ Tehnored.BM
2 ex. / 23.07.2012
Df._ Judecătoria Ploiești
Jf. N. Mareiana
| ← Fond funciar. Decizia nr. 928/2012. Tribunalul PRAHOVA | Fond funciar. Decizia nr. 987/2012. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
