Fond funciar. Decizia nr. 58/2012. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 58/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 17-01-2012 în dosarul nr. 58/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P. - SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILA NR. 58
Ședința publică din data de 17.01.2012
PREȘEDINTE - C. N.
JUDECĂTORI - C. M.
- R. C.
GREFIER - Ș. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenții – reclamanți N. C. P. și N. D., ambii cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. P. M., cu sediul în A., ..18-26, ., ., împotriva sentinței civile nr. 839/15.03.2011 pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimații–pârâți M. C.- prin P., cu sediul în C., ., județ P. și P. JUDEȚULUI P., cu sediul în Ploiești,, județ P..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții-reclamanți reprezentați de avocat P. M.-L., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul pârât M. C. prin P. a depus la dosar, prin serviciul registratură, intâmpinare, după care:
Reprezentantul recurenților reclamanți, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Tribunalul, având în vedere că nu sunt alte cereri de formulat sau probe noi de administrat, constată recursul in stare de judecată și acordă cuvântul in dezbaterea acestuia.
Reprezentantul recurenților reclamanți, având cuvântul in dezbateri, solicită admiterea recursului, modificarea in totalitate a sentinței recurate, iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. Consideră că instanța de fond a dat o altă interpretare condițiilor prevăzute de art.36 alin.2 din Legea nr.18/1991.
Solicită a se constata că terenul este proprietatea statului, însă construcția este proprietatea reclamantului, urmând a fi respinse apărările intimatului; cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat; depune la dosar concluzii scrise.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
P. acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. cu nr._ /31.05.2010 reclamanții N. C. și N. D. au chemat în judecată pe pârâții M. C.-prin P. și Instituția Prefectului prin P. Județului P., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul M. C. prin P. să efectueze demersurile necesare în vederea atribuirii în proprietate in favoarea reclamanților a terenului în suprafață de 344 mp, teren intravilan, aferent construcției aflată în proprietatea acestora situată în mun. C., ..145, jud. P., obligarea pârâtei Instituția Prefectului prin P. Județului P. să emită ordinul de împroprietărire cu privire la suprafața de teren mai sus menționată, să se dispună ca O.C.P.I. A. să efectueze cuvenitele mențiuni în Cartea Funciară cu privire la terenul in litigiu și obligarea pârâților la plata cheltuielilor judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au cumpărat imobilul situat în Mun. C., ..145, jud. P., constând într-o casa de locuit amplasată pe un teren aferent în suprafață de 344 mp, teren reprezentând curtea imobilului achiziționat, însă in condițiile în care acest teren este destinat exclusiv folosinței locuinței pe întreaga durata a existentei acesteia se impune atribuirea in proprietate in temeiul legii nr. 18/1991 a acestui teren rămas in proprietatea statului in favoarea actualilor dobânditori ai construcției.
La data de 02.07.2010 pârâtul M. C. prin P. a formulat o întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității cererii, întrucât conform titlului VI art.3 din Legea 247/2005 cu modificările și completările ulterioare persoanele fizice și persoanele juridice pot formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferențele de suprafață ce pot fi restituite în baza acestei legi până la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv.
La data de 14.09.2010 reclamanții au formulat un răspuns la întâmpinarea pârâtului solicitând respingerea excepției tardivității in condițiile in care au formulat o „cerere de împroprietărire” în temeiul art.36 din Legea 18/1991 modificată și nicidecum o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, caz in care dreptul la acțiune privind constituirea dreptului de proprietate in baza normelor sus menționate are un caracter imprescriptibil.
La data de 01.03.2011, reclamanții și-au precizat acțiunea, solicitând obligarea pârâtului M. C. prin P. să efectueze demersurile necesare în vederea atribuirii in proprietate către aceștia, respectiv in vederea constituirii în favoarea lor a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 344 mp, teren intravilan, aferent construcției aflată în proprietatea acestora situată în mun. C., ..145, jud. P., obligarea pârâtului P. jud. P. să emită ordinul de împroprietărire cu privire la suprafața de teren mai sus menționată și să se dispună ca O.C.P.I. P. - Biroul de carte funciară C. să efectueze cuvenitele mențiuni în coala de carte funciară, cu cheltuieli de judecată
După administrarea probelor cu acte prin sentința civilă nr.839/15 martie 2011 Judecătoria C. a fost respins excepția tardivității invocată de pârâtul M. C. prin primar, fiind respinsă acțiunea precizată, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție s-a reținut că în baza actelor existente la dosar, terenul in litigiu situat în C., ..145, jud. P. (fostă . bis, fosta 23 August nr.145) a aparținut numitului Hanz de Blome care a închiriat în anul 1932 numitului M. D. o suprafață de 100 mp pe care acesta din urmă a edificat o construcție, imobil preluat de C.A.S.B.I., trecând în proprietatea statului în temeiul Decretului nr.218/1960, însă ulterior, în conformitate cu Legea nr.112/1995 a fost respinsa cererea privind acordarea de masuri reparatorii pentru imobilul sus menționat formulată de moștenitorul fostului proprietar M. D., considerându-se că preluarea imobilului respectiv s-a făcut fără titlu, Decretul nr.218/1960, nefiind un titlu valabil de preluare în înțelesul Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995.
S-a menționat că ulterior, prin sentința civilă nr.72/12.01.1998 a Judecătoriei C., definitivă și irevocabilă, a fost admisă în parte acțiunea formulată de numitul M., dispunându-se lăsarea în deplină proprietate și posesie în favoarea moștenitorului fostului proprietar a imobilului construcție situat în C., ..145, jud. P., imobil care a fost scos la licitație publică cu ocazia unei executări silite a debitorului M. I., executare în urma căreia a fost adjudecat in favoarea numitului Tornean A. D., care l-a înstrăinat reclamanților prin contractul de vânzare cumpărare nr.1037/2007, astfel încât reclamanții nu au dreptul la constituirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției de 344 mp. in condițiile în care nu indeplinesc cerințele prev. de art.36 alin.2 din Legea nr.18/1991- modificată, constând în inexistenta în favoarea lor sau a autorilor lor a unui act de atribuire a parcelei de 344 mp. referitoare la folosința acestui teren pe întreaga durata a construcției.
De asemenea s-a specificat că nu există nici un contract de vânzare cumpărare a locuinței în litigiu din fondul locativ de stat în favoarea reclamanților sau a autorilor lor pentru a putea deveni aplicabile disp. art.36 alin.2 teza a II–a din legea nr.18/1991, cu privire la constituirea dreptului de proprietate, mai ales ca terenul de 344 mp. nu a trecut în proprietatea statului în baza art.30 din legea nr.58/1974 ci în temeiul decretului nr. 218/1960, iar sentința civilă nr.72/1998 atesta doar dreptul de proprietate al numitului M. D. numai asupra construcției și nicidecum și asupra terenului ce a fost închiriat acestuia din urma de către Hanz de Blome.
A fost respinsă excepția tardivității introducerii acțiunii în condițiile în care nu există nicio dispoziție inserata în cuprinsul disp. art.36 din Legea nr. 18/1991- modificata în ceea ce privește obligația solicitanților de a formula cererea de constituire într-un anumit termen iar în lipsa unor asemenea mențiuni, o asemenea cerere poate fi formulata oricând fără să intervină sancțiunea decăderii.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, motivându-se că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea atât timp cât timp terenul in litigiu constituie suprafața aferentă locuinței, destinată folosinței acesteia, rămasă în proprietatea statului, în folosința reclamanților și că în urma vânzărilor succesive, actului de adjudecare, terenul în litigiu a rămas permanent in proprietatea Statului R., considerându-se eronat inexistenta dovezii dreptului de proprietate asupra terenului, din partea reclamanților, a autorilor lor, a unui act de atribuire în folosința terenului, mai ales că nu au obligația să facă dovada dreptului de proprietate nici din partea autorilor lor, în condițiile în care nu au formulat o acțiune în revendicare, nu acționează în calitate de moștenitori ai foștilor proprietari, fiind inutilă promovarea prezentei acțiunii în cazul existentei unui asemenea dovezi.
In continuare, reclamanții au arătat ca eronat a fost interpretat actul juridic dedus judecății, fiind îndeplinite condițiile prev. de art.36 alin.2 din Legea 18/1991, art.26 din Legea 112/1995 in vederea emiterii Ordinului de împroprietărire atât timp cat au calitatea de proprietari tabulari ai casei de locuit dobândita prin contract de vânzare cumpărare, terenul în litigiu fiind suprafața aferentă acesteia, construcția existând la data intrării în vigoare a Legii 18/1991 și că s-a formulat cerere de constituire a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, nefiind necesar să facă dovada existenței unui act de atribuire a terenului privind un drept de folosință emis de autoritățile publice locale, mai ales că terenul în litigiu asigura normala folosință a clădirii fiind destinat uzului acesteia, aflat în folosința efectiva a lor și că eronat s-a dat o altă interpretare condițiilor prev. de art.36 alin.2 din legea nr.18/1991.
De asemenea reclamanții au precizat ca în mod nelegal s-a considerat necesitatea dovedirii edificării construcției de către persoana beneficiară a unei decizii de atribuire în folosința terenului, adăugându-se la lege, existând o interpretare greșită a normelor legale și că nu există nicio condiție inserată în cuprinsul Legii nr.18/1991 referitoare la existenta unor mențiuni privind dreptul de folosință veșnică al lor pe întreaga durata a existentei construcției asupra terenului, aplicându-se principiului unde legea nu distinge nici interpretul nu are dreptul sa distingă și că eronat s-a considerat inexistența dovezii privind achiziționarea unei locuințe din fondul locativ de stat fără să se țină seama că pot face obiectul cererilor de constituire în temeiul art. 36 din legea nr.18/1991, nu numai terenurile aferente locuințelor cumpărate din fondul locativ de stat ci și alte categorii de terenuri, mai ales că au fost inserate de către instanța de fond condiții suplimentare neprevăzute de normele legale în materie.
Totodată, reclamanții au învederat că sentința nu are nici un suport legal, conținând considerente străine de natura pricinii, atât timp cât s-a ținut seama doar de calitate de subdobânditori ai construcției, de imposibilitatea de a invoca disp. art.36 din legea nr.18/1991, considerându-se inexistența dovezii dreptului de proprietate sau de folosință asupra terenului și că prezenta acțiune nu face parte din categoria celor în cadrul cărora se impune dovedirea dreptului de proprietate al antecesorilor cu privire la teren, nefiind o acțiune în revendicare, în materia dreptului succesoral, mai ales că era necesar să se țină seama de categoria terenului ca fiind aferent locuinței aflat in proprietatea statului, împrejurări reținute in cuprinsul considerentelor sentinței.
Primindu-se dosarul la Tribunalul P. cauza a fost înregistrată la nr._ la data de 14.04.2011.
La data de 10.01.2012 pârâtul M. C. prin primar a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
Tribunalul, examinând sentința recurată în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate in cauză, de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.304 și art. 3041 Cod pr. civilă constată că recursul este nefondat având în vedere următoarele considerente:
Conform actului de adjudecare din data de 13.03.2007 imobilul situat în C., ..145 jud. P. intabulat în CF 2176 constând în casa de locuit construită în suprafața de 48,98 mp s-a vândut la licitație publică în favoarea adjudecatarului Tornean A. D., imobil care a aparținut inițial, în proprietate garantului ipotecar M. I. și care a făcut obiectul unei executări silite declanșată la cererea creditoarei Banca Comerciala Carpatica Sibiu.
P. contractul de vânzare-cumpărare nr.1037/27.08.2007 numiții Tornean A. D., Tornean C. S. au vândut reclamanților N. C. P. și N. D. dreptul lor de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr.2176 constând în construcția C 1 casă de locuit situată în intravilanul C. ..145 jud P. în suprafață construită de 48,98 mp amplasată pe un teren aferent de 344 mp proprietate de stat, teren care nu a făcut obiectul înstrăinării.
Potrivit cererii existente la dosar, notificării din 28.04.2010, adreselor nr._/2010,_/2008, reclamanții au formulat o cerere către Primăria C. prin care au solicitat să li se constituie dreptul de proprietate asupra terenului de 344 mp aferent construcției cumpărate în temeiul art.36 din Legea nr.18/1991, cerere respinsă, motivându-se că terenul nu a aparținut niciodată locuinței, chiar de la construirea acesteia în anul 1932, iar cererea de constituire este tardivă, ultima dată de depunere a cererilor de revendicare a proprietăților în baza legilor fondului funciar fiind data de 30 noiembrie 2005.
P. sentința civilă nr.72/12.01.1998 a Judecătoriei C. a fost admisă acțiunea formulată de numitul M. I. și au fost obligați Consiliul Local C. și Primăria C. să lase numitului M. I. în deplină proprietate și posesie construcția situată în C. ..145 reținându-se că autorul acestuia M. D. a fost proprietarul construcției revendicate dobândite de acesta prin construire în anul 1932, imobil ce a fost preluat în anul 1946 în proprietatea statului în baza Decretului 218/1960, ocazie cu care s-a specificat că terenul revendicat pe care se află construcția, de 344 mp., nu a aparținut autorului garantului ipotecar M. I., respectiv M. D., fiind doar închiriat numitului M. D., acțiunea în revendicare a terenului fiind astfel respinsă ca nefondată, sentința rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului ca nefondat în baza deciziei 1419/16.06.1998 a Tribunalului P. și respingerea recursului ca nefondat prin decizia nr.2706/26.10.1998 a Curții de Apel Ploiești.
In baza declarațiunii din 08.07.1939, numitul M. D. a declarat că a închiriat de la Hanz de Blome un teren de 100 mp. din suprafața totala de 3953 mp. situate în C., ., teren pe care a edificat o construcție.
In conformitate cu contractul de închiriere nr. 294/13.04.1933, fișei imobilului din, 08.10.1946, numitul Hanz de Blome a inchiriat în favoarea numitului M. D. o parcelă de teren de 100 mp. situata in C., . edificării unui bufet de către acesta din urma în scopul desfășurării unor activități comerciale având dreptul să edifice pe acest teren clădiri, alte îmbunătățiri pe o perioada de 5 ani, respectiv 13.04._37, aspect confirmat si de certificatul nr. 2300/ 08.10.1946, în temeiul căruia numitul M. D. figura înscris în evidentele fiscale cu o clădire situata în C. . bis. în perioada 1932- 1933, edificata pe un teren aparținând in proprietate contelui Hanz de Blome situat în C., . bis.
Potrivit autorizației de construcție nr.1143/06.05.1932, actelor de stare civilă depuse la dosar, adreselor nr.6566/1967, 168/1962, 1575/1962, numitul M. D. a edificat in anul 1932 o construcție pe terenul aparținând numitului Hanz de Blome, construcție ce a fost preluată de către stat în urma aplicării Decretului nr. 218/1960, preluare contestată de către moștenitorul acestuia M. I., în timp ce în baza hotărârii nr.175/17.03.1997 a fost respinsă cererea formulata de numitul M. I. privind acordarea unor despăgubiri pentru imobilul situat in C., ..145 ce a aparținut defunctului M. D. în temeiul Legii nr.112/1995, reținându-se ca Decretul nr.218/1960 în urma căruia a fost preluat imobilul in proprietatea statului nu face parte din categoria actelor normative reglementate de Legea nr.112/1995 pentru a putea face obiectul acordării unor masuri reparatorii in temeiul acestei legi.
Disp. art.36 alin.2 din Legea nr.18/1991 terenurile proprietate de stat situate în intravilanul localităților atribuite potrivit legii în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe trec la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor în proprietatea acestora integral, sau după caz proporțional cu cota deținută din construcție.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese că inițial numitul Hanz de Blome a deținut în proprietate un teren de cca. 3953 mp. situat în C., .. 122 bis, teren din care a închiriat numitului M. D., autorul numitului M. I. pe o perioada de 5 ani, respectiv 13.04._37 o . mp. în vederea edificării unor construcții pentru desfășurarea unor activități comerciale, construcție edificată în 1932, însă în urma aplicării Decretului 218/1960 s-a dispus trecerea în proprietatea statului de la numiții M. D., M. E., a imobilului situat în C., ..145, motiv pentru care prin sentința civila nr.72/1998, rămasa definitiva si irevocabila s-a dispus restituirea în natura în urma aplicării dreptului comun, în cadrul unei acțiuni în revendicare, în favoarea moștenitorului foștilor proprietari, respectiv M. I. a construcției situata în C., ..145, ocazie cu care s-a stabilit ca terenul pe care se află amplasata aceasta construcție de 373 mp. nu a aparținut niciodată in proprietate familiei M. ci numitului Hans de Blome.
Pe de altă parte, potrivit probelor administrate în cauza, în urma contractării unui împrumut de către numitul M. I. de la creditoarea Banca Comerciala Carpatica s-a procedat la scoaterea la vânzare la licitație publică a imobilului sus menționat compus dintr-o construcție amplasata pe un teren de 344 mp. ce nu a făcut obiectul vânzării în vederea recuperării împrumutului în schimbul unui preț de 81.875 lei, vânzare în urma căreia imobilul a fost adjudecat de către numitul Tornean A. D. care împreuna cu soția sa Tornean C. S. au înstrăinat aceasta construcție in favoarea reclamanților în baza contractului de vânzare cumpărare nr.1037/27.08.2007, înstrăinare în urma căreia reclamanții au formulat cerere de constituire a dreptului de proprietate în temeiul Legilor fondului funciar cu privire la acest teren.
Ca atare, atât timp cat terenul în litigiu de 344 mp. face parte din suprafața totala de cca. 3953 mp. care a aparținut în proprietate numitului Hanz de Blome, teren din care acesta din urmă a închiriat defunctului M. D. o .. pe o perioada determinata de 5 ani (1932-1937), parcelă pe care numitul M. D. a edificat construcția în litigiu, iar în urma aplicării Decretului nr.218/1960 s-a procedat la trecerea în proprietatea statului a construcției, a întregii suprafețe de 344 mp. pe care se afla amplasata construcția, fiind restituită in temeiul sentinței civile nr. 72/1998 în cadrul unei acțiuni în revendicare în favoarea moștenitorului defunctului M. D., doar construcția situata în C., ..145, înseamnă că, în realitate, la data preluării de către stat a imobilelor aflate la adresa sus menționată, respectiv construcție si teren, numitul M. D. deținea în proprietate, efectiv doar construcția nefiind titularul unui drept de proprietate și asupra parcelei de 344 mp. pe care se află amplasata construcția.
De fapt, analizându-se cuprinsul declarațiunii din 08.07.1939, contractului de închiriere din 13.04.1933, certificatului nr. 2300/1946, autorizației de construcție nr.1143/1932, reiese cu certitudine ca niciodată numitul M. D., autorul lui M. I., nu a deținut în proprietate vreo suprafața de teren situata în C., ..145, fost nr.128 bis, 123, ci doar o construcție, iar terenul pe care a fost edificata aceasta construcție a aparținut în proprietate numitului Hanz de Blome, fiind una și aceeași suprafață preluata de către stat împreuna cu construcția în urma aplicării Decretului nr.218/1960, mai ales că era de notorietate că în timpul regimului comunist se proceda la trecerea în proprietatea statului în scopul deposedării persoanelor fizice sau juridice care dețineau în proprietate diferite imobile, a tuturor construcțiilor, terenurilor pe care se aflau acestea din urmă, fără nicio distincție, indiferent de titularul dreptului de proprietate asupra acestora la momentul respectiv.
O dovadă în acest sens o reprezintă și sentinta civilă nr.72/1998, rămasa definitivă și irevocabila, care a stabilit cu certitudine titularul dreptului de proprietate asupra terenului de 344 mp. pe care se află construcția situata in C., ..145, si anume numitul Hanz de Blome și nicidecum numitul M. D., sentința care produce efecte juridice făcând dovada dreptului de proprietate al autorului persoanei îndreptățite la restituire numai supra construcției, motiv pentru care succesorii în drepturi ai numitului M. I., respectiv M. I. nu pot pretinde dobândirea unui drept de proprietate sau recunoașterea în favoarea lor prin orice alte mijloace procedurale reglementate de dreptul comun sau de legile speciale a unui asemenea drept asupra terenului in litigiu.
Faptul că terenul în litigiu de 344 mp. pe care se află construcția dobândita de către reclamanți a fost preluat de către stat în urma aplicării Decretului nr.218/1960, teren care se află în prezent în proprietatea statului, nu înseamnă în mod automat ca acest teren este susceptibil de constituire în favoarea actualilor dobânditori ai construcției, devenind incidente disp. art.36 din legea nr.18/1991, deoarece un asemenea teren nu poate face obiectul unei constituiri chiar dacă se afla în proprietatea statului în condițiile în care a fost preluat de la fostul proprietar Hanz de Blome în temeiul unui act normativ cu caracter special care a avut ca efect deposedarea fostului proprietar de bunul său, deposedare care confirmă caracterul abuziv al preluării, preluare ce determină aplicarea legilor speciale de restituire a imobilelor preluate abuziv de către stat, inclusiv a terenurilor aflate în intravilan și nicidecum a Legilor fondului funciar care reglementează anumite modalități de preluare, de restituire, de constituire a dreptului de proprietate.
De fapt, în condițiile în care prin sentința civila nr.72/1998, s-a dispus restituirea în natură in favoarea numitului M. I. doar a construcției situata în C., ..145, construcție dobândită de moștenitorul legal al acestuia, respectiv M. I., iar aceasta construcție a făcut obiectul unei vânzări la licitație, vânzare în urma căreia a fost adjudecată de către familia Tornean care a înstrăinat-o la rândul sau reclamanților, înseamnă ca aceștia din urma au dobândit efectiv in proprietate doar construcția cunoscând la data încheierii contractului de vânzare cumpărare inexistenta dreptului de proprietate al familiei M. asupra terenului in litigiu, deținerea în proprietate a acestui teren de către stat, titularul dreptului de proprietate anterior preluării de către stat a acestui teren, motiv pentru care reclamanții nu pot pretinde un drept de proprietate prin constituire în temeiul Legilor fondului funciar în condițiile în care acest teren nu poate face obiectul unor asemenea legi tocmai datorită modalității de preluare cu caracter abuziv de către stat de la o terță persoana decât titularului dreptului de proprietate asupra construcției.
De altfel, atât timp cat terenul în litigiu de 344 mp. a fost preluat de către stat în urma aplicării Decretului nr.218/1960, împreună cu construcția amplasata pe acesta, data la care ambele imobile aveau titulari ai dreptului de proprietate diferiți, iar achiziționarea construcției de către reclamanți a avut loc în temeiul dreptului comun, ulterior anului 1990, înseamnă ca în realitate terenul in litigiu aflat în proprietatea statului nu a fost niciodată atribuit in timpul regimului comunist, în folosința veșnica sau pe durata existentei construcției în vederea edificării unei locuințe proprietate personala de către reclamanți sau autorii acestora sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor locuințe, caz în care a fost imposibil ca acesta sa facă obiectul unei preluări cu caracter special în temeiul legii nr. 58/1974 în perioada 1945-1989, motiv pentru care terenul in litigiu nu face parte din categoria suprafețelor de teren susceptibile de constituire a dreptului de proprietate in temeiul art. 36 din legea nr.18/1991, dispoziții cu caracter special de stricta interpretare care reglementează dreptul la constituire numai acelor categorii de dobânditori ai construcțiilor în perioada 1945-1989 neputând fi aplicabile ulterior tranzacțiilor efectuate după anul 1990.
Existenta construcției dobândita de către reclamanți pe terenul de 344 mp. amplasarea acestei construcții pe acest teren, exercitarea unei folosințe asupra acestui teren de către autorii reclamanților, reclamanții înșiși, de-a lungul timpului, folosirea acestui teren ca fiind suprafața aferenta construcției, destinat in exclusivitate unei folosințe normale, corespunzătoare a construcției, nu conferă în mod automat, în favoarea reclamanților un drept la constituire în baza Legii nr.18/1991, întrucât împrejurările sus menționate constituie pur si simplu criterii pentru determinarea doar a întinderii reale a unei suprafețe de teren necesara unei folosințe normale, corespunzătoare a unei construcții, iar aceste criterii se analizează într-o strânsa legătura cu modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate asupra construcției, a actelor normative care au stat la baza dobândirii acestui drept, perioada efectiva în care reclamanții au devenit titularii dreptului de proprietate asupra construcției, modalitatea de preluare de către stat a terenului, titularul dreptului de proprietate la data preluării a acestuia, normele legale ce reglementează modalitatea de restituire a terenului in favoarea persoanelor îndreptățite.
Ca atare, atât timp cât din probele administrate reiese că vânzătorii Tornean au dobândit construcția proprietatea garantului ipotecar M. I. în baza unui act de adjudecare și nicidecum nu au cumpărat de la stat o asemenea locuință și nici nu face parte din categoria celor pe durata existenței cărora terenul aferent se atribuie în folosință, înseamnă că terenul de 344 mp aferent locuinței cumpărate de către reclamanți în baza contractului de vânzare cumpărare nu se circumscrie cazurilor prev de art.36 alin.2 din Legea 18/1991 pentru a trece la cerere în proprietatea acestora.
Faptul că au cumpărat o locuință în intravilanul Mun. C. nu înseamnă în mod automat că au dreptul la constituirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent acestei locuințe în condițiile în care acest teren nu a fost atribuit în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe conform art.36 alin.2 din Legea 18/1991 invocat de către reclamanți, ci dimpotrivă vânzătorii au dobândit locuința în baza unui act de adjudecare.
Astfel, în mod corect instanța de fond a analizat situația de fapt și a respins acțiunea ca neîntemeiată, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 36 alin.2 din Legea nr.18/1991 republicată pentru a se constitui dreptul de proprietate al reclamanților asupra terenului în litigiu.
Afirmațiile reclamanților în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea atât timp cât timp terenul in litigiu constituie suprafața aferentă locuinței, destinată folosinței acesteia, rămasă în proprietatea statului, în folosința reclamanților și că în urma vânzărilor succesive, actului de adjudecare, terenul in litigiu a rămas permanent în proprietatea Statului Român, nu pot fi avute in vedere în condițiile în care la stabilirea situației de fapt, de drept reală dedusă judecății se tine seama de toate probele administrate în cauza, inclusiv de modalitatea de preluare de către stat a terenului in litigiu, de actul normativ în vigoare existent la data preluării, de titularul dreptului de proprietate al terenului la data preluării, și nicidecum pur și simplu de amplasamentul terenului, de modalitatea de folosire in prezent a acestuia, iar deținerea în prezent de către stat în proprietate a terenului în litigiu, existenta unor vânzări succesive, nu conferă în favoarea reclamanților un drept la constituire în temeiul legilor fondului funciar ci pur și simplu constituie stări de fapt care nu au niciun efect juridic din punct de vedere al constituirii dreptului de proprietate reglementata de art.36 din legea nr.18/1991.
Susținerile reclamanților în sensul că eronat s-a considerat inexistenta dovezii dreptului de proprietate asupra terenului inclusiv a autorilor lor, a unui act de atribuire în folosința terenului si că nu au obligația să facă dovada dreptului de proprietate nici din partea autorilor lor, în condițiile în care nu au formulat o acțiune în revendicare, nu acționează in calitate de moștenitori ai foștilor proprietari, fiind inutilă promovarea prezentei acțiunii in acest caz, nu au relevanta în cauza, deoarece în realitate la stabilirea dreptului la constituire se ține seama, dimpotrivă, de titularul dreptului de proprietate la data preluarii terenului de către stat, de modalitatea în care a avut loc preluarea, de modul în care reclamanții au dobândit construcția, actele normative în vigoare la data preluării atât a terenului cat si a construcției și nicidecum pur si simplu doar de titularii actuali ai dreptului de proprietate asupra construcției, de existenta în patrimoniul statului, în prezent, a terenului in litigiu.
In realitate, la stabilirea dreptului la constituire asupra terenului în litigiu în baza legilor fondului funciar, a persoanelor îndreptățite la o asemenea constituire, se ține seama nu numai pur si simplu de caracterul prezentei acțiuni, de actele normative invocate in prezenta cauza de către reclamanți, ci si de modalitatea in care a avut loc de-a lungul timpului preluarea atât a terenului cat si a construcției de către stat, actele normative care au stat la baza preluării, restituirii construcției fostului proprietar, titularii diferiți ai dreptului de proprietate ai terenului, ai construcției, de existenta legilor speciale ce reglementează modalitatea anumitor categorii de imobile din punct de vedere al restituirii, persoanele îndreptățite la restituire în temeiul legilor speciale inclusiv în baza Legii nr.10/2001.
Aspectele invocate de către reclamanți conform cărora eronat a fost interpretat actul juridic dedus judecății, fiind îndeplinite condițiile prev. de art.36 alin.2 din Legea 18/1991, art.26 din Legea 112/1995 în vederea emiterii Ordinului de împroprietărire atât timp cat au calitatea de proprietari tabulari ai casei de locuit dobândita prin contract de vânzare cumpărare, terenul în litigiu fiind suprafața aferentă acesteia, construcția existând la data intrării în vigoare a Legii 18/1991, nu au niciun fundament legal, deoarece în realitate împrejurările sus menționate nu constituie criterii prevăzute de art. 36 din legea nr.18/1991 în vederea constituirii dreptului de proprietate, nefiind suficiente calitatea lor de proprietari ai construcției, existenta acesteia în materialitatea sa ca bun la data intrării in vigoare a Legii nr.18/1991, împrejurări care constituie în realitate simple stări de fapt care nu se încadrează în categoria situațiilor reglementate de disp. art.36 din Legea nr.18/1991.
Apărările reclamanților potrivit cărora au formulat cerere de constituire a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, nefiind necesar să facă dovada existenței unui act de atribuire a terenului privind un drept de folosință emis de autoritățile publice locale și că terenul în litigiu asigura normala folosință a clădirii fiind destinat uzului acesteia aflat în folosința efectiva a lor, fiind interpretate eronat condițiile prev. de art.36 alin.2 din Legea nr.18/1991, sunt nejustificate întrucât formularea unei cereri de constituire, destinația actuala a terenului, folosirea acestuia nu conferă reclamanților un drept la constituire nefiind criterii de sine stătătoare pentru atribuirea terenului in proprietate în temeiul dispozițiilor sus menționate, iar la stabilirea unui asemenea drept se tine seama în exclusivitate de modalitatea în care a avut loc preluarea terenului de către stat, actul normativ în baza căruia a avut loc preluarea, modalitatea de restituire a construcției, titularii dreptului de proprietate ai celor doua imobile la data preluării.
Motivele invocate de către reclamanți în sensul că în mod nelegal s-a considerat necesitatea dovedirii edificării construcției de către persoana beneficiară a unei decizii de atribuire în folosință a terenului, adăugându-se la lege, existând o interpretare greșită a normelor legale și că nu există nicio condiție inserată în cuprinsul Legii nr.18/1991 referitoare la existenta unor mențiuni privind dreptul de folosință veșnică al lor pe întreaga durata a existentei construcției asupra terenului, sunt neîntemeiate deoarece în speță reclamanții aveau obligația sa facă dovada ca au devenit titularii unui drept de folosința dobândit inclusiv de autorii lor cu privire la terenul in litigiu, atribuirea acestui teren fie în vederea edificării unor construcții fie în vederea cumpărării acestora de la stat, cerințe prevăzute în mod expres de dispozițiile legilor fondului funciar, iar în speță nu a existat nicio interpretare eronată a acestor dispoziții, nicio adăugare la normele legale, norme aplicate, interpretate corespunzător în raport de situația de fapt, de drept dedusa judecății.
Criticile invocate de către reclamanți în sensul că în baza principiului unde legea nu distinge nici interpretul nu are dreptul sa distingă si că eronat s-a considerat inexistența dovezii privind achiziționarea unei locuințe din fondul locativ de stat fără să se țină seama că pot face obiectul cererilor de constituire în temeiul art. 36 din Legea nr.18/1991, nu numai terenurile aferente locuințelor cumpărate din fondul locativ de stat ci si alte categorii de terenuri, fiind inserate de către instanța de fond condiții suplimentare neprevăzute de normele legale în materie, sunt nefondate, întrucât dimpotrivă, nu a existat nicio distincție de la normele legale în materie, norme aplicate în raport de pretențiile deduse judecății, iar în speță nu pot face obiectul constituirii orice categorii de terenuri, indiferent de modalitatea de preluare a acestor în timpul regimului comunist de către stat, ci numai acele categorii de terenuri care au fost atribuite în timpul regimului comunist, în anumite scopuri strict reglementate de normele în vigoare în perioada respectiva având anumite destinații cu caracter special, categorii din care nu face parte si terenul in litigiu care nu a fost atribuit in timpul regimului comunist, în anumite scopuri strict prevăzute de lege în perioada respectiva în favoarea autorilor reclamanților.
Invocarea de către reclamanți a împrejurărilor referitoare la inexistența unui suport legal al sentinței care ar cuprinde considerente străine de natura pricinii, atât timp cât s-a ținut seama doar de calitatea de subdobânditori ai construcției, de imposibilitatea de a invoca disp. art.36 din legea nr.18/1991, considerându-se inexistența dovezii dreptului de proprietate sau de folosință asupra terenului, nu au nici un corespondent in probele administrate in cauza, în normele legale în materie, deoarece considerentele sentinței nu au făcut altceva decât sa descrie situația de fapt, de drept, reala dedusa judecații și nicidecum opțiunile pur subiective ale reclamanților care urmăresc prin orice mijloace dobândirea cu titlu gratuit în proprietate a terenului in litigiu, iar disp. art.36 din Legea nr.18/1991 stabilesc clar, în mod cert condițiile pe care trebuie sa le îndeplinească reclamanții în vederea constituirii dreptului de proprietate în baza acestor norme asupra terenului in litigiu, condiții pe care nu le indeplinesc in realitate.
Susținerile reclamanților in sensul că prezenta acțiune nu face parte din categoria celor în cadrul cărora se impune dovedirea dreptului de proprietate al antecesorilor cu privire la teren, nefiind o acțiune in revendicare, în materia dreptului succesoral și că era necesar să se țină seama de categoria terenului ca fiind aferent locuinței aflat in proprietatea statului, împrejurări reținute in cuprinsul considerentelor sentinței, nu au incidență în cauză, deoarece la stabilirea dreptului la constituire în temeiul fondului funciar nu se ține seama de categoria de acțiune promovata de reclamanți, de apartenența acesteia la anumite categorii, tipuri de acțiuni, de categoria terenului, modalitatea de folosire a acestuia, ci dimpotrivă în ce măsură reclamanții au făcut dovada că sunt îndreptățiți la constituire, de modalitatea în care au dobândit dreptul de proprietate de la autorii lor asupra construcției.
In raport de aceste considerente, tribunalul constatând ca nu exista niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie prev. de art.304 pct.1- 9 cod pr. civilă, și ținând seama de disp. art.3041 cod pr. civilă, in baza art.312 alin.1 cod pr. civila, va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive
In numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenții – reclamanți N. C. P. și N. D., ambii cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. P. M., cu sediul în A., ..18-26, ., ., împotriva sentinței civile nr. 839/15.03.2011 pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimații–pârâți M. C.- prin P., cu sediul în C., ., județ P. și P. JUDEȚULUI P., cu sediul în Ploiești,, județ P., ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțata in ședința publica azi 17.01.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. N. C. M. R. C.
GREFIER
Ș. M.
Operator date cu caracter personal 5595
Red CR/ tehnored CR
2 ex/23.04.2012
d.f._ Judec. Campina.
j.f. J. M.
| ← Validare poprire. Hotărâre din 09-05-2012, Tribunalul PRAHOVA | Fond funciar. Decizia nr. 114/2012. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
