Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 865/2012. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 865/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 03-02-2012 în dosarul nr. 865/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P.
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.865
Ședința publică din data de 03.02.2012
PREȘEDINTE - N. C.
ASISTENTI JUDICIARI - C. G.
- M. F.
GREFIER – L. D.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de contestatoarea I. E. domiciliată în Ploiești, ., județul P., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA JUDEȚEANĂ P. S. ȘI T. P., cu sediul în Ploiești, ., județ P..
Dezbaterile părților au avut loc în ședința publică din data de 27.01.2012, susținerile acestora fiind consemnate în ședința publică de la acea dată ce face parte integrantă din . când instanța pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 03.02.1012 când a pronunțat următoarea sentință.
TRIBUNALUL
Prin contestația înregistrată la această instanță sub nr._, contestatoarea I. E. în contradictoriu cu Direcția Județeană pentru S. și T. P. a solicitat anularea Deciziei nr.36/20.10.2010 emisă de intimată. Decizie prin care în baza art.65 alin.1 Codul Muncii a fost concediată din funcția de casier începând cu data de 20.10.2010.
A solicitat contestatoarea reintegrarea în funcția avută anterior și obligarea angajatorului să-i plătească despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate sau reactualizate.
Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației se arată că în perioada 01.04.2007 – 30.06.2010 și 01.07.2010 – 20.10.2010 când a fost detașată la A.D.P.P. Ploiești a desfășurat activitatea de casier iar prin decizia menționată a fost concediată pentru că fostul angajator a luat unele măsuri de reorganizare a activității, măsură dispusa în baza art.65 alin.1 din Codul Muncii.
Consideră contestatoarea că măsura sa este nelegală și netemeinică pentru că este incompletă neprecizându-se faptul că a avut dreptul legal să conteste decizia iar sarcinile sale de serviciu sunt preluate în totalitate de altcineva, postul fiind desființat numai pe foaie.
În susținerea contestației sale, contestatoarea a depus la dosar decizia contestată, notificare privind perioada de preaviz, nota de lichidare, contract individual de munca și copie carnet de muncă.
Intimata a formulat întâmpinare conform art.115 c.pr.civ. prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiate și menținerea Deciziei nr.36/20.10.2010 întrucât măsura desființării postului de casier a fost luată ca urmare a faptului că sarcinile au fost preluate de un alt angajat al instituției care cumulează astfel, în prezent atât atribuțiile specifice postului său cât și cele ale postului de casier.
Arată pârâta că sarcinile avute până la data de 20.10.2010 de contestatoare nu au dispărut ci au fost preluate de un alt angajat existent în organigrama instituției, anterior deciziei contestate și de altfel legea nu prevede că reorganizarea prin desființarea postului să fie urmată și de înlăturarea acelor activități specifice din instituția supusă reorganizării.
Desființarea unor posturi în cadrul unui proces de reorganizare presupune cumularea unor sarcini pentru angajați mai puțini, iar situația de fapt a fost aceeași și în cazul contestatoarei, de la data de 20.10.2010 ne mai existând în organigrama instituției postul de casier.
În ceea ce privește lipsa mențiunilor referitoare la dreptul legal de a contesta decizia, intimata susține că aceasta nu poate reprezenta decât un motiv de nulitate relativă, ceea ce ar atrage anularea actului contestat doar în măsura în care contestatoarea ar dovedi că această omisiune (lacună) a deciziei i-a creat un prejudiciu.
Contestatoarea a depus la data de 21.06.2011 o precizare la contestație și a arătat că decizia de concediere este nelegală și abuzivă întrucât din aceasta lipsesc toate elementele obligatorii conform legii, existând un dezinteres față de angajații concediați.
Susține că angajatorul nu a menționat lista locurilor vacante deși după cunoștințele sale existau în unitate locuri vacante compatibile cu pregătirea sa profesională și nici nu a notificat A.J.O.F.M. conform dispozițiilor legale, condiție în care decizia de concediere este clar nelegală, fiind afectată de vicii care atrag nulitatea absolută a acesteia, nulitate ce nu poate fi înlăturată sau acoperită.
Desființarea locului de muncă nu este efectivă și nu are o cauză reală și serioasă pentru că în speță nu a fost vorba de o desființare efectivă a locului de muncă iar măsura concedierii sale a fost una nelegală și abuzivă.
În cauză au fost depuse înscrisuri: Ordinul nr.1132/05.06.2009, Stat de funcții și a fost luat interogatoriul societății intimate.
Examinând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține în fapt următoarele:
Contestatoarea a fost angajata intimatei cu C.I.M., aspect ce reiese din Contractul individual de muncă depus la dosar începând cu data de 02.04.2007 în funcția de casier II, conform Clasificării Ocupaților din România.
Prin Decizia nr.36/20.10.2010 emisă de intimată s-a dispus încetarea activității de casier în cadrul Direcției pentru S. al Județului P. a contestatoarei începând cu data de 20.10.2010, conform art.65 alin.1 din Codul Muncii, ca urmare a reorganizării activității.
Decizia de concediere potrivit art.76 din Codul Muncii trebuie să conțină în mod obligatoriu, motivele care determină concedierea, durata preavizului, criteriile de stabilire a ordinii de priorități conform art.69 alin.2 lit.d numai în cazul concedierilor colective și lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate precum și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant în condițiile art.64 din Codul Muncii.
Din conținutul deciziei de concediere contestate se observă că aceasta nu cuprinde aceste elemente prevăzute în mod obligatoriu prevăzute pe disp.art.76 Codul Muncii fiind emise astfel cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii.
De asemenea, potrivit art.65 alin 1, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat din unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana acestuia.
Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă conform art.65 alin.2 din Codul Muncii.
În cauza de față desființarea postului nu a fost una efectivă, reală și serioasă, chiar intimata în conținutul întâmpinării arătând că, sarcinile contestatoarei au fost preluate de un alt angajat al instituției care cumulează astfel în prezent atât atribuțiile specifice postului său cât și ale celui de casier.
Practic intimata se contrazice în susținerile sale arătând că un alt salariat exercită atât atribuțiile specifice postului său cât și cele de casier și faptul că sarcinile avute până la data de 20.101.2010 de contestatoare nu a dispărut și au fost preluate de un alt angajat existent în organigrama instituției anterior deciziei contestate.
P. considerentele arătate Tribunalul va admite în parte contestația precizată și potrivit disp.art.80 alin.1 din Codul Muncii va anula Decizia nr.30/20.10.2010 emisă de intimată și va dispune reintegrarea contestatoarei în postul deținut anterior, acela de casier.
În baza aceluiași text de lege se va dispune obligarea intimatei să plătească contestatoarei o despăgubire egală cu salariile indexate, negociate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea actualizate la data plății respective în raport de indicele de inflație.
Tribunalul va respinge ca neîntemeiată cererea contestatoarei de obligarea intimatei la plata daunelor morale având în vedere că acestea se pot acorda numai în situația în care există o prevedere expresă în Contractul colectiv de muncă,C.I.M.
În baza disp.art.274 C.pr.civ. intimata va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către contestatoare în sumă de 800 lei, reprezentând onorariu de avocat.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația precizată, fomulată de contestatoarea I. E. domiciliată în Ploiești, ., județul P., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA JUDEȚEANĂ P. S. ȘI T. P., cu sediul în Ploiești, ., județ P..
Anulează Decizia nr.30/20.10.2010 emisă de intimată.
Dispune reintegrarea contestatoarei în postul deținut anterior, acela de casier.
Dispune obligarea intimatei să plătească contestatoarei o despăgubire egală cu salariile indexate, negociate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea actualizate la data plății respective în raport de indicele de inflație.
Respinge ca neîntemeiată cererea privind acordarea daunelor morale.
Obligată intimata să plătească contestatoarei 800 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Definitivă și executorie.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.02.2012.
PREȘEDINTE,ASISTENȚI JUDICIARI,
N. CălinCătălina G. M. F.
GREFIER,
L. D.
Operator de date ci caracter personal 5595
Red.NC/Tehnored.GE
4 ex./29.02.2012
| ← Completare carnet de muncă. Sentința nr. 433/2012. Tribunalul... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1536/2012.... → |
|---|
