Fond funciar. Decizia nr. 987/2012. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 987/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 26-06-2012 în dosarul nr. 987/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.987
Ședința publică din data de 26.06.2012
PREȘEDINTE - R. C.
JUDECĂTORI – C. M.
- ȘALAR F. L.
GREFIER – CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenții reclamanți I. A., I. V. și E. C. toți domiciliați în com. Păulești, ., jud. Prahova împotriva sentinței civile nr._/25.10.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimații pârâți C. JUDEȚEANĂ PRAHOVA DE A. A LEGILOR F. F. cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova și C. L. DE A. A LEGILOR F. F. PĂULEȘTI – PRIN PRIMAR cu sediul în ..
Cererea de recurs scutită de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții reclamanți reprezentați de avocat T. C., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Reprezentantul recurenților reclamanți, având cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurenților reclamanți, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii, anularea Hotărârii Comisiei Județene de fond funciar și Comisiei Locale de fond funciar Păulești și reconstituirea dreptului de proprietate pentru 1 ha teren care a aparținut autorului reclamanților. Arată că in stanța de fond în mod greșit a respins obiecțiunile formulate de reclamanți, fără să motiveze respingerea acestora, încălcând decizia nr.963/2010 a Tribunalului Prahova, instanța de fond fiind obligată să respecte această decizie și trebuia să admită obiecțiunile. Solicită admiterea recursului. Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând, asupra cauzei civile de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată cu nr._ 4.08.2009 la Judecătoria Ploiești reclamanții I. A., I. V., E. C., au chemat în judecată pe pârâții C. Județeană Prahova, de aplicare aLegilor F. F., C. L. Păulești de aplicare a Legilor F. F., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea Hotărârii nr.6755/2009 în parte și reconstituirea în favoarea lor a dreptului de proprietate asupra terenului de 1,187 ha situat în .> În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în mod eronat li s-a respins cererea de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la terenul în litigiu fără să se țină seama că autorul lor I. R. a deținut în perioada 1959-1963, un teren de 2,78 ha, teren preluat de către CAP din care li s-a reconstituit dreptul de proprietate doar cu privire la suprafața de 2,5932 ha existând o diferență susceptibilă de a fi reconstituită de 1.870 mp plus 1 ha dobândit în urma împroprietăririi din 1922.
După administrarea probelor cu acte, martori, prin sentința civilă nr.1599/12.02.2010 a Judecătoriei Ploiești a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâților.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că în raport de actele existente la dosar, autorul reclamanților a figurat înscris în registrele agricole în perioada 1959-1961 cu terenuri de 2,78 ha, terenuri asupra cărora i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza titlului de proprietate nr._/1999, astfel încât nu s-a făcut dovada de către reclamanți că autorul lor ar fi fost împroprietărit de două ori cu câte 1 ha arabil, iar în cazul în care s-ar admite acțiunea, ar exista o dublă reconstituire pentru terenul de 1 ha, ceea ce este inadmisibil, mai ales că, prin cererile formulate de către reclamanți, în anul 2005, aceștia nu au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra parcelei de 1.870 mp, reconstituire pe care nu o pot solicita direct prin intermediul prezentei acțiuni.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată cu nr._ 29.03.2010.
Prin decizia civilă nr.963/15.09.2010 a Tribunalului Prahova, a fost admis recursul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr.1599/12.02.2010 a Judecătoriei Ploiești în contradictoriu cu pârâtele, a fost casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond potrivit considerentelor deciziei motivându-se că se impune suplimentarea probatoriilor cu martori, expertiză tehnică topometrică în vederea clarificării tuturor împrejurărilor invocate de către reclamanți.
Primindu-se dosarul la Judecătoria Ploiești,cauza a fost înregistrată cu nr._ 2.11.2010.
După administrarea probelor cu acte, martori, expertiză tehnică topometrică, prin sentința civilă nr._/25.10.2011 a Judecătoriei Ploiești a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâtelor.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că în raport de actele existente la dosar reclamanții au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru un teren de 1 ha, cerere respinsă prin hotărârea nr.6755/2007, iar registrele agricole existente la dosar, titlul de proprietate nr._/1995 atestă că autorul reclamanților a deținut în proprietate terenul de 2,78 ha în perioada 1959-1961, teren din care face parte și 1 ha dobândit în 1916 în urma împroprietăririi, astfel încât toate probele administrate în cauză demonstrează că s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea defunctului I. R., asupra tuturor terenurilor pe care acesta le-a deținut în proprietate anterior preluării acestor terenuri de către stat, neexistând vreo suprafață de teren neatribuită, mai ales că s-ar ajunge la o dublă reconstituire cu privire la terenul de 1 ha în litigiu, teren asupra căruia reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței, trimiterea cauzei spre rejudecare, în subsidiar, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 1 ha, motivându-se că, eronat au fost aplicate dispozițiile legale, hotărârea conținând aspecte contradictorii atât timp cât au fost respinse obiecțiunile fără nici-o motivare, obiecțiuni care au vizat răspunsurile parțiale ale expertului la obiectivele stabilite, expertul neindicând dacă terenul de 1 ha este unul și același cu terenul inclus în titlul de proprietate și că, prin respingerea obiecțiunilor a fost încălcată decizia nr.963/2010 potrivit căreia era necesară lămurirea existenței identității totale sau parțiale dintre terenul de 1 ha în litigiu și terenul reconstituit prin titlul de proprietate nr._/1995, decizie cu caracter obligatoriu, impunându-se admiterea obiecțiunilor.
În continuare, reclamanții au arătat că expertiza topo B. N. era lovită de nulitate, impunându-se efectuarea unei alte expertize atât timp cât expertul nu a convocat toate părțile la expertiză inclusiv pe I. A., nu a respectat obiectivele încuviințate privind identificarea, măsurarea, întocmirea schiței de plan, obiective stabilite prin decizia nr.963/2010, fiind admise obiecțiunile inclusiv cu privire la convocarea părților, identificarea terenurilor și că în baza expertizei topo completare, expertul nu a răspuns la obiectivele admise, fiind respinse eronat obiecțiunile fără nici-o motivare, impunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei alte expertize în raport de decizia sus-menționată, de obiecțiunile reclamanților, mai ales că, eronat nu s-a ținut seama de declarațiile martorilor I. T., T. D., conform cărora autorul lor, a deținut în timpul vieții un teren de 1 ha, vecin cu terenurile martorilor, teren nereconstituit, neinclus în titlul de proprietate nr._/1995 și că, cererea nr.238/2005, a vizat terenul în litigiu de 1 ha, nereconstituit aspect confirmat de sentința civilă depusă la dosar.
De asemenea, reclamanții și-au dezvoltat motivele de recurs, la data de 3.02.2012, în cadrul cărora au arătat că eronat nu s-a ținut seama de decizia instanței privind necesitatea lămuririi identității între terenul în litigiu și terenul descris în titlul de proprietate, inclusiv în raport de adresa nr.1085/1994 și că, expertiza topo a stabilit existența unei suprapuneri între terenul în litigiu și terenul aflat în posesia moștenitorilor Luzi Hristodor T.39P804/76, expertul stabilind că terenul din adresa nr.1085/1994 ar fi unul și același cu terenul din registrul agricol anterior efectuării măsurătorilor, reprezentării pe schița de plan a terenului, mai ales că era necesar să se stabilească dacă pentru terenul de 1 ha în litigiu a fost eliberat titlul de proprietate în favoarea unor terțe persoane, dacă acest teren a fost inclus în titlul de proprietate nr._/1995.
Totodată, reclamanții au precizat că eronat s-a stabilit existența unei identități între terenuri numai în baza unor supoziții conexiuni făcute în temeiul unor documente și nicidecum în urma unor identificări concrete, analizări a titlului de proprietate și că eronat nu s-a analizat componența titlului de proprietate constând în suprafețele de teren pe care le cuprinde pentru a se putea determina dacă într-adevăr terenul în litigiu a fost inclus în titlu, mai ales că registrele agricole din perioada 1948-1951 atestă deținerea în proprietate de către defunctul I. R. a unui teren de 4,50 ha, potrivit extrasului nr.324/2011 și că în raportul de expertiză topo s-a menționat înscrierea în registrul agricol în partida de rol a defunctului a terenului de 2,78 ha, existând o diferență între cele două suprafețe neanalizată de către instanță, ținându-se seama și de perioada de referință 1948-1951.
Pe de-altă parte, reclamanții au învederat că eronat s-a considerat imposibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu atât timp cât acesta ar fi făcut obiectul punerii în posesie în favoarea unor terțe persoane, în condițiile în care, restituirea poate avea loc pe un alt amplasament, terenul fiind situat în pct.”B.”, neinclus în titlul de proprietate emis anterior, impunându-se efectuarea unui supliment de expertiză pentru a se stabili dacă terenul în litigiu de 1 ha a fost inclus în titlul de proprietate nr._/1995.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată cu nr._ 20.03.2012.
Tribunalul, examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În cuprinsul extrasului din registrul agricol din perioada 1948-1951, s-a menționat că numitul I. Gh.R. a figurat înscris în perioada 1948-1951 cu terenuri de 4,25 ha și respectiv 4,50 ha:
Conform cererii din 22.02.1962, adresei nr.1085/4.10.1994, actelor de stare civilă depuse la dosar, numitul I. Gh.R. a figurat înscris în perioada 1919-1945 în tabloul locuitorilor împroprietăriți în urma procesului verbal din 18.01.1922 cu un teren de 1 ha situat în comuna Păulești . în CAP cu terenurile de 2,78 ha, după ce, în prealabil, și-a reținut ca lot individual terenurile de 5.000 mp.
Prin titlul de proprietate nr._/29.03.1995, s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea numitului I. T. în calitate de moștenitor legal al defunctului I. Gh.R. asupra terenurilor de 2,5932 ha situate în . din care 2,26 ha extravilan și 3332 mp intravilan.
În baza Hotărârii nr.6755/11.05.2009, procesului-verbal din 11.05.2009 a fost respinsă cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de reclamanții I. V., E. C. în calitate de moștenitori ai defunctului I. R., cu privire la terenul de 1 ha arabil în litigiu, motivându-se că s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra tuturor terenurilor deținute de către defunct în timpul vieții, inclusiv asupra terenului de 1 ha cu care acesta a fost înscris în perioada 1959-1963 în registrele agricole.
În conformitate cu titlul de proprietate nr._/5.06.1996, extrasele registrelor agricole, numitul I. R. a figurat înscris în evidențele agricole ale . 1959-1961 cu terenul de 2,78 ha pct.”Caracas”, „Obaie”, „Găgeni”, „Acasă”, „La Butărești”, „Bătărești”, fiind reconstituit dreptul de proprietate în favoarea numitului I. T., asupra unui teren de 5000 mp pădure situat în com.Păulești . titlului de proprietate sus-menționat.
Martorii B. I., T. I., T. D., I. T. au declarat că, autorul reclamanților I. R. ar fi deținut în timpul vieții un teren de 1 ha în pct.”B.”, teren învecinat cu terenurile deținute de martorii T. D., I. T. și care a fost preluat de către Cap în anul 1962-.
Din raportul de expertiză tehnică topometrică inclusiv răspuns la obiecțiuni, rezultă că terenul în litigiu situat în Păulești T39P804 are suprafața de 1 ha, suprapunându-se cu terenul aflat în posesia moștenitorilor defunctului Luzi Hristodor, menționându-se că terenul descris în adresa nr.1085/1994 este unul și același cu terenul înscris în registrul agricol în suprafață de 1 ha arabil pct.”La Caracas” – împroprietărire 1916.
Disp.art.8-11 din L.18/1991 modificata, stipuleaza ca stabilirea dreptului de proprietate prin reconstituire asupra terenurilor aflate in patrimoniul CAP-urilor, in favoarea persoanelor fizice indreptatite se face tinandu-se seama de suprafata adusa in CAP care reiese din actele de proprietate, Cartea Funciara, cadastru, cererile de inscriere in CAP, registrul agricol de la data intrarii in CAP, evidentele CAP-ului sau din orice alte probe admise de lege, astfel incat terenurile preluate abuziv de CAP de la persoanele fizice, fara inscriere in CAP sau de stat, fara niciun titlu, revin de drept proprietarilor care au solicitat reconstituirea pe vechile amplasamente daca sunt libere.
De asemenea, disp.art.39 din L.18/1991 modificata, art.16 din L.1/2000 modificata, prevad ca persoanelor ale caror terenuri agricole au fost trecute in proprietatea statului prin efectul Decretului nr.83/1949 si al oricaror acte normative de expropriere sau, dupa caz, mostenitorilor acestora, li se reconstituie dreptul de proprietate, in natura, in limita suprafetei de teren trecuta in proprietatea statului.
Totodata, art.III lit.a pct.i, ii, din Legea nr. 169/1997 modificată și completată stabilesc ca sunt lovite de nulitate absoluta potrivit dispozitiilor legislatiei civile aplicabile la data incheierii actului juridic, acele acte emise cu incalcarea prevederilor legilor fondului funciar si anume, actele de reconstituire sau de constituire a dreptuluid e proprietate in favoarea persoanelor care nu erau indreptatite in baza legii la asemenea reconstituiri sau constituiri, inclusiv in favoarea unor persoane care nu au avut niciodata teren in proprietate predat la CAP, la stat, care nu au mostenit asemenea terenuri in favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale fostilor proprietari solicitate de catre acestia in termen legal.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că autorul reclamanților defunctul I. R. a deținut în timpul vieții inițial, în perioada 1948-1951, terenurile de 4,25 ha și respectiv 4,50 ha după care a figurat înscris în registrele agricole în perioada 1959-1961 cu terenuri în suprafață totală de 2,78 ha din care: 1 ha arabil pct.”La Caracas” dobândit în urma împroprietăririi din anul 1916, terenuri cu care s-a înscris în CAP la data de 22.02.1962, motiv pentru care, în urma intrării în vigoare a L. nr.18/1991 s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea moștenitorului defunctului I. R., respectiv I. T. asupra unor terenuri de 2,5932 ha situate în com.Păulești . în urma administrării probei cu expertiză tehnică topometrică, inclusiv răspuns la obiecțiuni terenul de 1 ha menționat în cuprinsul adresei nr.1085/1994 ca fiind dobândit de către autorul reclamanților în urma împroprietăririi din 1916, este unul și același cu terenul de 1 ha arabil pct.”La Caracas”, terenul în litigiu de 1 ha solicitat de reclamanți aflându-se în posesia unor terțe persoane.
Ca atare, atât timp cât, autorul reclamanților I. R. a figurat înscris în registrele agricole în perioada 1959-1961 cu terenuri în suprafață totală de 2,78 ha din care 1 ha arabil pct.”La Caracas” dobândit în urma împroprietăririi din 1916, iar prin titlul de proprietate nr._/1995 s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea moștenitorului defunctului asupra terenurilor de 2,5932 ha înseamnă că, în realitate, reclamanții nu mai pot pretinde reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu de 1 ha T39 P804 deoarece, au fost restituite în natură toate suprafețele de teren deținute de către autorul lor,anterior preluării terenurilor de către CAP în suprafață de 2,78 ha, terenuri care au inclus și . 1 ha, iar în speță, nu există nicio suprafață de teren nerestituită, susceptibilă de a fi restituită în baza L. nr.247/2005, mai ales că, la data emiterii titlului de proprietate sus-menționat, și deci, reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor de 2,5932 ha autorul reclamanților nu a contestat o asemenea reconstituire, motiv pentru care, reclamanții nu pot pretinde reconstituirea nici a diferenței de 1.870 mp.
De altfel, analizându-se registrele agricole, adresa nr.1085/1994, cererea de înscriere în CAP, reiese cu certitudine că, terenul de 1 ha atribuit autorului reclamanților în baza procesului-verbal din 18.01.1922, în urma împroprietăririi din anul 1916 a fost inclus în suprafața totală de 2,78 ha cu care autorul reclamanților a figurat înscris în registrele agricole în perioada 1959-1961, suprafață cu care s-a înscris efectiv în CAP la 22.02.1962 și care a făcut parte din suprafața totală reconstituită de 2,5932 ha descrisă în titlul de proprietate nr._/1995.
De fapt, în condițiile în care, terenul în litigiu de 1 ha a fost inclus în suprafața totală de 2,78 ha preluată efectiv de către CAP la data de 22.02.1962, iar prin titlul de proprietate nr._/1995 s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea defunctului asupra terenurilor de 2,5932 ha, înseamnă că în realitate, terenul în litigiu a fost reconstituit, restituit efectiv în natură moștenitorilor fostului proprietar, motiv pentru care, reclamanții nu mai pot pretinde ulterior restituirea în natură a aceleiași suprafețe de teren invocând pur și simplu adresa nr.1085/1994, adresă care se analizează în strânsă legătură cu registrele agricole din perioada 1959-1961, cererea de înscriere în CAP din 22.02.1962, titlul de proprietate nr._/1995.
Faptul că în cuprinsul extrasului din registrele agricole din perioada 1948-1951 s-a menționat că defunctul I. R. a figurat înscris cu terenurile de 4,25 ha în 1948 și respectiv, de 4,50 ha în 1951 nu înseamnă în mod automat că, reclamanții au dreptul la reconstituire, la restituirea în natură a terenului în litigiu de 1 ha, sau a parcelei de 1.870 mp, întrucât în realitate, existența la partida de rol în anumite perioade de timp a unor suprafețe de teren nu atestă prin însăși natura lor preluarea de către stat sau CAP în perioada 1948-1961 a terenurilor de 4,25 ha sau 4,50 ha deoarece asemenea evidențe se analizează în strânsă legătură cu toate evidențele existente în perioada 1948-1961 și nicidecum separat, în condițiile în care deținerea terenurilor sus-menționate a avut un caracter sporadic, neexistând o evidență clară a acestora în perioada 1949-1950, 1952-1961.
În realitate, în perioada 1959-1961, perioada de referință în ceea ce privește deținerea în proprietate a terenurilor de către foștii proprietari, autorul reclamanților deținea efectiv doar terenurile de 2,78 ha fără să existe nicio altă mențiune cu privire la diferențele de teren de până la 4,25 ha sau 4,50 ha, motiv pentru care, extrasele din perioada 1948-1951, nu pot constitui prin însăși natura lor dovezi certe referitoare la întinderea reală a terenurilor, preluate efectiv de la autorul reclamanților, în condițiile în care acestea nu se coroborează cu celelalte evidențe existente la dosar.
Declarațiile martorilor audiați în cauză conform cărora autorul reclamanților ar fi deținut în timpul vieții terenul în litigiu de 1 ha pct.”Branciog” sau B. nu constituie dovezi certe ale dreptului de proprietate, neputând fi avute în vedere la restituirea terenului în litigiu în favoarea reclamanților, deoarece aceste declarații nu fac altceva decât să descrie simple stări de fapt, fără nici un efect juridic din punct de vedere al dreptului de proprietate, declarații care trebuie analizate, dezbătute în raport cu toate celelalte probe administrate în cauză.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins acțiunea ca neîntemeiată, constând că în speță, reclamanții nu au dreptul la reconstituire asupra terenurilor în litigiu de 1.870 mp și respectiv, 1 ha arabil, nefiind îndeplinite condițiile prev.de art.8-13, art.39 din Legea nr.18/1991, modificată, art.16 din Legea nr.1/2000, motiv pentru care în mod legal a fost respinsă cererea de reconstituire cu privire la terenul de 1 ha prin hotărâreanr.6755/2009, emisă cu respectarea normelor legale în materie.
Susținerile recurenților în sensul că eronat au fost aplicate dispozițiile legale, hotărârea conținând aspecte contradictorii atât timp cât au fost respinse obiecțiunile fără nicio motivare, obiecțiuni care au vizat răspunsurile parțiale la obiectivele stabilite, expertul neindicând dacă terenul de 1 ha este unul și același cu terenul inclus în titlul de proprietate, nu pot fi avute în vedere deoarece în realitate, considerentele sentinței relevă situațiile de fapt, de drept reale deduse judecății, neavând un caracter contradictoriu, iar în speță, în mod corect au fost respinse obiecțiunile atât timp cât expertul a răspuns la obiectivele stabilite în raport de actele existente la dosar, și nicidecum de preferințele pur subiective ale reclamanților.
Împrejurările invocate de către reclamanți în sensul că prin respingerea obiecțiunilor ar fi fost încălcată decizia nr.963/2010 potrivit căreia era necesară lămurirea existenței identității totale sau parțiale dintre terenul de 1 ha în litigiu și terenul reconstituit prin titlul de proprietate nr._/1995, decizie cu caracter obligatoriu, impunându-se admiterea obiecțiunilor, nu au niciun temei legal, întrucât în realitate, nu a existat nicio încălcare a deciziei sus-menționate, în condițiile în care expertul a stabilit, a identificat terenurile în raport de situația fapt existentă la fața locului, de actele invocate de către reclamanți, iar în speță, nu se impune admiterea altor obiecțiuni doar în raport de anumite susțineri ale reclamanților, fără nici un corespondent în actele existente la dosar.
Afirmațiile reclamanților potrivit cărora expertiza topo B. N. era lovită de nulitate, impunându-se efectuarea unei alte expertize atât timp cât expertul nu a convocat toate părțile la expertiză, inclusiv pe I. A., nu a respectat obiectivele încuviințate, stabilite inclusiv prin decizia nr.963/2010, fiind admise obiecțiunile inclusiv cu privire la convocarea părților, identificarea terenurilor, nu au relevanță în cauză, deoarece nu se justifica efectuarea unei alte expertize atât timp cât expertul a convocat, în urma răspunsului la obiecțiuni, toate părțile, a respectat obiectivele stabilite prin prisma actelor existente la dosar, procedând la identificarea terenului în litigiu, iar decizia sus-menționată a vizat doar rejudecarea cauzei în scopul administrării probei cu expertiză topo pentru identificarea terenului descris în adresa nr.1085/1994, adresă care nu cuprinde nici un element de identificare a terenului, locația acestuia pentru a-i îndreptăți pe reclamanți să solicite efectuarea unei alte expertize în acest sens.
Apărările reclamanților în sensul că în baza expertizei topo completare, expertul nu a răspuns la obiective, fiind respinse eronat obiecțiunile fără nici-o motivare, impunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei alte expertize în raport de decizia sus-menționată, de obiecțiunile reclamanților,nu au niciun fundament legal, întrucât expertul a răspuns la obiecțiunile formulate, la obiectivele stabilite, ținându-se seama de situația de fapt existentă la fața locului, de actele depuse la dosar, fiind imposibil să exprime concluzii, păreri cu privire la regimul juridic al terenului, la existența sau inexistența dreptului reclamanților cu privire la acest teren, mai ales că obiecțiunile formulate de reclamanți la data de 18.10.2011 au reiterat împrejurările deduse judecății, împrejurări asupra cărora numai instanța de judecată are dreptul să se pronunțe efectiv și nicidecum expertul topo.
Aspectele invocate de către reclamanți potrivit cărora eronat nu s-a ținut seama de declarațiile martorilor I. T., T. D., conform cărora autorul lor, a deținut în timpul vieții un teren de 1 ha, vecin cu terenurile martorilor, teren nereconstituit, neinclus în titlul de proprietate nr._/1995 și că cererea nr.238/2005, a vizat terenul în litigiu de 1 ha, nereconstituit, aspect confirmat de o sentința civilă depusă la dosar, sunt nejustificate deoarece în mod corect nu s-a ținut cont de declarațiile martorilor care au relatat simple stări de fapt fără niciun efect juridic din punct de vedere al dreptului de proprietate, iar în speță, terenul în litigiu de 1 ha a fost inclus în suprafața totală de 2,5932 ha descrisă în titlul de proprietate sus-menționat, neavând relevanță modalitatea de formulare a cererii nr.238/2005, existența unei hotărâri judecătorești, reclamanții urmărind pe cale ocolită, prin prezenta acțiune o dublă reconstituire asupra aceleiași suprafețe de teren de 1 ha, reconstituită anterior.
Motivele invocate de către reclamanți în sensul că eronat nu s-a ținut seama de decizia instanței privind necesitatea lămuririi identității între terenul în litigiu și terenul descris în titlul de proprietate, inclusiv în raport de adresa nr.1085/1994 și că expertiza topo a stabilit existența unei suprapuneri între terenul în litigiu și terenul aflat în posesia moștenitorilor Luzi Hristodor T.39P804/76, sunt neîntemeiate, întrucât s-a ținut cont de decizia de casare în raport de toate actele existente la dosar, stabilindu-se cu certitudine includerea terenului de 1 ha pct.”La Caracas” dobândit de autorul reclamanților în 1922 în suprafața totală de 2,78 ha preluată de CAP, restituită ulterior prin titlul de proprietate, iar existența unei suprapuneri între terenul solicitat de reclamanți și cel atribuit unor terțe persoane constituie o simplă stare de fapt care nu conferă în favoarea reclamanților un drept la reconstituire.
Criticile invocate de către reclamanți în sensul că expertul a stabilit că terenul din adresa nr.1085/1994 ar fi unul și același cu terenul din registrul agricol anterior efectuării măsurătorilor, reprezentării pe schița de plan a terenului, și că era necesar să se stabilească dacă pentru terenul de 1 ha în litigiu a fost eliberat titlul de proprietate în favoarea unor terțe persoane, dacă acest teren a fost inclus în titlul de proprietate nr._/1995, sunt nefondate deoarece la stabilirea împrejurărilor sus-menționate s-a ținut seama de elementele în raport de care expertul a identificat terenul în litigiu, reclamanții fiind în imposibilitate să furnizeze alte elemente de identificare, iar în realitate, toate probele administrate în cauză, atestă includerea terenului în litigiu în suprafața totală de 2,5932 ha, reclamanții încercând pe cale ocolită prin orice mijloace să obțină reconstituirea dreptului de proprietate asupra aceleiași suprafețe de teren de 1 ha, inclusă în partida de rol a autorului lor pct.”La Caracas”, atribuită anterior, mai ales că, niciodată autorul reclamanților nu a deținut un teren de 1 ha la pct.”Branciog” sau „B.”.
Împrejurările invocate de către reclamanți în sensul că eronat s-a stabilit existența unei identități între terenuri numai în baza unor supoziții conexiuni făcute în temeiul unor documente și nicidecum în urma unor identificări concrete, analizări a titlului de proprietate și că eronat nu s-a analizat componența titlului de proprietate pentru a se putea determina dacă într-adevăr terenul în litigiu a fost inclus în titlu, nu au niciun temei legal întrucât în realitate, stabilirea identității între anumite terenuri s-a făcut în raport de actele existente la dosar, de informațiile furnizate de actele respective, fiind imposibilă identificarea efectivă a terenului de 1 ha atribuit autorului reclamanților în anul 1922, în lipsa unor elemente de identificare, iar în speță, la stabilirea întinderii reale a terenurilor la care au dreptul reclamanții s-a ținut seama de evidențele registrelor agricole care atestă înscrierea la partida de rol din perioada 1959-1961 a terenului de 1 ha, dobândit în urma împroprietăririi din 1916, teren de care s-a ținut seama la data emiterii titlului de proprietate.
Susținerile reclamanților conform cărora registrele agricole din perioada 1948-1951 atestă deținerea în proprietate de către defunctul I. R. a unui teren de 4,50 ha și că în raportul de expertiză topo s-a menționat înscrierea în registrul agricol în partida de rol a defunctului a terenului de 2,78 ha, existând o diferență între cele două suprafețe neanalizată de către instanță, ținându-se seama de perioada de referință 1948-1951, sunt nejustificate deoarece în realitate, la stabilirea dreptului la reconstituire al reclamanților, se ține cont nu numai de actele sus-menționate ci, și de registrele agricole din perioada 1959-1961, care atestă suprafețele deținute efectiv în proprietate la momentul preluării terenurilor de către stat, iar la efectuarea expertizei s-a ținut seama de toate aceste evidențe, perioada 1948-1951, nefiind o perioadă de referință cu privire la modalitatea de preluare a terenurilor de la autorul reclamanților, datorită neconcordanțelor dintre aceste evidențe și cele din perioada 1959-1961 cu privire la întinderea reală a terenurilor la data preluării efective a acestora de către stat.
Apărările reclamanților în sensul că eronat s-a considerat imposibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu atât timp cât acesta ar fi făcut obiectul punerii în posesie în favoarea unor terțe persoane, în condițiile în care, restituirea poate avea loc pe un alt amplasament, terenul fiind situat în pct.”B.”, neinclus în titlul de proprietate emis anterior, impunându-se efectuarea unui supliment de expertiză pentru a se stabili dacă terenul în litigiu de 1 ha a fost inclus în titlul de proprietate nr._/1995, sunt neîntemeiate întrucât la stabilirea dreptului la reconstituire asupra terenului în litigiu se ține seama de evidențele agricole existente la dosar, și nicidecum de deținerea terenului în litigiu de terțe persoane, neexistând nicio împrejurare care să determine efectuarea unui supliment de expertiză, atât timp cât, toate probele administrate în cauză, au demonstrat includerea terenului de 1 ha atribuit autorului reclamanților în timpul vieții la data de 18.01.1922, în suprafețele de 2,78 ha preluate efectiv de către stat suprafețe de care s-a ținut seama la emiterii titlului de proprietate nr._/1995.
În raport de aceste considerente, tribunalul constatând că nu există nici-un motiv de nelegalitate sau netemeinicie prev.de art.304 pct.1-9 Cod pr.civilă și ținând seama de disp.art.304 indice 1 Cod pr.civilă, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE L.
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții reclamanți I. A., I. V. și E. C. toți domiciliați în com. Păulești, ., jud. Prahova împotriva sentinței civile nr._/25.10.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimații pârâți C. JUDEȚEANĂ PRAHOVA DE A. A LEGILOR F. F. cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova și C. L. DE A. A LEGILOR F. F. PĂULEȘTI – PRIN PRIMAR cu sediul în ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.06.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. R. M. C. F. L. Șalar
Fiind în C.O. semnează
Președintele instanței
GREFIER,
I. N. Cardașol
Fiind în C.O.semnează
P. Grefier
Operator de date cu caracter prsonal 5595
Red.jud.CM/tehored.MC
Ex.2/28.07.2012
Dosar fond_ Judecătoria Ploiești
Jud.fond.L. C. M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 989/2012. Tribunalul PRAHOVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 301/2012. Tribunalul... → |
|---|
